Source photo Travaux illégaux d’aménagement dans le lit mineur d’une rivière (Făgăraş)

Pendant les derniers trois ans, les investisseurs ont commencé d’«implanter» les micro-hydrocentrales partout où il est possible de les construire. Le projet visant le développement de cette source d’énergie inclut presque 4000 projets sur plus de 3000 rivières de la Roumanie. Selon la Garde Environnementale, au niveau de l’an 2012, plus de 40 projets étaient en déroulement, et 488 d’autres attendaient leurs autorisations. La Société Hidroelectrica détient près de 50 micro-hydrocentrales opérationnelles et planifie la construction de quelques dizaines d’autres. Néanmoins, le problème n’est pas le nombre de centrales. En effet, elles sont une option écologique pour la production de l’électricité, qui a été adoptée même par un état modèle dans le domaine de l’écologie – la Norvège. Ce qui nous préoccupe est l’emplacement des centrales et leur processus de construction. Mais avant d’attaquer le sujet, nous devons comprendre qu’est ce que c’est une micro-hydrocentrale.

Source de la photo et des informations: www.alea.ro www.ubi-therm.ro

Dans la Roumanie, il y a un énorme potentiel pour la génération de l’hydroélectricité, estimé à 36.000 GWh/an. Malgré la nécessite de développer les micro-hydrocentrales, l’absence d’une législation réglant les conditions de construction a permis aux investisseurs, qui détiennent des autorisations et avis d’environnement, de commettre plusieurs actions nuisibles pour l’environnement, dont quelques sont assez graves.

En décembre 2011, j’ai visité une des micro-hydrocentrales en construction dans la Vallée Capra du Massif Făgăraş. J’ai été étonné par la manière de construction et par le manque de respect pour l’environnement. Dans la même période, on a assisté à une avalanche d’informations et d’articles, parfois réalisés par les ONG, sur la nécessité de mettre fin aux travaux dans le Massif Făgăraş. Un cas visait la construction de dix micro-hydrocentrales privées sur les rivières Capra, Buda et Otic, des tributaires de la rivière Argeş.

Le problème concernait la manière dans laquelle les travaux de captation de la rivière et d’emplacement du conduit d’évacuation de l’eau étaient réalisés, sans respecter les lois et même les paramètres officiels du projet. Selon l’avis environnemental issu pour la construction, la dégradation du lit et des berges de la rivière est interdite, comme, en outre, la modification ou la réduction de la section d’écoulement de l’eau. Le canal d’écoulement de l’eau captée doit se situer au mois 0.5 mètres plus haut que l niveau inondable. En même temps, il est interdit de construire dans les rivières pendant les saisons de migration et reproduction des poissons et pendant la période de prohibition du pêche pour la truite, le huchon et l’ombre commun.

On ignore aussi les normes concernant la pollution de l’environnement, qui interdissent l’emplacement des matériaux de construction directement sur le sol, qui doit être couvert préalablement avec une feuille imperméable de polyéthylène. Les outils provoquent des fuites d’huile, qui se jette dans la rivière. La zone fait partie d’un site d’importance communautaire (SCI), qui appartient au Réseau Nature 2000 (un réseau européen des zones naturelles protégées, qui contiennent un échantillon représentatif d’espèces sauvages et d’habitats naturels d’intérêt communautaire – source).

Source de la photo: Bogdan Olariu     Travaux pour la micro-hydrocentrale de Valea Capra (Făgăraş, décembre 2011)

La région du Massif Făgăraş est bien connue pour sa biodiversité et ses beaux paysages. Les changements apportés sur la végétation par le déboisement, la diminution de la biodiversité, la fragmentation des habitats et la modification des lits des rivières (altérations de la pente, la déviation et même l’obturation du cours d’eau, l’augmentation des dépôts sédimentaires dans l’eau et la réduction subséquente de la quantité d’oxygène) provoquent des dommages sévères pour l’environnement, avec un impact dévastateur.

Un environnement détruit peut être réhabilité du point de vue écologique, mais jamais restauré dans sa forme initiale. Donc, toute transformation est irréversible et présente des conséquences, parfois difficiles à estimer, pour l’écosystème. La faune peut subir les pires effets. Les vibrations et la pollution sonore chassent les animaux et les poissons sont particulièrement affectés. Un exemple dans ce sens est le poisson Romanichthys valsanicola, une espèce endémique qui, selon plusieurs spécialistes, est aujourd’hui disparue à cause de la construction du barrage de Vidraru et de son système de drainage. En présent, la truite commune (Salmo trutta) est aussi périclitée, parce que les nouveaux barrages empêchent presqu’en totalité sa migration.

 Source de la photo   Travaux irréguliers d’aménagement pour une micro-hydrocentrale (Făgăraş)

 Mais le cas du Massif Făgăraş n’est pas unique. Malheureusement, des situations similaires ont été découvertes en Suceava, sur la rivière Neagra, et aussi en Caraș Severin, dans le Massif Țarcu, où la construction des micro-hydrocentrales bloque la migration des poissons.

Mais il y a aussi des espoirs. Un cas particulier est représenté par le district de Brașov et la rivière Sebeş, où la construction du conduit qui transporte l’eau de l’amont vers la centrale est réalisée parallèlement avec le lit de la rivière, et à une distance raisonnable, de plusieurs mètres. Même si les couts sont plus grands, et la construction est mois directe et brève, le projet est vraiment écologique, respectant les normes en vigueur.

Vous vous demandez: quel est l’enjeu de ces investissements? Est-ce qu’une telle activité est rentable du point de vue économique? La réponse est étonnante : des millions d’euro peuvent être obtenus rapidement. Le seuil de rentabilité d’un projet est atteint pour un prix de l’électricité qui se trouve entre 20 et 36 euros/MWh. Mais le plus grand avantage d’une microcentrale est représenté par les certificats verts accordés pour les sources d’énergie régénérable – deux certificats pour chaque mégawatt livré dans le réseau électrique national dans le cas des centrales ayant une puissance installée jusqu’à 1 MWh par unité. Ainsi, le prix augmente d’une manière signifiante, avec entre 27 et 55 euro cents pour chaque certificat vert, selon les provisions de la Loi no. 220/2008 sur la stimulation de la production de l’électricité en employant des sources régénérables, et l’investissement est amorti facilement en 3-4 ans, et puis génère des gros profits, payés par l’état et les consommateurs. Par conséquent, même si normalement la plupart des micro-hydrocentrales ne sont pas efficientes, d’après des estimations qui prennent en considération le débit variable des rivières montagneuses, les investissements sont justifiés à cause des lois permissives, qui encouragent le développement de tels projets dans le futur proche.

Le désastre écologique qui risque de frapper l’entier chaine carpatique est déclenché, de manière paradoxale, par l’énergie verte. Comme on peut observer dans les cartes présentées, la plupart des projets sont implantés dans les Carpates, et 26% des points illustrés sur la carte ci-sous se trouvent dans des zones protégées, des sites d’importante communautaire (SCI), des zones de protection pour l’avifaune (SPA) et des parcs naturels nationaux. Si leur construction continue dans le même rythme, ces zones protégées seront inutiles dans le futur, car les espèces végétales ou animales endémiques qu’elles abritent disparaîtront sous les chenilles des excavateurs dirigés par les grands entrepreneurs d’une soi-disante énergie verte.

Malgré l’apparente légalité des documents autorisant les travaux, les carences d’un système qui reste dysfonctionnel et incapable de résoudre les plus pressants problèmes environnementaux ont conduit à un déclin écologique sans précédent dans la Roumanie. Théoriquement, conformément à la législation en vigueur, une micro-hydrocentrale ne peut pas avoir des effets négatifs sur l’environnement, mais, en pratique, la situation est très différente. Jusqu’au moment ou la méthodologie de l’évaluation d’impact environnemental s’alignera aux novelles tendances dans le domaine, et les lois deviendront plus fortes que l’influence politique et la corruption, rien ne va changer dans le cas des micro-hydrocentrales, et aussi généralement dans la Roumanie.

Mais notre position face aux événements est aussi importante. Une pétition signée par plusieurs milliers de roumains et les protestations organisées par les ONG en 2012 ont réussi d’attirer l’attention et de lancer un signal d’alarme, ralentissant le rythme des travaux et, peut-être, intimidant les constructeurs, mais les activités ont été reprises. Notre attitude est importante et, malgré l’absence des nombreux précédents dans ce sens, l’opinion du peuple a généré des changements de politique publique.

Ainsi, nous devons nous encourager de continuer nos actions avec confidence dans nos forces, espérant pour  un changement positif dans la société.

Source photo: Bogdan Olariu   Paysage dans la Vallée de Călțunul (tributaire dans la Vallée Capra, Făgăraş, décembre 2011)

Source des informations: romaniapozitiva.ro    jurnalul.ro   stirileprotv.ro    fabrica de cercetare.ro    hidroelectrica.ro    mmediu.ro

Article ecrit par Bogdan Olariu et traduit par Mihail Mitoșeriu.

Organizația internațională WWF (World Wild Fund) este unul din prietenii de nădejde ai mediului înconjurător, ce desfășoară încă din anul 1961 o mulțime de campanii la nivel mondial, menite să ajute la conservarea naturii, în peste 100 de țări de pe 5 continente.

În România, multe proiecte au atins reușita scontată, aducând în contact oamenii obișnuiți, dornici de voluntariat pentru salvarea unor anumite elemente ale naturii, cu specialiștii WWF și comunitățile locale. În România, WWF și-a început activitatea din anul 2006, având ca obiective protejarea mediului sălbatic din Munții Carpați și de-a lungul Dunării. Proiectele desfășurate până acum s-au concentrat pe conservarea pădurilor, a urșilor bruni, a Deltei Dunării și a sturionilor. La toate acestea se adaugă stimularea tranziției spre “economia verde” si dezvoltarea unui program de educație de mediu adresat tinerilor.

În perioada următoare, WWF România promovează o frumoasă campanie de protejare a sistemelor hidrografice din zona carpatică și ne invită să o susținem. Premisele campaniei vizează  conștientizarea efectelor negative asupra biodiversității si comunităților locale ale construcției haotice (neglijarea biodiversităţii prin amplasarea microhidrocentralelor pe râuri cu o valoare ecologică ridicată, ignorarea riscurilor și a impactului cumulativ, construirea acestora fără o planificare corespunzătoare) de microhidrocentrale.

Campania ”Râurile de munte: ultima șansă” își concentrează demersurile pe modificarea legislației prin crearea presiunii publice, acest lucru presupunând informarea si educarea populației.

Tot prin această campanie aflăm că microhidrocentralele, deși utile și nepoluante, devin din ce în ce mai frecvent construite pe râurile din zona carpatică a țării noastre, în ciuda îndeplinirii deja a angajamentului față de Uniunea Europeană de a ne furniza 24% din energie din resurse regenerabile. Deși aparent inofensive mediului înconjurător, tot mai multe microhidrocentrale (300 au fost aprobate spre construire fără o pre-planificare la nivelul bazinelor râurilor și la nivel regionale) sunt construite în apropierea ariilor protejate sau chiar în interiorul acestora, modificând prin simpla schimbare de regim hidrologic în proximitatea lor o mare parte a caracteristicilor biodiversității acelor zone aflate sub protecție. Campania ne informează că microhidrocentralele pot produce distrugeri ireversibile în habitatele anumitor specii, prin fragmentarea lor și că ceea ce se investește pentru construirea lor nu are nici o acoperire la nivel ecologic. Afectând albiile și versanții, atât prin simpla existență a lor, cât și prin rețeaua de conducte prin care apa este transportată, acestea dezechilibrează râurile prin modificarea debitului lor.

Modelul constituindu-l campania ”Salvați pădurile virgine!” (2011), se așteaptă de la aceasta crearea presiunii publice asupra autorităților, în primul rând, în scopul revizuirii legislației și a unor mai serioase avizări a viitoarelor proiecte de construire a micro-hidricentralelor, printr-o serie de adăugiri la prezentele prevederi, precum:

•  Definirea zonelor no-go (excluderea de la construcție);
• Stabilirea unor criterii de planificare a construcției la nivel național.

Perioada de desfășurare a campaniei este noiembrie – decembrie 2013 și va presupune implicarea mai multor categorii de parteneri: ONG-uri pentru mediu, parteneri media, ambasadori WWF, asociații de pescari, instituții de învățământ, asociații/ cluburi de alpinism și turism montan.

Oricine se poate implica în desfășurarea campaniei, prin răspândirea de buletine informative electronice, a banner-elor online, sau prin întreținerea unor rețele sociale legate de această temă. Pentru mai multe informații, site-ul campaniei, www.raurileromaniei.ro, alături de link-urile către comunicatul de lansare a campaniei, http://romania.panda.org/?212356/Rauri-de-munte-sau-microhidrocentrale-inutile și către publicația online pe această problemă, ”7 mituri despre hidroenergie”, http://romania.panda.org/resurse/publicatii/7_mituri_despre_hidroenergie/, vă vor fi de ajutor în înțelegerea cerințelor și obiectivelor campaniei și în a pune întrebări și primi răspunsuri pe această temă.

Greenly Magazine susține campania ”Râurile de munte: ultima șansă”…Alăturați-vă și voi!

Sursă foto:

http://www.raurileromaniei.ro/salveaza-raurile/

Sura foto Lucrări ilegale de amenajare în albia minoră a râului (Făgăraș)

În ultimii 3 ani, tot mai mulți investitori au început să “implanteze” microhidrocentrale oriunde este posibil…fizic. Proiectul privind dezvoltarea acestui tip de energie are în vedere peste 3000 de râuri din țară, cu aproximativ 4000 de proiecte propuse. Conform Gărzii de Mediu, la ora actuală se află în derulare peste 40 de proiecte de microhidrocentrale, alte 488 aștepând autorizare. Hidroelectrica deține aproximativ 50 de microhidrocentrale funcționale și are în plan construirea altor câteva zeci. Problema cea mai mare, însă, nu este numărul lor. În fond este un mod ecologic de a obține energie electrică, metodă adoptată de un stat model în domeniul ecologiei: Norvegia. Ceea ce ridică probleme serioase este amplasarea unora dintre aceste microhidrocentrale, precum și modul lor de execuție. Dar înainte de a ataca problema, trebuie să înțelegem ce presupune o microhidrocentrală.

Sura foto-info: www.alea.ro www.ubi-therm.ro

În România există un potențial ridicat pentru obținerea de energie hidroelectrică, aproximativ 36.000 GWh/an. Deși este necesară dezvoltarea a cât mai multe microhidrocentrale, lipsa unei legislații care să reglementeze condițiile de construcție, a permis unor dezvoltatori de astfel de proiecte să comită o serie de infracțiuni grave, aflându-se totodată sub protecția unor avize și rapoarte de mediu bine puse la punct și corect fundamentate.

În luna decembrie 2011 am ajuns la una dintre microhidrocentralele aflate în construcție pe Valea Capra, M. Făgăraș. Am fost uimit de modul de execuție al lucrărilor, de lipsa de grijă pentru mediu. În aceeași perioadă a avut loc o explozie de știri și articole, chiar manifestări ale ONG-urilor pentru sistarea lucrărilor din zona Munților Făgăraș. Cazul prezenta construcția a 10 microhidrocentrale în regim privat pe râurile Capra, Buda și Otic, afluenți ai Argeșului. Problema consta în modul în care erau dirijate lucrările de captare a râului și de plasare a conductei, fără a respecta normele de mediu în vigoare și modificând parametrii precizați în proiect. Conform avizului de mediu obținut pentru lucrări, este interzisă degradarea albiei și a malurilor, precum și modificarea sau reducerea secțiunii de scurgere a apei. Canalul de scurgere al apei captate trebuie să se afle la 0,5 metri deasupra cotei de inundabilitate. De asemenea, este menționată interdicția de a realiza lucrări în perioada de migrare și reproducere a peștilor și în perioada de prohibiție la păstrăv, lostriță sau lipan. Nu erau respectate nici normele privind poluarea mediului, care specifică faptul că trebuie evitată depunerea pe sol a materialelor de construcție, fiind necesară impermeabilizarea cu folie de polietilenă. Au fost reperate scurgeri de ulei de la utilaje și deversări în râu. Zona este încadrată în SCI (Sit de Importanță Comunitară), fiind parte din Rețeaua Natura 2000 (rețea europeană de zone naturale protejate, care cuprinde un eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar – sursa).

Sursa foto: Bogdan Olariu     Lucrări de amenajare a microhidrocentralei de pe Valea Capra (Făgăraș, decembrie 2011)

Zona Munților Făgăraș este recunoscută pentru biodiversitatea și valoare peisagistică de patrimoniu. Modificările aduse asupra vegetației prin defrișări abuzive, reducerea biodiversității prin segmentarea habitatelor și modificarea albiei râurilor (modificări de pantă, devierea și chiar obturarea cursului de apă, încărcarea apei cu sedimente și implicit reducerea cantității de oxigen) duc la grave modificări ale mediului natural, impactul fiind devastator. Odata distrus, mediul natural poate fi reabilitat ecologic, dar niciodată readus la forma sa inițială. Prin urmare, se poate spune că orice transformare este ireversibilă și cu urmări, de multe ori neștiute, asupra ecosistemului. Fauna are poate cel mai mult de suferit. Vibrațiile și poluarea fonică îndepărtează animalele, iar în ceea ce privește fauna piscicolă, aceasta, date fiind condițiile, devine aproape inexistentă. Este cunoscut faptul că în zonă era specific aspretele (Romanichthys valsanicola), specie endemică, astăzi, conform multor specialiști, considerat dispărut din cauza dezvoltării lacului de acumulare Vidraru împreună cu rețeaua de drenaj. Acum este pus în pericol și păstrăvul (Salmo trutta), fiind aproape imposibil să migreze peste barajele nou create.

Sura foto   Lucrări neregulamentare de amenajare a microhidrocentralelor (Făgăraș)

Însă cazul Făgăraș nu este singular. Din păcate, situații asemănătoare au fost semnalate și în județul Suceava, pe râul Neagra, dar și în județul Caraș Severin, în Munții Țarcu, unde construcția de microhidrocentrale barează calea de migrație a peștilor.

Există însă și speranță. Un caz aparte este în județul Brașov, pe râul Sebeș, unde construcția conductei de preluare a apei din amonte de microhidrocentrală se face paralel cu albia râului, la metri distanță. Chiar dacă sunt costuri mai ridicate, iar conducta ocolește mai mult, inclusiv prin munte, proiectul este într-adevăr unul ecologic, fiind respectate normele aflate în vigoare.

O să vă întrebați care este miza acestor investiții? Este oare rentabilă o astfel de afacere? Răspunsul este uluitor: milioane de euro pot fi obținuți ușor într-o perioadă relativ scurtă de timp. Prețul la care proiectul devine rentabil este de 20-36 euro/MWh obținut la vânzarea energiei electrice. Însă avantajul enorm al proiectelor de tip microhidrocentrale este dat de proiectele SRE, prin care sunt acordate două certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat în rețeaua de energie electrică din centralele hidroelectrice cu o putere instalată de până la 1 MW/unitate. Astfel, prețul crește de la 27 până la 55 euro/CV conform legii 220 din 2008, amortizarea investiției făcându-se ușor în primii 3-4 ani, ca mai apoi să fie câștiguri de milioane de euro, bani pe care îi va da obligatoriu statul român și implicit noi, consumatorii.  Așadar, chiar dacă în mod normal multe dintre proiectele de MHC propuse nu sunt de fapt eficiente conform unor estimări, din cauza lipsei unui debit constant pe râurile de munte, investiția își are scopul în contextul legii permisive, care încurajează dezvoltarea unor astfel de proiecte în viitorul apropiat.

Dezastrul ecologic, care riscă să împânzească întreg șirul carpatic, este declanșat în mod paradoxal de surse de energie verde. Așa cum se poate observa și în hărțile prezentate, multe dintre proiectele de microhidrocentrale se află în Carpați, 26% dintre punctele semnalate pe hartă fiind suprapuse pe zone ocupate de arii protejate, fie ele SCI-uri, SPA-uri sau Parcuri Naturale și Naționale. Dacă modul de construcție continuă în felul prezentat mai sus, în câțiva ani aceste zone protejate nu își vor mai avea rostul, întrucât toată fauna și flora valoroasă, endemică, va dispărea sub șenilele și excavatoarele marilor întreprinzători, militanți ai așa numitei energii verzi.

Cu toate că documentele necesare pentru demararea lucrărilor sunt aparent în regulă, deficiențele unui sistem încă nefuncțional și incapabil să rezolve probleme de mediu de maximă importanță, au dus la un declin ecologic fără precedent în România. Teoretic, conform legislației, o microhidrocentrală nu poate avea efecte grave asupra mediului natural, însă practic, s-a demonstrat că lucrurile stau cu totul altfel. Până când metodologia de realizare a proiectului de evaluare a impactului asupra mediului nu se va ralia la noile tendințe din domeniu, iar legislația românească nu va cântări mai greu decât influențele politice și corupția, nu se va schimba nimic nici în situația aceasta, ca în multe altele din România de fapt.

Importantă este însă și poziția noastră față de aceste evenimente. Petiția semnată de mii de români și mitingul organizat de către ONG-uri au reușit acum câteva luni măcar să tragă un semnal de alarmă, să mai încetinească ritmul de avansare al lucrărilor, poate să și intimideze, chiar dacă din martie lucrările au demarat din nou. Atitudinea noastră contează și cu toate că în România există puține antecedente, schimbări în sistem datorită părerii mulțimii au mai fost. Acest lucru trebuie să constituie un motiv de încurajare, de încredere în forțele noastre, de speranță într-o schimbare pozitivă.

Sursa foto: Bogdan Olariu   Peisaj de pe Valea Călțunul (afluent V. Capra, Făgăraș, decembrie 2011)

Sursa info: romaniapozitiva.ro    jurnalul.ro   stirileprotv.ro    fabrica de cercetare.ro    hidroelectrica.ro    mmediu.ro