Primul eveniment inter-regional din cadrul proiectului BIOREGIO a fost organizat la sfârşitul lunii aprilie în Finlanda, cu ocazia căruia a fost vizitată Lahti, capitala regiunii  Päijät-Häme, deschizător de drumuri în valorificarea deşeurilor în cadrul unui sistem integrat de gestionare.

Gestionarea deșeurilor din regiunea Päijät-Häme se realizează pe baza unui parteneriat public privat, autoritățile regionale asigurând colectarea selectivă a deșeurilor, diferitele categorii fiind apoi preluate de întreprinderi private care asigură sortarea, prelucrarea și valorificarea acestora, astfel încât la nivelul regiunii doar 5% din cantitatea totală de deșeuri ajunge la groapa de gunoi, restul fiind valorificate prin recuperarea materiilor prime sau energetic. Această performanță a fost obținută printr-o serie de reglementări legislative referitoare la sortarea deșeurilor la sursă, precum și prin asigurarea infrastructurii necesare aplicării acestora.

Este impresionantă platforma Kujala Waste Center, având o suprafață de 70 ha, care funcţionează pe principiul simbiozei industriale, prin realizarea de parteneriate, care să conducă la valorificarea optimă a diferitelor fracțiuni de deșeuri. În plus, deşeurile mixte ce nu pot fi reciclate sunt utilizate pentru obţinerea de energie termică şi electrică, biocombustibili, ferilizanţi pentru agricultură, materiale de construcţie ş.a., deşeurile devenind astfel generatoare de profit.

În Finlanda există reguli stricte de sortare a deşeurilor: sticlă, metal, carton, hârtie, deşeuri biodegradabile, deşeuri producătoare de energie şi deşeuri mixte.

Pe platformă sunt colectate aproximativ 200.000 de tone de deşeuri care provin de la gospodăriile casnice şi de la micii producători, deservind cca. 200.000 de locuitori şi 13.000 de întreprinderi.

Deşeurile sunt colectate, cântărite şi depozitate în containere speciale pentru fiecare tip de deşeu.

De aici, sticla, metalul, cartonul şi hârtia sunt trimise la reciclare, obţinându-se produse şi materiale noi.

Deşeurile biodegradabile sunt dirijate către instalaţii de biogaz, de la care nămolul de fermentare (digestat) poate fi folosit ca atare sau prelucrat la fertilizarea suprafeţelor agricole.  Biogazul poate fi utilizat direct cu scopul de a produce căldură concomitent cu generarea de electricitate (combined heat and power generation CHP). Purificat (imbunătăţit) biogazul poate fi folosit drept combustibil pentru vehicule adaptate în acest scop sau injectat în reţeaua de gaz metan.   

Deşeurile de lemn şi deşeurile din plastic nereciclabile sunt trimise la instalaţia de mărunţire şi îndepărtare a metalelor în vederea obţinerii de combustibil pentru centrale termo-electrice.

Pe platformă funcţionează o staţie ultramodernă de sortare mecanică a deşeurilor mixte, care separă deşeurile reciclabile (plastic, carton, lemn şi metal) de deşeurile din construcţii în amestec cu cele generatoare de energie. Aici sunt procesate cca 66.000 tone de deşeuri /an.

Tot pe platformă există o instalaţie care procesează mecanic nămolurile şi deşeurile fluide, separând materialul solid, şi o zonă destinată solurilor contaminate care sunt cernute, după care se stabilizează şi se compactizează într-o formă netoxică pentru a fi utilizate ca terasament sau prim strat la depozitele de deşeuri.

Deşeurile de carton asfaltat de la acoperişuri sunt şi ele reciclate, mărunţite şi utilizate la obţinerea asfaltului în locul bitumului.

Comisia Europeana a demarat de curând  proceduri de infringement împotriva României pentru nerespectarea normelor UE privind gestionarea şi prevenirea generării de deşeuri. Dacă ne referim numai la deşeurile menajere, în România, la ora actuală, 97% ajung la groapa de gunoi, iar ţara noastră ar putea primi din 2020 penalizări de circa 500.000 euro pe zi dacă nu reduce acest procentaj sub 50%.

Prin adoptarea tehnologiilor menționate mai sus, deșeurile nu numai că nu vor mai genera probleme de mediu și amenzi pentru nerespectarea legislației comunitare, dar vor putea contribui la dezvoltarea durabilă a economiei locale și la reducerea consumului de combustibili fosili, prin generarea de energie termică și electrică.

Proiectul BIOREGIO este Finanțat de Uniunea Europeana prin Fondul European de Dezvoltare Regionala, programul INTERREG EUROPE.

Surse foto:

Autor: Ana Maria Popilian

Source photo Travaux illégaux d’aménagement dans le lit mineur d’une rivière (Făgăraş)

Pendant les derniers trois ans, les investisseurs ont commencé d’«implanter» les micro-hydrocentrales partout où il est possible de les construire. Le projet visant le développement de cette source d’énergie inclut presque 4000 projets sur plus de 3000 rivières de la Roumanie. Selon la Garde Environnementale, au niveau de l’an 2012, plus de 40 projets étaient en déroulement, et 488 d’autres attendaient leurs autorisations. La Société Hidroelectrica détient près de 50 micro-hydrocentrales opérationnelles et planifie la construction de quelques dizaines d’autres. Néanmoins, le problème n’est pas le nombre de centrales. En effet, elles sont une option écologique pour la production de l’électricité, qui a été adoptée même par un état modèle dans le domaine de l’écologie – la Norvège. Ce qui nous préoccupe est l’emplacement des centrales et leur processus de construction. Mais avant d’attaquer le sujet, nous devons comprendre qu’est ce que c’est une micro-hydrocentrale.

Source de la photo et des informations: www.alea.ro www.ubi-therm.ro

Dans la Roumanie, il y a un énorme potentiel pour la génération de l’hydroélectricité, estimé à 36.000 GWh/an. Malgré la nécessite de développer les micro-hydrocentrales, l’absence d’une législation réglant les conditions de construction a permis aux investisseurs, qui détiennent des autorisations et avis d’environnement, de commettre plusieurs actions nuisibles pour l’environnement, dont quelques sont assez graves.

En décembre 2011, j’ai visité une des micro-hydrocentrales en construction dans la Vallée Capra du Massif Făgăraş. J’ai été étonné par la manière de construction et par le manque de respect pour l’environnement. Dans la même période, on a assisté à une avalanche d’informations et d’articles, parfois réalisés par les ONG, sur la nécessité de mettre fin aux travaux dans le Massif Făgăraş. Un cas visait la construction de dix micro-hydrocentrales privées sur les rivières Capra, Buda et Otic, des tributaires de la rivière Argeş.

Le problème concernait la manière dans laquelle les travaux de captation de la rivière et d’emplacement du conduit d’évacuation de l’eau étaient réalisés, sans respecter les lois et même les paramètres officiels du projet. Selon l’avis environnemental issu pour la construction, la dégradation du lit et des berges de la rivière est interdite, comme, en outre, la modification ou la réduction de la section d’écoulement de l’eau. Le canal d’écoulement de l’eau captée doit se situer au mois 0.5 mètres plus haut que l niveau inondable. En même temps, il est interdit de construire dans les rivières pendant les saisons de migration et reproduction des poissons et pendant la période de prohibition du pêche pour la truite, le huchon et l’ombre commun.

On ignore aussi les normes concernant la pollution de l’environnement, qui interdissent l’emplacement des matériaux de construction directement sur le sol, qui doit être couvert préalablement avec une feuille imperméable de polyéthylène. Les outils provoquent des fuites d’huile, qui se jette dans la rivière. La zone fait partie d’un site d’importance communautaire (SCI), qui appartient au Réseau Nature 2000 (un réseau européen des zones naturelles protégées, qui contiennent un échantillon représentatif d’espèces sauvages et d’habitats naturels d’intérêt communautaire – source).

Source de la photo: Bogdan Olariu     Travaux pour la micro-hydrocentrale de Valea Capra (Făgăraş, décembre 2011)

La région du Massif Făgăraş est bien connue pour sa biodiversité et ses beaux paysages. Les changements apportés sur la végétation par le déboisement, la diminution de la biodiversité, la fragmentation des habitats et la modification des lits des rivières (altérations de la pente, la déviation et même l’obturation du cours d’eau, l’augmentation des dépôts sédimentaires dans l’eau et la réduction subséquente de la quantité d’oxygène) provoquent des dommages sévères pour l’environnement, avec un impact dévastateur.

Un environnement détruit peut être réhabilité du point de vue écologique, mais jamais restauré dans sa forme initiale. Donc, toute transformation est irréversible et présente des conséquences, parfois difficiles à estimer, pour l’écosystème. La faune peut subir les pires effets. Les vibrations et la pollution sonore chassent les animaux et les poissons sont particulièrement affectés. Un exemple dans ce sens est le poisson Romanichthys valsanicola, une espèce endémique qui, selon plusieurs spécialistes, est aujourd’hui disparue à cause de la construction du barrage de Vidraru et de son système de drainage. En présent, la truite commune (Salmo trutta) est aussi périclitée, parce que les nouveaux barrages empêchent presqu’en totalité sa migration.

 Source de la photo   Travaux irréguliers d’aménagement pour une micro-hydrocentrale (Făgăraş)

 Mais le cas du Massif Făgăraş n’est pas unique. Malheureusement, des situations similaires ont été découvertes en Suceava, sur la rivière Neagra, et aussi en Caraș Severin, dans le Massif Țarcu, où la construction des micro-hydrocentrales bloque la migration des poissons.

Mais il y a aussi des espoirs. Un cas particulier est représenté par le district de Brașov et la rivière Sebeş, où la construction du conduit qui transporte l’eau de l’amont vers la centrale est réalisée parallèlement avec le lit de la rivière, et à une distance raisonnable, de plusieurs mètres. Même si les couts sont plus grands, et la construction est mois directe et brève, le projet est vraiment écologique, respectant les normes en vigueur.

Vous vous demandez: quel est l’enjeu de ces investissements? Est-ce qu’une telle activité est rentable du point de vue économique? La réponse est étonnante : des millions d’euro peuvent être obtenus rapidement. Le seuil de rentabilité d’un projet est atteint pour un prix de l’électricité qui se trouve entre 20 et 36 euros/MWh. Mais le plus grand avantage d’une microcentrale est représenté par les certificats verts accordés pour les sources d’énergie régénérable – deux certificats pour chaque mégawatt livré dans le réseau électrique national dans le cas des centrales ayant une puissance installée jusqu’à 1 MWh par unité. Ainsi, le prix augmente d’une manière signifiante, avec entre 27 et 55 euro cents pour chaque certificat vert, selon les provisions de la Loi no. 220/2008 sur la stimulation de la production de l’électricité en employant des sources régénérables, et l’investissement est amorti facilement en 3-4 ans, et puis génère des gros profits, payés par l’état et les consommateurs. Par conséquent, même si normalement la plupart des micro-hydrocentrales ne sont pas efficientes, d’après des estimations qui prennent en considération le débit variable des rivières montagneuses, les investissements sont justifiés à cause des lois permissives, qui encouragent le développement de tels projets dans le futur proche.

Le désastre écologique qui risque de frapper l’entier chaine carpatique est déclenché, de manière paradoxale, par l’énergie verte. Comme on peut observer dans les cartes présentées, la plupart des projets sont implantés dans les Carpates, et 26% des points illustrés sur la carte ci-sous se trouvent dans des zones protégées, des sites d’importante communautaire (SCI), des zones de protection pour l’avifaune (SPA) et des parcs naturels nationaux. Si leur construction continue dans le même rythme, ces zones protégées seront inutiles dans le futur, car les espèces végétales ou animales endémiques qu’elles abritent disparaîtront sous les chenilles des excavateurs dirigés par les grands entrepreneurs d’une soi-disante énergie verte.

Malgré l’apparente légalité des documents autorisant les travaux, les carences d’un système qui reste dysfonctionnel et incapable de résoudre les plus pressants problèmes environnementaux ont conduit à un déclin écologique sans précédent dans la Roumanie. Théoriquement, conformément à la législation en vigueur, une micro-hydrocentrale ne peut pas avoir des effets négatifs sur l’environnement, mais, en pratique, la situation est très différente. Jusqu’au moment ou la méthodologie de l’évaluation d’impact environnemental s’alignera aux novelles tendances dans le domaine, et les lois deviendront plus fortes que l’influence politique et la corruption, rien ne va changer dans le cas des micro-hydrocentrales, et aussi généralement dans la Roumanie.

Mais notre position face aux événements est aussi importante. Une pétition signée par plusieurs milliers de roumains et les protestations organisées par les ONG en 2012 ont réussi d’attirer l’attention et de lancer un signal d’alarme, ralentissant le rythme des travaux et, peut-être, intimidant les constructeurs, mais les activités ont été reprises. Notre attitude est importante et, malgré l’absence des nombreux précédents dans ce sens, l’opinion du peuple a généré des changements de politique publique.

Ainsi, nous devons nous encourager de continuer nos actions avec confidence dans nos forces, espérant pour  un changement positif dans la société.

Source photo: Bogdan Olariu   Paysage dans la Vallée de Călțunul (tributaire dans la Vallée Capra, Făgăraş, décembre 2011)

Source des informations: romaniapozitiva.ro    jurnalul.ro   stirileprotv.ro    fabrica de cercetare.ro    hidroelectrica.ro    mmediu.ro

Article ecrit par Bogdan Olariu et traduit par Mihail Mitoșeriu.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

În ciuda prezentărilor idilice din presă, zona Lacului Văcărești este într-o stare critică. Cei care locuiesc în mod ilegal acolo, dar și pescarii, “recuperatorii” de metale și alții, distrug continuu flora și fauna și poluează.

Acestea sunt cele mai grave și mai ușor observabile aspecte ale acestor distrugeri:

- Copacii (sălcii) care ating o anumita dimensiune sunt tăiați.

- Stuful și vegetația adiacenta sunt incendiate periodic pentru a înlesni accesul pescarilor la bălti.

- Cei care și-au “confecționat” locuințe improvizate, și locuiesc ilegal acolo, vânează păsările din zonă (folosind prăștii, conform unor martori oculari).

- Un număr foarte mare de câini vagabonzi (sau care sunt crescuți  pe lângă acele gospodarii ilegale) de asemenea vânează fazani și alte păsări.

- Pescarii și alți indivizi aruncă gunoaie în apă și în celelalte spatii.

- Pe digul de beton, valorificatorii de metale recuperate ard componente electrice (care conțin plastic) pentru extragerea metalelor.

- Locuitorii din blocurile învecinate își spală mașinile pe care le coboară pe o rampă până la apă.

- Un număr mare de pescari vin zilnic, inclusiv cu autoturismul, unii dintre ei cu ambarcațiuni.

Astăzi, 3 martie 2013, în timp ce vizitam lacul, indivizi necunoscuți au dat foc stufului, care a ars pe o porțiune mare. Am apucat să filmez niște indivizi cu undite și glugi trase pe cap, îndepărtându-se de locul respectiv, posibil să fie făptașii. Cu câteva zile în urmă, precum și în săptămânile anterioare, cele mai falnice salcii din zona, cu înălțimi de pe peste 7 metri, au fost tăiate cu drujba. O parte din lemnul tăiat era încă lângă cioturi.

Iată câteva fotografii cu dezastrele zonei, inclusiv cu focul surprins astăzi.

Incendiu in zona Lacului Vacaresti

Incendiu in zona Lacului Vacaresti

Copaci taiati ilegal in zona Lacului Vacaresti

Copaci taiati ilegal in zona Lacului Vacaresti

Copaci taiati ilegal in zona Lacului Vacaresti

Copaci taiati ilegal in zona Lacului Vacaresti

Copaci taiati ilegal in zona Lacului Vacaresti

Incendiu in zona Lacului Vacaresti

Incendiu in zona Lacului Vacaresti

Incendiu in zona Lacului Vacaresti

Incendiu in zona Lacului Vacaresti

Locuinte ilegale in zona Lacului Vacaresti

Caini fara stapan in zona Lacului Vacaresti

Deseuri depozitate necontrolat

Deseuri periculoase in zona Lacului Vacaresti

Accesând acest link poate fi văzut un filmuleț cu focul respectiv:
http://www.youtube.com/watch?v=fkUSOnAiWDM [1]

Aceasta situație denota, încă o data, lipsa de educație și de grijă fata de mediu a unor bucureșteni…

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ce părere aveți, dragi cititori? Ce e de făcut?

Pentru a citi mai multe despre Lacul Văcărești- CLICK AICI.

Articol realizat de către colaboratorul Greenly- Andrei Stirbu.

Sura foto Lucrări ilegale de amenajare în albia minoră a râului (Făgăraș)

În ultimii 3 ani, tot mai mulți investitori au început să “implanteze” microhidrocentrale oriunde este posibil…fizic. Proiectul privind dezvoltarea acestui tip de energie are în vedere peste 3000 de râuri din țară, cu aproximativ 4000 de proiecte propuse. Conform Gărzii de Mediu, la ora actuală se află în derulare peste 40 de proiecte de microhidrocentrale, alte 488 aștepând autorizare. Hidroelectrica deține aproximativ 50 de microhidrocentrale funcționale și are în plan construirea altor câteva zeci. Problema cea mai mare, însă, nu este numărul lor. În fond este un mod ecologic de a obține energie electrică, metodă adoptată de un stat model în domeniul ecologiei: Norvegia. Ceea ce ridică probleme serioase este amplasarea unora dintre aceste microhidrocentrale, precum și modul lor de execuție. Dar înainte de a ataca problema, trebuie să înțelegem ce presupune o microhidrocentrală.

Sura foto-info: www.alea.ro www.ubi-therm.ro

În România există un potențial ridicat pentru obținerea de energie hidroelectrică, aproximativ 36.000 GWh/an. Deși este necesară dezvoltarea a cât mai multe microhidrocentrale, lipsa unei legislații care să reglementeze condițiile de construcție, a permis unor dezvoltatori de astfel de proiecte să comită o serie de infracțiuni grave, aflându-se totodată sub protecția unor avize și rapoarte de mediu bine puse la punct și corect fundamentate.

În luna decembrie 2011 am ajuns la una dintre microhidrocentralele aflate în construcție pe Valea Capra, M. Făgăraș. Am fost uimit de modul de execuție al lucrărilor, de lipsa de grijă pentru mediu. În aceeași perioadă a avut loc o explozie de știri și articole, chiar manifestări ale ONG-urilor pentru sistarea lucrărilor din zona Munților Făgăraș. Cazul prezenta construcția a 10 microhidrocentrale în regim privat pe râurile Capra, Buda și Otic, afluenți ai Argeșului. Problema consta în modul în care erau dirijate lucrările de captare a râului și de plasare a conductei, fără a respecta normele de mediu în vigoare și modificând parametrii precizați în proiect. Conform avizului de mediu obținut pentru lucrări, este interzisă degradarea albiei și a malurilor, precum și modificarea sau reducerea secțiunii de scurgere a apei. Canalul de scurgere al apei captate trebuie să se afle la 0,5 metri deasupra cotei de inundabilitate. De asemenea, este menționată interdicția de a realiza lucrări în perioada de migrare și reproducere a peștilor și în perioada de prohibiție la păstrăv, lostriță sau lipan. Nu erau respectate nici normele privind poluarea mediului, care specifică faptul că trebuie evitată depunerea pe sol a materialelor de construcție, fiind necesară impermeabilizarea cu folie de polietilenă. Au fost reperate scurgeri de ulei de la utilaje și deversări în râu. Zona este încadrată în SCI (Sit de Importanță Comunitară), fiind parte din Rețeaua Natura 2000 (rețea europeană de zone naturale protejate, care cuprinde un eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar – sursa).

Sursa foto: Bogdan Olariu     Lucrări de amenajare a microhidrocentralei de pe Valea Capra (Făgăraș, decembrie 2011)

Zona Munților Făgăraș este recunoscută pentru biodiversitatea și valoare peisagistică de patrimoniu. Modificările aduse asupra vegetației prin defrișări abuzive, reducerea biodiversității prin segmentarea habitatelor și modificarea albiei râurilor (modificări de pantă, devierea și chiar obturarea cursului de apă, încărcarea apei cu sedimente și implicit reducerea cantității de oxigen) duc la grave modificări ale mediului natural, impactul fiind devastator. Odata distrus, mediul natural poate fi reabilitat ecologic, dar niciodată readus la forma sa inițială. Prin urmare, se poate spune că orice transformare este ireversibilă și cu urmări, de multe ori neștiute, asupra ecosistemului. Fauna are poate cel mai mult de suferit. Vibrațiile și poluarea fonică îndepărtează animalele, iar în ceea ce privește fauna piscicolă, aceasta, date fiind condițiile, devine aproape inexistentă. Este cunoscut faptul că în zonă era specific aspretele (Romanichthys valsanicola), specie endemică, astăzi, conform multor specialiști, considerat dispărut din cauza dezvoltării lacului de acumulare Vidraru împreună cu rețeaua de drenaj. Acum este pus în pericol și păstrăvul (Salmo trutta), fiind aproape imposibil să migreze peste barajele nou create.

Sura foto   Lucrări neregulamentare de amenajare a microhidrocentralelor (Făgăraș)

Însă cazul Făgăraș nu este singular. Din păcate, situații asemănătoare au fost semnalate și în județul Suceava, pe râul Neagra, dar și în județul Caraș Severin, în Munții Țarcu, unde construcția de microhidrocentrale barează calea de migrație a peștilor.

Există însă și speranță. Un caz aparte este în județul Brașov, pe râul Sebeș, unde construcția conductei de preluare a apei din amonte de microhidrocentrală se face paralel cu albia râului, la metri distanță. Chiar dacă sunt costuri mai ridicate, iar conducta ocolește mai mult, inclusiv prin munte, proiectul este într-adevăr unul ecologic, fiind respectate normele aflate în vigoare.

O să vă întrebați care este miza acestor investiții? Este oare rentabilă o astfel de afacere? Răspunsul este uluitor: milioane de euro pot fi obținuți ușor într-o perioadă relativ scurtă de timp. Prețul la care proiectul devine rentabil este de 20-36 euro/MWh obținut la vânzarea energiei electrice. Însă avantajul enorm al proiectelor de tip microhidrocentrale este dat de proiectele SRE, prin care sunt acordate două certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat în rețeaua de energie electrică din centralele hidroelectrice cu o putere instalată de până la 1 MW/unitate. Astfel, prețul crește de la 27 până la 55 euro/CV conform legii 220 din 2008, amortizarea investiției făcându-se ușor în primii 3-4 ani, ca mai apoi să fie câștiguri de milioane de euro, bani pe care îi va da obligatoriu statul român și implicit noi, consumatorii.  Așadar, chiar dacă în mod normal multe dintre proiectele de MHC propuse nu sunt de fapt eficiente conform unor estimări, din cauza lipsei unui debit constant pe râurile de munte, investiția își are scopul în contextul legii permisive, care încurajează dezvoltarea unor astfel de proiecte în viitorul apropiat.

Dezastrul ecologic, care riscă să împânzească întreg șirul carpatic, este declanșat în mod paradoxal de surse de energie verde. Așa cum se poate observa și în hărțile prezentate, multe dintre proiectele de microhidrocentrale se află în Carpați, 26% dintre punctele semnalate pe hartă fiind suprapuse pe zone ocupate de arii protejate, fie ele SCI-uri, SPA-uri sau Parcuri Naturale și Naționale. Dacă modul de construcție continuă în felul prezentat mai sus, în câțiva ani aceste zone protejate nu își vor mai avea rostul, întrucât toată fauna și flora valoroasă, endemică, va dispărea sub șenilele și excavatoarele marilor întreprinzători, militanți ai așa numitei energii verzi.

Cu toate că documentele necesare pentru demararea lucrărilor sunt aparent în regulă, deficiențele unui sistem încă nefuncțional și incapabil să rezolve probleme de mediu de maximă importanță, au dus la un declin ecologic fără precedent în România. Teoretic, conform legislației, o microhidrocentrală nu poate avea efecte grave asupra mediului natural, însă practic, s-a demonstrat că lucrurile stau cu totul altfel. Până când metodologia de realizare a proiectului de evaluare a impactului asupra mediului nu se va ralia la noile tendințe din domeniu, iar legislația românească nu va cântări mai greu decât influențele politice și corupția, nu se va schimba nimic nici în situația aceasta, ca în multe altele din România de fapt.

Importantă este însă și poziția noastră față de aceste evenimente. Petiția semnată de mii de români și mitingul organizat de către ONG-uri au reușit acum câteva luni măcar să tragă un semnal de alarmă, să mai încetinească ritmul de avansare al lucrărilor, poate să și intimideze, chiar dacă din martie lucrările au demarat din nou. Atitudinea noastră contează și cu toate că în România există puține antecedente, schimbări în sistem datorită părerii mulțimii au mai fost. Acest lucru trebuie să constituie un motiv de încurajare, de încredere în forțele noastre, de speranță într-o schimbare pozitivă.

Sursa foto: Bogdan Olariu   Peisaj de pe Valea Călțunul (afluent V. Capra, Făgăraș, decembrie 2011)

Sursa info: romaniapozitiva.ro    jurnalul.ro   stirileprotv.ro    fabrica de cercetare.ro    hidroelectrica.ro    mmediu.ro