Anumite locuri turistice, precum parcul acvatic Xel-Ha din Mexic, au luat această ameninţare în serios: de acum înainte, acolo este permisă numai utilizarea cremelor solare pe bază de minerale. Acestea se întind pe piele mai puţin bine şi lasă uneori urme albe din cauza filtrelor minerale pe care le conţin, dar sunt eficiente şi cu siguranţă mai puţin toxice, atât pentru dumneavoastră, cât şi pentru natură.

O altă soluţie? Purtaţi un tricou sau un costum de surfer pentru a înota…

Sursa informații: 52 de sfaturi pentru biodiversitate – Comisia Europeană/Direcția Generală pentru Mediu

Surse foto: http://www.naturamexico.com/

http://www.planyourtravel.co.uk/magical-mexico-a-holiday-in-paradise/

http://www.playadelcarmen.com/tours-activities/eco-parks/

http://www.playadelcarmen.com/tours-activities/eco-parks/xel-ha/

http://chloelikestotalk.blogspot.ro/2012_05_01_archive.html

https://www.facebook.com/BIODERMARomania

Sursa video: http://www.youtube.com/watch?v=Lk8UfYDKBLY

Mierea de albine este un produs natural complex, rezultat al nectarului floral al plantelor și al îmbogățirii acestuia de către albine (Apis mellifera) cu substanțe proprii, prin acțiunea sucului secretat de glandele acestora. Albinele produc frecvent și miere de mană, care provine din diverse lichide dulci din plantă, dar nu din floare. Producția mondială de miere variază de la an la an, cantitatea medie în prezent fiind de ~700.000 t.

Enzimele, pe care albinele le introduc în nectar, au însușirea de a scinda zaharoză, maltoză, melezitoză, rafinoză, melibioză, acest proces durând un timp îndelungat.

Odată cu invertirea nectarului în miere, sunt încorporate proteine, materii albuminoide, acizi (formic, malic, citric, gluconic, succinic, acetic), substanțe minerale (fosfați de calciu, fier, săruri de aluminiu, stronțiu, cobalt, titan, crom, iod, argint, zinc, plumb, etc. în cantități infinitezimale), substanțe funcționale de origine organică (enzime, catalază, inulază, inhibină), vitamine, antibiotice naturale, hormoni și polen, mierea neputând fi egalată de nici un preparat farmaceutic sintetic, căci ea este o substanță vie și direct asimilabilă.

Dupa proveniență, mierea de albine se clasifică în:

• Mierea monofloră - care provine integral sau în cea mai mare parte din nectarul unei specii de plante (miere de salcâm, tei, floarea soarelui, rapiță etc.).

• Mierea polifloră - care provine dintr-un amestec de nectar de pe flori de diferite specii sau dintr-un amestec de miere monofloră (fâneață de deal, de șes, de baltă, pomi fructiferi, salcâm- tei, tei- floarea soarelui etc).

• Mierea de pădure - care provine în cea mai mare parte din sucurile dulci de pe alte părți ale plantelor decât florile, în amestec cu nectarul florilor din pădure.

Cele 70 de substanțe active conținute de miere au efecte terapeutice fortifiante, tonice, cicatrizante, conservante, protective antigerminative, nutritive, homeostatice (opresc hemoragia), regeneratoare.

Mierea este recomandată în tratamentul diferitelor afecțiuni, din care cele mai frecvente sunt: răni, arsuri, degerături, boli interne (stomac, inimă, ficat, bilă), afecțiuni ale căilor respiratorii (rinite, guturai, sinuzite, faringite, bronșite), boli endocrine, ginecologice, anemii, afecțiuni psihiatrice sau neurologice. Mierea nu este recomandată în cazul obezității și diabetului.

Mierea de izmă – este recomandată pentru afecțiunile de stomac și intestine.

Mierea de iarbă neagră – este bună pentru anemici, clorotici și în afecțiunile sistemului nervos.

Mierea de levanțică - este recomandată persoanelor epuizate fizic sau nervos.

Mierea de mentă – are aroma mentei și gust dulce, consistență uniformă, vâscoasă, cristalizează în granule mărunte, incomplet. Are culoare verzui-brun-roșcată și conține o cantitate mare de vitamina C, având calități nutritive și terapeutice.

Mierea de păducel – este foarte bună pentru afecțiuni ale inimii.

Mierea de salcâm – din cauza unei cantități mai mari de fructoză, cristalizează foarte încet la cațiva ani. Face parte din tipul de miere de calitate superioară, fiind cea mai solicitată pe piața externă, datorită aromei și gustului plăcut pe care îl are. Imediat după recoltare este transparentă, dar culoarea va depinde de cea a fagurilor utilizați la recoltarea ei, putându-se întâlni nuanțe de la incolor la galben-pai sau galben deschis. Aroma pronunțată de flori de salcâm, se întâlnește la mierea la care s-a introdus o infuzie de floare de salcâm sau cea falsificată.

Mierea de salcie – este de culoare galben deschis-auriu și are uneori un gust puțin amărui, având o savoare deosebită, fiind foarte bogată în vitamine (în special B6 si C).

Mierea de tei – este trecută în categoria celor mai bune și celor mai apreciate tipuri de miere, bogată în vitamine (mai ales vitamina B1-thiamina, și aminoacizi). Fiindcă aroma mierii de tei este foarte puternică, pentru a-i diminua din gust, se amestecă cu alte sorturi de miere sau cu miere polifloră. Are calități liniștitoare fiind prescrisă în afecțiunile sistemului nervos și pentru insomnii.

Mierea de trifoi – este considerată cea mai bună ca savoare și prezentare, fiind bogată în vitamine (B1, B2, C) .

Mierea de mană – are o valoare deosebită, conținând multă inhibină (un bactericid foarte puternic) și săruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogată în săruri minerale decât cea florală), calciul și magneziul prezentând cel mai mare interes terapeutic, întrucât organismul uman asimilează mult mai bine aceste săruri prin alimentația naturală, decât prin administrarea sintetică.

Mierea de molid și brad – este recomandată pentru afecțiunile plămânilor.

Mierea este un aliment cu proprietăți curative recunoscute, putând fi consumată de bătrâni, copii, sportivi, oameni care lucrează noaptea, fie ca laxativ, fie ca aliment energizant, în cazurile de surmenaj, oboseală, neurastenie, boli de inimă etc. Mierea este recomandată inclusiv pentru afecțiuni ale ficatului, întrucât mărește proporția de glicogen, fortificând organismul împotriva infecțiilor.

În clinici, mierea este înlocuită cu glucoză pură, care se folosește în acelasi scop. În amestec cu untură de pește, mierea poate fi folosită în tratarea rănilor și arsurilor.

Folosită la micul dejun, ea reprezintă o sursă de energie care ajută organismul să înceapă cu bine activitatea zilnică, deoarece conține minerale și toate vitaminele pe care nutriționiștii le consideră esențiale pentru sănătate. Fie că este consumată ca îndulcitor, medicament sau ca un mic răsfăț la desert, aveți grijă să nu lipsescă din cămară!

Surse foto:

www.21food.com

happyherbivore.com

bitemywords.com

healthylifealifah.blogspot.ro

Articol realizat de Nicoleta Tane

Aur, argint, platina si diamante… Nu fac reclama niciunei bijuterii, nici nu intentionez sa plec in cautarea unei comori… de altfel, solul in sine este raspunzator de aceste „nestemate”, cum le numim noi, motivul atator dispute, cu repercusiuni mai mult sau mai putin grave atat asupra mediului, pe de o parte, cat si a omului pe de alta parte. Nu sunt pana la urma altceva, decat niste minerale native, formate dintr-un singur element chimic, existente insa intr-un numar foarte redus la nivelul solului. Celelalte minerale, alcatuite dintr-un mix de multe alte componente chimice (oxigen, siliciu, aluminiu, fier, calciu, natriu, potasiu, magneziu, hidrogen, fosfor, sulf, mangan, titan, carbon etc.), duc in cele din urma la alcatuirea petrografica a rocilor sub toate formele pe care le cunoastem astazi, existente deci la nivelul intregii litosfere.

Sub actiunea factorilor atmosferei, hidrosferei si biosferei, rocile de la suprafata terestra sunt supuse astfel proceselor de dezagregare si alterare, in urma carora rezulta o serie de produse ce formeaza depozitele sedimentare, depozite care sunt cunoscute si sub denumirea de scoarta de alterare. Aceasta constituie practic materialul afanat si permeabil, pe seama caruia se formeaza si evolueaza solurile.

Daca produsele, materialele rezultate prin transformarea directa a rocilor compacte, raman pe loc, scoarta de alterare este considerata reziduala, autohtona sau primara. La polul opus, daca produsele, sub actiunea diferitilor agenti sunt transportate si apoi depuse, se vorbeste de o scoarta de alterare acumulativa, alohtona sau secundara. Acest tip de scoarta de alterare contribuie in ultima instanta la aparitia unor forme de relief specifice: piemonturi, campii, terase, lunci etc.

Dar care sunt, in cele din urma, produsele acestor procese?

Produsele primare, provin din simpla dezagregarea a rocilor si nu sunt altceva decat bolovanii, pietrele si pietrisurile, nisipul si praful.

Produsele secundare sunt asociate procesului de alterare a mineralelor si rocilor, si sunt reprezentate de compusii solubili din apa (sarurile cu alte cuvinte) sau de compusii coloidali (cei care nu se dizolva in apa: oxizi si hidroxizi, minerale argiloase).

Aparent, unele notiuni par greoaie si poate greu de inteles, iar daca exista printre aceia dintre voi care vor sa afle mai multe informatii, mai detaliate, privitoare la aspectele prezentate in aceste articole, (ca sa il citez pe Iantu) puneti mana pe carte, ca nu urzica!

Sursa foto: cybershamans.blogspot.com

Dragii nostri cititori, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.

Articol realizat de Elena Neacşu