Însă când vi se spune Vă rugăm, nu atingeți!, mai bine ascultați. Pentru că unele comori chiar nu trebuie să fie atinse. Nici măcar din greșeală. Să luăm spre exemplu specia Hermodice carunculata. În limba română s-ar numi, simplu, vierme de mare. Denumirea în limba engleză îți oferă însă un indiciu important: Bearded fireworm s-ar traduce, mot-a-mot, Viermele bărbos de foc! Și cine a atins focul vreodată își dă seama că nu este indicat să atingă un vierme de foc, oricât de pufoasă ar fi barba lui…

Hermodice carunculata- Română: vierme de mare; Engleză: Bearded fireworm

Taxonomie: Regnul- Animalia; Încrengătura – Annelida; Clasa – Polychaeta; Subclasa – Palpata; Ordinul Aciculata: Familia – Amphinomidae; Genul – Hermodice. (sursă: http://www.itis.gov)

Hermodice carunculata, vierme de mare. Sursa foto: ultimatereef.net

Viermele Hermodice carunculata are în general în jur de 5-10 cm lungime, dar uneori poate depăși 35 cm.  Trăiește de obicei în locuri pietroase, în preajma speciei Posidonia oceanica, a coralilor sau în zona bentică, până la adâncimi de 150 m. Poate fi întâlnit în apele Mediteranei, dar și în Oceanul Atlantic.

H. carunculata are un colorit interesant. Poate fi ușor recunoscut după spinii dispuși lateral de-a lungul corpului, care conțin venin și penetrează ușor pielea omului. Acești spini albi și fini cu aspect de puf acționează asemeni unor mici săgeți de foc dacă viermele este deranjat.

Hermodice carunculata, vierme de mare. Sursa foto: logbookdives.com

Viermii de foc sunt prădători ce se hrănesc cu anemone, corali sau crustacee. Procesul de reproducere este interesant din punct de vedere cromatic, întrucât femelele emit o lumină verde fosforescentă pentru a atrage indivizii masculi.

Viermele bărbos este un animal lent și la locul lui, nefiind considerat o amenințare pentru om. Totuși, înotătorii neatenți îl ating adesea când se sprijină de roci, alegându-se cu arsuri extrem de dureroase! Atingerea acestui vierme poate genera, de asemenea, greață și amețeală. Se recomandă îndepărtarea țepilor cu ajutorul unei benzi adezive și apoi aplicarea de alcool medicinal pe rană.

Arsura provocata de H. carunculata. Sursa foto: salt-city.org

Spini de la H. carunculata. Sursa foto: talkingreef.com

Învățarea speciilor încă de acasă m-a ferit de experiențe neplăcute cu viermele bărbos de foc. Coloritul său m-a avertizat că este mai bine să ne salutăm de la distanță… Dar nu scria nicăieri că nu am voie să fotografiez. Așadar, iată câteva amintiri:

Hermodice carunculata. Foto: Ioana Stoicescu

Hermodice carunculata. Foto: Adam King

Hermodice carunculata. Foto: Adam King

Bibliografie:

http://marinebio.org

http://www.marinespecies.org

http://www.itis.gov

Pe parcursul acestei veri, am prilejul de a participa ca voluntar în diverse proiecte de mediu desfășurate de către Institutul de Conservare Marină ‘Archipelagos’ (Grecia). Unul dintre proiecte se referă la cercetarea aspectelor cu privire la biodiversitatea nevertebratelor din apele Mediteranei, atât prin documentare, cât și prin observare ‘în teren’ (dacă mediul subacvatic se poate numi așa).

Cum nu poți face cercetare fără a ști denumirile latine ale speciilor, m-am apucat să le învăț. Cu mare drag am constatat că majoritatea viețuitoarelor marine (meduze, scoici, arici etc.) îmi erau deja familiare, întrucât le întâlnisem în aventurile mele subacvatice din timpul vacanțelor. Însă e tare plăcut să afli amănunte despre aceste vietăți misterioase… ca de exemplu- cum o ‘cheamă’ în latină pe meduza aceea oranj cu care ai fotografii din toate unghiurile… sau faptul că scoica aceea de care te-ai bucurat când ai găsit-o pe plajă este una invazivă… sau că te-ai panicat degeaba când ai văzut prima oară sub apă o caracatiță, când de fapt este inofensivă (probabil s-a panicat ea mai tare când te-a zărit, cu pletele fluturând amenințător)…

Mai rău este însă când afli că, dintre scoicile pe care le-ai cumpărat demult de la bazar, într-un coșuleț drăguț, jumătate sunt specii rare sau protejate!

Cred că nu strică să fim mai conștienți de lucrurile care ne înconjoară, fie ele de proveniență mai îndepărtată, marină. Atât pentru a ne bucura mai mult de frumusețea lor (la locul faptei- adică în apă!), cât și pentru a ști ce putem face pentru a le proteja (astfel încât să rămână la locul lor, în apă!). Așadar, voi începe o nouă ‘colecție’ de scurte articole, în care vă voi prezenta curiozități despre câte o specie interesantă.

Având în vedere că vom vorbi despre comori ale mării grecești, voi începe cu o specie ce amintește de un zeu din mitologia elenă. Faceți cunoștință cu melcul Charonia tritonis, aka ‘Trâmbița lui Triton’. Triton era fiul lui Poseidon și era considerat mesagerul mării- rol pe care voi încerca și eu să mi-l asum.

Charonia tritonis, Trâmbița lui Triton. Sursă foto: wikipedia.org

Taxonomie (sursă- cites.org):

- Clasa: Gastropoda

- Ordinul: Monotocardia

- Familia: Ranellidae (Gray, 1854) = Cymatiidae (Iredale, 1913)

- Genul: Charonia (Gistel, 1848)

- Specia: tritonis (Linnaeus, 1758)

- Denumiri în limba engleză: Giant Triton, Triton’s Trumpet, Trumpet Conch, Trumpet Shell

Caracteristici:

- poate crește până la 40 cm

- este un animal prădător activ, ce se hrănește cu scoici și stele de mare. De fapt, este una dintre puținele specii care consumă steaua de mare invazivă Acanthaster planci, prin urmare are un rol ecologic important.

- are cochilia solidă, fusiformă, cu 10-12 spirale.

- habitat: substrat nisipos sau stâncos (între 0 și 500 m adâncime).

Melcul Charonia tritonis este special tocmai prin faptul că a sa cochilie poate fi folosită pe post de… trâmbiță! Japonezii se numără printre popoarele care o foloseau în acest scop, numind instrumentul horagai (foto mai jos). De asemenea, C. tritonis este un melc comestibil, iar cochilia sa este folosită și în scop decorativ. Mai mult decât atât, unele forumuri destinate colecționarilor de scoici au inclus acest melc în Topul celor mai  frumoase 10 cochilii prin care se aude marea! Astfel, cu atâtea utilizări supra-acvatice, C. tritonis este predispus unei gestionări iresponsabile…

Trâmbiță horagai, obtinută din cochilia melcului Charonia tritonis. Sursă foto: wikipedia.org

Autoritățile din Australia au avut inițiativa de a proteja acest melc (în anul 1994), propunându-l pentru lista CITES (click aici pentru a citi informațiile oficiale). Din păcate însă, C. tritonis nu a întrunit toate cerințele pentru a fi acceptat pe listă. Prin urmare, deși este o specie protejată în Australia, Trâmbița lui Triton este în continuare comercializată.

Verifică-ți colecția de cochilii… Dacă deții o Trâmbiță de-a lui Triton, prețuiește-o, pentru că a fost cândva locuința unei vietăți speciale… De acum înainte însă, vei ști să nu cumperi ceva ce nu este al oamenilor spre a fi vândut…

Charonia tritonis, Trâmbița lui Triton . Sursă foto: zeceintop.ro

Surse de documentare:

- cites.org

- archipelago.gr

- wikipedia.org