Acum vreo 6 luni, am primit un mail de la o prietena foarte dragă, cu un mesaj a cărui origine nu o cunosc.

În anul 1852 sau 1854 (data este nesigură), Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Abraham Lincoln (1809-1865), a făcut o ofertă poporului indian, în care-şi exprima dorinţa ca statul să cumpere o mare parte din teritoriul ocupat de triburi, acestora fiindu-le promisă o rezervaţie.

La această ofertă a primit un răspuns din partea căpeteniei Seattle. Răspunsul căpeteniei este una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste pentru Pământ! Oraşul Seattle şi-a primit numele după această căpetenie. Iar eu am considerat scrisoarea ca fiind foarte potrivită cu ocazia Zilei Casei Noastre!…Sau Mamei Noastre!…

 &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

“Când marele şef Alb din Washington îşi trimite glasul că doreşte să cumpere pământul nostru, ne cere prea mult. Cum se poate vinde sau cumpăra cerul şi căldura pământului? Aşa ceva ne este cu totul străin. Noi nu suntem proprietarii prospeţimii aerului şi limpezimii apei.

Fiecare părticică a acestui pământ e sfânt pentru poporul meu. Fiecare ac strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mică negură din întunecimea pădurii, sunt sfinte în gândurile şi viaţa poporului meu, suntem parte a pământului şi el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori. Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare ne sunt fraţi. Culmile stâncoase, păşunile suculente, trupul învelit în căldură al poney-ului şi omul, toate aparţin aceleiaşi familii.

Această apă strălucitoare ce curge prin torente şi râuri, nu este numai apă, ci şi sângele strămoşilor noştri. Dacă vă vindem pământul, trebuie să ştiţi că e sfânt. Că fiecare reflectare din lacul limpede vorbeşte despre întâmplări şi amintiri din viaţa poporului meu. Murmurul apei e glasul tatălui meu. Râurile ne sunt fraţi, ne sting setea. Râurile poartă canoele noastre. Ne hrănesc copiii.

Dacă vă vindem pământul, trebuie să vă amintiţi şi să învăţaţi copiii voştri că râurile sunt fraţii noştri şi ai voştri. De aceea, va trebui să oferiţi râului bunătatea pe care nu aţi oferit-o fratelui. Ştim că omul alb nu ne înţelege. Pentru el un pământ e la fel ca şi oricare altul. Faţă de pământul-mamă şi fratele-cer se poartă ca faţă de lucruri care se pot cumpăra, prăda, vinde ca vitele sau podoabă strălucitoare. Lăcomia lui va distruge pământul şi va lăsa în urmă pustiu.

Nu ştiu. Modul nostru de viaţă se deosebeşte de al vostru. Numai privind la oraşele voastre, pe omul roşu îl dor ochii. În oraşele omului alb nu există un colţişor de linişte. Nu există loc în care să se audă deschiderea frunzelor primăvara sau tremuratul aripii musculiţei. Cea mai mare comoară a omului roşu este aerul. Omul alb parcă nici nu observă aerul pe care îl respiră. Ca unul care e de multă vreme muribund, e imun la duhoare.

Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiţi că aerul ne este preţios. Că aerul îşi împarte spiritul cu întreaga viaţă pe care o întreţine. Vântul care i-a dat bunicului meu primul suflu va primi şi ultima lui răsuflare.

Dacă vă vindem pământul trebuie să-l păziţi ca pe ceva sfânt. Ca pe un loc în care şi omul alb va putea să inspire aerul îndulcit cu mireasma florilor. Vom examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul.

Dacă vom decide să fim de acord, vă vom pretinde să îndepliniţi următoarea condiţie: omul alb va trebui să se poarte faţă de animalele acestui pământ, ca faţă de fraţii săi. Ce este omul, fără animale ? Dacă animalele ar dispărea, omul ar muri de marea însingurare a spiritului. Tot ceea ce li se întâmplă animalelor, curând i se va întâmpla şi omului. În lume totul se leagă.

Va trebui să vă învăţaţi copiii că sub tălpile lor este cenuşa strămoşilor noştri. Pentru ca să respectaţi pământul, le veţi spune că pământul lor este bogat prin viaţa străbunilor noştri. Va trebui să vă învăţaţi copiii, aşa cum îi învăţăm noi pe ai noştri, că pământul ne e mamă. Ce păţeşte pământul, păţesc şi copiii lui. Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine însuşi. Pământul nu aparţine omului. Omul aparţine pământului.“

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Cea mai frumoasă lecţie de ecologie pe care o poate primi un om! Şi de umilinţă!…Şi de iubire necondiţionată!…Şi de înţelepciune!…

În final, aş vrea să vă anunţ că s-a încheiat campania-concurs „Aşa, da! Aşa, nu!”. În această a doua parte a campaniei, am primit doar 3 articole! Foarte frumoase! Le puteţi reciti aici:

http://greenly.ro/asa-da-asa-nu/asa-da-parcul-tineretului-bucuresti/

http://greenly.ro/asa-da-asa-nu/asa-da-bilbao-spania/

http://greenly.ro/asa-da-asa-nu/excursie-pe-transfagarasan/

Toate articolele şi autoarele lor sunt câştigătoare! Intenţionăm ca până pe 5 iunie, Ziua Mediului, echipa Greenly să le trimită un premiu! Nu suntem încă ONG, nu avem fonduri, dar avem INIMI MARI! Am dori doar ca autoarele articolelor să ne trimită adresele lor pe adresa de contact Greenly!

La mulţi ani tuturor, de Ziua Pământului!

Sursa video: http://www.youtube.com/watch?v=e9a70fz6420

Surse foto: http://mblog.lib.umich.edu/eng280limitedfork/archives/2007/12/

http://www.akaija.com/akaija-wp/artwork-2-2/two-roads/

http://realrest.wordpress.com/2012/10/31/the-earth-does-not-belong-to-man-man-belongs-to-the-earth/

La mulţi ani, dragii mei părinţi! Deşi sunteţi pensionari, meteorologia v-a rămas „în sânge”!…Vă mulţumesc pentru prognozele zilnice şi sfaturile matinale legate de o ţinută adecvată…din punct de vedere meteorologic! Nu ştiu cum mi-aş începe fiecare zi fără aceste cuvinte pline de grijă şi iubire!

…În fiecare an, pe 23 martie, Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM), cei 191 de membri ai săi, precum şi comunitatea de meteorologi din întreaga lume, sărbătoresc Ziua Mondială a Meteorologiei! În această zi, în anul 1950, a intrat în vigoare convenţia prin care s-a constituit OMM. Din anul 1951, OMM devine agenţie specializată a ONU.

Tema din acest an, aleasă pentru celebrarea Zilei Meteorologiei, este “Watching the weather to protect life and property“…cu alte cuvinte, meteorologia se află în slujba vieţii şi proprietăţii!

Mai multe informaţii despre OMM şi tema sărbătorii din 2013 aflaţi aici.

Vă invit, de asemenea, să ascultaţi mesajul Secretarului General al OMM, Michel Jarraud, rostit cu ocazia Zilei Mondiale a Meteorologiei 2013.

Acum un an, am început o serie de articole despre meteorologie. Ele pot fi recitite aici:

http://greenly.ro/aer/meteorologie-cu-pasiune-si-afectiune/

http://greenly.ro/aer/meteorologie-si-aviatie-cu-pasiune-afectiune-sistiinta-i/

http://greenly.ro/aer/meteorologie-si-aviatie-cu-pasiune-afectiune-sistiinta-ii/

Îmi doresc să continui această serie de postări, deşi timpul se dovedește „zgârcit” cu mine. Greenly este o revistă din ce în ce mai citită şi populară în România (şi nu numai!) iar munca echipei este din ce în ce mai solicitantă! Continuăm, însă, cu toată energia pe care o avem!

Peste exact o lună, voi fi în Turcia, unde voi prezenta revista Greenly la Global Conference on Environmental Studies, în faţa specialiştilor din lumea întreagă! Emoţiile sunt uriaşe, dar şi bucuria la fel! Voi reveni cu detalii la momentul potrivit.

Să ne bucurăm în această zi frumoasă şi însorită de sărbătoarea meteorologilor şi să le urăm viaţă lungă şi sănătoasă, cu prognoze reuşite! Nu, nu sunt ironică, ştiu ce dificil este să elaborezi o prognoză meteorologică…Aşadar…Cu vremea, înainte, dragi meteorologi!

Surse foto: http://www.cartoonstock.com/directory/c/cloud_watching.asp

http://www.cartoonstock.com/directory/c/cloud_spotting.asp

Prin urmare, la capătul lungului drum prin istoria şi geografia Pământului s-a ivit omul.
Întreaga istorie a omenirii izvorăşte din apă. Apa a avut, din timpuri imemoriale, o însemnătate mare pentru om şi omenirea din care face parte. Ca atare, civilizaţia veche a apărut în jurul surselor de apă şi tot aici s-a dezvoltat civilizaţia nouă.
Civilizaţia lumii noastre tinde să devină un întreg, un tot unitar, care să gestioneze raporturile de condiţionare cu mediul înconjurător şi să-şi prezerve continuitatea sa social-istorică.

Este o lume în care prezentul devine rapid trecut, în care viitorul, fără să îţi dai seama, a devenit prezent. Întocmai, este o lume adesea grăbită care nu ţine cont de contrastele alarmante, unde lupta pentru o sursă de apă a populaţiilor sărace se împleteşte cu risipa populaţiilor occidentalizate. În această variaţie globală, se impune a gândi că lupta pentru înţelegere a ceea ce vedem este direct proporţională cu complexitatea fiinţei umane din prezent.
De altfel, deşi este o resursă regenerabilă, pe măsură ce populaţia lumii continuă să crească şi cererea creşte. Oamenii reprezintă o ameninţare la resursele de apă din cauza suprapopulării. Pentru a putea să planifice şi să gestioneze în mod corespunzător aceste cereri pentru apa dulce în viitor, va fi vitală o cooperare strânsă între oameni, între cercetători şi managerii de resurse de apă.
Pe de altă parte, creşterea excesivă a consumului de apă înseamnă o ameninţare pentru echilibrul cantitativ, dar şi pentru cel calitativ.

Degradarea calităţilor apelor este din ce în ce mai accentuată, iar eforturile pentru a reduce degradarea apei prin soluţii de înaltă tehnologie sunt eficiente în reducerea impactului ameninţărilor, dar cu un cost care poate fi o povară economică.
Să înţelegem, în asemenea situaţie, că degradarea apei acţionează, pe termen lung, ca o bombă silenţioasă, ce provoacă pierderi dramatice şi are implicaţii incalculabile pentru evoluţia viitoare a omenirii.
Depăşirea acestei crize globale de insecuritate a apei, atât pentru om cât şi pentru biodiversitate, necesită prevenirea, mai degrabă, decât pur şi simplu compensarea ameninţărilor după ce acestea au apărut. Este mult mai eficientă prevenţia pentru a garanta calitatea celui mai preţios dar al planetei.

Devine tot mai limpede faptul că pentru problemele globale ale apei nu se pot oferi mereu soluţii simpliste, ieftine şi unilaterale. În acest cadru, se simte nevoia unei abordări atotcuprinzătoare, cauzale, care să aibă în centru formarea şi însuşirea atitudinii de cooperare în domeniul apei, fiind şi motivul pentru care Organizaţia Naţiunilor Unite a cerut abordarea aceasta.
Ne confruntăm cu multe provocări în protejarea resurselor preţioase de apă, acum şi în viitor, iar promovarea şi diseminarea problematicii actuale ale apei, la nivel global, regional şi local, poate să ducă la un management eficient.
Apa, cu certitudine, îi uneşte pe toţi oamenii de pe globul pământesc, din toate timpurile.

Cu gânduri frumoase,
prof. Viorel Marin

Liceul Teoretic “Șerban Vodă”, Slănic, Prahova

Surse fotografii: http://sciblogs.co.nz/waiology/2013/03/22/happy-world-water-day/

http://aboutproximity.com/tag/world-water-day/

http://bluelivingideas.com/2009/08/16/documentary-world-water/

După cum bine ştiţi, cei aproximativ 2860 de kilometri dintre obârşie şi gura de vărsare, poziţionează fluviul Dunărea pe locul 2 în Europa, în ceea ce priveşte lungimea. Fluviul îşi are izvoarele (râurile Brigach si Breg) în Munţii Pădurea Neagră, pe teritoriul Germaniei. Odată unite, în curtea castelului Fürstenberg, din oraşul Donaueschingen, cele două izvoare îşi continuă împreună cursul spre Marea Neagră, traversând, în tot acest timp, 10 ţări, 4 capitale, sute de alte aşezări umane şi diverse unităţi de relief. După câteva “încercări” în sectorul de “bălţi” (Călăraşi – Brăila), în aval de Tulcea, Brigach şi Breg reuşesc să se separe, de data aceasta continuându-şi drumul spre mare prin intermediul a trei cursuri de apă, respectiv braţele Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe, nu înainte de a oferi României un dar de o bogăţie naturală unicat, Delta Dunării.

Dacă până acum am aflat câte ceva despre geografia acestui fluviu, propun ca următoarele rânduri să fie dedicate îndelungatei sale istorii ce o leagă de teritoriul ţării noastre.

Cunoscut pentru prima dată sub numele  de Mataes, râu norocos, a căpătat de-a lungul timpului diferite denumiri, de la un popor la altul, astfel, fenicienii spunându-i Phison, iar grecii Istros. Romanii l-au denumit Danubius până la Porţile de Fier, păstrând vechea denumire de Istros sau Ister, de la Porţile de Fier până la vărsarea în Marea Neagră. În România, numele de Dunăre, vine de la o formă prescurtată, Duna(cea)-rea.

În antichitate, Istros avea rolul de a apăra civilizaţia greacă de năvăliri barbare şi expediţiile regelui Filip al Macedoniei, din 339, î.Hr., apoi ale fiului său, Alexandru cel Mare.

Ulterior, romanii, conduşi de Traian, au trecut Isterul pentru a învinge şi pedepsi îndrăzneala şi curajul dacilor, transformând fluviul, din graniţă, într-o parte componentă a teritoriului roman, pe care corăbiile făceau un transport intens de mărfuri.

Dunărea a apărat timp de multe veacuri Ţările Româneşti de invazia turcilor din sud,  reprezentând şi o posibilitate de salvare pentru bulgari, aceştia trecând Dunărea pe tărâm românesc. Eliberarea spaţiului românesc de sub jugul turcesc, s-a făcut prin trecerea Dunării de către trupele ruseşti.

Dacă pentru unii dintre noi, ziua de 29 iunie reprezintă un prilej de a ura la mulţi ani prietenei Patricia sau prietenului Paul, la iniţiativa Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (CIPFD), cele 10 state traversate de fluviu şi încă alte 7 state ce fac parte din bazinul hidrografic al acestuia, sărbătoresc Ziua Dunării. A fost declarată această zi, în anul 2004, pentru celebrarea a 10 ani de la semnarea „Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea”.

Aşadar, noi, românii, ca urmare a faptului că „deţinem” 30% din bazinul Dunării şi pentru tot ce ne-a oferit, ne oferă şi ne va oferi, avem datoria morală de a ura, chiar şi în gând, un sincer şi foarte important la mulţi ani, deoarece e cât se poate de adevărat că atât cât va „trăi” aceasta, ne va fi şi nouă bine.

Articol realizat de Bonciu Adela, absolventă a masterului Evaluarea integrată a stării mediului, Facultatea de Geografie, geograf la EPC, Consultanţă de Mediu

Surse informaţii:

Semenescu, M.,1956, Dunărea, fluviul de mare importanţă economică, Colecţia societăţii pentru răspândirea ştiinţei şi culturii, Întreprinderea Poligrafică, Bucureşti.

Soare, Ionica, 2004, Spaţiul dunărean fluvio-maritim. Studiu de geografie umană şi economică, Editura N’Ergo, Galaţi.

Sursa foto: http://gt-budapest.blogspot.ro/

Ziua in care se scriu multe randuri, se rostesc multe cuvinte, se canta multe melodii despre Pamant…

Dar el, Pamantul, ar trebui sa faca parte din preocuparile noastre zilnice…si nu doar sa fie „imbracat” intr-un gand, intr-o anume zi din an…

V-ati gandit ca pana si ziua lui este intr-o zodie de pamant, Zodia Taurului ? Veti spune ca este o intamplare, dar in viata, lume, Univers…nimic nu este intamplator !

In toate religiile lumii, grija pentru natura si pamant este un element central…in toate se subliniaza multiplele interconexiuni dintre om, natura, pamant, unitatea intrinseca dintre ele, iubirea pe care trebuie sa o purtam acestei Case Comune, acestei Familii Mari, deoarece fiecare „membru” este creatia lui Dumnezeu ! Toate religiile propovaduiesc iubirea pentru natura si pamant…si totusi…de ce oamenii uita de aceasta Casa si Familie Mare, in care nu sunt stapani, ci doar egalii altora ? Si de ce uita ca au aparut ultimii ? „La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul…Ziua intaia a Facerii Lumii…”

Iar noi, oamenii, suntem „pamant” si „cer” la un loc, plamaditi din trup material si suflet spiritual! O rostire liturgica chiar spune: „Trupul se ingroapa in pamantul din care a fost luat, iar sufletul se intoarce la Dumnezeu care l-a dat”…

Se stie ca trupul si mintea noastra sunt alcatuite din 5 elemente…unul din ele este pamantul (alaturi de aer, apa, foc si eter)…pamant sub noi, pamant in noi! Din nou, o dovada clara a acestei legaturi eterne dintre noi si pamant…si totusi uitam…Uitam ca „microcosmosul” uman contine tot ceea ce exista si in Univers (macrocosmos)!…

Si ce important este „pamantul” din noi! El este cel care ofera coeziune, structura si rezistenta trupului si mintii, putere si stabilitate (in actiuni, ganduri, sentimente), calmul profund, rabdarea, emotia iubirii, memoria…Celebrand Planeta Pamant sarbatorim si omagiem, in acelasi timp, „pamantul” sadit in noi de Creatorul Universal.

Si, din nou, uitam…si alergam dupa bogatii ca sa ne satisfacem cerinte si dorinte ce vin in contradictie si intra in conflict cu Pamantul…si in loc sa invatam sa-i restituim Pamantului bogatia „imprumutata” de la el, noi ii poluam aerul si apa, ii deterioram solurile, ii schimbam clima, contaminam lanturile trofice, scadem productivitatea ecosistemelor, provocam instabilitate ecologica…si TOTUL se intoarce impotriva noastra, fiindca suntem un TOT!

Dar nu e tarziu…Putem salva Pamantul si ne putem salva pe noi insine! Insa este nevoie de un alt tip de OM, o alta GANDIRE, o alta SIMTIRE, o alta TRAIRE, o alta COMUNIUNE intre oameni…toate indreptate catre binele Pamantului! Altfel…dar ma opresc aici, cu un zambet optimist!

Si va invit sa urmariti un scurt film, un elogiu adus frumusetii lui, a Pamantului!

La multi ani, dragi pamanteni!

Post-scriptum: Ziua Mondiala a Pamantului a fost celebrata prima oara pe 22 aprilie 1970. Initiatorul acestui eveniment a fost senatorul american Gaylord Nelson. In prezent, Ziua Pamantului este sarbatorita de peste 500 de milioane de pamanteni, din 184 de tari.

Sursa video: http://www.youtube.com/watch?v=6v2L2UGZJAM&feature=related