Facultatea de Geografie, Universitatea din București

La prima vedere, Pământul nu se remarcă cu nimic special. S-a descoperit viață și pe alte planete, însă este vorba de cea microbiană, așadar, la o scară foarte redusă. De asemenea, având în vedere numărul enorm de planete, cercetătorii cred, în urma folosirii ecuației Drake, că este aproape imposibil să nu existe alte ființe inteligente, ca noi, undeva în Univers. Pe Terra, viața a devenit deja un lucru atât de tipic încât nu mai suntem deloc uimiți de prezența ei. Cu toate acestea, ar trebui să înțelegem prin câte a trecut planeta pentru a ajunge în stadiul din prezent – suport al vieții inteligente și nu numai.

Cu aproximativ 4,5 miliarde de ani în urmă, s-a format sistemul solar din care face parte și Pământul. Printr-un proces de nucleație (lipirea și cristalizarea unor particule de praf cosmic) i-au naștere atât planetele cât și Soarele. Aici, deja se remarcă primele elemente ce-i conferă tânărului Pământ o oarecare stabilitate: distanța perfectă față de reactorul nuclear al sistemului solar (Soarele), timpul perfect la care a început să se formeze (prin cumularea mai multor factori există viața inteligentă în prezent), tipul perfect de stea din centru, cât și un factor ce se leagă de ceilalți doi coloși, Jupiter și Saturn. Aceste planete urmau să aibă soarta Soarelui și să constituie un sistem solar binar sau chiar cu trei stele, însă le-a lipsit acea scânteie de care doar Soarele a avut parte. Un sistem binar sau cu 3 sori nu ar fi putut susține viața.

Mai târziu, Pământul s-a ciocnit cu Theia, un corp gigantic de mărimea lui Marte. De aici, cred cercetătorii că a luat naștere Luna. De asemenea, fără acest satelit natural, Pământul ar fi fost lipsit de viață. Fără gravitația Lunii, axa Pământului ar fi variat foarte mult, având loc atât glaciațiuni, cât și sezoane extreme. În plus, Luna se află la o distanță perfectă de Pământ, însă aceasta se îndepărtează de planetă cu aproximativ 4 cm pe an.

Un picuț mai târziu, când planeta albastră nici nu reușise să-și tragă sufletul după ciocnirea cu Theia, încep alte microciocniri cu alți meteoriți, însă nu de mărimea celui precedent. Astfel, aceste corpuri aduc pe Pământ elemente chimice și substanțe importante, precum carbonul (elementul ce se regăsește în orice), fierul, dar și apa. Astfel, se creează un context cu oceane, în care toată acea supă primordială va avea să elibereze combustibilul pe care funcționează majoritatea viețuitoarelor – oxigenul.

maxresdefault

Cu Jupiter în stadiul final de formare, Pământul a făcut rost de primul său protector. În prezent, gigantul gazos încă deviază o bună parte a corpurilor ce se îndreaptă spre orbita Terrei. Pe lângă acest scut vizibil, planeta noastră își constituie alte modalități de protecție, precum câmpul magnetic, dovada că acest corp planetar este viu și, mai târziu, stratul de ozon. Acestea filtrează radiațiile solare, reducând intensitatea lor.

De asemenea, Pământul are dimensiunile perfecte, cu o gravitație ce permite dezvoltarea vieții normale. Desigur, sintagma de „viață normală”, din acest punct de vedere este relativă, deoarece am  avut o singură încercare. Gravitația nu e un impediment atât de mare în calea vieții, aceasta putând evolua și în funcție de altă valoare (oameni mai înalți și cu oase mai ușoare pe o planetă cu o gravitație mai mică sau mai scunzi și cu oase mai rezistente pe o planetă cu gravitație ceva mai mare).

Toate acestea le-a oferit bacteriilor contextul de evoluție până la, ce se cheamă în prezent, omul. Desigur, de la bacterie până la viață inteligentă este nevoie de enorm de multă muncă și timp. Astfel, pentru o viziune mai bună, să presupunem că cei aproximativ 14 miliarde de ani cât se presupune că are universul îi introducem într-un singur an. Astfel, Pământul apare în luna septembrie a anului cosmic iar oamenii apar abia cu câteva secunde înainte de anul nou, adică acum aproximativ 100,000 ani. Deci un drum destul de lung. De asemenea, Pământul a reușit să-și creeze anumite sisteme, ce funcționează sub forma unor cicluri perpetue (circuitul apei, circuitul carbonului, circuitul azotului). Compoziția atmosferei este perfectă. Un procent mai mare de oxigen ar fi însemnat mai multe incendii, iar unul mai mic ar fi facilitat apariția unor glaciațiuni. Un astronaut a afirmat, în serialul „One strange rock” de pe National Geographic, că șansele de a apărea Pământul, în forma sa actuală, sunt echivalente de a da 1-1 cu zarul de 100,000 de ori la rând.

La apariția Terrei au luat parte extrem de multe variabile, unele de care această viață inteligentă nici acum nu și-a dat seama, încă. Așadar, având în vedere acest cumul de factori nesfârșiți, suntem tentați să spunem: „nu mai există viață în Univers”, însă, pe de altă parte, mărimea Universului ne face să zicem: „este aproape imposibil să nu existe viață și altundeva”. Poate adevărul se află undeva la mijloc.

Un aspect intéressant est le nombre de cœurs qu’ils possèdent: entre 5 et 9. Je suis d’accord avec le fait qu’on doit être capable de beaucoup d’amour pour nettoyer les ordures d’autres, c’est-à-dire précisément ce que les vers de terre font pour nous. Une telle quantité d’amour élimine le besoin pour l’autre sexe, parce que les vers de terre possèdent les deux. Vraiment extraordinaire! Une créature qui a des organes sexuels pour les deux sexes porte le nom d’hermaphrodite. Maintenant, je ne ressens plus tellement d’amour … peut-être qu’ils sont trop occupés avec l’hygiène du sol.
Peut-être, vous vous demandez comment ces petites créatures agissent et réussissent de mélanger une grande quantité de sol. Parce qu’ils n’ont pas des pieds, rien ne les empêche de se déplacer ou ils veulent. En plus, les muscles internes et les petits poils qui couvrent leurs corps aident les vers de terre dans leur locomotion et, ainsi, ils créent un système de canaux et tunnels dans le sol. En même temps, ils ingèrent des particules de sol et digèrent les matières organiques qu’ils trouvent là. Quand l’humidité est élevée, ils tirent et mangent des feuilles sous la terre. Ce processus d’alimentation mélange le sol maintenant la fertilité.
Normalement, on ne voit pas les vers de terre, parce qu’ils résident sous le sol et, si la température est trop élevée ou trop réduite, ils creusent des tunnels plus profondément afin de trouver une température agréable. Ils trouvent l’oxygène dans des poches du sol, et, si la pluie inonde ces poches, les vers arrivent à la surface. Ne les foulez pas! … ils ne veuillent que de respirer.
Les vers de terre sont respectés dans certaines régions. Les moines de Tibet pensent que les vers sont la réincarnation de leurs mères. Aristote croyait qu’ils sont les intestins de la terre, à cause de leur rôle de nettoyage. Cléopâtre aussi les considérait sacrés. El ne permettait pas aux paysans d’Egypte de les éliminer, savant leur importance et valeur.
Comment pouvez-vous savoir que le sol du jardin est sain? Prenez une pelle et renversez un sillon de terre. Si vous trouvez trois ou quatre vers de terre qui s’agitent et essayent d’échapper, vous pouvez rester tranquilles – la terre est riche et productive. Donc, comment pouvons-nous nous rendre compte de ces créatures extraordinaires? Nous pouvons commencer en évitant de les fouler quand ils arrivent à la surface du sol.
Pour être au courant avec les nouveaux articles écrits par les rédacteurs et collaborateurs de Greenly Magazine, nous vous invitons de souscrire à notre newsletter !
Source photo: infocasasigradina.ro
Article écrit par Elena Neacşu et traduit par Mihail-Andreas Mitoşeriu.

România poate pierde aproximativ 9 miliarde de euro în următorii 25 de ani, în lipsa unor măsuri ferme care să ducă la gestionarea durabilă şi eficientă a ariilor naturale din Munţii Carpaţi. La baza acestor măsuri stă adoptarea unui cadru legislativ adecvat pentru implementarea unor mecanisme coerente privind plata pentru serviciile ecosistemelor din ariile naturale.

Aceste estimări reprezintă concluziile studiului realizat în cadrul proiectului „Îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a sistemului de arii naturale protejate din Munţii Carpaţi”, finanţat de Fondul Global de Mediu (GEF) şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) România şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, în parteneriat cu WWF.

Analiza face pentru prima dată o evaluare comparativă a două sisteme de management al ariilor naturale protejate din Munţii Carpaţi şi demonstrează care este impactul economic al ariilor protejate asupra unor sectoare ale economiei – turism, ape minerale, resurse de apă, agricultură, silvicultură şi vânătoare – pe o perioadă de 25 de ani.

Utilizând date şi cifre de la nivelul a cinci parcuri pilot (Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural Munţii Maramureşului, Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Naţional Retezat şi Parcul Naţional Vânători-Neamţ), studiul arată că ariile naturale protejate reprezintă un bun economic important şi productiv, care asigură un flux intens de produse şi servicii valoroase din punct de vedere economic, care, prin aplicarea unui sistem de management sustenabil (SEM – Sustainable Ecosystem Management), pot genera resurse importante pentru dezvoltarea economică. Pe de altă parte, continuarea actualului sistem de gestionare a ariilor naturale protejate (BAU – Business as Usual) va duce la declinul iremediabil al biodiversităţii biologice şi la pierderea unor beneficii importante pentru economia ţării.

„Dorim astfel să punem la dispoziţia partenerilor noştri din guvern un instrument de lucru util care fundamentează necesitatea dezvoltării unor mecanisme de plată pentru serviciile ecosistemelor naturale, mecanisme propuse în cadrul amendamentelor legislative dezvoltate în cadrul proiectului.” a declarat Monica Moldovan, Director de Programe, UNDP România.

Pornind de la concluziile privind contribuţia pe care ecosistemele ariilor naturale protejate o pot avea la dezvoltarea economică şi la bunăstarea umană din România, în cadrul proiectului au fost formulate propuneri legislative care au ca scop stoparea declinului biodiversităţii, implementarea unor măsuri de gestionarea durabilă şi îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a ariilor protejate:

(i) acordarea statutului de „politică publică” pentru domeniul administrării ariilor naturale protejate;

(ii) crearea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate;

(iii) introducerea unei linii bugetare distincte pentru Conservarea biodiversităţii şi administrarea ariilor naturale protejate în cadrul bugetului central al Ministerului Mediului;

(iv) alocarea de resurse financiare pentru finanțarea administrațiilor de parcuri naţionale şi naturale.

În scopul de a transmite impactul economic pozitiv al gestionării durabile a acestor zone protejate, în cadrul proiectului a fost lansată campania de comunicare „Pune preţ pe natură!”, al cărei mesaj principal îl constituie îndemnul de a preţui natura la adevărata ei valoare şi de a contribui la conservarea ei.

Tot în cadrul campaniei a fost lansat site-ul www.punepretpenatura.ro, care găzduieşte legislaţia în vigoare privind ariile protejate, dar şi soluţiile care ar putea aduce mai mulţi bani economiei naţionale.

Mulțumim pentru comunicatul de presă doamnei Cristina Bucureasa, GEF Projects Communication Assistant. 

Voi ce spuneți? Vești bune, vremuri schimbătoare în bine? Vom conștientiza cât de curând cât costă natura? Să nu o mai chelltuim iresponsabil, atunci!

La început, e chiar uşor: doar tu, în maşina ta mică şi albastră…mergând uşor pe drumurile curate ale ţării. La un moment dat, se mai urcă cineva. Totuşi, plimbarea este la fel de plăcută. Cu timpul, însă, maşina ta începe să îmbătrânească, pentru că ai uitat să-i schimbi uleiul şi să îi verifici suspensiile…şi pentru că deja ai patru pasageri la bord…şi iată că se urcă şi al cincilea. E din ce în ce mai aglomerat înăuntru, din ce în ce mai cald şi geamurile nu mai merg pentru că ai stricat din greşeală sistemul. Acum sunt şase oameni înăuntru şi începi să observi că se urcă din ce în ce mai repede…şi deja nu mai e loc.

Ca să poţi să îţi trăieşti viaţa ca până acum trebuie să faci un efort mai mare: să mergi mai repede, să consumi mai puţină benzină, să alegi drumurile mai drepte şi cu mai puţine gropi şi să reuşeşti să menţii ordinea în cadrul pasagerilor tăi care se înghesuie din ce în ce mai mult.

În curând, vor fi 10 oameni în maşina ta mică, albastră, dar nu atât de nouă şi care abia mai face faţă: presiunea mare face roţile să se desumfle şi să tremure, schimbătorul de viteze e blocat într-a cincea, iar aerul e aproape irespirabil. Nu te poţi opri şi nici nu poţi arunca pe nimeni afară.

CE FACI?

Acum, adu maşina la dimensiunile Pământului: lumea noastră mică şi albastră şi puţin cam obosită…şi mai răspunde o dată. 

Sursa foto

Articol original

Cei care sunt implicaţi direct în această luptă pentru un mediu mai bun, fie că vorbim despre protecţia oceanelor, a animalelor, reciclarea deşeurilor, limitarea încălzirii globale etc. au tendinţa să spună că marele public se împarte în 2 mari categorii: realiştii, cei care îşi dau seama de necesitatea unei schimbări cu scopul de a diminua efectele dăunătoare asupra mediului, respectiv scepticii, care nu considera că oamenii pot avea vreun impact considerabil sau important. Ce-i drept, privind situaţia de la o oarecare distanţă…geologică, oamenii au apărut într-o ultimă „secundă” a existenţei Pământului, adică acum 200.000 de ani. Greu de comparat cu cele 4,6 miliarde de ani de când există planetă, sau chiar cu cele 66 milioane de când au dispărut dinozaurii.

Şi totuşi… nici o altă specie nu a reuşit să cucerească practic fiecare mediu terestru, instalându-se practic pe toată suprafaţa disponibilă a Pământului. Cu mici excepţii. Nici o altă specie nu a extras şi sintetizat materiale, transformându-le din punct de vedere chimic la o asemenea scară, încât a creat modificări semnificative asupra circuitelor biogeochimice într-un timp atât de scurt. Nici o altă specie nu a produs deşeuri care se descompun în mediu în sute de ani, generaţii întregi după cei care le-au aruncat. Ne putem permite, deci, să fim sceptici în legătură cu efectele noastre asupra mediului?

Cu toate acestea, persoanele care împart publicul în cele două categorii menţionate mai sus omit o foarte importantă şi, din păcate, mare categorie de oameni: cei indiferenţi. Oameni cărora pur şi simplu nu le pasă de ce se întâmplă cu mediul înconjurător, fie pentru că nu sunt informaţi, nu îşi dau seama sau considera că nu este problema lor. Aceştia sunt „cei mulţi”, cei care trebuie convinşi, cei ai căror ochi trebuie deschişi către realitatea Oamenilor, ca specie:

Avem un singur Pământ. O frază atât de repetată şi auzită încât nu o mai băgăm de seamă… Însă nu avem posibilitatea de a migra pe altă planetă, în cazul în care lucrurile merg prost aici. Nu avem unde să plecăm. Nu trebuie să uităm că suntem totuşi 7 miliarde de oameni şi că generaţia tânăra va apuca să vadă Pământul în mâinile a 10 miliarde de oameni. 10 miliarde de persoane care vor avea nevoie de apă, electricitate, combustibil, care vor crea deşeuri, pentru care se vor construi baraje, drumuri, diguri, care vor muta râuri, vor tăia păduri, vor extrage tot ce poate fi exploatat din scoarţa terestră. Vor crea noi substanţe, noi materiale, vor testa noi arme, vor purta noi războaie, vor trăi şi vor muri cu ideea că au o singură viaţă şi că au obligaţia de a profita de tot ce li se pune la dispoziţie, indiferent de costuri. Indiferent de preţ, de consecinţe, de ce vor lăsa în urmă.

De ce am transformat „carpe diem” în ceva atât de egoist? De ce contează doar ce se întâmplă astăzi şi suntem atât de incapabili să ne dăm seama ce urmează să se întâmple dacă nu facem un pas înainte – dacă nu ne asumăm responsabilitatea pentru viaţa noastră şi a celor care ne vor urma, prin mici gesturi măcar, atât de mici încât nici nu pot fi definite că sacrificii?

Ştim cu toţii ce trebuie făcut: să închizi apă când te speli pe dinţi, să stingi monitorul când nu îl foloseşti, să reciclezi plasticul şi hârtia – însă fie nu înţelegem de ce, fie ni se pare că este atât de puţin important raportat la scara Planetei, încât nu ar schimba nimic. Nimic mai fals.

Iar ceea ce nu înţelegem, înainte de toate, este că dacă ne asumăm responsabilitatea, o facem pentru noi înşine, nu pentru Planetă. Planeta nu are nevoie să fie salvată…ea va supravieţui, indiferent de ce-i putem noi face. Noi, însă, nu.

Surse foto: http://e08595.medialib.glogster.com/media/25/255c782492a05f9938faba02b6b7879489d7250ffc66277144b8f84a53b837cd/air-pollution-illustration-jpg.jpg, http://envinews.com/files/9113/5396/3178/3837819_forside.jpg

Cum? Unde? Când?

            Green Bee a pornit ca un proiect destinat copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani, lansat de Coca-ColaHBC România, Mega Image şi Green Revolution.

            În perioada 22 iunie -22 octombrie în Parcul Tineretului, zona Rozariu, îi invităm pe cei mici să ia parte la o aventură SF, o „plimbare” cu nava spaţială eco Green Bee, sub îndrumarea echipajului navei, format din căpitanul Raxo Williams şi secundul Noni. În urma acestei aventuri, cei mici vor rămâne nu numai cu sentimentul primului zbor cu o navă spaţială „adevărată”, ci şi cu informaţii esenţiale despre atmosferă, aer, poluare, apă şi importanţa acesteia, hrană, energie sau deşeuri.

                                   Haideţi să învăţăm jucându-ne!

            Pentru a se bucura de aventura Green Bee, părinţii îşi pot înscrie şi programa copiii începând cu data de 22 iunie, pe site-ul www.green-bee.ro. Programarea micilor astronauţi se va face pe categorii de vârste, astfel: 6-8 ani (luni şi marţi), 9-11 ani (miercuri şi joi), 12-14 ani (vineri şi sâmbătă), iar duminică nava va fi deschisă pentru copiii din parc.

            Aventura SF durează timp de 45 de minute, iar la finalul călătoriei copiii vor avea de îndeplinit misiuni terestre, prin care să demonstreze că pot pune în practică informaţiile dobândite.

            Micii astronauţi care au parcurs toate etapele proiectului vor intra în competiţie pentru câştigarea unei tabere. 50 de copii, aleşi prin tragere la sorţi, vor beneficia de 6 zile în tabăra eco Tăşuleasa Social.

            ”Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viaţă,  de aceea pe lângă viață dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i !” (Aristotel)

            Îi mulţumesc mult lui Marius Matache pentru informaţiile trimise cu privire la acest proiect şi pentru minunatele fotografii.

Sursa: http://www.greenrevolution.ro/proiecte/detaliu.php?id=45

Discuţiile oficiale se vor concentra pe două teme principale: cum se poate construi o economie verde pentru a sprijini dezvoltarea durabilă şi pentru a reduce sărăcia, aici intrând inclusiv mijloace de sprijinire şi suport pentru ţările în curs de dezvoltare, respectiv cum se poate îmbunătăţi coordonarea internaţională pentru dezvoltarea durabilă.

Există 7 priorităţi principale pentru această întâlnire. Acestea includ locuri de muncă decente, energie, oraşe sustenabile, securitatea alimentară şi agricultură durabilă, apă, oceane şi pregătire împotriva dezastrelor.

Printre propunerile ONU se numără şi o serie de clauze care se adresează mediului de afaceri, precum:

• Exigente mai stricte pentru companii de a realiza rapoarte de sustenabilitate;
• Încurajarea sectorului privat şi industriei să devină lideri în dezvoltarea unei economii “verzi”;
• Acordul de a elimina treptat subvenţiile care au efecte negative asupra dezvoltării durabile, precum cele pentru combustibilul fosil, agricultura sau pescuit;
• Prioritizarea dezvoltării sustenabile a producţiei alimentare şi stabilirea unor obiective pentru îmbunătăţirea gestionarii deşeurilor şi a apei, prin parteneriate public-private;
• Asigurarea accesului universal la energie şi dublarea, până în 2030, a ponderii globale de energie care provine din surse regenerabile.

Întâlnirea este structurată pe 3 capitole sau module importante:

1. Primul (care va avea loc în perioada 13-15 iunie) va fi reprezentat de reuniunea Comitetului pregătitor, la care se vor realiza ultimele negocieri în vederea definitivării formei finale a documentelor ce urmează a fi adoptate;

2.  În continuare, a doua etapă (între 16 şi 19 iunie) va consta din acţiuni realizate de reprezentanţi ai societăţii civile, care vor organiza dezbateri, seminarii, expuneri pe domeniile de interes ale conferinţei;

3.  Ultima etapă a conferinţei  - care are loc pe 22 iunie -  va consta în reuniunea şefilor de state şi de guverne din 193 de tari, unde se vor analiza documentele pregătite pentru a fi adoptate şi se va semna declaraţia finală a Conferinţei.

Sursa info: http://www.responsabilitatesociala.ro/stiri-csr/maine-incepe-conferinta-onu-pentru-dezvoltare-durabila-rio-20.html, http://www.uncsd2012.org/index.html, http://www.omuletiiverzi.ro/a-inceput-conferinta-rio20-focus-dezvoltarea-durabila.html, http://www.portaldecomert.ro/Stiri-Conferinta-ONU-Rio+20-13770.htm

Sursa foto: http://www.geog.ucsb.edu/mobile/img/news/2012/Rio20.jpg

Leopardul zapezilor, specie aflata in pericol conform IUCN Redlist

Extinctii pe Glob

Cca. 98% din speciile care au trait vreodata pe Glob sunt extincte. Este posibil? Da, întrucât viata de pe planeta noastra a trecut prin cinci exctinctii diferite în timp geologic:
- Ordovician (cu 443 milioane de ani în urma, 86% din specii au devenit extincte);
- Devonian (cu 359 milioane de ani în urma, 75% din specii au devenit extincte);
- Permian (cu 251 milioane de ani în urma, 96% din specii au devenit extincte);
- Triasic (cu 200 milioane de ani în urma, 80% din specii au devenit extincte);
- Cretacic (acum 65 milioane de ani, 76% din specii au devenit extincte, inclusiv prietenii nostri, dinozaurii).

Se presupune ca acestea (cunoscute în literatura sub numele de “Big five”) au fost cauzate de situatii complexe legate de dinamica si compozitia atmosferica, un vulcanism extrem de activ, modificari ale nivelului marii sau de instabilitati ecologice, ori de impactul cu un asteroid, în ultimul caz. Anthony Barnosky, paleoecologist si profesor la Universitatea din Montana, USA, indica faptul ca tot mai multi experti accepta o a sasea extinctie, actuala, determinata de oameni, notând ca principale cauze utilizarea excesiva a resurselor, fragmentarea habitatelor, introducerea de specii alogene si de boli în habitate, uciderea directa a speciilor si schimbarile climatice globale.
În ceea ce priveste ratele de extinctie, acelasi specialist indica faptul ca ratele actuale, calculate pentru ultimii 500 de ani, sunt mai mari (pentru pasari, mamifere, amfibieni – evaluate complet) sau la fel de mari (pentru reptile – rezultat nesigur, întrucât doar 19% din specii au fost analizate) ca si ratele de extinctie care ar fi produs cele 5 extinctii majore, însa în perioade semnificativ mai mari.
Daca toate speciile listate astazi ca “în pericol” ar disparea în urmatorul secol – spune Barnosky – amfibienii, pasarile si mamiferele ar atinge ratele de extinctie ale “Big five” în ~240 – 540 ani.

Însa trebuie sa ne mai punem o întrebare: care este efectul acestei a sasea extinctii asupra oamenilor, ca specie? Oare facem parte din supravietuitori, sau vom disparea si noi, la fel ca si alti stapâni ai planetei, dinozaurii? Mai multe despre acest subiect, saptamâna viitoare.

Surse info: http://www.skepticalscience.com/sixth-mass-extinction.html, http://www.nature.com/nature/journal/v471/n7336/full/nature09678.html, http://en.wikipedia.org/wiki/Extinction_event, http://www.livescience.com/1752-greatest-mysteries-mass-extinctions.html, Jackson, R., Mallon, D., McCarthy, T., Chundaway, R.A. & Habib, B. 2008. Panthera uncia. In: IUCN 2011. IUCN Red List of Threatened Species. Version 2011.2. <www.iucnredlist.org>. Downloaded on 18 June 2012.

Surse foto : http://2.bp.blogspot.com/-RrujjPakdIo/Tw8ah3nieBI/AAAAAAAAE0c/bwR5tnE-ZBQ/s1600/Snow-Leopard.jpg, http://en.wikipedia.org/wiki/Extinction_event

Sursa foto

Sursa foto

Mai întâi ar trebui să știți că în lume se cheltuiesc anual sume uriașe pentru studiul Universului și a posibilităților de expansiune dincolo de limitele Planetei noastre. Și cu toate că s-au făcut pași importanți în dezvoltarea tehnologiilor și a cunoștințelor despre spațiul extraterestru, încă nu se poate vorbi de posibilitatea de a transporta oameni pe distanțe de ani lumină și nici despre certitudini legate de existența vieții extraterestre. De aproape un secol se tot vorbește despre probabilitatea statistică, care mie însă nu îmi spune mare lucru. Există într-adevăr idei legate de transformarea unor planete din sistemul nostru solar sau din afară în “case primitoare” precum Terra, însă sunt destul de îndrăznețe și puțin probabile în momentul actual: dirijarea unor asteroizi spre planetele cu pricina pentru determinarea unor schimbări radicale, utilizarea de panouri/oglinzi în spațiul cosmic pentru dirijarea luminii solare, utilizarea bacteriilor pentru a spori cantitatea de oxigen, fabricarea de gaze și emiterea lor în atmosferă etc etc și cu toate astea (în cazul în care am reuși să dezvoltăm asemenea tehnologii) tot ar mai fi nevoie de rezolvarea unor probleme care stau împotriva colonizării altor planete.

Sursa foto

Dar să zicem prin absurd că aceste probleme ar fi depășite în timp util (adică înainte să ne distrugem propria Planetă și deci să ne tăiem craca de sub picioare): avem oare dreptul să “cucerim” alte spații? Desigur, părerile sunt împărțite chiar între oamenii de știință, unii afirmând că nu ar fi corect să periclităm viața extraterestră chiar dacă aceasta ar consta în niște biete … bacterii, alții dimpotrivă, că omul trebuie să-și asigure continuitatea și după ce viața pe Terra nu va mai fi posibilă. Din punctul meu de vedere, problema e cu totul alta. Cum vom reuși noi să trăim pe o altă planetă atâta timp cât nu putem să o păstrăm în ordine pe cea care ne-a fost dată în perfectă stare? Prin urmare, fuga pe o altă planetă pe care să o umplem cu gunoaiele noastre, atunci când Terra va fi numai o groapă de gunoi (a se vedea aici Wall-E), nu o consider ca pe o acțiune etică. Cred că mai întâi ar trebui să învățăm să trăim în ordine aici, în Casa în care ne-am născut, înainte de a trece mai departe. Oricum, la cât de repede evoluează lucrurile (sau mai bine zis se degradează) cred că nici nu vom avea timpul necesar să dezvoltăm tehnologiile descrise în revistele de știință pentru a putea să plecăm de aici. Varianta cea mai rapida și mai puțin costisitoare de a asigura continuitatea omului pe Terra aceasta este: să iubim viața și Planeta și să facem tot posibilul pentru a le proteja. Este o problemă de educație morală cuprinsă la nivel global, care până când nu va fi rezolvată, nici stresul că vom rămâne fără Casă nu va dispărea. Până când nu vom înțelege implicarea noastră în procesul de degradare a Pământului și ceea ce putem face pentru a-l putea stopa, nu vom reuși să schimbăm nimic important, poate cel mult să ne prelungim agonia… O să spuneți bine, dar lucrurile încep să se schimbe, dezvoltăm tehnologii ecologice, economisim resurse, oare nu e suficient? Consider că nu! Nu, până când nu se va renunța la consumerism și ambalajele greu-degradabile, precum și la goana după resurse cu potențial de poluare mare.

Sursa foto

Prin urmare, revenind la ideea cuceririi spațiului cosmic, prima piedică serioasă care ne stă în cale cred că suntem noi, prin felul nostru de a fi. Dacă nu reușim să schimbăm aceasta, și încă repede, nu văd cum am reuși să ne organizăm și să punem la cale cu succes mutarea pe o altă planetă. Așadar, problema nu implică în primă instanță știința, ci mai degrabă educația…

Sursa foto

Sursa foto1

Ziua in care se scriu multe randuri, se rostesc multe cuvinte, se canta multe melodii despre Pamant…

Dar el, Pamantul, ar trebui sa faca parte din preocuparile noastre zilnice…si nu doar sa fie „imbracat” intr-un gand, intr-o anume zi din an…

V-ati gandit ca pana si ziua lui este intr-o zodie de pamant, Zodia Taurului ? Veti spune ca este o intamplare, dar in viata, lume, Univers…nimic nu este intamplator !

In toate religiile lumii, grija pentru natura si pamant este un element central…in toate se subliniaza multiplele interconexiuni dintre om, natura, pamant, unitatea intrinseca dintre ele, iubirea pe care trebuie sa o purtam acestei Case Comune, acestei Familii Mari, deoarece fiecare „membru” este creatia lui Dumnezeu ! Toate religiile propovaduiesc iubirea pentru natura si pamant…si totusi…de ce oamenii uita de aceasta Casa si Familie Mare, in care nu sunt stapani, ci doar egalii altora ? Si de ce uita ca au aparut ultimii ? „La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul…Ziua intaia a Facerii Lumii…”

Iar noi, oamenii, suntem „pamant” si „cer” la un loc, plamaditi din trup material si suflet spiritual! O rostire liturgica chiar spune: „Trupul se ingroapa in pamantul din care a fost luat, iar sufletul se intoarce la Dumnezeu care l-a dat”…

Se stie ca trupul si mintea noastra sunt alcatuite din 5 elemente…unul din ele este pamantul (alaturi de aer, apa, foc si eter)…pamant sub noi, pamant in noi! Din nou, o dovada clara a acestei legaturi eterne dintre noi si pamant…si totusi uitam…Uitam ca „microcosmosul” uman contine tot ceea ce exista si in Univers (macrocosmos)!…

Si ce important este „pamantul” din noi! El este cel care ofera coeziune, structura si rezistenta trupului si mintii, putere si stabilitate (in actiuni, ganduri, sentimente), calmul profund, rabdarea, emotia iubirii, memoria…Celebrand Planeta Pamant sarbatorim si omagiem, in acelasi timp, „pamantul” sadit in noi de Creatorul Universal.

Si, din nou, uitam…si alergam dupa bogatii ca sa ne satisfacem cerinte si dorinte ce vin in contradictie si intra in conflict cu Pamantul…si in loc sa invatam sa-i restituim Pamantului bogatia „imprumutata” de la el, noi ii poluam aerul si apa, ii deterioram solurile, ii schimbam clima, contaminam lanturile trofice, scadem productivitatea ecosistemelor, provocam instabilitate ecologica…si TOTUL se intoarce impotriva noastra, fiindca suntem un TOT!

Dar nu e tarziu…Putem salva Pamantul si ne putem salva pe noi insine! Insa este nevoie de un alt tip de OM, o alta GANDIRE, o alta SIMTIRE, o alta TRAIRE, o alta COMUNIUNE intre oameni…toate indreptate catre binele Pamantului! Altfel…dar ma opresc aici, cu un zambet optimist!

Si va invit sa urmariti un scurt film, un elogiu adus frumusetii lui, a Pamantului!

La multi ani, dragi pamanteni!

Post-scriptum: Ziua Mondiala a Pamantului a fost celebrata prima oara pe 22 aprilie 1970. Initiatorul acestui eveniment a fost senatorul american Gaylord Nelson. In prezent, Ziua Pamantului este sarbatorita de peste 500 de milioane de pamanteni, din 184 de tari.

Sursa video: http://www.youtube.com/watch?v=6v2L2UGZJAM&feature=related