Lector dr. Sergiu Raiu, consilier sociolog COACH-USV

Drd. Oana Grosu, consilier psiholog COACH-USV

Actualmente, în România, funcţionează opt centre regionale finanțate prin PNRR pentru sprijinirea celor care își doresc să urmeze o carieră de cercetător. Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (USV) – destinat Regiunii de Nord Est – oferă studenților din toată regiunea servicii de consiliere psihologică, sociologică și juridică, precum și mentorat și coaching în diverse domenii științifice. De asemenea, centrul are ca obiectiv promovarea științei și a rezultatelor științifice în rândul elevilor, studenților și al publicului larg. Lector univ. dr. Sergiu Raiu, consilier sociolog și Oana Grosu, consilier psiholog în cadrul Centrului COACH-USV au intervievat-o pe cercetătoarea, postdoctorandă Viorica Nagavciuc despre ce înseamnă munca de cercetare în domeniul Silviculturii și cum ajută cercetarea în silvicultură în cunoașterea schimbărilor climaterice.

Viorica Nagavciuc

Viorica Nagavciuc

Viorica Nagavciuc este din Republica Moldova. A ajuns în România obținând o bursă pentru românii de pretutindeni și a studiat la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, la Facultatea de Istorie și Geografie, specializarea Geografie, unde în 2012 și-a luat licența în Geografie. Încă din perioada studiilor universitare, a fost implicată în activități de voluntariat, care i-au trezit dorința de a deveni profesor universitar. A început să se implice în diverse activități dedicate studenților, conferințe științifice și alte activități de voluntariat. Acestea au atras-o către cercetare, descoperind profesori preocupați de cercetare care aveau nevoie de studenți pentru proiectele de cercetare ce urmau să fie implementate. A decis să urmeze programul de masterat în cadrul aceleiași universități și chiar facultăți, specializându-se în GIS și planificare teritorială, spunând că: „Lucrul ăsta m-a făcut să mă apropii de cercetare, descoperind că sunt echipe de cercetători la universitate care au nevoie de studenți pentru a fi implicați și ei în proiect de cercetare”.

Odată cu studiile masterale, a început să lucreze în proiecte de cercetare. Primul proiect de cercetare avea ca scop crearea unei rețele în România pentru colectarea apei de ploaie și analiza compoziției izotopice a acesteia. I-a plăcut mult, atât munca de teren, cât și munca de laborator, participând la conferințe atât în țară, cât și în străinătate. Aceasta declară: „Mi-a plăcut foarte mult și munca de teren și munca de laborator. Iar când am terminat programul de masterat, lucrând deja cu alți cercetători de la universitate, mi s-a propus, dacă doresc, să mă implic într-un alt proiect. Proiect care era nou câștigat la universitate. Am făcut astfel transferul de la izotopi stabili în apă de precipitație la izotopi stabili în inele anuale ale arborilor”.

Având o pasiune pentru natură și călătorii, a fost motivată să facă transferul de la Geografie la Silvicultură. Astfel, a urmat programul de doctorat la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, în domeniul Silviculturii, realizând o cercetare unică în România despre izotopii stabili de oxigen și carbon în celuloza inelelor anuale ale arborilor proveniți din Munții Călimani, pe o perioadă de aproape 700 de ani. „Între timp m-am îndrăgostit și mai mult de cercetare și mi-am dat seama că vreau să fac lucrul acesta în continuare și am căutat alte surse de finanțare pentru a continua să lucrez în domeniul cercetării. Și asta continui să fac și acum – cercetare”.

Viorica Nagavciuc

Cercetătoarea post-doctorandă Viorica Nagavciuc lucrează în prezent pe mai multe teme de cercetare. În Germania, lucrează la realizarea unei prognoze pre-operaționale pentru debitul râurilor, concentrându-se pe râul Elba. Împreună cu colega sa, cercetătoarea Dr. Monica Ionița Scholz, elaborează prognoze lunare și sezoniere, pe care le trimite portului Hamburg pentru managementul acestuia. Viorica mărturisește: „Este un domeniu foarte interesant și îmi place foarte mult că este ceva practic. Deci, pe lângă cercetarea pe care o facem, la final noi avem un produs pe care îl dăm înapoi societății, iar societatea se folosește fizic de această prognoză”. Împreună cu colegii de la Facultatea de Silvicultură de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava lucrează la proiectul ”Compound extreme events from a long-term perspective and their impact on forest growth dynamics”, un proiect cu finanțare prin PNRR, linia de Investiție I8, ce are ca scop reconstituirea unei serii de 800 de ani pe baza izotopilor stabili de oxigen și carbon, similar cu un proiect anterior în care a reconstruit variabilitatea secetei pentru ultimii 700 de ani. În cadrul proiectului actual, măsoară compoziția izotopică din inelele anuale ale arborilor, comparându-le apoi cu parametri climatici precum temperatura, precipitațiile și indicii de secetă. „În felul acesta putem să observăm care parametru climatic este cel mai propice pentru a fi reconstruit pe baza acestui parametru, deoarece fiecare parametru din fiecare sit este mai susceptibil, mai sensibil la un anumit parametru climatic. Noi, momentan, avem mai multe reconstituiri și de secetă, și de temperatură, și de precipitații în funcție de fiecare parametru și fiecare sit pe care îl analizăm”, mărturisește cercetătoarea.  În paralel, se implică în proiecte mai mici analizând variabilitatea climatică și fenomenele extreme din România.

Viorica Nagavciuc

Întrebată ce o motivează să continue cercetarea în domeniul Silviculturii, spune că este motivată în primul rând de satisfacția de a contribui la lucruri utile, de a realiza cercetări noi și de a descoperi informații necunoscute despre trecut. Setea de cunoaștere o impulsionează să rămână în domeniu. Diferența principală între un program de studiu postdoctoral în România și unul în Germania constă în intensitatea muncii și a cerințelor de publicare. În Germania, un post-doctorand trebuie să publice anual două articole ca prim-autor în reviste ISI, de preferat Q1, iar evaluarea se face pe baza acestora. În România, succesul în cercetare presupune, de asemenea, multă muncă și publicarea de articole pentru evaluare.

A ales Germania pentru continuarea cercetării datorită experienței acumulate prin internship-uri, școli de vară și conferințe, care i-au aprofundat cunoștințele și i-au extins rețeaua de cercetători. A aplicat pentru o bursă a Fundaţiei Federale Germane pentru Mediu (DBU) și a lucrat un an în Germania, colaborând cu două instituții: Alfred Wegener Institute, Helmholtz Centre for Polar and Marine Research și Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, pentru a beneficia de cât mai mult aport științific. La Universitatea din Mainz, și-a aprofundat cunoștințele în silvicultură și dendrocronologie, iar apoi a mers la Institutul Alfred Wegener pentru a studia variabilitatea climatică. S-a întors în România pentru a finaliza studiile doctorale, dar a fost invitată să aplice pentru un program postdoctoral în Germania, revenind astfel pentru a-și continua cercetarea. Deși lucrează acum în Germania, menține colaborarea cu colegii din cadrul Laboratorului de Biometrie Forestieră, din cadrul Facultății de Silvicultură pe diverse proiecte.

Viorica Nagavciuc

Cel mai fascinant proiect a fost realizarea primei cronologii pe baza izotopilor stabili de oxigen din România, un proiect nou atât pentru ea, cât și pentru țară. A lucrat intens, tăind peste 4.000 de inele anuale, obținând la final un rezultat deosebit de satisfăcător, considerând acest proiect cel mai frumos la care a lucrat.

Munca unui cercetător în silvicultură implică multe deplasări în teren pentru măsurători și extragerea de probe de la arbori, care sunt apoi analizate pentru a reconstitui variabilitatea climatică din trecut. În domeniul dendroclimatologiei, cercetătorii măsoară, printre altele, lățimea inelului anual al arborilor, un parametru clasic, dar și alți parametri relevanți pentru studiile climatice, precum densitatea maximă a inelelor, compoziția izotopilor stabili de oxigen sau carbon și diferiți parametri ai anatomiei lemnului (ex. lățimea pereților celulari). Acești parametri reflectă condițiile de mediu în care au crescut arborii și permit reconstituirea variabilității climatice, cum ar fi temperatura, seceta sau cantitatea de precipitație. Printre realizările academice de care este mândră Viorica Nagavciuc, se numără publicarea unui articol științific în care a reconstituit variabilitatea secetei pentru ultimii de 700 de ani într-o prestigioasa revistă din familia „Nature” și finalizarea doctoratului cu patru articole ISI publicate și calificativul Summa Cum Laude.

În cariera sa academică, cercetătoarea postdoctorand Viorica Nagavciuc a fost influențată și motivată de mai multe persoane, fiecare etapă din viața și studiile sale fiind ghidată de cei care i-au oferit sprijin și încurajare pentru a continua în domeniu, și ei știu acest lucru pentru că am ținut să le mulțumesc în parte la fiecare. Una dintre acestea este și dr. Monica Ionița Scholz, cercetător senior la Institutul Alfred Wegener, care a fost o mare sursă de inspirație, învățându-o importanța muncii susținute pentru obținerea rezultatelor. În cariera sa de cercetător, una dintre cele mai mari provocări a fost accesul la finanțare și infrastructură, dar aceasta s-a îmbunătățit de-a lungul timpului. Aceasta mărturisește că și la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, laboratoarele, inclusiv cel de Biometrie Forestieră, au fost modernizate cu echipamente noi și universitatea sub conducerea actualului rector, domnul prof. univ. dr. Mihai Dimian, continuă să dezvolte proiecte de îmbunătățire a spațiilor și echipamentelor sălilor de curs, seminare și laboratoare. Totuși, în ceea ce privesc posibilitățile de a face cercetare, Viorica Nagavciuc e de părere că sursele de finanțare sunt limitate și lipsa de predictibilitate reprezintă o mare problemă, cercetătorii fiind nevoiți să caute constant noi surse de finanțare pentru a-și continua proiectele de cercetare.

Viorica Nagavciuc

Îmbunătățirea sistemul de finanțare a cercetării în România

Cercetătoarea postdoctorandă Viorica Nagavciuc e de părere că în România, suportul financiar pentru studenții doctoranzi s-a îmbunătățit față de acum 10 ani, însă cercetarea rămâne un domeniu subfinanțat. Proiectele post-doctorale lansate de UEFISCDI sunt sporadice și fără un program clar, ceea ce afectează grav tinerii cercetători, care nu știu când vor putea aplica pentru un grant de finanțare. Viorica Nagvciuc, consideră că în România, tinerii cercetători se confruntă cu dificultăți legate de lipsa de predictibilitate și de sursele limitate de finanțare pentru cercetarea post-doctorală. Proiectele post-doctorale sunt lansate rar și într-un interval neregulat, iar cum termenul de aplicare este restricționat la o perioadă scurtă după terminarea doctoratului practic ai posibilitatea de a aplica o dată sau maxim de două ori, însă mulți tineri sunt în situația în care deși își susțin teză de doctorat trebuie să aștepte și până la 3 ani pentru a avea posibilitatea de a aplica pentru un asemenea grad, iar în lipsa altor fonduri unii decid să plece din acest domeniu. De asemenea, cuantumul finanțării pentru aceste proiecte este mic, de doar 250.000 de lei pentru doi ani, sumă insuficientă pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesare, inclusiv salarii, analize, consumabile, participarea la conferințe și publicarea de articole. Comparativ cu Germania, spune postdoctoranda Viorica Nagavciuc, în România, finanțarea pentru cercetători postdoctorali este insuficientă și fluctuantă, cu proiecte rare și cu sume mici. În Germania salariile sunt standard și previzibile. Aceasta opinează că este esențial să se investească mai mult în resursa umană, nu doar în infrastructură, pentru a obține rezultate științifice. O soluție pentru România ar fi lansarea regulată a competițiilor de finanțare, creșterea sumelor disponibile și îmbunătățirea colaborării între universități și institutele de cercetare, pentru a susține tinerii cercetători. În Germania, institutele de cercetare colaborează strâns cu universitățile și sunt obligate să participe la educarea tinerilor cercetători, având studenți la masterat și doctorat. De asemenea, institutele primesc finanțare pe baza performanței, inclusiv numărul de studenți, articole publicate și de proiecte câștigate, acest lucru motivând institutele să susțină studenții și tinerii cercetători. În România, însă, finanțarea se împarte între institute fără a lua în considerare performanța acestora.

Pentru a sprijini cercetarea în România, ar trebui implementate proiecte de finanțare regulate, să crească cuantumul pentru proiectele postdoctorale și să se încurajeze colaborarea între institutele de cercetare și universități. Aceste măsuri ar stimula formarea tinerilor cercetători și i-ar motiva să facă o carieră în domeniul cercetării. De asemenea, munca de cercetător în România ar beneficia de o mai mare implicare a institutelor în educația tinerilor, similar cu sistemul din Germania.

Viorica Nagavciuc

Valorificarea experienței din străinătate la cercetarea din România

Întrebată cum poate valorifica experiența sa din Germania în cercetarea din România, postdoctoranda Viorica Nagavciuc spune că aceasta contribuie la dezvoltarea cercetării din România prin colaborarea strânsă cu Laboratorul de Biometrie Forestieră din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, unde publică articole împreună cu colegii săi și împărtășește cunoștințele dobândite în străinătate. Aceasta îi încurajează pe colegii din România să aplice pentru burse și internship-uri în afara țării pentru că astfel le oferă oportunități de a colabora cu centre universitare din străinătate. Mărturisește că recent, doi colegi din laboratorul său au participat la un internship la Centrul German de Geocercetare GFZ din Potsdam, învățând metod extracției celulozei din inelele anuale ale arborilor, pe care o vor implementa în România. Prin acest schimb de cunoștințe și construirea unei rețele de cercetători, acești cercetători își pot aduce contribuția la dezvoltarea cercetării din România.

Sfaturi pentru cercetătorii la început de drum

Cercetătoarea postdoctorandă Viorica Nagavciuc le sugerează celor care vor să se îndrepte spre o carieră în cercetare să încerce să facă cercetare, chiar dacă nu știu exact ce presupune aceasta, deoarece vor descoperi că pot realiza lucruri noi și interesante. Este important să caute centre de cercetare cu rezultate și să încerce să se integreze în acestea, aplicând pentru internship-uri atât în țară, cât și în străinătate. Există multe oportunități pentru a învăța de la alții și pentru a-și dezvolta abilități, cercetătorii sunt mereu în căutare de tineri voluntari, ceea ce le va spori șansele de succes. În încheierea aceasta mărturisește: „Cercetarea este un domeniu foarte frumos care poate să-ți aducă multă satisfacție personală, dar și profesională. Și îndemn pe toată lumea să încerce să facă acest lucru pentru că este posibil astăzi. Este posibil să faci cercetare, atât în România, cât și în străinătate și cred că este cel mai frumos domeniu de lucru. Cred că unul din ingredientele de succes al unui cercetător este pasiunea lui pentru cercetare, pentru că asta te face să vii la serviciu cu bucurie, să vii fericit la serviciu și să dorești să realizezi cât mai multe, să descoperi. De fapt noi asta facem, noi descoperim lucrurile noi, ceea ce este tot timpul un lucru fascinant”.

Autori:

Lector dr. Sergiu Raiu, consilier sociolog COACH-USV

Drd. Oana Grosu, consilier psiholog COACH-USV

Acest material a fost publicat cu sprijinul Proiectului cu codul 9/31.01.2023 „Crearea și dezvoltarea Centrului de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (COACH USV) a fost aprobat în cadrul apelului de proiecte cu titlul Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLATFORM, Componenta 9 – Suport pentru sectorul privat și CDI (PNRR), Investiția I10 – Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLARFORM și va fi derulat până cel târziu la 30.06.2026. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Motto: Fără ea nimic nu creşte,

Mugurul nu înfloreşte,

Şi pământul, să vezi, crapă,

Dacă lipsă e de….!

Apa este unul din factorii cei mai importanți în echilibrele ecologice, dar este și un bun de consum prețios. Astăzi, satisfacerea cerințelor tot mai mari de apă în diferite scopuri, precum cele casnice, industriale, energetice sau în agricultură, este tot mai dificil de realizat, datorită faptului că apele, atât cele subterane, cât şi cele de suprafaţă, sunt tot mai poluate.

De ce sunt poluate apele și care sunt factorii care determina acest lucru?

Poluarea apelor este cauzată, în primul rând, de dezvoltarea industrială, dar un factor foarte important este și creşterea numărului populaţiei urbane. Legat de această circumstanță este și deversarea în râuri şi lacuri a apelor uzate.

Directiva Consiliului Europei 91/271/2002, transpusă prin H.G. 188/2002, defineşte procesul de epurare ca fiind îndepărtarea din apele uzate a substanţelor toxice, a microorganismelor etc., în scopul protecţiei mediului înconjurător, a emisarului în primul rând, dar şi a solului şi aerului.

Epurarea apelor uzate orășenești, industriale, provenite de la zone rezidențiale sau unități comerciale, atât în România, cât și în Republica Moldova, se realizează în cadrul stațiilor de epurare. Stațiile de epurare reprezintă grupuri de instalații, având ca scop diminuarea cantităților  de poluanți din apele uzate. Acestea fac parte integrantă din sistemul de canalizare al oraşului sau al platformei industriale, iar mărimea staţiei de epurare depinde de debitul apelor uzate şi de gradul de poluare a acestei apei.

Să descoperim care sunt cele mai mari stații de epurare din România și Republica Moldova

Cea mai mare stație de epurare din România a fost inaugurată pe data de 10 octombrie 2011 și este Stația de Epurare de la Glina (Fig. 1), care deservește Bucureștiul. În prezent, apa din canalizare este epurată mecanic 100%, dar biologic doar 50%, iar prin lucrările de extindere a stației se urmărește construirea unor noi linii de epurare, astfel încât epurarea biologică să ajungă la 100%. 

În județul Cluj, în 2013 a fost inaugurată cea mai modernă stație de epurare (Fig. 2). Stația deservește municipiul Cluj-Napoca, dar și comunele din amonte (Florești, Gilău, Baciu și Săvădisla).  Elementul de noutate pe care îl aduce stația din Cluj este eliminarea fosforului și azotului pe cale biologică și chimică, dar și funcționarea pe bază de energie verde – biogazul rezultat din nămol.

Stația de Epurare Constanța Nord (Fig. 3) asigură tratarea apelor uzate pentru zona de nord a orașului și stațiunea Mamaia. Stația este prevăzută cu ultima tehnologie în domeniu, cu aerare prelungită, incluzând îndepărtarea biologică a azotului și fosforului, stabilizarea aerobă și deshidratarea nămolului. 

În Republica Moldova cea mai importantă stație de epurare este cea din Municipiul Chișinău (Fig. 4).

Fig. 4 Stația de epurare a Orașului Chișinău (Sursa: https://noi.md/md/)

Proiectarea şi construcţia Staţiei de epurare a fost efectuată în 4 etape, în perioada anilor 1963-1982, având capacitatea de 340.000 mc/zi şi reprezintă un complex de edificii şi instalaţii, care utilizează metodele şi tehnologiile clasice de epurare a apelor uzate.

Cea mai stringentă problemă în procesul de epurare a apelor uzate, care influenţează substanţial mediul ambiant în municipiul Chişinău, este lipsa instalaţiilor pentru înlăturarea azotului şi fosforului din apele epurate, precum şi a instalaţiilor performante de procesare a nămolurilor.

Ce se întâmplă cu apele uzate?

Unde ajung acestea? Dar în ce condiții?

În conformitate cu rezultatele evaluării situației la nivel național, volumul total de ape uzate evacuate în anul 2020 a fost de 1723,32 milioane mc, din care 1378,92 milioane mc (80,02%) au reprezentat ape uzate epurate corespunzător, 174,84 milioane mc (10,15%) au fost ape uzate necorespunzător epurate, iar 169,56 milioane mc (9,84 %) – ape uzate neepurate.

Resursele de apă ale Republicii Moldova sunt relativ limitate în comparație cu alte țări din regiune. Este țara cu cel mai mare deficit de apă din regiune, cu aproximativ 3.000 mc/locuitor/an de resurse regenerabile de apă, din care doar 400 mc/locuitor/an se formează pe teritoriul țării.

Resursele de apă moldovenești depind în mare măsură de cantitățile de apă din râurile Prut și Nistru, acumulate în mare parte în afara țării. Acest lucru este deosebit de important, având în vedere că principala sursă de alimentare cu apă pentru populație și pentru necesitățile economiei este apa de suprafață, care reprezintă 85% din totalul apei consumate. Restul de 15% provine din surse de apă subterane. În aceste condiții, sunt imperative măsurile de prevenire a poluării și asigurarea unui consum rațional și a unei gestionări adecvate a resurselor de apă. Relația cu țările vecine – Ucraina și România, alături de care Republica Moldova utilizează cele două bazine hidrografice – și modul în care aceste resurse de apă sunt gestionate peste granițe, sunt, de asemenea, foarte importante.

Conform Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, în anii 2019 și 2020, ani care se suprapun perioadei pandemiei Covid-19, s-au evacuat în total 70,4 milioane mc ape uzate, în 2019, și, respectiv, 66,9 milioane mc în anul 2020, din care 68,4 milioane mc în 2019, respectiv 64,9 milioane mc în 2020 au fost ape uzate evacuate cu epurare.

Există vreo legătură între epurarea apelor uzate și Covid-19?

Relația dintre apele uzate și detectarea virusului SARS-CoV-2 este una foarte strânsă (Fig. 5). Potrivit cercetărilor, COVID-19 este de obicei deversat în apele uzate de către persoanele infectate în termen de trei zile de la infectare. Acest interval de timp este mult mai scurt decât timpul necesar în mod normal pentru ca populația să dezvolte simptome suficient de vizibile pentru a putea solicita ulterior asistență medicală și un test pozitiv pentru COVID-19.

Boala Coronavirus 2019 sau COVID-19 este boala infecțioasă cauzată de noul coronavirus descoperit: sindromul respirator acut sever Coronavirus 2 (SARS-CoV-2). Noul virus și boala au fost raportate pentru prima dată în decembrie 2019 în Wuhan, China (OMS 2020).  Transmiterea acestuia se realizează în mod direct prin picăturile lui Pflüge (picături mari generate de tuse, strănut, vorbit precipitat, care nu se deplasează pe distanțe >2 m, prin contact direct cu obiecte contaminate (“fomite”), prin aerosoli, dar și prin materiile fecale.

Fig. 5 Relația dintre apele uzate și detectarea COVID-19 (Sursa: https://www.msnbc.com/msnbc/amp-video/mmvo87790661608)

La ora actuală transmiterea fecal-orală nu poate fi complet exclusă, dar nu pare a fi un element determinant în lanțul epidemiologic. Există excreție virală în materiile fecale, însă rezultatele în privința eliminării de virus viabil  (care poate infecta celule în cultura) sunt contradictorii.

La 17 februarie 2021, Comisia Europeană a adoptat un plan european de pregătire în domeniul bioapărării denumit „Incubatorul HERA”, care are ca scop acțiunea imediată pentru a pregăti Europa împotriva amenințării tot mai mari reprezentate de variantele virusului Covid-19. Astfel, monitorizarea apelor uzate ar trebui considerată drept o abordare complementară și independentă față de strategiile de supraveghere și testare a Covid-19.

Epidemiologia pe bază de ape uzate este una dintre cele mai bune abordări, care permit monitorizarea continuă pentru a determina amploarea și dinamica infecțiilor într-un oraș, în special în orașele metropolitane cu o densitate mare a populației. De asemenea, poate fi o modalitate de avertizarea timpurie a focarelor de boală și furnizarea de informații pentru public, mai ales în cazul pacienților asimptotici, prin testarea probelor de apa uzată din stațiile de epurare (Fig. 6).

Colectarea și testarea probelor din apele uzate necesită mai mult timp și costuri ridicate. Mai multe studii au demonstrat deja că monitorizarea apelor uzate poate detecta focarele de norovirus și poliovirus mai devreme decât anchetele clinice.

Fig. 6 Privire de ansamblu asupra pandemiei și transmiterea SARS-CoV-2 prin apă (Sursă: https://www.nature.com/articles/s41893-020-00605-2)

Metoda testării apelor uzate este deja folosită în zone metropolitane din țări precum Franța, Olanda, Italia, Finlanda sau Spania, prin identificarea încărcarii virale cu SARS-CoV-2 RNA în materiile fecale, secreții respiratorii sau urină.

La nivelul României, pe lângă testele PCR și testele Antigen Rapid, care sunt bazate pe probe de salivă și sânge, se utilizează și testul  SARS-CoV-2 RT-PCR, un test real time PCR (RT-qPCR) ce detectează și cuantifică ARN din virusul SARS-CoV-2 în probele de ape uzate netratate. Din păcate, la nivelul României nu exista fonduri suficiente pentru a aplica teste de detectare a Covid-19 în apele uzate.

Concluzionând, România, în prezent, este pe drumul cel bun în ceea ce privește epurarea apelor uzate, însă acest proces a fost unul anevoios. Totodată, calitatea de membru UE a României a crescut investiţiile în dezvoltarea alimentării cu apă şi tehnologia de tratare a apelor uzate. Pe de altă parte, Republica Moldova ar putea, însă, să rămână fără apă dacă nu se vor depune eforturi financiare, instituționale și nu se va implica populația pentru a elimina sursele de poluare a apelor. Marea problemă sunt apele uzate, epurate insuficient sau neepurate, care vin din sistemele de canalizare sau din sectorul menajer și de la agenții economici. De asemenea, protecția mediului este importantă pentru a evita poluarea apelor de suprafață și subterane, care din păcate nu sunt resurse nelimitate.

Bibliografie:

https://alsenvironmental.ro/monitorizarea-aparitiei-sars-cov-2-in-apele-uzate/

https://rowater.ro/wp-content/uploads/2020/12/Brosura-ape-uzate-pentru-public-2012.pdf

http://revistapielarieincaltaminte.ro/revistapielarieincaltaminteresurse/en/fisiere/full/vol13-nr4/article3_vol13_issue4.pdf

https://mfe.gov.ro/raja-statia-de-epurare-constanta-nord/

https://unece.org/DAM/hlm/projects/UNDA9th_tranche/Documents/Moldova/Sep_2015__Presentation_Day_2/6.4.2_Prezentare_A._Rusnac_servicii.pdf

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=OJ:L:2021:098:FULL&from=EN

https://www.mediclim.ro/

https://www.msnbc.com/msnbc/amp-video/mmvo87790661608