Dar sunt ameninţaţi de o despădurire crescută. Pentru a lupta contra consecinţelor dezastruoase ale despăduririi, participaţi la campania „Să plantăm pentru planetă”, coordonată prin Programul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediul înconjurător.

Pentru a afla mai multe detalii, consultaţi pagina web www.unep.org/billiontreecampaign.

Sursă informații: 52 de sfaturi pentru biodiversitate – Comisia Europeană/Direcția Generală pentru Mediu

Surse foto: http://heliosmonroe.wordpress.com/2008/09/28/40-million-trees-seven-billion-trees/

http://news.amrita.edu/news/page/45/

https://www.facebook.com/thenatureconservancy?directed_target_id=0

https://www.facebook.com/NJConservancy

Conform tradiţiei budiste, îi dorim domnului primar Sorin Oprescu ca în următoarea viaţă să se încarneze căţel în Bucureşti.

Pentru a nu risca amenzi usturătoare, sugerăm cetăţenilor să ducă mâncarea destinată căţeilor la cantina Parlamentului.

Motto-ul îmi aparţine, ESTE O GLUMĂ şi sper ca simţul umorului să nu fi dispărut. Susțin viața sub orice formă, sunt vegetariană și nu intenționez să lezez sentimentele sau să ofensez convingerile nici unei persoane! Respect orice ființă iar Domnului Primar Profesor Doctor Sorin Oprescu îi doresc tot ce e mai bun :)!

Scrisoarea deschisă este transmisă de Fundaţia Vier Pfoten domnului primar al Municipiului Bucureşti, Profesor Doctor Sorin Oprescu. O publicăm în întregime și susținem demersurile Vier Pfoten.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Scrisoare deschisă adresată Domnului Primar General al Municipiului Bucureşti

Stimate Domnule Profesor Doctor Sorin Oprescu,

Fundaţia VIER PFOTEN salută modul în care aţi înţeles să gestionaţi situaţia câinilor fără stăpân din Capitală, atât în folosul oamenilor, cât şi al animalelor. VIER PFOTEN s-a alăturat campaniei de soluţionare a acestei probleme prin programul dedicat sterilizării câinilor comunitari.

Ca şi Dumneavoastră, VIER PFOTEN consideră că singura soluţie eficientă de reducere până la dispariţie a câinilor de pe străzi este stoparea înmulţirii acestora. Soluţia trebuie însă să fie dublată de măsuri precum identificarea și sterilizarea animalelor, prevenirea abandonului, încurajarea adopţiilor şi responsabilizarea cetăţenilor.

Recent, Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA) a supus dezbaterii publice un proiect de modificare a Hotărârii CGMB nr. 243/2009 privind controlul reproducţiei câinilor din Municipiul Bucureşti, care prevede o serie de măsuri benefice, menite să îmbunătăţească această Hotărâre. Alături de aceste măsuri au apărut însă şi propuneri care zădărnicesc eforturile noastre comune de soluţionare a problemei şi creează nelinişte şi confuzie în rândul cetăţenilor. Printre ele enumerăm doar câteva:

• Un potenţial adoptator ar trebui să plătească o taxă de adopţie de 170 de lei şi să facă dovada condiţiilor de cazare, hrană şi asistenţă medicală veterinară, fără să se specifice vreun criteriu în acest sens. În acelaşi timp, într-un alt articol se menţionează că returnarea câinilor neadoptaţi se face în acelaşi loc de unde au fost capturaţi, de către ASPA. Aceste lucruri, contrar motivaţiei iniţiatorilor, nu sunt de natură să încurajeze adopţia animalelor, având în vedere că în prezent adopţia acestora este gratuită.
• Se doreşte ca abandonul câinilor să fie constatat de către ASPA deşi, conform legii   nr. 9/2008 pentru protecţia animalelor, Poliţia şi DSVSA sunt singurele autorizate să constate şi să pedepsească această infracţiune. E bine ştiut că o lege naţională nu poate fi modificată printr-o hotărâre locală.
• Recent, conducerea ASPA a lansat o nouă propunere privind amendarea celor care hrănesc câinii fără stăpân, pe motiv că hrănirea duce la formarea haitelor agresive. ASPA invocă existenţa mai multor studii, inclusiv unul local, fără a face însă publice titlurile studiilor, instituţiile şi metodologia folosită în acest caz. Acest lucru ne face să ne îndoim de veridicitatea argumentelor prezentate.

Putem sublinia în schimb faptul că argumentele ASPA contrazic flagrant concluziile Ghidului de Management al Populaţiei Canine, elaborat în 1991 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de World Society for the Protection of Animals (WSPA). Potrivit acestuia, „CONTROLUL populaţiei canine se bazează prioritar pe: STERILIZĂRI, VACCINĂRI, ÎNREGISTRARE şi SUPRAVEGHERE, prin LIMITAREA MIGRAŢIEI câinilor fără stăpân”.

Știut fiind încӑ din bӑncile şcolii primare cӑ un animal flӑmând are un comportament imprevizibil, interzicerea hrănirii câinilor este aşadar o măsură cu efecte contrare celor dorite de ASPA, care va determina creşterea dramatică a numărului persoanelor atacate de câini. În căutarea resurselor de hrană, aceştia vor migra spre teritorii necunoscute lor, unde vor întâlni alte exemplare la fel de derutate, neliniştite, cu agresivitate evident crescută. Acest lucru va duce la crearea unui haos, extrem de periculos pentru siguranţa cetăţenilor. Dumneavoastră, ca medic, înţelegeţi cel mai bine că lipsa, chiar şi numai temporară, a resurselor vitale, determină şi la animale devieri de comportament imprevizibile ce pot atrage riscuri majore pentru bucureşteni.

De altfel, această prevedere încalcă legislaţia naţională şi internaţională: Legea privind ratificarea Convenţiei Europene pentru Protecţia Animalelor  nr. 60/2004; Articolul 13 din Tratatul de la Lisabona (TFEU), potrivit căruia „Statele membre UE vor trata cu toată atenţia cerinţele de bunăstare a animalelor, având în vedere că acestea sunt fiinţe simţitoare şi au nevoi specifice”, şi Legea pentru protecţia animalelor nr. 205/2004, modificată prin Legea nr. 9/2008. Potrivit tuturor acestor reglementări, animalelor aflate în grija omului trebuie să li se asigure condiţiile minime de bunăstare.

Din punct de vedere practic, această propunere deja a dat naştere unor situaţii abuzive şi discriminatorii, fiind în măsură să încurajeze practica delaţiunii şi să creeze noi conflicte între cetăţenii Capitalei.

Mai mult, din cauza poziţiei exprimate public de VIER PFOTEN, ASPA a emis adresa nr. 2071 din 17 mai 2013 prin care eram înştiinţaţi că “ţinând cont de populismul de care dӑ dovadӑ Fundaţia VIER PFOTEN România  în lansarea mesajelor din comunicatele de presӑ”, respingând astfel ideea de amendare a cetaţenilor care hrӑnesc câinii fӑrӑ stӑpân, ASPA “îşi rezervӑ dreptul de a suspenda” Protocolul aprobat de Dumneavoastră, prin care VIER PFOTEN sterilizeazӑ GRATUIT câinii din Bucureşti. De altfel, aceasta fiind o OBLIGAŢIE a ASPA, care e platitӑ din banii cetӑţenilor ca sӑ rezolve aceasta problemӑ. Considerӑm că un funcţionar public, plătit din banii contribuabililor, are obligaţia de a-şi dedica eforturile bunului mers al comunităţii și soluţionării problemelor acesteia şi nu susţinerii unor păreri personale care nu au suport legislativ, ci doar al orgoliului.

Ştiut fiind faptul că toţi câinii fără stăpân sunt în responsabilitatea Primăriei şi că VIER PFOTEN şi-a oferit gratuit sprijinul în rezolvarea acestei probleme, nu înţelegem de ce un responsabil aflat în subordinea Dumneavoastră, având la dispoziţie experienţa unei organizaţii internaţionale care a sterilizat peste o sutӑ de mii de câini pe trei continente, subminează însuşi programul pe care l-aţi început şi pe care doriţi să-l duceţi la bun sfârşit. Considerăm extrem de periculos faptul că persoane lipsite de o minimă experienţă în managementul gestionării populaţiilor canine contrazic experţi şi studii ale unor instituţii de renume mondial, făcând experimente pe bani publici, riscând siguranţa bucureştenilor şi aruncând astfel Capitala în Evul Mediu.

Pentru a evita ca Bucureştiul să devină prima Capitală europeană care îşi înfometează „ştiinţific” animalele fără stăpân, atentând în acest fel la siguranţă locuitorilor săi, vă solicităm să anulaţi aceste propuneri absurde şi să înlăturaţi de la conducerea ASPA persoanele care distrug atât încrederea cetăţenilor în Instituţia pe care o reprezentaţi cât şi respectul pe care aceştia vi-l poartă.

Vă asigurăm în continuare de întregul nostru sprijin şi vă stăm oricând la dispoziţie pentru consultări în privinţa celei mai eficiente abordări pentru soluţionarea problemei câinilor fără stăpân.

Fundaţia VIER PFOTEN România

22 Mai 2013

Surse foto:

https://www.facebook.com/VIERPFOTEN.Romania

https://www.facebook.com/AdoptOneSoul

https://www.facebook.com/pages/Partner-auf-vier-Pfoten/215400041804918

https://www.facebook.com/SOS.DOGS.Oradea

Noua prevedere a proiectului pentru modificarea Hotărârii CGMB nr. 243/2009 privind controlul reproducţiei câinilor din Municipiul Bucureşti este menită să creeze într-un interval relativ scurt de timp o situaţie cu potenţial exploziv la nivelul Capitalei: zeci de mii de câini înfometaţi, cu agresivitate crescută, aflaţi în căutarea unor surse de hrană.

”Ca și în cazul oamenilor, înfometarea creează o stare de stres, panică şi agitaţie. Animalele vor căuta orice sursă de hrană, acţionând instinctiv. Nu am dori sa ne trezim în faţa unei situaţii de necontrolat, în care numărul oamenilor agresaţi să crească dramatic”, a declarat Kuki Bărbuceanu, coordonator de proiecte VIER PFOTEN.

Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA) se contrazice prin introducerea acestei noi prevederi, întrucât acelaşi proiect prevede, într-unul din articole, că ASPA trebuie să sterilizeze câinii fără stăpân şi să îi returneze în locul din care au fost luaţi. În acest caz, cu bună ştiinţă, ASPA ar returna animale în zone din care a eliminat teoretic orice sursă de hrană. Acest lucru constituie un abuz asupra animalelor, potrivit legislaţiei în vigoare.

Hotărârea ar încălca legea privind ratificarea Convenţiei Europene pentru Protecţia Animalelor  nr. 60/2004, precum şi articolul 13 din Tratatul de la Lisabona, potrivit căruia „Statele membre ale UE vor trata cu toata atenţia cerinţele de bunăstare a animalelor, având în vedere ca acestea sunt fiinţe simţitoare şi au nevoi specifice”, şi legea pentru protecţia animalelor nr. 205/2004, modificată prin legea 9/2008. Potrivit tuturor acestor legi, animalelor aflate în grija omului trebuie să li se asigure condiţiile minime de bunăstare.

Considerăm că eforturile Primăriei ar trebui să se îndrepte către stoparea înmulţirii câinilor fără stăpân, prin sterilizarea lor rapidă şi în număr cât mai mare, precum şi prin prevenirea abandonului.  Până în prezent, nu a existat nici un dosar penal pentru abandonarea unui animal, deşi, de 5 ani, legea consideră acest lucru drept o infracţiune.

„Propunerea este menită, totodată, să dea naştere unor abuzuri,  deoarece prinderea şi pedepsirea <vinovaţilor> va depinde de bunăvoinţa vecinilor, care vor semnala sau nu poliţiei prezenţa unui castron <suspect> în faţa blocului. Mai mult, cine şi cu ce dovezi stabileşte că hrana are ca destinatar un câine fără stăpân şi nu un alt animal?”, spune dr Anca Tomescu, coordonator proiect Animale fără Stăpân VIER PFOTEN.

Fundaţia VIER PFOTEN îşi exprimă încrederea că membrii CGMB vor respinge această propunere atunci când vor vota modificările aduse Hotărârii nr. 243/200. În caz contrar, VIER PFOTEN va începe demersurile în instanţă in vederea anulării acestui act normativ.

Mulţumim pentru comunicatul de presă doamnei Livia Cimpoeru, Press Officer VIER PFOTEN Romania

Surse foto:

http://www.realitatea.net/un-caine-a-fost-infometat-pana-a-ajuns-doar-piele-si-os-foto_935985.html

http://jurnalul.ro/stiri/externe/imagini-socante-un-biet-animal-infometat-pana-aproape-de-moarte-614248.html

http://stirileprotv.ro/stiri/social/planul-de-lupta-al-bucurestiului-cu-cainii-maidanezi-agresivi-infometarea.html

Mierea de albine este un produs natural complex, rezultat al nectarului floral al plantelor și al îmbogățirii acestuia de către albine (Apis mellifera) cu substanțe proprii, prin acțiunea sucului secretat de glandele acestora. Albinele produc frecvent și miere de mană, care provine din diverse lichide dulci din plantă, dar nu din floare. Producția mondială de miere variază de la an la an, cantitatea medie în prezent fiind de ~700.000 t.

Enzimele, pe care albinele le introduc în nectar, au însușirea de a scinda zaharoză, maltoză, melezitoză, rafinoză, melibioză, acest proces durând un timp îndelungat.

Odată cu invertirea nectarului în miere, sunt încorporate proteine, materii albuminoide, acizi (formic, malic, citric, gluconic, succinic, acetic), substanțe minerale (fosfați de calciu, fier, săruri de aluminiu, stronțiu, cobalt, titan, crom, iod, argint, zinc, plumb, etc. în cantități infinitezimale), substanțe funcționale de origine organică (enzime, catalază, inulază, inhibină), vitamine, antibiotice naturale, hormoni și polen, mierea neputând fi egalată de nici un preparat farmaceutic sintetic, căci ea este o substanță vie și direct asimilabilă.

Dupa proveniență, mierea de albine se clasifică în:

• Mierea monofloră - care provine integral sau în cea mai mare parte din nectarul unei specii de plante (miere de salcâm, tei, floarea soarelui, rapiță etc.).

• Mierea polifloră - care provine dintr-un amestec de nectar de pe flori de diferite specii sau dintr-un amestec de miere monofloră (fâneață de deal, de șes, de baltă, pomi fructiferi, salcâm- tei, tei- floarea soarelui etc).

• Mierea de pădure - care provine în cea mai mare parte din sucurile dulci de pe alte părți ale plantelor decât florile, în amestec cu nectarul florilor din pădure.

Cele 70 de substanțe active conținute de miere au efecte terapeutice fortifiante, tonice, cicatrizante, conservante, protective antigerminative, nutritive, homeostatice (opresc hemoragia), regeneratoare.

Mierea este recomandată în tratamentul diferitelor afecțiuni, din care cele mai frecvente sunt: răni, arsuri, degerături, boli interne (stomac, inimă, ficat, bilă), afecțiuni ale căilor respiratorii (rinite, guturai, sinuzite, faringite, bronșite), boli endocrine, ginecologice, anemii, afecțiuni psihiatrice sau neurologice. Mierea nu este recomandată în cazul obezității și diabetului.

Mierea de izmă – este recomandată pentru afecțiunile de stomac și intestine.

Mierea de iarbă neagră – este bună pentru anemici, clorotici și în afecțiunile sistemului nervos.

Mierea de levanțică - este recomandată persoanelor epuizate fizic sau nervos.

Mierea de mentă – are aroma mentei și gust dulce, consistență uniformă, vâscoasă, cristalizează în granule mărunte, incomplet. Are culoare verzui-brun-roșcată și conține o cantitate mare de vitamina C, având calități nutritive și terapeutice.

Mierea de păducel – este foarte bună pentru afecțiuni ale inimii.

Mierea de salcâm – din cauza unei cantități mai mari de fructoză, cristalizează foarte încet la cațiva ani. Face parte din tipul de miere de calitate superioară, fiind cea mai solicitată pe piața externă, datorită aromei și gustului plăcut pe care îl are. Imediat după recoltare este transparentă, dar culoarea va depinde de cea a fagurilor utilizați la recoltarea ei, putându-se întâlni nuanțe de la incolor la galben-pai sau galben deschis. Aroma pronunțată de flori de salcâm, se întâlnește la mierea la care s-a introdus o infuzie de floare de salcâm sau cea falsificată.

Mierea de salcie – este de culoare galben deschis-auriu și are uneori un gust puțin amărui, având o savoare deosebită, fiind foarte bogată în vitamine (în special B6 si C).

Mierea de tei – este trecută în categoria celor mai bune și celor mai apreciate tipuri de miere, bogată în vitamine (mai ales vitamina B1-thiamina, și aminoacizi). Fiindcă aroma mierii de tei este foarte puternică, pentru a-i diminua din gust, se amestecă cu alte sorturi de miere sau cu miere polifloră. Are calități liniștitoare fiind prescrisă în afecțiunile sistemului nervos și pentru insomnii.

Mierea de trifoi – este considerată cea mai bună ca savoare și prezentare, fiind bogată în vitamine (B1, B2, C) .

Mierea de mană – are o valoare deosebită, conținând multă inhibină (un bactericid foarte puternic) și săruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogată în săruri minerale decât cea florală), calciul și magneziul prezentând cel mai mare interes terapeutic, întrucât organismul uman asimilează mult mai bine aceste săruri prin alimentația naturală, decât prin administrarea sintetică.

Mierea de molid și brad – este recomandată pentru afecțiunile plămânilor.

Mierea este un aliment cu proprietăți curative recunoscute, putând fi consumată de bătrâni, copii, sportivi, oameni care lucrează noaptea, fie ca laxativ, fie ca aliment energizant, în cazurile de surmenaj, oboseală, neurastenie, boli de inimă etc. Mierea este recomandată inclusiv pentru afecțiuni ale ficatului, întrucât mărește proporția de glicogen, fortificând organismul împotriva infecțiilor.

În clinici, mierea este înlocuită cu glucoză pură, care se folosește în acelasi scop. În amestec cu untură de pește, mierea poate fi folosită în tratarea rănilor și arsurilor.

Folosită la micul dejun, ea reprezintă o sursă de energie care ajută organismul să înceapă cu bine activitatea zilnică, deoarece conține minerale și toate vitaminele pe care nutriționiștii le consideră esențiale pentru sănătate. Fie că este consumată ca îndulcitor, medicament sau ca un mic răsfăț la desert, aveți grijă să nu lipsescă din cămară!

Surse foto:

www.21food.com

happyherbivore.com

bitemywords.com

healthylifealifah.blogspot.ro

Articol realizat de Nicoleta Tane

De fapt, puţină mâncare prelungeşte viaţa. Dacă întotdeauna mănânci cât poţi şi eşti îmbuibat după fiecare masă, îţi lipseşte energia, eşti greoi şi somnolent şi nu ai chef să mai depui nici măcar un mic efort. În schimb, dacă părăseşti masa uşor flămând, refuzând alte câteva îmbucături care ţi-ar fi plăcut, vei constata că te vei simți chiar mai bine. În loc de a fi flămând, vei fi vioi şi uşor, gata de lucru. Mâncând pe săturate, apar dezechilibre în organism, care va începe să simtă că niciodată nu primește destul.

Îngreunarea fizică are consecințe atât la nivel psihic, cât și la nivel sufletesc. Uitând să mai mulțumim pentru hrana ce ni se cuvine, uitând chiar de adevăratul scop al mâncării, de multe ori ne îndestulăm peste măsură, fără a ne gândi că văzând abundenţa de hrană pe care în mod inconştient le-o oferim, “știți voi cine” se și reped la banchet. După câteva minute ne simțim din nou flămânzi. Golul este acolo, întotdeauna cerând mai mult…

Dacă, să zicem, renunţaţi la un sfert din fiecare porție de mâncare, nu numai că după aproximativ o săptămână veți simți o ușurare fizică, însă și voia bună va apărea necontenit. Veţi zice: “Dar e aşa de tentant să iei!“  Ştiu, dar ce ziceţi de puterea voinţei, de hotărârea voastră? E momentul să o încercaţi.

La petreceri e mai greu, dar putem refuza politicos. Eu, de exemplu, ori de câte ori sunt invitată undeva, chiar dacă îi spun gazdei dinainte să nu prepare nimic special, ci doar să-mi dea nişte salată, legume sau fructe, nimic mai mult, nimeni nu dă vreo atenţie; şi când văd cât de puţin mănânc, sunt dezamăgiţi.

Mâncând prea mult, pierdem ceva preţios şi nu mă refer la substanțe nutritive! Pierdem din convingeri, din hotărâre, din motivație și din puterea de decizie. Pur și simplu, nu mai suntem capabili să spunem STOP! Și dacă ne-am opri la mâncat, ar fi bine…

Trebuie să învăţaţi să refuzaţi când vi se oferă prea mult, altfel veţi fi prea obosiți pentru a depune efort fizic. Cât despre munca sufletească, ce să mai spunem? e pusă la o parte şi acolo aşteaptă…

Prea multă mâncare nu este dăunătoare numai sănătăţii, ci și naturii. Când mâncăm mai mult decât e necesar, practic luăm de la alţii şi dacă toţi ar face astfel, ar dezechilibra toate resursele disponibile pe Terra. Nu vreau să trăiesc cu teama că peste câțiva ani, voi afla din statistici, că cele mai multe deșeuri sunt de fapt…resturi alimentare.

Neînţelegerile între statele sărace, revoluţiile, războaiele au la origine în primul rând lăcomia oamenilor, care îşi permit să-și însușească tot felul de lucruri, alimente, pământ, obiecte, în dezavantajul altora. Conştiinţa colectivă nu este încă trezită suficient pentru a realiza acest lucru, pentru a prevedea consecinţele lăcomiei excesive.

Nevoia de a lua şi absorbi mai mult decât e nevoie, e ceea ce face ca oamenii să dorească să domine. Nesemnificativ şi mărunt cum poate să pară, acesta e punctul de pornire pentru toate catastrofele.  Neştiind când să se oprească, omul îşi hrăneşte dorinţele nenaturale.

Renunțați la ideea că trebuie să mâncaţi mult pentru a fi sănătoşi. O mamă ar trebui să-şi înveţe copilul să măsoare lucrurile cu atenţie, să înţeleagă că, luând prea mult pentru el, lipseşte pe altcineva de acel ceva, dacă nu pe plan fizic, atunci pe plan sufletesc sau mental.

Trebuie să ne gândim la alţii. Câţi dintre noi îşi împart bogăţia după ce o dobândesc, bogăţia gândurilor şi sentimentelor?  Dacă puteţi face asta, dacă conştiinţa vă e dezvoltată suficient ca să simţiţi astfel, atunci sunteți unul dintre oamenii care pun preț pe hrana sufletului, cea hrănitoare cu adevărat. Nu trăiți ca să mâncați, ci mâncați ca să trăiți!

Încercați să treceți peste mitul meselor fixe. Mult mai sănătos e să ne mâncăm puținul de care avem nevoie, exact atunci când e nevoie, și nu mecanic, precum niște roboți care indiferent că le e sau nu foame, știu că TREBUIE să mănânce dimineața, la prânz și seara. Cine a inventat această regulă, doctorii, psihologii, fitoterapeuții? Dumnezeu cu siguranță, NU!

Cert e că o burtă plină, plinăăăă de mâncare ( fie ea sănătoasă sau nesănătoasă ), nu ne face mai fericiți, nici mai atenți cu cei din jur, nici mai omenoși. Iar cine spune că  ,,Dragostea trece prin stomac”, înseamnă că a uitat că mai are și inimă.

Mâncatul nu e doar fizic. În plus, dacă învățați să mâncați conştient şi cu dragoste, chiar dacă reduceți din cantitate , veţi mânca lucruri bune… şi veţi trăi! Zeci de ani, o sută de ani, veșnic! O singură bucăţică mâncată astfel, va da suficientă energie pentru a trimite un sfert din iubire în jurul lumii și trei sferturi în cer.

Surse foto: www.instructables.com mightymisc.bandcamp.com jonkeegan.com

Articol realizat de Nicoleta Tane

Daca va intrebati ce anume a dus la disparitia pasarilor cu frac din emisfera nordica, se intrezaresc mai multe ipoteze. In urma cu 500 de ani, ”Marele pinguin nordic”, cunoscut in randul oamenilor de stiinta drept ”Alca uriasa” numara milioane de exemplare, insa vanarea lor necontrolata pentru oua, pene, carne si grasime de catre navigatori a avut ca efect diminuarea din ce in ce mai drastica a numarului lor, pana cand, in 1840, singura dovada a existentei unei intregi specii de pinguini in emisfera nordica o mai facea doar un singur cuplu, care nu a putut mentine specia la nord de linia Ecuatorului. Din nou omul, in credinta lui naiva ca detine controlul a tot ce misca si creste, s-a inselat si a reusit prin nenumarate acte de nesabuinta la adresa celor mai frumoase pasari marine, sa le conduca spre inevitabila epuizare. Astazi, pinguinii traiesc doar in emisfera sudica, iar in Antarctica ei sunt cele mai reprezentative vietuitoare.  Cu toate acestea, in ciuda izolarii continentului, declarat ”Patrimoniu comun al umanitatii”, in viitor multe specii de referinta ale pinguinului antarctic ar putea sa dispara, daca tendinta temperaturilor medii globale este in crestere, ca in ultimele doua decenii, in care unele colonii de pinguini imperiali si-au injumatatit efectivele, in timp ce pinguinii Adelie si le-au redus cu 66%.

Conservati doar in stare fosila, pinguinii Alca erau pasari de mare de dimensiuni medii, cu o inaltime de 75 cm si cu o greutate ce nu depasea 10 kg. Castigatori net la maratonul disparitiilor enigmatice, pinguinii, al caror adversar in lupta pentru existenta este lupul-de-mare, o foca feroce, au disparut fara urma din emisfera nordica din cauza oamenilor, care fie ii vanau intentionat, fie ii prindeau in navoade in timpul pescuitului. Desi in zilele noastre vanatul nu mai constituie un pericol, oamenii fiind constienti de importanta pinguinilor pentru ecosistem, multi reprezentanti ai speciilor antarctice isi gasesc inca sfarsitul in ochiurile ”generoase” ale plaselor pescarilor, sau in pungile de plastic ce plutesc in apele oceanului mii de kilometri, aruncate de pe vasele de croaziera de turistii nepasatori.  

Semnalul de alarma a fost tras inca din secolul trecut de catre biologi de renume mondial, dar lumea stiintifica a devenit cu adevarat ingrijorata ca urmare a esuarii a 300 de pinguini pe tarmurile Braziliei, in anul 2008. Se presupune ca acestia au gasit un culoar oceanic pentru a migra spre nord in timpul iernii, dar au obosit inainte de a ajunge la destinatie, cu nici o sursa de hrana la indemana, pentru a-si reface fortele, sau au naufragiat in preajma petrolierelor ce au lasat in urma lor trene negre de drumuri spre moarte.

Ne putem, bineinteles, imagina un al doilea val de extinctii, de aceasta data de si mai mari proportii si in emisfera sudica, in viitoarele decenii, daca nu contribuim cu putin fiecare din noi la combaterea incalzirii globale. Intrucat previziunile cercetatorilor sunt extrem de sumbre, presupunandu-se ca daca omenirea nu se mobilizeaa pentru apararea biodiversitatii si pentru combaterea degradarii ei, prin reducerea emisiei gazelor cu efect de sera, temperaturile globale vor continua sa creasca si vor depasi pragul critic de 2 grade Celsius, considerata temperatura maxima de crestere care ar asigura un oarecare echilibru in natura. Se estimeaza ca din cele 17 de specii de pinguini existente in prezent pe Terra, 25% din indivizi vor disparea. Ceasurile se precipita, iar pinguinii, oricat de inofensivi si de rezistenti sunt ei la gerurile antarctice, sunt foarte vulnerabili la diminuarea sau contaminarea sursei lor de hrana, care se constituie din peste si krill, sau la restrangerea habitatului lor. Spre exemplu, Pinguinul Imperial, cel mai inalt dintre sfeniscide, la cei 110 cm ai sai, resimte cel mai acut schimbarile globale. Excelent scufundator, pinguinul imperial nu numai ca este un maestru al pescuitului de calmari sau pesti mici, dar este si un neinfricat aparator al familiei sale. Masculul isi petrece 6 luni din an cu oul sub penajul lui gros, in inima banchizei, in timp ce femela se avanta spre ocean in cautarea hranei. Cu toata stoinicia lui, el nu se poate impotrivi, insa, naturii dezlantuite. Ducandu-si viata doar pe banchize, ei sunt primii afectati de ridicarea nivelului oceanului planetar si de topirea si fragmentarea ghetarilor. Iubitori precum oamenii, avand de obicei o singura pereche si contribuind in egala masura la eclozarea oualor si la cresterea puilor, pinguinii masculi si femele striga dupa ajutor. Din cauza incalzirii globale, pinguinii intampina dificultati in a-si procura hrana. Procrearea la aceste pasari, si asa un proces complicat, depinde si ea de resursele de hrana si de habitat. Pinguinii, in general buni coechipieri, infrunta impreuna Vortexul antarctic (vartej de aer spiralat, de forma unei palnii, ce coboara de pe tarmurile inalte ale continentului cu viteze de pana la 180 km/h), adunandu-si caldura la un loc pe zeci de kilometri. In fiecare iarna grea, in pata alb-albatruie parca nesfarsita a Insulei Ross sau a tarmurilor dantelate ale inghetatului continent, se tese o panza de un negru intens, in care se pot vedea din avion sute de mii de suflete zgribulite care asteapta primele raze de soare ale primaverii glaciare pentru a-si aduce pe lume odraslele. Dar soarele le-a devenit in ultimele decenii un intrus in universul lor perfect, prin stocarea lui de catre gazele cu efect de sera, care accelereaza incalzirea atmosferei. La aceasta se mai poate adauga si gaura in stratul de ozon observata de sateliti exact deasupra Antarcticii, care lasa sa treaca fluxuri continue de radiatii nocive vietii pe pamant. De la pinguinii Adelie, cele mai mici embleme ale sudului inghetat (40 cm inaltime), la pinguinii motati si la cei imperiali, toti asteapta obladuirea noastra. Le suntem datori pentru gingasia lor, pentru diversitatea planetei la care isi aduc cu mic cu mare aportul, pentru comportamentul lor aproape uman si pentru incredibilul lor melanj intre inotatoare si zburatoare.

Imaginile pe care le-ati putut urmari au fost realizate la Gradina Zoologica de la Schönbrunn – Viena, unul dintre ultimele adaposturi pentru pinguini din emisfera nordica create artificial. Cea mai veche Gradina Zoologica din lume, intemeiata in 1745, fereste sub cupola ei de schimbarile climatice, poluare si alti factori, cateva specii carismatice de pinguini, cum ar fi: Pinguinul Imperial, Pinguinul macaroni, Pinguinul motat sau Pinguinul cu barba. Sensibilizand vizitatorii, acesti pinguini ne amintesc de stramosii lor disparuti si parca ne vorbesc prin glasul lor asemanator cantecului de lebada despre planul lor secret de a recoloniza si jumatatea nordica a planetei. Ramane de vazut daca natura si omul se vor pune de acord in aceasta misiune aproape imposibila. Pana atunci, un cordial salut omenirii din taramul celor mai eleganti dansatori cu pene.

Articol realizat de Gabriela Adina Moroșanu, Anul al II-lea, Facultatea de Geografie, București

Despre ce era vorba ? Ei bine, despre un nou stil de viata, Slow Life ! Da-da, ati citit bine, nu este o greseala, NU este vorba despre fast life ci despre o viata savurata la maxim, clipe traite, una cate una, la cea mai mare intensitate, „sorbite” cu incetinitorul pana la extaz!…

Nu mai trebuie sa „alergam” contra cronometru, sa ne luam la intrecere cu timpul, care ne devine dusman, ci sa ni-l facem prieten, aliat! Si sa-l cunoastem si sa-l simtim cat mai bine pe acest nou prieten si, in acelasi timp, sa incercam sa atragem un nou „amic”: spatiul in care traim! Iar acest nou amic are nevoie si el de toata atentia noastra fiindca…nu vi se pare uneori ca nu mai stim pe ce lume traim? Sau, altfel spus, in ce spatiu vietuim?

Pentru aceasta, va trebui sa ne punem la treaba toate simturile…sa ne simtim familia, prietenii, sa simtim natura din imediata apropiere, sa percepem toate schimbarile ei, uneori sa le traim chiar simultan cu Mama-Natura…

Stiu, este greu…dar nu este imposibil!! In primul rand, trebuie sa ne analizam viata, oprindu-ne din „alergat”!…Si sa constientizam ca, de fapt, nu mai traim! Ca “fugim” dupa lucruri uneori greu de obtinut iar alteori dobandite cu sacrificii imense, care nu stiu daca isi merita „pretul”…si e vorba de sanatate, familie, iubit/iubita, prieteni…bucuria de a exista, pur si simplu!

Asadar, ne „oprim” din fuga si incepem sa ne privim viata. Va trebui, ajunsi aici, sa ne facem o lista de prioritati, dar unele „sanatoase”, care sa nu mai presupuna „picior apasat pe acceleratie”!… De exemplu, va trebui sa ne facem timp pentru plimbari, pentru „jumatatea” noastra sau sufletul de langa noi, pentru parinti si bunici (daca aveti norocul sa-i mai aveti prin preajma), pentru o poveste spusa copilului – cel mai frumos dar al vietii, pentru un fel nou de mancare, pregatit cu toata atentia, pentru plantele noastre din casa, pentru prieteni, pentru a scrie un articol (zambet larg pe fata mea), pentru a coase sau croseta…pentru ce va implineste sufletul!! Practic, vom inlocui cantitatea cu calitate..si ce calitate!! Si, va rog, sa nu va invinovatiti!! A trai fiecare clipa, a trai viata intr-un ritm mai lent nu inseamna a fi lenes!! Nu confundati lentoarea cu lenea!! Veti vedea ca NOI vom fi cei care ne vom controla timpul, spatiul, viata…si nu invers!! Vom deveni mai relaxati, mai calmi, mai eficienti, vom ajunge sa intuim imediat ce merita sa ne ocupe timpul si spatiul din viata noastra si ce nu!…

Conceptul Slow Life s-a extins, incetisor-incetisor, in toata lumea si…au aparut „copiii”: Slow Cities (orase care au decis sa-si domoleasca ritmul, sa reduca zgomotul, sa evite aglomeratia, sa schimbe mijloacele de transport), Slow Parenting (parinti intelepti care au hotarat sa petreaca mai mult timp cu copiii lor si sa nu-i mai incarce cu tot felul de activitati inutile, pornite doar din dorinta de a-si satisface propriul lor Ego exacerbat), Slow Management (directori, sefi, manageri care au constatat ca firma/compania lor devine mai rentabila si mai productiva daca angajatii/subalternii beneficiaza de grija, atentie, timp liber suficient, conditii de munca fara stres, intelegere etc), Slow Travel (sa calatorim incet, respectand Natura, evitand – daca se poate – masina si avionul si alegand trenul), Slow Food (sa mancam incet, intr-o ambianta corespunzatoare, inconjurati de oameni dragi, intr-o pauza special dedicata acestei activitati delicioase, savurand fiecare imbucatura/gurita de mancare, consumand produse de la producatorii locali si care au fost obtinute respectand Natura (!!); sa preparam mancarea cu grija, incet, cu placere si iubire, incarcand-o cu toata energia noastra pozitiva; conceptul Slow Food a aparut in Italia si are ca simbol…melcul, se putea altfel?)…si eu as adauga aici si Slow Love…si nu detaliez fiindca sunt un profesor decent, insa cu siguranta veti gasi surse suficiente de informatie despre acest subiect…esenta este sa traim cu intensitate fiecare clipa de iubire, sa nu ne grabim!…

De ce m-am gandit sa va impartasesc acest subiect? Fiindca aceasta „slow attitude” este una ecologica, daca stati sa analizati, fara graba, fiecare element al ei…este una cu grija pentru om, pentru Natura, pentru Planeta! Si, va rog, nu va grabiti sa judecati si sa spuneti ca inseamna mai putin si mai prost!! Nu este asa! Inseamna mai cu grija, cu atentie la detalii, fara stres, pretuind valorile de baza: familia, prietenii, Natura, timpul liber, hrana sanatoasa!…

Si va amintiti de acea vorba veche romaneasca, mustind de intelepciune: „Graba strica treaba”? Nu degeaba s-a perpetuat de-a lungul vremurilor!…

Va multumesc ca ati citit acest articol pana la sfarsit si ca nu v-ati oprit la jumatatea lui ca sa nu pierdeti timpul!

Lasand gluma la o parte, va multumim din suflet, dragii nostri prieteni Greenly! Si va intreb acum: ce viata preferati? Slow sau fast? Dar cu sinceritate, dragilor!

PS: Ah, daa, rasul sanatos, pe saturate, face parte din „slow life”!

Sursa foto: autoarea articolului (Fotografiile sunt „preluate” de pe o sacosa eco, din hartie, primita intr-un magazin de produse bio din Barcelona, in anul 2008…si va jur ca Barcelona, din multe puncte de vedere, poate fi considerat un „slow city”! Bifez aici elementele: slow food, slow management, slow love…pentru restul, nu am suficiente detalii!..)