Am plecat dimineața, devreme, din Sinaia spre platoul Bucegi. Deși cerul era înnorat, ne-am gândit că totuși crestele trebuie să fi fost în soare, așa că nu ne-am descurajat și am pornit pe traseul ce urcă din drumul de cotă spre Poiana Stânii, marcat cu bandă albastră, supranumit și Drumul reginei. Poteca pietruită șerpuiște domol printre frunzele căzute și arborii înalți, iar coloritul de toamnă al frunzelor combinat cu aburii dimineții dau un farmec deosebit traseului…

În poiană, peisajul ne încântă privirile, Bucegii arătându-și grandoarea în bătaia primelor raze ale dimineții. Zăbovim aici un timp pentru o sesiune foto.

Apoi urcăm ușor spre etajul subalpin, însă nu înainte de a surprinde o altă scenă de toamnă…

Până aici traseul a fost pustiu, nici țipenie de om. La Piatra Arsă, însă, tronează un complex hotelier imens, fiind plin de sportivi și turiști străini, veniți aici cel mai probabil cu mașinile pe noul drum asfaltat. Pornim mai departe urmând acum banda galbenă, spre cabana Babele, unde dăm de câțiva turiști veniți cu telecabina din Bușteni. Domină o atmosferă liniștită, parcă în amorțire, pregătită să intre în lunga și singuratica iarnă. Aici peisajul ne încântă și în același timp ne dezamăgește. Deși puternic modificat, cu poteci peste tot, garduri aiurea, clădiri izolate și părăsite, resturi de construcții și tot felul de amenajări hidoase, peisajul are totuși puterea de a mai arăta ceva frumos, ceva care încă ne mai încântă… mă întreb cu o ușoară tristețe – oare până când…?

Fotografiem babele și alte stânci asemănătoare, după care pornim către Crucea Eroilor Neamului de pe Vârful Caraiman (2291 m), ridicată în 1928 în cinstea eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Pe traseu ne întâmpină câteva capre negre, care se lasă fotografiate fără nicio problemă.

Odată ajunși la monument, încântarea nu cunoaște margini. Marea de nori ce se așterne de la baza munților până departe la orizont ne inspiră libertate, bucurie, o clipă de fericire … Cu adevărat este spectaculos, cu adevărat plini de farmec, sursă de viață și libertate sunt acești munți, iar pentru cine caută acestea, Bucegii sunt răsplată și bucurie.

Închei mica excursie digitală cu un îndemn pentru toți cei care ne citesc, să caute natura, să o respecte, să o înțeleagă nu doar cu mintea, ci și cu sufletul, iar mai apoi s-o îndrăgească, căci nu mică e bucuria ce-o avem când ne aflăm în armonie cu ea.

Foto: Bogdan Olariu și Florin Unguroiu

Anul trecut, ajunși lângă Crucea de pe Caraiman pe vreme de vară şi trecut bine de mijlocul zilei, am putut admira cu încântare panorama Buşteniului. Valuri de nori ne-au întrerupt contemplarea, însă, fascinaţi de faptul că sunt atât de aproape de noi şi ne vor învălui în curând cu corpul lor albicios şi rece, le-am aşteptat înaintarea. Soarele era în spate, norii se aflau la o depărtare de cam 15 metri de noi şi ne găseam pe pas de plecare. Am rămas blocaţi zărind siluetele ce se conturau pe suprafaţa norilor. Oare erau umbrele noastre? Şi de ce eram înconjuraţi de culorile curcubeului? Numai sfinţi nu ne puteam numi pentru a avea aură.

Ajunsă acasă am găsit explicaţia. Este vorba despre un fenomen de difracţie a luminii ce apare în anumite condiţii de optică atmosferică şi poartă denumirea de „figură fantomatică” sau „spectru montan”. Mai este cunoscut şi sub numele de Spectrul din Broken. Asta pentru că se poate observa des pe muntele Broken din masivul Harz, Germania. Aici se formează frecvent deoarece acest vârf este mereu înconjurat de pânze noroase situate sub nivelul lui.

Prima observaţie a fenomenului datează din 1780, când savantul german Johann Silberschlag l-a „constatat” cu uimire în regiunea de care vă vorbeam. Umbrele gigantice ce se mișcau de unele singure datorită mișcării stratului de nori (mișcare ce reprezintă o altă caracteristică a fenomenului) şi erau înconjurate de halouri au contribuit la reputaţia munţilor Harz ca refugiu al vrăjitoarelor şi al spiritelor rele. Chiar Goethe, în „Faust”, alege muntele Broken ca loc de întâlnire a sabatului vrăjitoarelor ce sărbătoresc Noaptea Valpurgiei (Walpurgisnacht).

Mai este numit şi  „fenomenul Gloria” şi este cauzat de reflectarea razelor solare de către picăturile de apă din nori sau ceaţă. Apare doar atunci când un obiect, respectiv o fiinţă, se regăseşte între Soare (aflat la răsărit sau apus) şi nor sau o zonă cu ceaţă. Spectrul este mai luminos şi cu mai multe inele de o puritate a culorii accentuată atunci când dimensiunea picăturilor de apă este uniformă.

Explicaţia ştiinţifică este încă subiect de controverse, deoarece optica geometrică nu poate oferi o soluţie pentru rezolvarea misterului. Formarea frumoaselor aureole este complicată şi neînţeleasă pe deplin. În 1974 astronomul H. C. van de Hulst a sugerat că undele de suprafaţă sunt „vinovate” şi a explicat fenomenul folosind teoria ondulatorie a luminii ce aparţine lui Huygens. Difracţia şi interferenţa razelor împrăştiate din părţile opuse ale fiecărei picături de apă duc la formarea haloului. Deşi explicaţia lui Hulst a fost acceptată pe scară largă, Philip Laven a propus o teorie parţial diferită în 2005 şi anume că aureola este rezultatul interferenţei dintre două unde de suprafaţă.

Razele împrăștiate apar din părți opuse ale fiecărei picături de apă prin intermediul undelor de suprafață propuse de van de Hulst, așa cum puteți observa în figura alăturată.

Adaug și o poză făcută vara trecută, nu prea clară, dar specială pentru mine:

Îmi dau seama cât de norocoşi am fost să fim la locul potrivit în momentul potrivit, aşa că vă sfătuiesc să mergeţi pe munte, să-l respectaţi, să-l îndrăgiţi şi vă va oferi în schimb clipe de neuitat.

Webografie:

http://www.weather.gov.hk/education/edu06nature/ele_glory1106_e.htm

http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/04-viata-muntelui/spectrul-din-brocken

http://en.wikipedia.org/wiki/Glory_%28optical_phenomenon%29

Surse foto: http://thisteacherslife.wordpress.com/category/mountains/page/3/

http://www.ziare.com/magazin/inedit/fenomene-optice-spectaculoase-in-crimeea-foto-1071779

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Glory_An_Teallach.jpg

2. Tibet este cel mai inalt podis de pe glob, avand o altitudine medie de 4.785 metri. Este situat in partea central-sudica a Asiei;

3. Campia Tarimului (530.000 km²) este cea mai inalta campie a lumii, fiind situata la o altitudine medie cuprinsa intre 800 si 1.400 metri. Se afla pe teritoriul Chinei, intre Muntii Tianshan si Podisul Pamir;

4. Rusia este tara cu cel mai lung litoral, de peste 37.000 km, de-a lungul Oceanului Arctic si Pacific, precum si de-a lungul a numeroase mari: Marea Bering, Marea Laptev, Marea Kara, Marea Baltica, Marea Caspica;

5. Seil Sound este cea mai ingusta stramtoare de pe glob, avand numai 6 metri. Separa insula Seil de Marea Britanie;

6. Namjargbarwa este cel mai adanc canion din lume. Este situat la granita dintre India si China in Muntii Himalaia, avand o adancime de 6.000 metri. La mare altitudine, in Anzii peruvieni, se afla canionul Colca, cel mai adanc defileu din lume, fiind de doua ori mai  adanc decat Marele Canion din SUA;

7. Sahara, cel mai intins desert al Terrei (8.800 000 km²), ocupa 1/3 din suprafata Africii si se intinde pe teritoriul a zece tari: Egipt, Tunisia, Algeria, Libia, Maroc, Niger, Mauritania, Mali, Ciad si Sudan. Cea mai mare duna de nisip de pe glob se afla in Sahara, avand 5 km lungime si 430 metri inaltime. Singura data din istorie cand a nins in desertul Sahara a fost  in 18 februarie 1979;

8. Indonezia este cel mai mare arhipelag, avand peste 13.677 de insule din care aproximativ 3.000 sunt locuite. Aici se gasesc peste 100 de vulcani activi, regiunea facand parte din ‘’Cercul de foc al Pacificului’’;

9. Africa este cel mai fierbinte continent ; cea mai ridicata temperatura a fost de 58 ºC. Antarctica este cel mai rece continent, aici se afla ‘’polul frigului’’; cea mai scazuta temperatura a fost de  -94,5ºC;

10. Cirrus este cel mai inalt nor din atmosfera Pamantului. Acesta ajunge pana la 13 km inaltime in zonele temperate si pana la 18 km inaltime in zonele calde. Stratus este norul situat la cea mai mica inaltime (100-400 metri). Fiind foarte jos, se mai numeste si “ceata inalta”;

11. Marea Neagra este marea cea mai izolata a Oceanului Planetar. Este marea care a avut cele mai multe denumiri de-a lungul timpului: Ashaena “posomorata, neagra”/ Pontus Axeinos “marea inospitaliera”/ Pontus Euxeinos “marea ospitaliera”/ Marea Maggiore “marea cea mare”/ Marea Neagra;

12. Finlanda este tara cu cele mai multe lacuri; mai este denumita si Suomi, ceea ce inseamna “tara celor o mie de lacuri”. Assal (Africa) este cel mai sarat lac de pe Glob (375 g/l), este mult mai sarat decat Marea Moarta (322 g/l). Baikal este cel mai adanc lac (1620/1637 metri) si cel mai vechi (25-30 milioane de ani);

13. Amazon (America de Sud) este cea mai mare apa curgatoare a Terrei ; are cel mai mare debit (212.377 m³/s), cel mai intins bazin hidrografic (7.050.000 km²), are cel mai mare numar de afluenti si subafluenti (circa 15.000), are cel mai lung curs navigabil (1.600 km), are cel mai mare val mareic (4,5 metri inaltime);

14. Gange-Brahmaputra este cea mai mare Delta a Terrei. Are o suprafata de 100.000 km²;

15. Nil II Cripto-Rau „(rau ascuns)” este cel mai lung rau subteran. Curge sub fluviul Nil (cel mai lung fluviu, cu o lungime de 6.671 km), avand un debit de sase ori mai mare;

16. Cascada Victoria este cea mai mare cascada ca debit (4.500 tone de apa pe secunda) si ca intindere (1.800 metri latime). Cascada Ingerului ‘’Salto del Angel’’ este cea mai inalta cascada, 978 metri;

17. Yellowstone este parcul national (SUA) in care se gaseste cea mai mare concentratie de gheizere (circa 300). Waimangu (Noua Zeelanda) este gheizerul care a avut cea mai inalta eruptie de apa si vapori (460 metri). A fost activ in perioada 1800-1904.

Articol realizat de Netcu Ancuta Gabriela

(Netcu Ancuta Gabriela este studenta in anul II la Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucuresti, specializarea Geografia Mediului)

Surse informatii:

Ilinca L.I., Ilinca Iulia Anca (2009), Geografia la superlativ, editura Tiparg

Surse foto:

http://pentru-curiosi.blogspot.com/2009/06/podisul-tibet.html

http://www.argento.ro/pictures/sahara-istoria-unui-desert/

http://www.travelwiz.ro/finlanda

http://www.vesel.ro/imagini/Natura/2999/amazon

http://www.trilulilu.ro/imagini-calatorii/yellowstone-1

Daca v-a placut articolul, m-as bucura sa-l votati si sa-l ‘share’-uiti mai departe pe Facebook, Twitter, Google+ sau alte retele.