Les activités scientifiques qui concernent le Jardin Botanique de Craiova opèrent dans deux endroits: à Craiova et Rânca ville (la zone de montagne du département de Gorj).

Tandis que le Jardin Botanique de Rânca sert aux activités biologiques liées à la pratique des biologistes, des étudiants horticulteurs, des géographes, le Jardin Botanique de Craiova est utilisée seulement par les étudiants de la Faculté d’Agronomie de l’Université de Craiova, avec l’objectif global de conservation et l’étude des plantes.

Le Jardin Botanique de Craiova a été fondée en 1952 à l’initiative et sous la direction du Prof. Univ. Al. Buia (1911-1964). En Craiova, le jardin botanique est situé dans le sud-ouest de la ville, entre les rues Constantin Lecca – Obedeanu – Renaissance – Calea Severin (N. Titulescu) – Iancu Jianu.

Une autre raison pour laquelle ce lieu a été choisi pour l’emplacement du jardin botanique de Craiova était le château Macedonski, situé près de la fontaine, mais aussi le paysage idyllique souvent inspirant pour le poète (Alexandru Macedonski, poète, romancier, dramaturge et journaliste roumain, n 14. Mars 1854, Bucarest – d. Novembre 24, 1920).

Mais avant procéder à la présentation du potentiel biologique du Jardin Botanique de Craiova, nous nous contenterons a préciser seulement quelques caractéristiques biogéographiques du domaine végétale dans lequel cette ville se trouve. Alors, Craiova est une ville située dans la sylvo-steppe. Dans cette formation végétale, les forêts caractéristiques, à savoir les forêts médio-européennes mésophile, semblent leur habitat vers la vallée du Danube, où ils rencontrent les groupes d’espèces d’arbres et arbustes thermophiles-sousmésophiles, influencés par les nuances tempérées de climat méditerranéen. Par conséquent, les territoires qui entourent la ville Craiova comme un foyer, situés à une altitude inférieure à 150 m, décrivent une zone de transition entre les forêts de feuillus, c’est-à-dire némorales, et la végétation de steppe qui continue de s’étendre davantage vers la Plaine Roumaine orientale.

Le Jardin botanique est organisée en 7 secteurs, qui protègent les associations suivantes:

• Secteur «Greenhouse» (Photo) dispose d’un large assortiment de plantes de partout le monde: les espèces méditerranéennes (oliviers, citronniers), du Mexique (Cactacee), l’Australie (eucalyptus), etc

• Secteur  ”Systématique végétale” avec une riche collection de plus de 5000 espèces, classées par ordre phylogénétique.
• Secteur ”phytogéographique de l’Olténie” (de 4 ha) et en plus une de la zone des «montagnes», qui ont une distribution  étagée:

• Le strate arborescent est formé de le Hêtre (Fagus sylvatica), Epicéa (Picea abies), le Frêne (Fraxinus excelsior);
• Le couche arbustive consiste en divers arbustes: Ulmifolia Spiraea, Rubus hirtus, etc;
• Le couche herbacée avec les espèces suivants: Leucojum vernum, Equisetus hyemela, etc;
• Enfin, l’étage montagne est composé des fougères, des bosquets d’aulnes (Anus incas), du sapin (Abies alba) et du tremble (Populus tremula).

• Secteur ”Phytogéographique de la Roumanie“, notamment les plantes représentatives de différentes zones géographiques.
• Secteur ”Monde phytogéographique“, contenant des plantes situés dans différentes régions du globe. R. Méditerranée (25-30%), R. sino-japonaise (10,7%), Amérique du Nord (10,7%), l’Australie (12,8%).
• Secteur ”Ornementales-garderies” est attribué une superficie de 0,4 ha pour la Pépinière qui fournit le matériel biologique, l’arboretum et d’ornement herbacée pour les autres secteurs des espaces verts de l’Université.
• Secteur ”Plantes cultivées” est attribué à des groupes de plantes comme les céréales, les légumineuses et les cultures médicinales, arbres fruitiers, vignes, qui sont toutes des espèces agricoles et horticoles cultivés dans la région.

En espérant que ces informations sur ce coin moins connus de Craiova vous ont réveillé l’intérêt, vous avez maintenant la tâche de tourner le Jardin Botanique dans l’une des principales attractions touristiques de Craiova et de n’oublier pas que la fontaine Jianu (Photo) est aussi un objectif à ne pas manquer si vous êtes à proximité.

Références:

1. Bobîrnac, B., Popescu, M., Cârțu, D., 1984, Rezervații și monumente ale naturii din Oltenia, Editura Sport-Turism, București;
2. Firescu, A., Firan, F., 1981, Craiova, Editura Sport-Turism;
3. Teodorescu, M., 1964, Alimentarea cu apă a orașului Craiova. În Hidrotehnica, vol. 9, nr. 3, București.

Utilizată timp de secole doar de păstorii singuratici, șoseaua i-a atras atenția ulterior Regelui Carol al II-lea care a început pavarea ei cu piatră, continuată dupa cel de-al doilea Război Mondial de armata nemțească. Deși se vorbește des de Transfăgărășan ca de cea mai spectaculoasă cale spre înălțimile aproape de nepătruns ale Carpaților Meridionali, Transalpina încă își așteaptă lăudătorii, fiind mai puțin cunoscută și străbătută de turiști. Cu toate că drumul Obârșia Lotrului – Stațiunea Rânca – Novaci este singurul practicabil cu automobilul din întregul păienjeniș de cărări mai mult sau mai puțin accesibile, tronsonul asfaltat și dat în folosință poate singur face față până și celor mai temerari oaspeți…

Cum spuneam și în titlu, Șoseaua Transalpina nu numai că traversează scena celor mai năucitoare forme de relief periglaciar, glaciar și de versant, dar surprinde trei zone de vegetație principale și alte două de tranziție. Pădurea îmbracă cea mai mare parte a peisajului de pe o parte și de alta a drumului…Datorită diferenței de altitudine între cel mai înalt punct al său și cel mai jos (din așa-numita ”Adevărata Transalpina”, ce traversează de la nord la sud Munții Căpățânii), respectiv Pasul Urdele (2145 m alt.) și aprx. 500 m alt. (corespunzător localității Novaci), se succed următoarele etaje și subetaje de vegetație: vegetația alpină și subalpină (peste 1800 m, în care ici-colo, parcă speriate de vântul puternic și de stropii de ploaie orografică ce nu contenește decât arareori, se ivesc de după ”turmele asimetrice de pietre” multicolorele flori rare oligoterme și firele subțiatice de iarbă ce formează legendarele pajiști alpine), subetajul de amestec între etajul subalpin și cel al pădurilor de conifere (cu specii de rășinoase pitice, tufe de jneapăn, afin, smârdar, ienupărul pitic, dar și molizi de talie mică), etajul coniferelor, ce ocupă cea mai mare parte a versanților secționați de șosea (cu specii de brad, molid, pin), subetajul de amestec rășinoase-arbori cu frunze căzătoare (unde ramurile grupurilor de brazi zvelți și triumfători parcă se apleacă să dea mâna cu cele ale fagilor) și etajul pădurii nemorale carpatice (în care predomină fagul și unele specii de stejari adaptați climatului mai răcoros și umed). Cea mai evidentă tranziție între etaje se poate constata la ieșirea dinspre Novaci din stațiunea Rânca, unde câteva cabane și fire de înaltă tensiune se dispun paralel cu linia imaginară de demarcație între formațiunile vegetale de pajiște alpină și rariștile de la partea superioară a pădurii de conifere. O delectare cromatică ne întâmpină și la partea inferioară a pădurii de fag de pe flancul sudic al Munților Latoriței, unde nuanțele de verde mai întunecat al carpenilor risipiți par să se întrepătrundă cu verdele mai clar al frunzelor de fag ce încă domină aerul neguriu.

Odată ajuns la cota 2000, sentimentul ce te poate stăpâni este doar acela de recunoștință pentru ceea ce Natura și Divinitatea au reușit să construiască. Arhitectura înălțimilor este fascinantă, mai ales la o oră târzie a după-amiezii în plină zi de iulie. De deasupra plafonului de nori, piscurile golatece și piramidale triumfă asupra spațiului, dând tridimensionalitatea cuvenită panoramei cețoase a Munților Parâng. Precum o adiere lăptoasă și ușor pătrunzătoare, vântul încearcă să șopteacă la urechile călătorilor povestea geologică a Carpaților, cum începând cu aprx. 200 mil. ani, s-a clădit un castel de piatră peste întinsele depresiuni și golfuri marine, ce a fost curbat de apropierea Platformei Ruse și frământat de complexe mișcări tectonice, până în pragul epocii noastre, când Carpații Românești au devenit bastion al Regilor Daci și au continuat până azi să fie granițe naturale între provincii. Veghindu-ne de sus, cerul își aduce și el aportul la încremenirea frumuseții absolute. De dincolo de ultimele răsăriri ale brazilor colosali hrăniți din seva cerească pe enigmatica pânză de nori apar chipuri gânditoare de heruvimi…este ultima răsuflare a picturii transcarpatice la îngemănarea dintre cer și pământ…

În ciuda modernizărilor realizate pe acest tronson de aprx. 50 de km între Obârșia Lotrului și Novaci, șoseaua ne poate așterne dificultăți constând în lipsa parapeților pe unele porțiuni, serpentine aproape imposibil de trecut de un automobil cu motor mic, pante mari, drumul îngust și, inopinata ploaie, ce poate îngreuna și mai mult traseul…Ca locuri de cazare, se poate înnopta fie la Rânca, fie la Obârșia Lotrului (locurile sunt limitate și rezervarea se recomandă a fi facută cu câteva saptămâni înainte), fie în camping-urile de pe traseu. În rest, nimic mai palpitant decât un impresionant zig-zag prin moștenirea de peste două milenii a Munților Parâng, Coridorul Strategic IV, parcă destinat nu numai luptei între daci și romani, ci și împlinirii rămășagului dintre natură și puterea omului.