Întunecarea globală a fost observată pentru prima dată de către Gerald Stanhill, un cercetător englez stabilit în Israel.

Măsurătorile făcute de diferite organizații independente ṣi de unele universități din SUA  au susținut teoria  lui Stanhill. Aceste studii au arătat o “întunecare” a globului pământesc de până la 8%.  Ca să clarificăm situația de la început, nu vorbim despre o întunecare propriu-zisă (nu încă, cel puțin) , ci de energia/numărul de raze solare care ajung pe pământ.

Spun nu încă, cel puțin, deoarece această întunecare are variații foarte mari. În timp ce în Australia ṣi Africa aceasta ajunge la aproximativ 2%, în USA ajunge la 10%, iar în fostele ṭări membre URSS (inclusiv Rusia), întunecarea ajunge până la 35%. În Anglia,  smog-ul londonez a produs o întunecare a orașului de aproximativ 20-25%.

După primul articol publicat de Stanhill în anul 2001, acesta a avut parte doar de reacții sceptice ṣi negative din partea celorlalți cercetători. Aceștia au acceptat problema ca fiind una reală câțiva ani mai târziu, când Australian National University din Canberra a făcut publice studii ce prezentau aceeași problemă, dar cu alte metode de a o studia decât Gerry Stanhill.

Factorul principal pentru întunecare globală este, desigur, omul, și NU schimbările care se produc în luminozitatea soarelui în ultimii ani, acestea fiind prea mici pentru a putea fi implicate. Aerosolii produși de către poluarea oamenilor sunt un factor predominant, alături de gazele de seră. Aceștia absorb ṣi reflectă înapoi în spațiu razele solare. De asemenea, combustia incompletă a motorinei elimină carbon de culoare neagră în atmosferă, care împiedică razele solare să mai ajungă pe pământ. Funinginea, de asemenea, este un factor interesant în această problemă, cred unii cercetători, deoarece aceasta, pe lângă faptul că poate absorbi energia solară, o ṣi poate transporta către alte zone, cum ar fi munții Himalaya, astfel ducând la topirea ghețarilor din zonă.

Experimente făcute în Insulele Maldive la începutul anilor ’90, realizate cu ajutorul unor poluanți macroscopici, au dus la o întunecare a sudului Indiei de aproximativ 10% (doar cu poluanții existenți la acea vreme). Predicțiile dinaintea experimentului arătau o întunecare a zonei de maxim 1%.

Întunecarea globală a intervenit în ciclul hidrologic al planetei; astfel, micșorând nivelul evaporației în anumite zone, a rărit în mod direct numărul ploilor. De asemenea, această întunecare globală maschează în anumite zone problema încălzirii globale, dat fiind faptul că întunecarea duce la o răcire a zonei respective, în timp ce gazele cu efect de seră din atmosferă duc la o încălzire a zonei.

O încălzire cu 10 grade la polul nord ar elibera în atmosferă conținutul unui zăcământ masiv de gaz metan. Gazul metan este un gaz cu efect de seră de până la 8 ori mai puternic decât CO2.

Întrebarea ar fi următoarea: Are you putting out what you want to get back? Because we are running out of time!!