1. Un sistem de transport în comun foarte bine pus la punct, civilizat şi confortabil, reprezentat de autobuze, microbuze şi tramvaie, care permite atât localnicilor cât şi turiştilor să ajungă în orice punct din Nisa sau de pe Coasta de Azur, evitându-se astfel utilizarea excesivă a autoturismelor personale clasice, care poluează atmosfera.
2. Prezenţa automobilelor electrice şi a staţiilor de alimentare pentru acestea, atât la Nisa cât şi în Monaco. Avantajul pentru sănătatea mediului este evident !!
3. Existenţa scuterelor cu 3 roţi (două pe faţă), unele hibride, care afectează mai puţin calitatea aerului şi, în acelaşi timp, sunt mai stabile decât scuterele cu două roţi, mai atractive, cu un consum foarte mic şi foarte eficiente pentru transportul în aglomeraţiile urbane.
4. Colectarea selectivă a deşeurilor pe întreaga Coastă de Azur, sacii sau containerele necesare pentru această eco-acţiune fiind omniprezente şi utilizate cu respect pentru mediu.
5. Numeroase spaţii verzi, binefăcătoare pentru aerul respirat de cei prezenţi pe Riviera franceză, amenajate cu multă iubire pentru plante şi oameni şi cu un simţ al frumosului de necontestat.
6. NEUTILIZAREA pesticidelor pentru menţinerea sănătăţii vegetaţiei de pe Coasta de Azur, acestea având un impact extrem de nociv asupra mediului şi implicit asupra oamenilor (este cunoscut efectul lor cancerigen).
7. Conceperea unui sistem de iluminat stradal astfel încât lumina artificială nu este risipită, ea fiind orientată exact către zona care îi necesită prezenţa şi în acest mod realizându-se economie de energie.
8. Comercializarea de obiecte confecţionate din diverse categorii de deşeuri/resturi de materiale, destinate pentru decorarea locuinţelor sau cu diferite utilizări practice.

În concluzie: Aşa, da, Nisa!

O săptămână cu spor în tot ce întreprindeţi şi cu bucurie în inimi, dragi prieteni!

Articol preluat de pe blogul http://www.azurworld-romania.ro/archives

Fotografii realizate de autoarea articolului.

Însă, în articolul de faţă, nu am de gând să relatez despre acest parc, pe care-l voi descrie într-o altă săptămână, ci vreau să vă prezint câteva imagini ale unei expoziţii minunate, pe care am avut ocazia să o admir chiar în incinta Parcului Phoenix din Nisa.

Despre ce-i vorba? Mă voi strădui să folosesc cât mai puţine cuvinte, lăsând imaginile, dar şi un film drăguţ, să vorbească de la sine…Pe scurt, instituţia particulară de învăţământ superior ECOLE FAM, al cărei domeniu de studiu l-aş putea descrie, un pic poetic, ca fiind cel al imaginii şi frumuseţii umane, a organizat pentru al treilea an consecutiv, în aşa-numita „la Maison de l’Environnement”, evenimentul intitulat ECOLOOK, în care moda este asociată cu ecologia şi în care creaţiile vestimentare (anul acesta în număr de 25) sunt realizate din…deşeuri (!!) şi prezentate într-o frumoasă paradă a modei „eco”! Şi în acest an, ca şi în ceilalţi doi precedenţi, şcolii i-a fost decernat – de către Primăria oraşului Nisa – al 3-lea trofeu de mediu. ECOLOOK este, de asemenea, o expoziţie pedagogică, ce-şi expune ţinutele şi prin prisma actului creativ şi artistic, fiecare din ele fiind prezentată pe un manechin şi fiind însoţită de o fişă pedagogică şi de un material video, care explică munca de creaţie a studentului. Această expoziţie pedagogică itinerantă, între 23 iunie şi 29 iulie a.c., nu-şi putea găsi o ambianţă mai propice decât în Parcul Phoenix şi, astfel, am avut norocul să o admir şi eu.

Aici puteţi urmări, dragi prieteni Greenly, prima gală ECOLOOK, cea din 2010: http://www.youtube.com/watch?v=8OAMrR4OUMI

Deşi filmul este în limba franceză, vă va fi foarte uşor să înţelegeţi ce se petrece…O gamă largă de deşeuri, de la PET-uri şi dopurile lor, până la pachetele de ţigări, de la ambalajele de dulciuri, până la sacii transparenţi din material plastic – ca să menţionez doar câteva categorii de deşeuri –, pot fi utilizate pentru a realiza ţinute extrem de încântătoare şi feminine, a căror creaţie nu aduce absolut nici un prejudiciu mediului, ba mai mult, îl „eliberează” de materiale nefolositoare sau chiar periculoase.

Dragi prietene Greenly, vă adresez o întrebare sinceră: aţi purta asemenea rochii? Eu vă mărturisesc că DA, alegând desigur una potrivită vârstei mele. De altfel, când voi posta fotografiile, voi menţiona şi „preferatele” mele. Nu trebuie decât să mişcaţi cursor-ul peste imagini şi veţi afla care sunt. Aştept, însă, din partea voastră, răspunsuri şi comentarii sincere…aşa, ca între fete! Bărbaţii, desigur, sunt invitaţi şi ei să-şi dea cu părerea, fiindcă, la urma urmei, pentru ei ne străduim să arătăm cât mai bine…sau nu-i aşa?! Am dreptate sau nu?

Surse informaţii:

http://ecole-fam.fr/evenement%20fam/ecolook%20(2010)/ecolook2012.php

Surse fotografii: autoarea articolului

Nu uitaţi să vă abonaţi la newsletter-ul Greenly, dragi prieteni ! Echipa Greenly vă doreşte o zi minunată ! 

Valentina (V)

Tata (T): Bună, Marienuţă! Bine ai venit! Eeee, la Piatra e bine, e răcoare…Dar tu cum ai călătorit? Cum a fost la Nisa?

V: La Nisa a fost bine şi frumos. Am de gând să scriu multe articole despre vacanţa mea la Nisa pe blogul Şcolii Azurlingua dar şi în revista Greenly. Cât despre călătorie, tati, la dus, am zburat minunat! Nici nu am simţit ca zbor (râsul meu acompaniat de râsul tatii…), de parcă pilotul ar fi ştiut că sunt fricoşi la bord!…Şi când am plecat, a fost o vreme superbă! Nici un norişor pufos pe cer!…Ooof, tati, dar azi-noapte, când m-am întors, la aterizarea pe Otopeni, cred că au fost mici turbulenţe…recunosc că am avut o strângere de inimă…dar uşoară, tati…(zâmbet şi linişte).

T: Păi, fata tatii, e cam greu să-ţi vorbesc la telefon despre aterizare, influenţa condiţiilor meteo asupra acesteia…nu ai vrea să intrăm pe chat şi să-ţi explic? Dacă ai timp…

V: Tatiiiiii, am timp berechet, doar sunt în vacanţă! Hai să intrăm pe chat şi să-mi dai o mică lecţie de meteorologie, aşa, online (râs la unison)…

T: (după 10 minute, pe chat): Marienuţă, ştii că aterizarea avionului depinde şi de condiţiile atmosferice…

V: Cum să nu ştiu, tati? Am simţit-o pe propria-mi „piele”, de atâtea ori, călătorind cu avionul.

T: Hai să le luăm pe rând, ca explicaţia mea să fie clară…

V: Hai, tati! (zâmbet fericit că mai învăţ ceva de la tata)

T: După cum deja se cunoaşte, parametrii de aterizare sunt influenţaţi de variaţia temperaturii şi presiunii aerului (vom vorbi şi despre vânt, nori, precipitaţii…dar în alte discuţii, fata tatii). Există şi o relaţie pentru viteza de aterizare a aeronavei, asemănătoare cu cea pentru viteza de desprindere…ti-o aminteşti de data trecută?

V: Daaaa, tati, cum să nu? (cititorii şi-o pot reaminti parcurgând acest articol) Dar nu vrei să-mi scrii pe chat şi această relaţie pentru viteza de aterizare?

T: Imediat, fata tatii…Aşa…Uite-o!

unde G e greutatea avionului, R – constanta specifică a gazelor, T – temperatura aerului, p – presiunea atmosferică, S- suprafaţa aripilor, V_a – viteza de aterizare iar C_ya – coeficientul forţei ascensionale la aterizare.   

T: Ia să văd ce concluzii tragi tu, Marienuţă, privind această formulă!

V: Hmmm…tati, ştii ce observ eu? Cu cât este mai mare temperatura aerului şi mai mică presiunea atmosferică, cu atât este mai mare viteza avionului la aterizare.

T: Bravo, fata tatii, eşti isteaţă…când vrei tu (parcă şi auzeam hohotele de râs ale tatălui meu)! Ştii, revenind la lucruri serioase, după unele calcule, schimbarea temperaturii aerului cu 3^oC duce la modificarea vitezei de aterizare cu 1 km/oră.

V: Tati, nu mă tachina…Dar…nu există cumva o relaţie directă între temperatură şi aterizare?

T: Ba da, ai intuit bine! Există o relaţie care exprimă influenţa temperaturii aerului asupra distanţei de rulare la aterizare. Ţi-o scriu în câteva clipe…Aşa…

Dr = Dr.st. (a + b ΔT)

unde Dr este distanţa de rulare la temperatura reală iar Dr.st. e distanţa de rulare la temperatura standard; a şi b sunt coeficienţi empirici (0,95 şi 0,0031). Şi se poate trage concluzia că abaterea temperaturii reale cu 10^oC faţă de cea standard modifică distanţa de rulare la aterizare cu aproximativ 3,5 %. Dar să-ţi mai spun ceva, Marienuţă…

V: Spune-mi tati, chiar te rog…Aşa mă bucur când învăţ lucruri noi!…

T: Abaterea temperaturii aerului faţă de cea standard are influenţă şi asupra plafonului de zbor al avionului. Astfel, vara, plafonul de zbor este mai jos decât iarna cu câteva sute de metri.

V: Tati, dar ce poţi să-mi spui despre densitatea aerului şi influenţa ei asupra zborului aeronavelor?

T: Aaaaaa, temperatura şi densitatea aerului au influenţă asupra vitezei necesare şi maxime de zbor, vitezei de urcare şi plafonului de zbor, indicaţiilor vitezometrului, altimetrului barometric etc. În aerodinamică, se cunoaşte că rezistenţa la înaintare şi forţa ascensională sunt direct proporţionale cu densitatea aerului. Uite, îţi dau un exemplu: prin micşorarea densităţii aerului de două ori, ce corespunde înălţimii de 6000 m, forţa rezistenţei la înaintare şi forţa ascensională se micşorează tot de două ori, cu condiţia ca unghiul de atac şi viteza avionului să rămână neschimbate.

V: Mulţumesc, tati…am învăţat şi astăzi destule lucruri…

T: Cu drag, fata tatii…dar nu am terminat cu densitatea aerului şi influenţa ei asupra zborului aeronavelor…continuăm data viitoare, daca mai vrei…

V: Cum să nu vreau?! Abia aştept lecţiile tale online! Şi să ştii ca toate ajung şi în revista Greenly!

T: Hmm… Sper că le transpui cum trebuie…

V: Fii sigur, tati! Ai încredere în mine!

T: Am, am…Pe curând, Marienuţă! Şi ai grijă de toţi şi toate cât lipsesc eu!…

V: Aşa fac! Te pup, tati! Sărut-mâna!

T: Pa, Marienuţă…

Surse informaţii:

• Tata (Ştefan Gheorghe)
• Col. ing. Gheorghe Ştefan (1990), Meteorologie pentru piloţi, Ministerul Apărării Naţionale, Comandamentul Aviaţiei Militare, Bucureşti

Surse fotografii: autoarea articolului

Nu uitaţi să vă abonaţi la newsletter-ul Greenly, dragi prieteni ! Echipa Greenly vă doreşte o zi minunată ! 

Am fost cazata, alaturi de ceilalti „ambasadori” ai scolii din diverse tari, in caminul Liceului Honoré d’Estienne d’Orves, cel mai mare din Nisa, aflat langa Parcul Natural urban d’Estienne d’Orves, unul dintre cele mai frumoase vizitate de mine, din care nu as mai fi vrut sa plec si in care am petrecut ore de neuitat !

Parcul Natural urban d’Estienne d’Orves este o insula de verdeata aflata in inima orasului Nisa, pe colina St Philippe ! Eu l-am vizitat cu o zi inainte de a parasi orasul si afirm cu mana pe inima ca acele ore au fost unele dintre cele mai frumoase din viata mea, in care, intr-un chip misterios, s-a produs o „translatie” in perioada copilariei… greu de explicat in cuvinte, stiu doar ce am trait si simtit…Este un parc superb, cu o aparenta minunata de salbaticie ! O data ajunsi acolo, sa stiti ca nu va va deranja nimeni !

Exista locuri pentru popas, bancute, puteti sta pe iarba, pe paturica (asa cum am facut eu), putinii turisti sau localnici pastreaza o distanta de bun simt intre ei, puteti face plaja, puteti alerga dupa bondari (cum am facut tot eu) sau soparle…ori puteti face orice alt lucru frumos ! Indicatoarele sunt realizate din trunchiuri de copac, pe care sunt pictate veverite aratand directia buna catre obiectivele din parc la care doriti sa ajungeti ! Este unul dintre cele mai frumoase locuri din Nisa !… Eu am regretat ca l-am vizitat abia cu o zi inainte de plecare, practic ultima mea zi plina in acest oras drag sufletului meu si am intrat in parc pe la ora 14.30…Poate de aceea mi s-a parut foarte pustiu, fiindca era tare cald si cred ca oamenii preferau sa stea in case, la racoare…Parcul merita insa o zi intreaga !…Locul este feeric, cu extrem de putini turisti si localnici iar panorama este de vis ! Din parc se observa aeroportul orasului Nisa, se vad toate avioanele care decoleaza si aterizeaza iar daca aveti un binoclu performant, puteti sa va asigurati ore bune de placere numai privind la aeronave !

Revenind la date concrete, parcul se intinde pe aproximativ 15 hectare si este rezultatul a doua achizitii: fosta proprietate a Castelului Miramar si terenul mostenitorilor familiei d’Estienne d’Orves. Solul este de tip „puding”, adica o varietate de conglomerat foarte compact, format din blocuri rotunjite si pietris (din engl. pudding, fr. poudingue). Inaintand pe traseu, se observa un afloriment frumos, constituit din pietre cimentate, aflate sub arbusti. Trebuie sa mentionez ca parcul are amenajate poteci, locuri pentru picnic si locuri de joaca pentru copii iar la intrare exista si o parcare foarte spatioasa. Parcul Natural urban d’Estienne d’Orves este pazit iar pe timpul noptii este inchis.

In parc exista peste 500 de maslini centenari si unul milenar, pini, stejari, frasini, hamei, roscovi, toti arborii fiind ocrotiti. Flora mediteraneana este, desigur, la ea acasa, dezvoltandu-se frumos si incantand turistii. In zona cu maslini a parcului am poposit mai mult timp, incercand sa „simt” vremurile trecute doar privindu-i pe acesti „frumosi”, pe maslini…sau chiar atingandu-i si imbratisandu-i…Sentimentul de a fi inconjurat de sute de maslini este greu de descris…bucurie, mirare, emotie, nostalgie…sau toate la un loc!

Am trecut si pe langa o vila veche, Villa Bellevue, fosta casă a contelui d’Estienne d’Orves, in apropierea careia se afla un mic iaz cu pestisori ! Locul parea usor straniu…Iti puteai imagina cum pe timpuri doamne elegante isi etalau rochiile frumoase, cum copii nazdravani alergau in jurul iazului, cum domni sobri ii apostrofau, incercand sa-i linisteasca…Eu ma asteptam dintr-o clipa in alta ca aceste „clipuri’ din imaginatia mea sa devina realitate !

Daca va atrage avifauna, sa stiti ca puteti intalni pitulici, pitigoi si randunele. Entomologii vor fi incantati sa afle ca insectele se simt minunat in acest parc, albinele si bondarii facand „curte” in permanenta superbelor flori ! Cantecul cicadelor va va insoti si aici ca si in restul orasului. Pentru cei pasionati de herpetologie, am o veste: am surprins o Tarentola mauritanica („la tarente”, in limba franceza), specie de Gecko (Gekkonidae), in special nocturna sau crepusculara, dar uneori activa si ziua. Se ascundea de razele soarelui intr-un cos de gunoi din lemn dar am pandit-o si am reusit sa o fotografiez. Tarentola mauritanica este intalnita des in regiunea mediteraneana, pe roci, trunchiuri de arbori, in interiorul si exteriorul caselor etc.

Ce sa va mai povestesc ? M-am bucurat de prezenta curmalilor, agavelor, smochinilor…si le-am transmis prin atingeri afectuoase sau chiar prin imbratisari viguroase toata iubirea mea !

Dragii mei, voua ce parcuri naturale vizitate v-au placut cel mai mult ? Ce arbori v-au emotionat ? Ati imbratisat vreodata un copac ?

Dragi cititori, astept cu incantare, ca de obicei, comentariile dumneavoastra in legatura cu acest articol. Daca v-a placut, puteti sa-l votati !

De asemenea, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre !

Fotografiile sunt realizate de autoarea articolului.