Proiectul „RO02-0013 – Studiu integrat privind contribuţia ecosistemelor din ariile protejate Natura 2000: Pricop-Huta-Certeze şi Tisa Superioară la dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale (SIENPHCTS)” este finanțat printr-un grant acordat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia, Program RO02 – „Biodiversitate și servicii ale ecosistemelor”, Apelul pentru propuneri de proiecte nr. 1, al cărui Operator de Program este Ministerul Mediului.

În cadrul acestui proiect, s-a realizat o cercetare privind analiza modului de exploatare și valorificare turistică a resurselor din cele două situri Natura 2000 Pricop-Huta Certeze și Tisa Superioară.

Dintre toate resursele existente în cele două situri Natura 2000 Pricop-Huta-Certeze și Tisa Superioară, dar și în unitățile administrativ-teritoriale suprapuse acestora, cea mai importantă este lemnul, utilizat ca materie primă în construcții, combustibil sau produs turistic, pe bună dreptate acest areal fiind considerat un adevărat bazin al civilizației lemnului. Esențe de lemn precum stejar, fag, paltin, frasin (esență tare), alun, salcie (esență moale), păr, nuc, cireș, prun (pomi fructiferi) au fost și continuă să reprezinte o materie primă utilizată în realizarea a diverse obiecte și produse.

Pe baza datelor din teren, a surselor cartografice accesate, dar și a consultării literaturii de specialitate, lemnul își găsește materializarea în comunitățile din cele două situri în următoarele categorii de produse/bunuri: gospodării țărănești și anexe, pensiuni turistice, porți din lemn, biserici din lemn, obiecte de mobilier, obiecte de uz casnic, obiecte decorative şi unelte de lucru, cruci votive din lemn și troițe, fiind mai mult sau mai puțin conștientizate ca valoare turistică.

O pondere importantă a gospodăriilor țărănești și a anexelor acestora aveau ca bază de construcție lemnul, acesta fiind utilizat ca material de construcție de la acoperiș până la temelia casei. În prezent, exceptând casele deja construite și de o valoare inestimabilă ca elemente arhitecturale și vechime, există, punctiform, case de vacanță/pensiuni construite recent și care valorifică prezența masei lemnoase. Pe lângă acestea, împrejmuirile caselor (garduri), fântânile sau instalațiile tradiționale utilizează ca materie primă tot lemnul. Din păcate, valoarea patrimoniului tradițional nu este luată, momentan, în calcul în nicio ofertă turistică locală sau regională.

Porțile din lemn reprezintă elementul cel mai bine individualizat turistic, când vine vorba de Maramureș. Sculptate, pictate sau crestate, acestea au o ornamentică bogată, cu o simbolistică veche, cu o structură inițială formată din 3 stâlpi și care a evoluat treptat la porți pe 5, 6 sau 8 stâlpi. Polarizarea lor este una extraregională, dovadă constituind-o și solicitările de porți pe care le primesc meșterii populari de la clienți din varii colțuri ale țării.

Percepute ca o lucrare colectivă, țărănească, bisericile din lemn sunt expresia spiritualității oricărei comunități rurale. Mărturie stau edificiile ecleziastice din Bârsana, Săpânța, Rona de Jos, Tisa etc., cu elemente bizantine și gotice și cu similitudini în ceea ce privește principiul de construcție cu casa tradițională. Recunoașterea lor ca monumente istorice, inclusiv în patrimoniul UNESCO (cum este cazul bisericii din lemn de la Bârsana) a atras includerea unora dintre acestea în itinerarii turistice exterioare, dedicate întregului Maramureș. Este și cazul circuitului bisericilor de lemn din Transilvania de Nord.

Cea mai mare răspândire, atât în interiorul teritoriului analizat, cât și în afara acestuia, o au obiectele de mobilier, obținute actualmente fie în cadrul unor ateliere meșteșugărești, fie de agenți economici cu activitate în domeniul valorificării lemnului. Acestea sunt comercializate ca obiecte de artizanat în ateliere locale, târguri, expoziții cu vânzare etc.

Obiectele de uz casnic, obiectele decorative şi uneltele de lucru realizate din lemn sunt, de asemenea, o exprimare a spiritului creator al comunităţii, meşterii îmbinând funcţia utilitară cu cea decorativă într-o manieră distinctă. Deşi, în prezent, funcţia utilitară a acestor obiecte sau unelte şi-a pierdut în cea mai mare parte amploarea şi chiar întâietatea, ele întregesc imaginea asupra modului în care o comunitate valorifică o resursă aflată la îndemână şi oferă informaţii în plus legate de specificul comunităţii respective.

Prin urmare, acestea au posibilitatea „să vorbească” persoanelor din exteriorul comunităţii despre istoria şi personalitatea comunităţii respective, iar povestea este cu atât mai atractivă şi mai eficientă cu cât ele pot fi văzute de turişti fie în momentul în care prind contur în atelierul meşterului, fie în momentul în care sunt puse la lucru la ele acasă, în gospodărie.

Iar pentru cei care doresc să ducă acasă un mic fragment palpabil din experienţa trăită în timpul periplului lor pe aceste meleaguri, obiectele din lemn pot fi o soluţie ideală. Crucile votive din lemn și troițele, regăsite în cimitire, la intersecții de drumuri sau în fața unor case, constituie alte elemente de specificitate din areal, acestea fiind realizate din esențe de lemn tare, prin utilizarea însușirilor naturale ale lemnului, cioplire, sculptare, crestare sau pictare și nu sunt integrate în niciun itinerariu turistic.

Analiza turistică întreprinsă în situri denotă existența unui potențial turistic bogat dictat de produsele obținute din lemn, dar care încă își regăsește puțin aplicabilitatea în activitatea turistică, atenția comunităților locale fiind mai mult direcționată spre alte categorii de valorificări economice.

Analiști teritoriali Ana-Maria Pop, Gheorghe Hognogi, Lelia Papp

Omenirea nu şi-a pus problema rolurilor pădurii în mod ştiinţific decât foarte târziu, începând cu secolul al XIX-lea, ca urmare a modificărilor socio-economice ce au determinat o creştere importanta în utilizarea şi exploatarea lemnului.

Conform Planului de acţiune al UE pentru păduri, acestea reprezintă un domeniu important pentru Uniunea Europeană (UE): suprafaţa acestora acoperă 37,8 % din teritoriul european şi asigură existenţa a 3,4 milioane de persoane (silvicultura şi industriile bazate pe resurse forestiere). În plus, UE este al doilea producător de lemn rotund industrial după Statele Unite ale Americii şi produce aproximativ 80 % din pluta disponibilă la nivel mondial. În contextul schimbărilor climatice, pădurile joacă un rol important, nu doar pentru captarea dioxidului de carbon, ci şi prin producţia de biomasă şi prin potenţialul pe care îl au în domeniul energiilor regenerabile. În sfârşit, pădurile au importanţă şi din punct de vedere social şi cultural: sunt atractive pentru populaţia urbană, permit desfăşurarea de activităţi recreative sau benefice pentru sănătate şi reprezintă un patrimoniu cultural important.

Funcţiile pădurii se împart în două categorii de bază: funcţia de producţie şi funcţia de protecţie, zonele forestiere împărţindu-se astfel în păduri cu rol deosebit de protecţie şi păduri de producţie şi de protecţie. Funcţia socială a pădurii a fost, la rândul său, pusă în evidenţă în anii 50.

Dacă, atunci când vorbim despre păduri de producţie, ne referim în special la exploatarea lemnului, funcţiile de protecţie ale pădurii sunt mult mai complexe şi se împart în următoarele categorii:

a. ecologice:

-   de regularizare a climatului, calităţii aerului, sistemelor acvatice, potenţialului solului;

-    de protecţie împotriva riscurilor naturale şi a zgomotului;

-    de conservare a biodiversităţii;

b. economice: de producţie (lemn şi alte produse lemnoase şi nelemnoase), activităţi şi servicii;
c. Sociale: funcţii de peisaj, de recreare, educative, culturale şi sociale.

Funcţiile ecologice ale pădurii, pe scurt

În ceea ce priveşte funcţia de regularizare a climatului şi a menţinerii calităţii aerului, trebuie spus că pădurea reuneşte pe o suprafaţă relativ restrânsă un volum important de biomasa vegetală (arbori, arbuşti, plante erbacee) angajate în procesul fotosintezei. Astfel, ea asigură consumul de dioxid de carbon provenit din varii surse, eliberând, în acelaşi timp, oxigen. În cadrul procesului de fotosinteză, 1 ha de pădure absoarbe anual, circa 16 tone CO₂ şi produce 30 tone O_2. Efectul „purificator” se manifestă pentru un spectru mai larg al poluanţilor atmosferici – pulberi sedimentabile, dioxid de sulf, elemente radioactive – reţinuţi mecanic sau absorbiţi de frunziş. La scara locală, prezenta pădurii determina apariţia unui topoclimat specific, caracterizat prin moderarea extremelor de temperatură (vara, temperatura în pădure este cu cca. 2 grade mai redusă decât în afara ei), intensitate scăzută a radiaţiei solare, creşterea umezelii relative a aerului prin formarea, deasupra pădurii, a unui curent ascendent de aer umed, creşterea frecvenţei calmului atmosferic şi viteze mai mici ale vântului, repartizarea mai uniformă a precipitaţiilor şi creşterea cantităţii acestora. Frunzişul arborilor reţine, în medie, 40-50% cantitatea de precipitaţii.

Pădurea ajuta formarea rezervelor de apă şi determină regularizarea regimului de curgere a râurilor, prin infiltraţie, respectiv prin micşorarea volumului de apă scurs la suprafaţa solului, scăderea vitezei de scurgere, reducerea debitelor maxime ale viiturilor.

Protecţia solurilor se realizează prin apărarea împotriva eroziunii şi degradării sale (evitarea alunecărilor de teren, fixarea solurilor nisipoase), dar şi prin accentuarea procesului de solificare. Protecţia terenurilor sau funcţia antierozionala este realizată prin fixarea substratului cu ajutorul rădăcinilor, mai ales pe terenurile în pantă, micşorând astfel probabilitatea de producere a alunecărilor de teren şi a prăbuşirilor.

Din punct de vedere al biodiversităţii, permite perpetuarea speciilor şi conservarea genofondului – numeroase specii de plante şi animale au dispărut datorită defrişării pădurilor sau din cauza incendiilor. Pădurile oferă adăpost şi sursă de hrană. Permit păstrarea unor medii naturale, aici formându-se cele mai numeroase şi mai complexe lanţuri trofice. Fiind ecosistemele cu cea mai mare biodiversitate, pădurile adăpostesc mai mult de jumătate din speciile terestre, inclusiv multe dintre speciile de animale şi plante protejate.

În fine, pădurea are o importantă funcţie geochimică, contribuind activ şi pe scară largă la circuitul elementelor chimice în natură, funcţie ce va fi prezentată cu o ocazie următoare.

Până atunci, nu uitaţi că suntem în luna pădurii (între 15 martie şi 15 aprilie)! Înţelepciunea populară spune că „doar cine a plantat un pom, a construit o casă şi a făcut un copil se poate numi un om împlinit”. Vă asigur că plantând un copac în primăvara aceasta, veţi dobândi împlinirea necesară …cel puţin până la toamnă, când începe o nouă campanie de plantare.

Surse info: http://www.agriculturaromaneasca.ro/produse/zonarea-functionala-a-padurilor-245-t10.html, http://lenutzza.blogspot.fr/2008/04/functiile-padurii.html, http://ec.europa.eu/environment/forests/home_en.htm, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2010:295:0023:0034:RO:PDF, http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/Functii-ecologice-ale-padurii83477.php, http://www.speo-csm.ro/importanta-padurii.html

Surse foto: http://img.wallpaperstock.net:81/p%C4%83dure-wallpapers_20241_2560x1600.jpg, http://rise.mahindra.com/wp-content/uploads/2012/12/shutterstock_109174382.jpg

O astfel de pădure este pădurea pietrificată din Arizona. Se pare că arborii pietrificați nu s-au născut, n-au trăit și n-au murit pe locul unde se găsesc astăzi, ci au fost aduși de la mare distanță, odată cu aluviunile și rocile vulcanice transportate de numeroși torenți în această zonă, reprezentând o fostă câmpie mlăștinoasă.  Ca mărturie stă faptul că nu s-a găsit nicio urmă fosilă a frunzelor lor, în timp ce peste 30 de specii de plante foarte fragile, care trăiau în regiunile mlăștinoase în acea perioadă, au fost găsite fosilizate.

Dar cum a avut loc pietrificarea?

În condiții obișnuite, lemnul acumulat în acest fel s-ar fi transformat în cărbune. Însă, datorită sărurilor minerale în care a predominat siliciul, lemnul s-a impregnat treptat, mineralizându-se.  Astfel, sărurile minerale pătrunse odată cu infiltrația apei au înlocuit aerul aflat în spațiile din țesutul lemnos. Sarea care a contribuit în cea mai mare măsură la pietrificare ar fi fost în acest caz oxidul de siliciu, a cărui culoare, albă la început, a fost alterată apoi de alți oxizi în roșu, brun și galben, cu o splendidă gamă de nuanțe. Ulterior pădurea a fost acoperită de un strat de sedimente roșii și galbene, dar vântul și apa le-au înlăturat, dezvelind ceea ce se vede astăzi.

Pădurea Pietrificată din Arizona cuprinde, de fapt, patru areale de vechi păduri adevărate, pietrificate ca urmare a procesului amintit, respectiv: Blue Mesa Forest, Jasper Forest, Crystal Forest și Rainbow Forest.  În plus, în această zonă se află Black Forest, un areal de badlands-uri, de coline modelate de apă și vânt, culminând cu stânca Pilot Rock la 1900 m.  De asemenea, există alte stânci pitorești, între care Newspaper Rock, vechi ruine pueblo, îndeosebi cele din punctul cunoscut sub numele de Puerco Indian Ruin, după numele râului în apropierea căruia se află. Există chiar și un muzeu: Rainbow Forest Museum.

Toate acestea sunt protejate în cadrul Parcului Național al Pădurii Pietrificate (Petrified Forest National Park), desfășurat pe 38 km²,  înființat pentru a le putea apăra  împotriva „amatorilor de amintiri”. Acesta reprezintă doar un mic petic al unei zone foarte aparte, cunoscută sub numele de Deșertul Pictat (Painted Desert), devenit cunoscut pentru remarcabila succesiune armonioasă de nuanțe  pe care marnele, argilele și gresiile o dezvăluie, rezultate din eroziunea inegală a stratelor de sedimente având vârste și culori diferite.

Interesant de menționat este faptul că, amerindienii din zonă folosesc nisipurile colorate de aici pentru a-si fabrica vopselele utilizate pentru colorarea corpului – nu întâmplător au fost numite „pieile roșii”- precum și pentru faimoasele lor picturi alcătuite din compoziții circulare pictate pe suprafețe de pământ netede.

Dincolo de apariția, evoluția sau moartea acestor păduri, întreb: oare acești arbori ascund și un suflet pietrificat?

Surse bibliografice și foto :

http://www.petrified.forest.national-park.com/

http://www.nps.gov/pefo/index.htm

http://www.shannontech.com/ParkVision/PetForest/PetForest.html

http://www.npca.org/parks/petrified-forest-national-park.html

http://everywhereonce.com/2012/07/06/petrified-forest-national-park/

http://photo.net/equipment/where-to-buy

http://www.virtualtourist.com/travel/North_America/United_States_of_America/Arizona/Petrified_Forest_National_Park-750107/Things_To_Do-Petrified_Forest_National_Park-TG-C-1.html

http://directionofourdreams.blogspot.ro/2011/06/painted-desert.html

http://2dodges2go.blogspot.ro/2011_10_01_archive.html

http://seniorhikerphotos.blogspot.ro/2011/08/painted-desert-from-tawa-point.html

Articol realizat de Anca Milea

Master Geormorfologie cu elemente de cadastru (Anul I)