Drumeția noastră virtuală prin Munții Altai se sfârșește astăzi prin surprinderea trăsăturilor lor peisagistice. Dat fiind faptul că mare parte din regiunea Altai nu este locuită de populații permanente, iar comunitățile tradiționale nu exercită o influență prea mare asupra peisajului, acest lucru le-a permis cercetătorilor să declare numeroase părți ale munților drept arii protejate. Acestea fiind spuse, să purcedem la drum!

Pentru început, ceea ce trebuie neapărat reținut este faptul că o zonă extinsă de 16178 km² - cuprinzând M. Altai și Bazinul Superior al Râului Katun a fost declarată rezervație naturală. 

Cele mai importante elemente protejate sunt  Lacul Teletskoye, Muntele Belukha și Podișul Ukok – acestea fiind cuprinse în patrimoniul natural UNESCO, sub numele de ”Altaii de Aur”. Așa cum se menționează în descrierea UNESCO a site-ului, “regiunea reprezinta secvența cea mai completă a zonelor de vegetație altitudinale, din Siberia centrală, de la stepă, silvo-stepă, păduri mixte, vegetație subalpină la vegetația alpină propriu-zisă“. În afară de vegetația specifică, se mai pune accent pe conservarea mamiferelor pe cale de dispariție la nivel global, cum ar fi leopardul de zăpadă (Panthera uncia) și oaia Argali de Altai (cea mai mare oaie sălbatică). Ibexul siberian trăiește, de asemenea, în acești munți (Foto 1).

Foto 1. Ibex-ul siberian. Sursa: http://www.worldsportfishing.com/shooting-holidays-3/russia/

Lacul Teletskoye este cel mai mare corp de apă dulce din sud-vestul Siberiei și constituie habitatul a numeroase specii de pești, dintre care cele mai valoroase sunt cega și păstrăvul. Este supranumit ”Lacul aurit” (Foto 2) și face parte din Altaiul Siberian, având o profunzime maximă de 325 metri și se află în topul celor 25 celor mai adânci lacuri din lume. Un alt record al său este transparența foarte mare, de peste 40 de metri, de unde o turbiditate foarte scăzută datorată numeroaselor cursuri de apă afluente și cristaline (70 râuri permanente și 150 temporare alimentează suprafața lacului de 348 metri pătrați), ce provin de pe versanții munților.

Foto 2. Lacul Teletskoye.  Sursa: http://alanier.at/Altai1.html

Originea tectonică a lacului poate fi lesne dedusă din forma sa alungită, pe 78 km și cu o lărgime de doar 5 km și din orientarea sa (Foto 3), de-a lungul joncțiunii a două sisteme de falii. Jumătate din rezervele de apă primite provin din sudul său prin intermdiul principalului afluent, râul Tchoulychman, iar spre nord-vest, lacul se scurge la rândul său printr-un singur curs, numit Biia, care devine, prin confluența cu râul Katoun, unul dintre fluviile cele mai importante ale Rusiei, Fluviul Obi.

Foto 3.  Harta lacului Teletskoye. Sursa: http://fr.wikipedia.org/wiki/Lac_Teletsko%C3%AFe

Muntele Belukha este considerat de asiatici un munte sacru, fiind un centru de întâlnire a spiritualiștilor budiști.  Inițial numit ”Uch Sumer”, însemnând ”3 Vârfuri”, muntelui i s-au atribuit o serie de denumiri de origine kazahă sau altaiană. Actualul nume, potrivit unor descoperiri ale arheologilor, este mai mult decât probabil a fi de sorginte sumeră, echivalând pentru triburile budiste central-asiatice cu vestita ”Shambala”, unde doar inițiații pot intra. Ceea ce este inclus în patrimoniul mondial UNESCO și în diferite forme de conservare a naturii nu sunt numai elementele naturale ale peisajului, care merg de la ghețari, păduri de conifere, pajiști alpine, diferite specii vegetale și animale, dar și vestigiile umane ale unei spiritualități ce depășește bariera timpului – morminte ale liderilor budiști din trecut, petroglife, pietre de înmormântare. 

Foto 4. Peisaj din rariștile de limită și pădurea de brad siberian din M. Altai. Sursa: www.guardian.co.uk

Nu lipsesc nici pajiștile alpine (Foto 4) sau tundrele montane care găzduiesc în special exemplare din genurile Kobresia (Foto 5) și Carex, dar acestea alături și de numeroase flori multicolore populează pajiștile de la peste 3000 m alt.

Foto 5. Exemplar de Kobresia. Sursa: www.flickr.com

Pe de altă parte, regiunea Altai reprezintă un important centru al biodiversității de plante și specii de animale montane din nordul Asiei, dintre care numeroase sunt rare și endemice. Mai mult de 1.400 plante vasculare se găsesc în Regiunea Zapovednik, iar dintre acestea 17% sunt specii endemice. Zona susține o faună diversă, inclusiv 72 de specii de mamifere și 310 de specii de păsări. 

Foto 6. Pădure de taiga din Munții Altai. Sursă: http://en.wikipedia.org/wiki/Altai_Mountains

Cea mai mare parte a M. Altai este acoperită cu specii ale pădurii de taiga (Foto 6), cu specii de cedru, zadă, larice siberian, pin, molid, brad siberian. Dintre acestea, zada și cedrul prevalează, dar se pot întâlni și alte specii de arbori și arbuști, din gama foioaselor, cum ar fi mesteacănul și plopul tremurător. Zonele alpine, situate la înălțimi mai mari de 2000 – 2400 m, oferă pajiști întinse, cu ierburi și flori diferite. Fauna este și ea foarte diversificată, întâlnindu-se exemplare de leoparzi ai zăpezii (Foto 7), elan, cerb siberian (maral), urs brun, vultur auriu, lupi, zibeline, hermeline, marmote, cai sălbatici takhi, oi Argali (Foto 8), sau ibecși siberieni (Capra sibirica). Pe versanții sudici și estici, la altitudini sub 1500 m, cresc și foioase, în special specii de fag.

Foto 8. Leopardul zăpezii. Sursa: www.descopera.ro

Foto 9. Oaia Argali. Sursa: nuesteimposibil.blogspot.com

În ciuda complexității floristice și faunistice a munților, aceștia nu au un grad de acoperire foarte mare, pădurea de conifere extinzându-se, spre exemplu, mai mult pe versanții sudici și sud-estici, iar în pe cei nordici și la altitudini mari, există suprafețe biogeografice deschise cu vegetație de stepă alpină.

Nu în ultimul rând, Platoul sau Podișul Ukok este un alt sector al Altailor, care adăpostește un ladșaft specific de stepă înaltă, temperată, acoperită cu graminee rezistente la temperaturi fluctuante și precipitații scăzute, din cauza umbrei pluviometrice proiectate de munții înconjurători. Acesta este situat la granița dintre China, Kazakhstan și Mongolia și îmbină, pe lângă specificul biogeografic al fiecărui stat, trăsături antropologice ale vieții strămoșilor preistorici. Astfel, arheologii au descoperit în permafrostul ce acoperă aproape întreaga suprafață a platoului o serie de corpuri umane neolitice mumificate și înghețate, datând din Epoca Bronzului și asociate culturii Pazyryk. Și aici trăiesc numeroase exemplare de leopard al zăpezii sau oi Argali, iar investițiile rusești și chinezești în domeniul alimentării Asiei Centrale cu gaz metan vizează construirea unor gazoducte care să treacă prin podiș. Procesele geomorfologice care afectează peisajul platoului includ alunecările de teren și avalanșele produse în timpul primăverii și verii, când permafrostul (Foto 10) se dezgheață în mare parte din grosimea lui.

Foto 10. Imagine permafrost – Platoul Ukok.  Sursa:

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ukok_Plateau_2.jpg

În concluzie, Munții Altai reprezintă o regiune caracterizată printr-o geomorfologie complexă, prin întinse zone declarate arii protejate datorită fie importanței pe care le-o dau diferite elemente geomorfologice și hidrologice (lacuri glaciare, cascade, porțiuni din limita superioară a zăpezilor veșnice, suprafețe de eroziune), fie datorită bogăției în specii floristice și faunistice ale anumitor zone, cu precădere cele în care viețuiesc Oaia Argali și Leopardul Zăpezilor. Datorită faptului că această zonă nu este foarte populată, orașele lipsind, iar satele fiind risipite în vetrele depresiunilor, în lungul râurilor, sau pe unele interfluvii cvasi-orizontale și situate la altitudini mai mici (în Rusia și Kazakhstan) și predominant nepermanente (în Mongolia), nici influența omului nu se resimte aici, dar nici comunitatea umană nu este suficient de numeroasă astfel încât să prezinte un element supus anumitor riscuri geomorfologice.

Referinte:

1.        Bridges, M., E., 1990, World Geomorphology, Cambridge University Press

2.        Popa, V., 2012, Geografia Statelor Asiei, Editura Universitară, București

4.        http://www.bluepeak.net/mongolia/mountains.html

5.        http://www.wcmc.org.uk/protected_areas/data/wh/altai.htm

6.        http://travelers-way.com/Curiozitati/muntii_altai.html

http://whc.unesco.org/en/list/768

http://fr.wikipedia.org/wiki/Lac_Teletsko%C3%AFe

Motivul principal pentru care s-a înființat parcul este legat de protejarea cailor sălbatici, Takhi, deveniți la scurt timp un simbol local. Pe lângă caii sălbatici, mai sunt supravegheate și alte 44 specii de mamifere, cum ar fi cerbul, gazela mongolă, căprioara, mistrețul, capra ibex, lupul cenușiu, lynxul, vulpea și bursucul eurasiatic, dar și 459 de specii de plante vasculare, alături de alte câteva zeci de specii de mușchi, licheni și ciuperci. Pe crestele muntoase ale Mongoliei, păsările nu pot rămane nereprezentate și neprotejate…dintre acestea amintim vulturul auriu (apare și în Kazakhstan și este simbolul acestui stat), dropia, lebedele sălbatice, barza neagră, potârnichea dauriană și cucuveaua.

Încă un record pentru acest parc este descoperirea de la începutul anilor 2000 într-un eșantion de sol a unei insecte necunoscute până atunci, căreia i s-a dat numele parcului, Epidamaeus khustaiensis (foto). Acest lucru este dovada incontestabilă că cercetările științifice nu sunt o poveste în acest parc și că acestea sunt într-un stadiu permanent de avansare. Legăturile cu lumea științifică nu se opresc aici, având în vedere că în anul 2002, prin programul Omul și Biosfera (Man and Biosphere), au fost demarcate procedurile de  înscriere a rezervelor naturale conservate în cadrul parcului pe lista IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii), realizată în 2007.

Parcul Hustai Nuruu este prima arie protejată din Mongolia care a beneficiat de o protecție specială gestionată de o organzație non-guvernamentală. Între 1993-2003, acesta a fost gestionat de Asociația mongolă pentru Conservarea Naturii și a Mediului, după care parcul a fost preluat de Trustul Parcului Național Hustai (HNPT), un ONG dedicat și care reunea specialiști din toate domeniile cercetării naturii.

HNPT desfășoară operațiuni în cinci domenii de activitate, după cum urmează:

1. Conservarea și protecția ecosistemelor și a siturilor istorice în parc;

2. Mărirea numărului de exemplare ale speciei  de cai sălbatici – Takhi – și obținerea unei populații durabile;

3. Organizarea de cursuri de instruire internaționale și de cercetare.

4. Dezvoltarea ecoturismului.

5. Dezvoltarea zonei tampon a HNP.

Trustul are în jur de 60 de angajați, care lucrează în cinci unități, după cum urmează:

1. Administrare

2. Formare și cercetare

3. Protecție

4. Turism

5. Zona – Tampon de dezvoltare, în interiorul căreia sunt conduse operațiuni în cele cinci arii enumerate anterior.

Personalul Hustai are un rol de lider în discuțiile importante în ceea ce privește modificările aduse Legii Fondului Funciar, sau Legii Zonelor -Tampon și legii Ariilor aflate în regim special de protecție. Seminarii pe aceste chestiuni au fost organizate în Hustai aproape în fiecare an. Pe de altă parte, echipa Hustai participă la elaborarea recomandărilor de politici și proiecte noi, cum ar fi:

- Utilizarea exhaustivă a acordurilor de concesiune pentru pășuni în sezoanele de iarnă / primăvară, primele acorduri asupra conservării pășunilor de vară / toamnă, precum și a celor de gestionare a puțurilor.

- Consolidarea Consiliilor care se ocupă cu gestionarea zonelor-tampon, ca și instituții importante pentru a discuta și pentru a decide cu privire la chestiuni majore legate de conservarea, precum și dezvoltarea durabilă a parcului.

- Dezvoltarea și punerea în aplicare a unui plan integrat de gestionare zonei-tampon.

- Elaborarea unui sistem de micro-credite acordate comunităților umane sărace locuitoare ale parcului.

- O abordare bazată pe promovarea turismului va fi stabilit în Mongolia, în care se vor stabili pentru prima dată standarde și reglementări pentru eco-turism.

In loc de concluzie, este esențial de menționat că parcul nu numai că protejează unele specii care, aparent, nu aduc nici un beneficiu comunităților umane mongoleze, dar prin managementul integrat al său, se acordă o atenție sporită avantajelor sociale ale conservării naturii în această formă. Comuniunea societății cu natura merge atât de departe în Mongolia, încât s-a ajuns în august 2008 la tipărirea unui ziar dedicat parcului, cu numele ”Hustai news”. Acesta apare de patru ori pe an și oferă informații cu privire la proiectele desfășurate de cercetători pentru ecosistemul din interiorul parcului, recomandări privind managementul menținerii fermelor și pășunilor, despre activitatea Consiliului și Comitetului parcului cu sediul în cadrul zonei-tampon, sau anunțuri despre proiecte de training în materia protejării naturii, cu posbilități ulterioare de angajare pentru voluntari.

De când activitățile inovative de conservare a habitatelor din cadrul Parcului National Khustain Nuruu au început să ia calea mijloacelor de informare în masă, interesul asupra zonei a crescut și s-a încercat acordarea unor și mai mari fonduri pentru ajutorarea comunităților umane locale. Acestora li s-au acordat subvenții pentru investiții în pășunatul și cultivatul prietenoase cu natura și li s-a promis consiliere în orice problemă care implică gestionarea durabilă a resurselor naturale din cadrului parcului.

Bibliografie:

http://en.wikipedia.org/wiki/Khustain_Nuruu_National_Park

http://hustai.mn/?alang=2

http://wikitravel.org/en/Khustain_Nuruu_National_Park

http://www.hustai.mn/index.php?pageID=53