România traversează cea mai profundă transformare a pieței tutunului din istoria sa modernă. Tranziția de la fumul vizibil la aerosolul curat al produselor cu tutun încălzit (HTP) nu reduce impactul asupra ecosistemelor, ci îl complică. Substanțele persistente, deșeurile metalice și e-waste-ul bateriilor litiu-ion înlocuiesc silențios mucul clasic de celuloză, creând o criză de mediu invizibilă.

1. Context: Piața Tutunului în România

România se situează printre statele UE cu cea mai ridicată prevalență a fumatului – 30,7% din adulți în 2018 (GATS), cu estimări pentru 2024 de 26–30%. Diferența de gen rămâne accentuată: 40,4% la bărbați față de 21,7% la femei.

Un element critic este fenomenul de dual-use: ~68,3% din utilizatorii HTP nu au renunțat la țigara clasică, ci au adăugat-o în portofoliu, dublând expunerea la nicotină și generând simultan ambele tipuri de deșeuri (Fig. 1).

Figura 1. Consum țigări clasice vs stickuri

2. Criza Deșeurilor: Comparație Directă

Un utilizator IQOS care consumă un pachet de stick-uri pe zi generează ~7.300 unități de deșeuri compozite pe an, cu o masă totală de ~21,9 kg față de mucul clasic, mai mic, dar persistent chimic (Fig. 2).

Surse: Science of The Total Environment (2020); MDPI / IJERPH (2023); rapoarte PMI. 

Figura 2. Proiecție deșeuri țigări vs stickuri

3. PFAS și Riscul Toxicologic

PFAS Chimicalele Eterne: Ce înseamnă pentru Mediu

Substanțele per- și polifluoroalchilice (PFAS) detectate în stick-urile TEREA nu se degradează în condiții naturale și nu pot fi eliminate prin procesele standard de epurare a apei. Spre deosebire de chiștocul clasic, stick-urile HTP introduc un risc toxicologic calitativ nou în ecosisteme, soluri agricole, pânza freatică, cursuri de apă.

România cultivă tutun pe ~530 ha și este unul dintre primii doi exportatori mondiali de tutun procesat (1,37 mld. USD în 2024), ceea ce face ca persistența PFAS în solul agricol să fie o problemă de relevanță națională și europeană.

4. Cadrul Legislativ și Fiscal

Timp de aproape un deceniu, HTP-urile au operat în România printr-o lacună legislativă. Legea nr. 457/2004 nu anticipa tehnologia heat-not-burn, iar IQOS era promovat ca “accesoriu tehnologic”. Punctul de cotitură a venit în iulie 2024, prin Legea nr. 232/2024, care a interzis explicit publicitatea stradală și audiovizuală pentru produsele cu nicotină (sancțiuni: 2.000–40.000 EUR).

Pe plan fiscal, creșterea accizelor din august 2025 a fost de doar 2,25%, mult sub pragul de 10% sugerat de experții în economia sănătății. Un plan mai agresiv ar fi putut reduce prevalența cu 4% și preveni ~50.000 de decese premature pe termen lung.

5. Direcții Urgente de Acțiune

Direcții Urgente de Politică Publică

› Reclasificarea deșeurilor HTP ca deșeuri electronice periculoase și colectare separată obligatorie.

› Extinderea REP (Responsabilitate Extinsă a Producătorului) la toate componentele produselor cu nicotină, inclusiv dispozitivele electronice.

› Transparență chimică obligatorie: producătorii trebuie să declare prezența PFAS și a altor aditivi persistenți.

› Politică fiscală aliniată OMS: creșteri de accize >10% (față de 2,25% în 2025), care să reflecte costurile sociale și de mediu.

› Monitorizare națională PFAS: studii privind contaminarea solului și a ecosistemelor riverane în zone cu consum ridicat HTP.

Concluzie: Fără o infrastructură de colectare dedicată, fără o politică fiscală care să reflecte costurile sociale reale și fără transparență chimică totală, România riscă să înlocuiască o criză a fumului cu o criză a chimicalelor eterne și a deșeurilor metalice complexe. Drumul spre o generație cu dependențe reduse de nicotină trebuie pavat nu doar cu tehnologie, ci și cu responsabilitate de mediu.

Surse principale: GATS Romania 2018 (WHO); GSTHR 2024 (KAC); PMI Annual Reports 2018–2024; Blaues Kreuz / AT Schweiz, Raport HTP 2025; Science of The Total Environment (2020); Technavio (2024); Legea nr. 232/2024.

BIBLIOGRAFIE ȘI SURSE DE DATE

1. World Health Organization / CDC — Global Adult Tobacco Survey (GATS) Romania 2018. Geneva: WHO, 2019.
2. Knowledge Action Change (KAC) — Global State of Tobacco Harm Reduction (GSTHR) 2024. Londra: KAC, 2024.
3. American Cancer Society — The Tobacco Atlas, ediția 2023 & Romania Factsheet. tobaccoatlas.org.
4. Philip Morris International — Annual Report / Form 10-K, 2018–2024. pmi.com/investor-relations.
5. Blaues Kreuz / Addiction Switzerland (AT Schweiz) — Rapport sur les produits du tabac chauffé — analyse PFAS et glycidol. Septembrie 2025.
6. Eurobarometer 539/2024 — Atitudini ale europenilor față de tutun și produse conexe. Comisia Europeană, 2024.
7. Ministerul Finanțelor Publice Romania — Codul Fiscal, regim accize tutun, actualizat 2025. mfinante.gov.ro.
8. Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) — Raport național privind mortalitatea atribuibilă fumatului. București: INSP, 2023.
9. Science of The Total Environment — Leaching of metals from heated tobacco product waste. Elsevier, 2020. doi:10.1016/j.scitotenv.
10. Technavio — Heated Tobacco Products Market Global Forecast 2024–2029. technavio.com, 2024.
11. University of Bath — Heated Tobacco Products: Global Market Shares and Brand Analysis. Bath, UK, 2024.
12. MDPI / International Journal of Environmental Research and Public Health — date privind deșeurile generate de produsele din tutun. 2023.

Notă metodologică grafice: Graficele de tendință reprezintă surse proprii, realizate în RStudio utilizând bibliotecile forecast, prophet și ggplot2, pe baza datelor reale extrase din GSTHR, PMI Annual Reports, Tobacco Atlas și rapoartele anuale BAT, JT, KT&G. Predicțiile (linii întrerupte) se bazează pe modele ARIMA și regresie logistică și reprezintă scenarii condiționate de menținerea tendințelor actuale, nu certitudini.

Constanța este un oraș cu mult potențial — mare, istorie, viață culturală. Dar, uneori, tocmai în colțurile cele mai banale ale orașului, apar probleme care erodează zi de zi calitatea vieții urbane. Una dintre ele se repetă, cu consecvență tristă, în zona Piața Chiliei nr. 6, în imediata vecinătate a Facultății de Științe Economice.

La reîntoarcerea în Constanța (orașul meu natal), primul lucru care mi-a atras atenția nu a fost marea sau promenada — ci un adevărat peisaj al neglijenței colective: platformă de colectare a deșeurilor supraaglomerată, gunoi abandonat în jurul containerelor, obiecte voluminoase (inclusiv mobilier), lăsate la întâmplare pe domeniul public, și urme clare de vandalism în zonă (Fig. 1).

Figura 1. Imagine de ansamblu a platformei de colectare supraaglomerate

Situația nu pare să fie un incident izolat, ci o realitate care se repetă frecvent, amplificată de lipsa unor măsuri eficiente și constante din partea celor responsabili.

Problema în detaliu: mai mult decât „gunoi aruncat greșit”

Dincolo de aspectul vizual neplăcut, situația ridică mai multe probleme concrete:

Colectarea selectivă nu este respectată. Cartonul ajunge la plastic, materialele se amestecă, iar întregul sistem de reciclare devine ineficient. Nu e vorba doar de comoditatea unor cetățeni — e vorba de un lanț de responsabilități care se rupe undeva.

Deșeurile depășesc spațiul amenajat. Când containerele sunt pline și nu există o frecvență adecvată de ridicare, oamenii încep să lase gunoiul în jur. Se creează un efect de bulgăre de zăpadă: cu cât zona arată mai rău, cu atât mai mulți o tratează ca pe un depozit improvizat.

Deșeurile ajung pe domeniul public și în curțile din apropiere. Vântul, ploaia și — în mod special — păsările (pescărușii, prezenți masiv în Constanța) împrăștie deșeurile pe o rază largă (Fig. 2). Curtea Facultății de Științe Economice din apropiere este unul dintre spațiile afectate.

Figura 2. Deșeuri împrăștiate în afara platformei/ pe domeniul public

Zona este lângă o secție de poliție, ceea ce face absența oricărei intervenții și mai greu de explicat (Fig. 3).

Figura 3. Detaliu vandalism sau deșeuri voluminoase abandonate (mobilier etc)

Ce s-a făcut: sesizare oficială la Garda de Mediu

Situația a fost semnalată formal prin depunerea unei petiții la Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Constanța.

Garda de Mediu a acționat prompt din punct de vedere procedural: în baza art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, cazul a fost redirecționat, spre soluționare, către: Primăria Municipiului Constanța, Direcția Generală Poliție Locală Constanța.

Documentul oficial, înregistrat, solicită explicit analizarea situației, adoptarea măsurilor legale în vigoare și comunicarea acestora atât petentei, cât și Gărzii Naționale de Mediu, în termenul prevăzut în legislație.

Cu alte cuvinte: mingea este acum la Primărie și la Poliția Locală.

O parte din vină aparține și cetățenilor

Nu toate problemele pot fi puse exclusiv pe seama autorităților. Gunoiul aruncat lângă container în loc de ”în el”, mobilierul abandonat pe domeniul public, cartonul aruncat la plastic etc – toate acestea reflectă și o lipsă de educație civică și de responsabilitate individuală. Atâta timp cât o parte dintre locuitori tratează spațiul public ca pe un depozit personal, nicio frecvență de colectare și nicio organizare a platformei nu va fi suficientă. Soluția pe termen lung nu este doar instituțională este și culturală.

Ce urmează: monitorizare și așteptarea unui răspuns concret

În următoarea perioadă, voi verifica frecvent această zonă pentru a observa dacă autoritățile au dat curs solicitării și ce măsuri au luat. Mă aștept să fie luate următoarele măsuri:

• Creșterea frecvenței de colectare a deșeurilor din zonă

• Organizarea mai clară a platformei, inclusiv soluții pentru deșeurile voluminoase

• Măsuri de informare a locuitorilor privind colectarea selectivă

• Sancționarea depozitărilor neconforme, acolo unde este identificat vinovatul

Nu este vorba de pretenții exagerate. Este vorba de funcționarea normală a unui serviciu public pentru care cetățenii plătesc taxe.

În loc de concluzie

Această situație arată că mecanismul civic funcționează — o sesizare poate parcurge drumul de la un cetățean atent până la biroul primarului. Întrebarea rămâne dacă și răspunsul va parcurge același drum, în sens invers, și dacă se va materializa în ceva concret pe teren.

Voi reveni cu un update după verificările din teren.

Și dacă lucrurile nu se schimbă? Ei bine, atunci vom scrie Episodul 2. Sperăm din suflet că nu va fi cazul.

Sintești, Ilfov – la 3 km de București, un sat învăluit zilnic în fum toxic.

La câteva minute de mers cu mașina din București, în satul Sintești din comuna Vidra (Ilfov) (Fig. 1), noaptea se aprind focuri nu pentru căldură, ci se ard cauciucuri, cabluri electrice, mase plastice, mobilier etc – orice material din care se poate extrage metal sau profit. Fumul se ridică în întuneric tocmai pentru ca autoritățile să nu îl vadă, iar dimineața îl respiră bucureștenii.

Fig. 1. Groapa de gunoi Sintești (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

De ce nu se oprește?

Fenomenul are rădăcini economice adânci. Firme înregistrate în Sintești preiau deșeuri de la companii cu obligații legale de reciclare, le aduc în sat, iar localnicii le ard în gropi improvizate (Fig. 2). Cele mai căutate sunt cablurile electrice, care, după topirea plasticului, sunt valorificate pentru cupru. În Sintești există 120 de firme de tratare a deșeurilor la o populație de sub 3.000 de locuitori. În perioada 2019-2021, autoritățile au descoperit trei transporturi ilegale de deșeuri importante, în valoare de 150.000 euro, care ar fi trebuit să ajungă tot aici. Când un foc ilegal este descoperit, singurii acuzați sunt localnicii, oameni săraci, adesea nealfabetizați, care refuză să spună de unde provine gunoiul.

Fig. 2. Traseul deșeurilor care ajung să fie arse în Sintești (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

De-a lungul anilor, Garda de Mediu, Poliția și Jandarmeria au intervenit de sute de ori în Sintești (Fig. 3). În octombrie 2025, prima operațiune cu drone achiziționate prin PNRR a mobilizat 120 de oameni. Din 2022 până în 2024 au fost desfășurate 40 de controale, cu amenzi totale de 4 milioane de lei și 51 de tone de materiale confiscate (Fig. 4).

Fig. 3. Sintești la 9 aprilie 2021 (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

Sintești nu este o excepție, este un simptom. Atât timp cât reciclarea ilegală rămâne mult mai profitabilă decât cea legală, iar adevărații organizatori nu ajung în fața judecătorilor, focurile se vor reaprinde în fiecare noapte și noi vom continua să închidem geamurile.

Fig. 4. Cablurile arse (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

Bibliografie

https://romania.europalibera.org/a/plangere-penala-sintesti-garda-de-mediu/33166918.html

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/video-descinderi-la-sintesti-unde-sunt-arse-ilegal-tone-de-deseuri-localnica-noi-facem-gratare-multe-aici-1400904

https://www.g4media.ro/poluare-masiva-in-bucuresti-si-imprejurimi-vineri-dimineata-comisarii-garzii-de-mediu-au-descoperit-arderi-de-deseuri-la-sintesti-dar-au-plecat-fara-sa-ia-masuri-usr-la-o-luna-de-la-demiterea-lu.html

https://tvrinfo.ro/controale-cu-drone-la-sintesti-si-bolintin-vale-75-de-tone-de-deseuri-confiscate-si-amenzi-de-peste-400-000-de-lei/

Toate cele trei depozite de deșeuri ce deservesc Bucureștiul au rămas fără autorizație de mediu (Iridex-zona de nord a capitalei; Vidra din sud-Popești Leordeni și Glina din sud-est). Depozitul de deșeuri din Glina a fost închis din 2019. A rămas funcțional depozitul Vidra (Fig. 1), dar e considerat epicentrul poluării cu metan din București. S-a creat și o asociație civică a locuitorilor din zona numita „Iar Miroase”. Platforma online a fost lansată în 2023 de un inginer IT care locuiește în zonă.

Figura 1. Depozitul Vidra

Am stat de vorbă cu el și cu locatarii din Popești și Berceni cei mai afectați de miros:

• D-na X— tânără mămică care ne spune: — Nu pot scoate copilul la plimbare în fiecare zi și uneori nu pot aerisi nici camera copilului. Miroase puternic a hazna. Vine vara, ce fac? Închid geamurile?

• D-nul Y — pensionar relatează: — Am ales după pensie sa mă remut în Popești în casa părintească, unde am copilărit, pentru spațiu și aer curat. Așa era pe vremea copilăriei mele. Copiii de azi nu se mai pot bucura de joacă, afară miroase uneori de zici ca ești lângă un WC public. Alteori dau unii foc la gunoaie și e și mai rău. Fumul și mirosul toxic ne bagă în casă pe toți și chiar și așa… Vine vara, ce facem?

• Familia M — tineri care s-au mutat de curând la un bloc nou din Popești — Ne-am bucurat că ne-am luat casă ceva mai ieftină decât în centru și am crezut că aerul aici e mai bun. Ne dorim copii, dar unde să se joace în mirosul ăsta. Vin căldurile noaptea, nu putem deschide geamul de miros…

• D-na Y— gospodina ne spune: — Nici animalele mele (găini) nu miros așa de urât cum e uneori aerul aici. Îmi plăcea în grădină să am flori, erau parfumate. Acum și ele săracele sunt acoperite de un miros înfiorător. Uneori noaptea e și fum (Fig. 2), de nu poți deschide un geam, nu mai pot scoate lenjeria de pat sau covoarele afară, că le bag în casă îmbâcsite!

  

  Figura 2. Depozitul din Vidra – incendiu

• Inginerul IT-ist care a făcut programul ne zice: — Când m-am mutat în zonă nu era așa, dar de 4-5 ani încoace groapa asta de gunoi ne-a stricat liniștea și confortul. De aceea s-a înființat asociația “Iar Miroase” de către un grup de locatari și eu am ajutat cu o platformă online pentru transmiterea automată a sesizărilor către Garda Națională de Mediu și Direcția de Sănătate Publică Ilfov. În primele șase luni ale anului 2023, au fost trimise 11.580 sesizări (Berceni – 8000, Popești Leordeni – 1683, Vidra – 473). În 2024-2025 reclamațiile s-au înmulțit, ajungând la un maxim în luna iunie 2025 de 6734 reclamații/lună, în special noaptea și dimineața devreme, când la adăpostul nopții au avut loc și incendieri ilegale.

Depozitul Vidra e operat de Eco SUD SA. Zona de depozitare acoperă peste 60 ha cu 8 celule principale, dintre care doar 3 au sisteme de captare a biogazului. Zilnic aici ajung între 2500-3000 de tone de deșeuri din București și localitățile limitrofe. În perioada 2023-2025, operatorul a primit amenzi de peste 200.000 de lei pentru poluare și nereguli, dar sancțiunile au fost plătite la jumătate, iar activitatea nu a fost suspendată niciodată (Fig. 3). Ba mai mult, locatarii susțin că factura la salubritate s-a dublat în ultimii ani.

Figura 3. Depozitul de la Vidra – închis provizoriu

“Plătim pentru un miros de WC și fum o groază de bani” ne-a spus supărat un administrator de bloc.

Și dacă ar fi numai asta, dar specialiștii spun că metanul, care în sine nu e toxic, în groapa de gunoi vine cu un cocktail letal:

• Hidrogen sulfurat (H₂S): iritant și care produce leziuni neurologice în cantități mari și repetate.

• Amoniac (NH₃): atacă ochii, pielea și plămânii.

• Mercaptani (metil mercaptan CH₃SH, etilmercaptan C₂H₅SH): extrem de agresivi pentru sistemul respirator.

• COV (compuși organici volatili), cancerigeni confirmați: benzen C₆H₆, formaldehidă CH₂O.

  

  Figura 4. Deșeurile de la depozitul Vidra

Expunerea cronică duce la astm bronșic, crize de sufocare, cancer pulmonar, tulburări cognitive la copii, depresie, AVC, disconfort accentuat.

Figura 5. Rătăcit și nefericit la depozitul Vidra

În concluzie: VINE VARA! ÎNCHIDEȚI GEAMURILE!

Bibliografie și webografie:

1)    https://www.facebook.com/iar.miroase.ONG/posts/%EF%B8%8F-poluatorii-dac%C4%83-se-%C3%AEnchide-depozitul-vidra-bucure%C8%99tiul-r%C4%83m%C3%A2ne-f%C4%83r%C4%83-groap%C4%83-de-g/122198404760177633/

2)     https://zin.ro/28/07/2025/investigatii/poluare-metan-sulfura-hidrogen-amoniac-mercaptani-groapa-gunoi-vidra-sintesti/

3)     https://greennews.ro/article/singura-groapa-de-gunoi-a-bucurestiului-cea-de-la-vidra-este-inchisa-oficial-de-ce-se-mai-depoziteaza-totusi-deseuri/

4)     https://buletin.de/bucuresti/autorizatia-de-mediu-de-la-groapa-de-gunoi-vidra-in-dezbatere-publica-cetatenii-din-patru-localitati-acuza-mirosuri-insuportabile/

5)     https://www.capital.ro/dezvaluiri-incredibile-despre-groapa-de-gunoi-de-la-vidra-totul-despre-interesele-care-stau-in-spatele-afacerii.html

6)     https://tvrinfo.ro/incendiu-la-gropa-de-gunoi-de-la-vidra-oamenii-care-locuiesc-in-zona-se-plang-de-mirosul-pestilential/

Surse foto:

Figura 1 - Sursa: https://b365.ro/video-duhneste-de-trasneste-si-prin-poze-inspectie-de-mediu-la-groapa-de-gunoi-vidra-care-sufoca-bucurestiul-si-unde-totul-se-arunca-de-a-valma-573446/

Figura 2 - Sursa: https://tvrinfo.ro/incendiu-la-gropa-de-gunoi-de-la-vidra-oamenii-care-locuiesc-in-zona-se-plang-de-mirosul-pestilential/

Figura 3 - Sursa: https://www.focus-energetic.ro/groapa-de-gunoi-de-la-vidra-inchisa-provizoriu-45678.html

Figura 4 - Sursa: https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/gunoiul-bucurestiului-unele-sectoare-recicleaza-altele-sufoca-groapa-de-la-vidra-evolutia-in-doi-ani.html

Figura 5 - Sursa: https://www.bursa.ro/protest-la-groapa-de-gunoi-de-la-vidra-44082532

La 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina. Conflictul rezultat este cel mai mare și mai sângeros război din Europa, după cel de-al Doilea Război Mondial. Este, de fapt, o escaladare majoră a războiului dintre cele două țări, care a început când Rusia a atacat Ucraina în 2014. Luptele au provocat sute de mii de victime militare și zeci de mii de victime civile de ambele părți. În februarie 2026, trupele ruse ocupau aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei. Din populația de 41 de milioane de locuitori, aproximativ 8 milioane de ucraineni au fost strămutați intern, iar 6-7 milioane au fugit din țară, provocând cea mai mare criză a refugiaților din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial.

Marea Neagră a devenit o găleată de deșeuri în urma războiului dintre Ucraina și Rusia.

Rusia a provocat un dezastru ecologic în Marea Neagră, după ce a lovit rezervoare de ulei din portul Odesa, pe data de 23 mai 2025.

Catastrofă de mediu în Marea Neagră. O scurgere de ulei a ucis mii de viețuitoare.

Numeroase viețuitoare au fost ucise de poluare. O poluare masivă cu ulei de floarea-soarelui pe coasta Mării Negre a fost înregistrată ca urmare a atacului aerian rusesc asupra portului Odesa. Numeroase păsări și pești au fost uciși ca urmare a acestui eveniment tragic.

Pe coastă au fost găsite zeci de păsări moarte, în special corcodei tineri. Medicul veterinar Leonid Stoianov a declarat că păsările afectate mor de hipotermie după ce uleiul le îndepărtează stratul natural de grăsime de pe pene, esențial pentru menținerea temperaturii corpului.

De asemenea, pești precum guvidul sau hamsia au pierit în masă, din cauza stratului de ulei care a împiedicat dizolvarea oxigenului în apă. Au apărut numeroase bancuri plutitoare de pești morți în regiune și au fost scoase bărci cu voluntari pentru a-i pescui și distruge înainte de a se descompune și polua apele teritoriale cu produși de degradare.

În Marea Neagră, din cauza curenților marini, se așteaptă ca petele de ulei să atingă și litoralul de nord al României…

Începe perioada de îmbăiere și turiștii ar trebuie informați despre astfel de evenimente pentru a nu se îmbăia.

Totodată, în urma distrugerii materialului exploziv cu drone, se eliberează plumb și metale grele, care ajung în Marea Neagră, fie direct în cadrul luptelor navale de pe mare sau indirect prin vărsarea râurilor poluate în mare (bazinul hidrografic al Niprului face parte din bazinul Mării Negre).

În același timp, trebuie menționată contaminarea cu produse petroliere a râului Nistru, de la începutul acestei luni, ce a avut loc în urma bombardamentului unui complex hidroenergetic (Novodnestrovsk).

Poluare Nistru

Poluare Nistru

Bombardamentele asupra Insulei Șerpilor (aproape de teritoriul românesc) au continuat și în martie 2026, Rusia folosind rachete supersonice Kh-32, ceea ce contribuie la poluarea marină cu resturi metalice și combustibil.

Poluarea din 2026 se adaugă daunelor cumulate în anii precedenți, incluzând mine marine care plutesc în derivă, resturi de rachete, scurgeri de combustibil de la navele scufundate și distrugerea habitatelor naturale, cum ar fi Limanurile Tuzlei din Ucraina. Zone mari de coastă sunt poluate cu hidrocarburi, influențând negativ biodiversitatea marină.

Toate acestea pot afecta zona de îmbăiere a coastelor românești și consumul de pești și produse marine. Acest dezastru va fi de lungă durată, deoarece Marea Neagră este o mare semiînchisă, ce se va ”curăța”/ autoepura foarte greu de poluanți.

Bibliografie și webografie:

1)     Laboratorul de mediu comunitar al Institutul Național de Sănătate Publică București- probe de apa cu metale grele și plumb

2)     https://panorama.ro/razboi-ucraina-ecologie-poluare-impact-mediu-romania/

3)     https://www.google.com/amp/s/m.ziare.com/amp/poluare-marea-neagra/scurgere-ulei-pasari-moarte-terorism-ecologic-1993826

4)     https://stirileprotv.ro/stiri/international/marea-neagra-e-in-pericol-sa-fie-poluata-dupa-ce-un-petrolier-rusesc-s-a-rupt-in-doua-zmor-vietuitoarele.html

Surse foto:

https://ziare.com/poluare-marea-neagra/scurgere-ulei-pasari-moarte-terorism-ecologic-1993826

https://ziua.md/informatia-privind-camionul-ucrainean-rasturnat-la-otaci-care-ar-fi-poluat-raul-nistru-este-falsa-sustin-autoritatile/

https://timpul.md/articol/o-noua-tabara-de-gestionare-a-crizei-de-poluare-a-nistrului-amenajata-la-unguri-militarii-si-salvatorii-au-instalat-noi-baraje-absorbante.html

Lector dr. Sergiu Raiu, consilier sociolog COACH-USV

Drd. Oana Grosu, consilier psiholog COACH-USV

Actualmente, în România, funcţionează opt centre regionale finanțate prin PNRR pentru sprijinirea celor care își doresc să urmeze o carieră de cercetător. Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (USV) – destinat Regiunii de Nord Est – oferă studenților din toată regiunea servicii de consiliere psihologică, sociologică și juridică, precum și mentorat și coaching în diverse domenii științifice. De asemenea, centrul are ca obiectiv promovarea științei și a rezultatelor științifice în rândul elevilor, studenților și al publicului larg. Lector univ. dr. Sergiu Raiu, consilier sociolog și Oana Grosu, consilier psiholog în cadrul Centrului COACH-USV au intervievat-o pe cercetătoarea, postdoctorandă Viorica Nagavciuc despre ce înseamnă munca de cercetare în domeniul Silviculturii și cum ajută cercetarea în silvicultură în cunoașterea schimbărilor climaterice.

Viorica Nagavciuc

Viorica Nagavciuc

Viorica Nagavciuc este din Republica Moldova. A ajuns în România obținând o bursă pentru românii de pretutindeni și a studiat la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, la Facultatea de Istorie și Geografie, specializarea Geografie, unde în 2012 și-a luat licența în Geografie. Încă din perioada studiilor universitare, a fost implicată în activități de voluntariat, care i-au trezit dorința de a deveni profesor universitar. A început să se implice în diverse activități dedicate studenților, conferințe științifice și alte activități de voluntariat. Acestea au atras-o către cercetare, descoperind profesori preocupați de cercetare care aveau nevoie de studenți pentru proiectele de cercetare ce urmau să fie implementate. A decis să urmeze programul de masterat în cadrul aceleiași universități și chiar facultăți, specializându-se în GIS și planificare teritorială, spunând că: „Lucrul ăsta m-a făcut să mă apropii de cercetare, descoperind că sunt echipe de cercetători la universitate care au nevoie de studenți pentru a fi implicați și ei în proiect de cercetare”.

Odată cu studiile masterale, a început să lucreze în proiecte de cercetare. Primul proiect de cercetare avea ca scop crearea unei rețele în România pentru colectarea apei de ploaie și analiza compoziției izotopice a acesteia. I-a plăcut mult, atât munca de teren, cât și munca de laborator, participând la conferințe atât în țară, cât și în străinătate. Aceasta declară: „Mi-a plăcut foarte mult și munca de teren și munca de laborator. Iar când am terminat programul de masterat, lucrând deja cu alți cercetători de la universitate, mi s-a propus, dacă doresc, să mă implic într-un alt proiect. Proiect care era nou câștigat la universitate. Am făcut astfel transferul de la izotopi stabili în apă de precipitație la izotopi stabili în inele anuale ale arborilor”.

Având o pasiune pentru natură și călătorii, a fost motivată să facă transferul de la Geografie la Silvicultură. Astfel, a urmat programul de doctorat la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, în domeniul Silviculturii, realizând o cercetare unică în România despre izotopii stabili de oxigen și carbon în celuloza inelelor anuale ale arborilor proveniți din Munții Călimani, pe o perioadă de aproape 700 de ani. „Între timp m-am îndrăgostit și mai mult de cercetare și mi-am dat seama că vreau să fac lucrul acesta în continuare și am căutat alte surse de finanțare pentru a continua să lucrez în domeniul cercetării. Și asta continui să fac și acum – cercetare”.

Viorica Nagavciuc

Cercetătoarea post-doctorandă Viorica Nagavciuc lucrează în prezent pe mai multe teme de cercetare. În Germania, lucrează la realizarea unei prognoze pre-operaționale pentru debitul râurilor, concentrându-se pe râul Elba. Împreună cu colega sa, cercetătoarea Dr. Monica Ionița Scholz, elaborează prognoze lunare și sezoniere, pe care le trimite portului Hamburg pentru managementul acestuia. Viorica mărturisește: „Este un domeniu foarte interesant și îmi place foarte mult că este ceva practic. Deci, pe lângă cercetarea pe care o facem, la final noi avem un produs pe care îl dăm înapoi societății, iar societatea se folosește fizic de această prognoză”. Împreună cu colegii de la Facultatea de Silvicultură de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava lucrează la proiectul ”Compound extreme events from a long-term perspective and their impact on forest growth dynamics”, un proiect cu finanțare prin PNRR, linia de Investiție I8, ce are ca scop reconstituirea unei serii de 800 de ani pe baza izotopilor stabili de oxigen și carbon, similar cu un proiect anterior în care a reconstruit variabilitatea secetei pentru ultimii 700 de ani. În cadrul proiectului actual, măsoară compoziția izotopică din inelele anuale ale arborilor, comparându-le apoi cu parametri climatici precum temperatura, precipitațiile și indicii de secetă. „În felul acesta putem să observăm care parametru climatic este cel mai propice pentru a fi reconstruit pe baza acestui parametru, deoarece fiecare parametru din fiecare sit este mai susceptibil, mai sensibil la un anumit parametru climatic. Noi, momentan, avem mai multe reconstituiri și de secetă, și de temperatură, și de precipitații în funcție de fiecare parametru și fiecare sit pe care îl analizăm”, mărturisește cercetătoarea.  În paralel, se implică în proiecte mai mici analizând variabilitatea climatică și fenomenele extreme din România.

Viorica Nagavciuc

Întrebată ce o motivează să continue cercetarea în domeniul Silviculturii, spune că este motivată în primul rând de satisfacția de a contribui la lucruri utile, de a realiza cercetări noi și de a descoperi informații necunoscute despre trecut. Setea de cunoaștere o impulsionează să rămână în domeniu. Diferența principală între un program de studiu postdoctoral în România și unul în Germania constă în intensitatea muncii și a cerințelor de publicare. În Germania, un post-doctorand trebuie să publice anual două articole ca prim-autor în reviste ISI, de preferat Q1, iar evaluarea se face pe baza acestora. În România, succesul în cercetare presupune, de asemenea, multă muncă și publicarea de articole pentru evaluare.

A ales Germania pentru continuarea cercetării datorită experienței acumulate prin internship-uri, școli de vară și conferințe, care i-au aprofundat cunoștințele și i-au extins rețeaua de cercetători. A aplicat pentru o bursă a Fundaţiei Federale Germane pentru Mediu (DBU) și a lucrat un an în Germania, colaborând cu două instituții: Alfred Wegener Institute, Helmholtz Centre for Polar and Marine Research și Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, pentru a beneficia de cât mai mult aport științific. La Universitatea din Mainz, și-a aprofundat cunoștințele în silvicultură și dendrocronologie, iar apoi a mers la Institutul Alfred Wegener pentru a studia variabilitatea climatică. S-a întors în România pentru a finaliza studiile doctorale, dar a fost invitată să aplice pentru un program postdoctoral în Germania, revenind astfel pentru a-și continua cercetarea. Deși lucrează acum în Germania, menține colaborarea cu colegii din cadrul Laboratorului de Biometrie Forestieră, din cadrul Facultății de Silvicultură pe diverse proiecte.

Viorica Nagavciuc

Cel mai fascinant proiect a fost realizarea primei cronologii pe baza izotopilor stabili de oxigen din România, un proiect nou atât pentru ea, cât și pentru țară. A lucrat intens, tăind peste 4.000 de inele anuale, obținând la final un rezultat deosebit de satisfăcător, considerând acest proiect cel mai frumos la care a lucrat.

Munca unui cercetător în silvicultură implică multe deplasări în teren pentru măsurători și extragerea de probe de la arbori, care sunt apoi analizate pentru a reconstitui variabilitatea climatică din trecut. În domeniul dendroclimatologiei, cercetătorii măsoară, printre altele, lățimea inelului anual al arborilor, un parametru clasic, dar și alți parametri relevanți pentru studiile climatice, precum densitatea maximă a inelelor, compoziția izotopilor stabili de oxigen sau carbon și diferiți parametri ai anatomiei lemnului (ex. lățimea pereților celulari). Acești parametri reflectă condițiile de mediu în care au crescut arborii și permit reconstituirea variabilității climatice, cum ar fi temperatura, seceta sau cantitatea de precipitație. Printre realizările academice de care este mândră Viorica Nagavciuc, se numără publicarea unui articol științific în care a reconstituit variabilitatea secetei pentru ultimii de 700 de ani într-o prestigioasa revistă din familia „Nature” și finalizarea doctoratului cu patru articole ISI publicate și calificativul Summa Cum Laude.

În cariera sa academică, cercetătoarea postdoctorand Viorica Nagavciuc a fost influențată și motivată de mai multe persoane, fiecare etapă din viața și studiile sale fiind ghidată de cei care i-au oferit sprijin și încurajare pentru a continua în domeniu, și ei știu acest lucru pentru că am ținut să le mulțumesc în parte la fiecare. Una dintre acestea este și dr. Monica Ionița Scholz, cercetător senior la Institutul Alfred Wegener, care a fost o mare sursă de inspirație, învățându-o importanța muncii susținute pentru obținerea rezultatelor. În cariera sa de cercetător, una dintre cele mai mari provocări a fost accesul la finanțare și infrastructură, dar aceasta s-a îmbunătățit de-a lungul timpului. Aceasta mărturisește că și la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, laboratoarele, inclusiv cel de Biometrie Forestieră, au fost modernizate cu echipamente noi și universitatea sub conducerea actualului rector, domnul prof. univ. dr. Mihai Dimian, continuă să dezvolte proiecte de îmbunătățire a spațiilor și echipamentelor sălilor de curs, seminare și laboratoare. Totuși, în ceea ce privesc posibilitățile de a face cercetare, Viorica Nagavciuc e de părere că sursele de finanțare sunt limitate și lipsa de predictibilitate reprezintă o mare problemă, cercetătorii fiind nevoiți să caute constant noi surse de finanțare pentru a-și continua proiectele de cercetare.

Viorica Nagavciuc

Îmbunătățirea sistemul de finanțare a cercetării în România

Cercetătoarea postdoctorandă Viorica Nagavciuc e de părere că în România, suportul financiar pentru studenții doctoranzi s-a îmbunătățit față de acum 10 ani, însă cercetarea rămâne un domeniu subfinanțat. Proiectele post-doctorale lansate de UEFISCDI sunt sporadice și fără un program clar, ceea ce afectează grav tinerii cercetători, care nu știu când vor putea aplica pentru un grant de finanțare. Viorica Nagvciuc, consideră că în România, tinerii cercetători se confruntă cu dificultăți legate de lipsa de predictibilitate și de sursele limitate de finanțare pentru cercetarea post-doctorală. Proiectele post-doctorale sunt lansate rar și într-un interval neregulat, iar cum termenul de aplicare este restricționat la o perioadă scurtă după terminarea doctoratului practic ai posibilitatea de a aplica o dată sau maxim de două ori, însă mulți tineri sunt în situația în care deși își susțin teză de doctorat trebuie să aștepte și până la 3 ani pentru a avea posibilitatea de a aplica pentru un asemenea grad, iar în lipsa altor fonduri unii decid să plece din acest domeniu. De asemenea, cuantumul finanțării pentru aceste proiecte este mic, de doar 250.000 de lei pentru doi ani, sumă insuficientă pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesare, inclusiv salarii, analize, consumabile, participarea la conferințe și publicarea de articole. Comparativ cu Germania, spune postdoctoranda Viorica Nagavciuc, în România, finanțarea pentru cercetători postdoctorali este insuficientă și fluctuantă, cu proiecte rare și cu sume mici. În Germania salariile sunt standard și previzibile. Aceasta opinează că este esențial să se investească mai mult în resursa umană, nu doar în infrastructură, pentru a obține rezultate științifice. O soluție pentru România ar fi lansarea regulată a competițiilor de finanțare, creșterea sumelor disponibile și îmbunătățirea colaborării între universități și institutele de cercetare, pentru a susține tinerii cercetători. În Germania, institutele de cercetare colaborează strâns cu universitățile și sunt obligate să participe la educarea tinerilor cercetători, având studenți la masterat și doctorat. De asemenea, institutele primesc finanțare pe baza performanței, inclusiv numărul de studenți, articole publicate și de proiecte câștigate, acest lucru motivând institutele să susțină studenții și tinerii cercetători. În România, însă, finanțarea se împarte între institute fără a lua în considerare performanța acestora.

Pentru a sprijini cercetarea în România, ar trebui implementate proiecte de finanțare regulate, să crească cuantumul pentru proiectele postdoctorale și să se încurajeze colaborarea între institutele de cercetare și universități. Aceste măsuri ar stimula formarea tinerilor cercetători și i-ar motiva să facă o carieră în domeniul cercetării. De asemenea, munca de cercetător în România ar beneficia de o mai mare implicare a institutelor în educația tinerilor, similar cu sistemul din Germania.

Viorica Nagavciuc

Valorificarea experienței din străinătate la cercetarea din România

Întrebată cum poate valorifica experiența sa din Germania în cercetarea din România, postdoctoranda Viorica Nagavciuc spune că aceasta contribuie la dezvoltarea cercetării din România prin colaborarea strânsă cu Laboratorul de Biometrie Forestieră din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, unde publică articole împreună cu colegii săi și împărtășește cunoștințele dobândite în străinătate. Aceasta îi încurajează pe colegii din România să aplice pentru burse și internship-uri în afara țării pentru că astfel le oferă oportunități de a colabora cu centre universitare din străinătate. Mărturisește că recent, doi colegi din laboratorul său au participat la un internship la Centrul German de Geocercetare GFZ din Potsdam, învățând metod extracției celulozei din inelele anuale ale arborilor, pe care o vor implementa în România. Prin acest schimb de cunoștințe și construirea unei rețele de cercetători, acești cercetători își pot aduce contribuția la dezvoltarea cercetării din România.

Sfaturi pentru cercetătorii la început de drum

Cercetătoarea postdoctorandă Viorica Nagavciuc le sugerează celor care vor să se îndrepte spre o carieră în cercetare să încerce să facă cercetare, chiar dacă nu știu exact ce presupune aceasta, deoarece vor descoperi că pot realiza lucruri noi și interesante. Este important să caute centre de cercetare cu rezultate și să încerce să se integreze în acestea, aplicând pentru internship-uri atât în țară, cât și în străinătate. Există multe oportunități pentru a învăța de la alții și pentru a-și dezvolta abilități, cercetătorii sunt mereu în căutare de tineri voluntari, ceea ce le va spori șansele de succes. În încheierea aceasta mărturisește: „Cercetarea este un domeniu foarte frumos care poate să-ți aducă multă satisfacție personală, dar și profesională. Și îndemn pe toată lumea să încerce să facă acest lucru pentru că este posibil astăzi. Este posibil să faci cercetare, atât în România, cât și în străinătate și cred că este cel mai frumos domeniu de lucru. Cred că unul din ingredientele de succes al unui cercetător este pasiunea lui pentru cercetare, pentru că asta te face să vii la serviciu cu bucurie, să vii fericit la serviciu și să dorești să realizezi cât mai multe, să descoperi. De fapt noi asta facem, noi descoperim lucrurile noi, ceea ce este tot timpul un lucru fascinant”.

Autori:

Lector dr. Sergiu Raiu, consilier sociolog COACH-USV

Drd. Oana Grosu, consilier psiholog COACH-USV

Acest material a fost publicat cu sprijinul Proiectului cu codul 9/31.01.2023 „Crearea și dezvoltarea Centrului de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (COACH USV) a fost aprobat în cadrul apelului de proiecte cu titlul Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLATFORM, Componenta 9 – Suport pentru sectorul privat și CDI (PNRR), Investiția I10 – Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLARFORM și va fi derulat până cel târziu la 30.06.2026. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Studenții au reacționat cu vehemență, cerând să vină Garda de Mediu. Garda nu vine nici când popularizarea unei situații periculoase e maximă, prin Recorder sau alte canale mass-media cu impact uriaș.

Dar să începem… cu începutul.

Trebuia să fie o zi obișnuită de aplicație practică pe teren, alături de studenții din anul 3, specializarea Meteorologie-Hidrologie, și de colega și prietena mea, profesoara Gabriela Toroimac.

Am ales Parcul Herăstrău și apele lacului cu același nume, pentru a măsura diverși parametri de calitatea apelor, cu ajutorul unor dispozitive portabile și kiturile de rigoare.

Indicatorii s-au încadrat în valorile permise de lege… dar la un moment dat, îndreptându-ne spre ecluză, eu am observat o spumă abundentă în apropierea malului.

Spume_Apele Lacului Herăstrău

Spume_Apele Lacului Herăstrău

Spume_Apele Lacului Herăstrău

Am fotografiat, am ajuns la ecluză și am hotărât să facem măsurători de calitatea apelor și în acel punct. Surpriza a fost uriașă, în sens negativ. Valoarea fosfaților era atât de mare, încât depășea de zeci de ori (!!) scala de culoare (și valoarea implicită).

Revolta urmată descoperirii poluării

Revolta urmată descoperirii poluării

Conform Ordinului 161/2006 privind clasificarea calității apelor de suprafață, valoare fosfaților pentru clasa I-a de calitate este de 0,1 mg/l, iar pentru clasa a IV-a – 0,9 mg/l. Valorile mai mari de 0,9 mg/l corespund unei calități proaste a apelor. Valoarea apreciată de noi, conform scării de culori a kitului de măsurare, a fost de cel puțin 10 mg la litru… de 100 de ori mai mare decât cea corespunzătoare primei clase de calitate. Valoare apreciată vizual, subliniez!

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Oxigenul dizolvat a avut valoarea de 3,35 mg/l, corespunzătoare clasei a V-a de calitate (valoarea oxigenului dizolvat pentru clasa a IV-a de calitate este de 4 mg/l). Este logic, evident, că atunci când poluarea chimică este atât de puternică, oxigenul dizolvat prezintă valori reduse. Și, mai ales, când sunt prezenți fosfații… ceea ce înseamnă poluare cu DETERGENȚI, de unde și spumele observate pe malul lacului, în drumul spre ecluză. Detergenții împiedică schimbul de oxigen dintre aer și apă, formează spume la suprafața apei și sunt extrem de nocivi pentru toate formele de viață din apă.

Kit de analiză

Reguli de analiză

Proba noastră de apă

Proba noastră de apă

De unde provin acești detergenți din apele Lacului Herăstrău? De la ”salba” de restaurante, ”minunate”, ”faimoase”, comercializând hrană obținută prin cruzime (niciunul din aceste restaurante nu este vegan), igienizând spații și vase cu ajutorul detergenților, deversați apoi direct în apele Lacului Herăstrău. Oare câte din aceste restaurante au ministații de epurare? Dragi cititori, vă rugăm să vă răspundeți singuri…

Ce putem să facem? Doar să popularizăm, să transmitem informația către un număr cât mai mare de oameni și canale mass-media, să evităm acele restaurante… și, poate, într-o bună zi, Garda de Mediu va ajunge și la aceste localuri… nu pentru a mânca, ci pentru a controla.

Vizită stație compostare Bloc Liric

Vizită stație compostare Bloc Liric

Vizită stație compostare Bloc Liric

Cred că puțini bucureșteni cunosc faptul că în orașul lor, până în prezent, există 8 stații pentru compostare comunitară locală:

1. Floreasca – La intersecția str. Ludwig van Beethoven cu str. Johann Sebastian Bach, sector 2

2. Văcărești – Str. Mărțișor nr. 26, sector 4, București (livada din incinta/ din spatele muzeului Casa Memorială Tudor Arghezi)

3. Cotroceni – Str. Grigore Romniceanu, nr. 17-21 (în scuar, lângă punctul de transformare)

4. Titan – Str. Gheorghe Petrașcu nr. 51, bl. PM 54, sc. 2, sector 3, București

5. Vitan – Str. Foișorului 6, sector 3, București

6. Tei – Intr. Pontonului 1, sector 2, București

7. Apusului – Str. Ghirlandei nr. 5, bl. 46, scara 3, sector 6, București (în gradina din spatele scării 3)

8. Cișmigiu – Strada Ion Brezoianu, nr. 47-49, blocul Liric, București 010137 (curtea interioară)

… iar între timp am aflat că o asociație de proprietari din Sectorul 3 a câștigat în urma unui concurs ceea ce va fi a 9-a ministație de compostare din București.

Dar să revenim la vizita noastră. Stația de compostare din grădina Blocului Liric a fost instalată prin acțiunea Grupului de Inițiativă Civică Cișmigiu, înființat de Alex Oprița și Matei David în 2016, o comunitate de vecini/ prieteni dornici să îmbunătățească calitatea locuirii în cartierul Cișmigiu.

Noi l-am cunoscut pe priceputul, energicul și prietenosul domn Alex Oprița, pe care studenții l-au îndrăgit imediat, nemaidorind să plece din grădina celebrului bloc (fotografia de mai jos surprinde un scurt istoric al acestui bloc de locuințe).

Istoria Blocului Liric

Stația de compostare este formată din trei lăzi special construite pentru această activitate, fiecare având 1mc. Într-una din lăzi se adună constant resturile alimentare, mai precis resturi vegetale din grădină, coji de ouă puternic mărunțite (ideal ar fi măcinate), zaț de cafea, resturi/ coji/ cotoare de la fructe și legume – mărunțite și ele, săculeți de ceai din hârtie. Atât, subliniez, DOAR ATÂT!

Lada pentru compostare

Se amestecă bine biodeșeurile și se adaugă la suprafață… un strat de material uscat, aflat în lada pentru lemn măcinat/ mărunțit (crengi mărunțite/ măcinate, frunze uscate, paie, iarbă uscată).

Lada pentru compostare

Așa se procedează de fiecare dată când un iubitor al naturii aduce material nou biodegradabil. Deci, ultimul strat, cel vizibil, atunci când se deschide lada, trebuie să fie constituit din materie uscată.

Lada pentru compostare

Detalii compostare

Lada fractie uscata

Lada fracție uscată

Amestecare ladă compost

Ultima ladă este cea destinată maturării compostului. Aici nu se mai adaugă deșeuri organice proaspete, compostul fiind într-un stadiu avansat de maturare, odihnindu-se, în timp ce minunatele râme lucrează… iar în 2-3 luni, compostul, binefăcător îngrășământ, este gata pentru a fi folosit. În felul acesta, deșeurile organice generate de locatari, dar și de vecinii din alte blocuri (ce au aflat despre minunăție), nu mai ajung la depozitul de deșeuri (nu au ce căuta acolo!), nu mai poluează mediul și…sunt convertite într-o mană pământească.

Lada pentru maturare

Aceste lăzi aducătoare de hrană pământului au fost instalate acum câteva luni, la începutul anului 2024, lecția de compostare fiind susținută de doamna Gabriela Iordan, o super-femeie, un om grozav, ca și Alex Oprița și prietenii lor cei ”verzi” pentru binele naturii, doamna Iordan fiind coordonatoarea proiectelor Academia de compost și Livada Comunitară Mărțișor.

Containere colectare selectiva

Grădina si containere colectare selectivă

Trebuie precizat faptul că nu doar stația de compostare aduce originalitate blocului Liric, oricum cu o istorie interesantă și romanțioasă, dar și grădina blocului, cea amenajată cu gândul la schimbările climatice, la condițiile locale, la cerințele plantelor, la o minimă intervenție în mediu, constituindu-se într-o oază de liniște, frumos, oxigen, relaxare.

Iriși

Lalele

Cartier frumos

Studenții mei au fost foarte plăcut impresionați…nici nu știți ce studenți grozavi am, ca niște bureței dornici să absoarbă la nivel mental tot ce este bun pentru mediu și natură și apoi să pună în practică (aici intervin inimioarele lor) ceea ce au învățat.

Aventura continuă! După Magazinul Zero Waste, Stația de Compostare a Blocului Liric, urmează alte descoperiri încântătoare… dar nu divulgăm, ci vom scrie la momentul potrivit.

Cu bine, dragi iubitori ai naturii!

Valentina Mănoiu și dragii ei studenți

În era preocupărilor ecologice în creștere, studenții din anul II, de la Facultatea de Geografie, specializarea Geografia Mediului, Universitatea din București, au explorat o oază a sustenabilității la magazinul Zero Waste, UNIC ÎN BUCUREȘTI, în cadrul seminarului de Gestionarea Durabilă a Deșeurilor din data de 28 martie 2024. Acest magazin nu doar că oferă produse fără ambalaje, dar se implică și în procesul de compostare, integrându-se perfect în misiunea lor de a promova un stil de viață eco-friendly și responsabil.

Magazin Zero Waste

În timp ce se plimbau printre rafturile pline cu produse esențiale, de la cereale și condimente proaspete, până la produse de igienă personală și de curățenie, studenții au avut ocazia să observe direct impactul pe care alegerile lor de consum îl pot avea asupra mediului înconjurător. Au fost impresionați de varietatea și calitatea produselor disponibile, precum și de atmosfera prietenoasă și educativă a magazinului, care îi încuraja să devină mai conștienți și mai responsabili în ceea ce privește alegerile lor de consum.

Magazin Zero Waste

Pe lângă achiziționarea de produse Zero Waste, studenții au avut ocazia să învețe mai multe despre procesul de compostare și importanța reciclării deșeurilor organice. Ei au fost încurajați să se implice activ în procesul de compostare și să își împărtășească cunoștințele dobândite cu comunitatea lor, consolidând astfel angajamentul lor față de protejarea mediului și promovarea sustenabilității.

Despre compostare, Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Conf. dr. MĂNOIU VALENTINA, cadrul didactic care a însoțit studenții, mărturisește: Mirosul e de vis și te îmbrățișează în magazin, aranjamentul interesant, mărfurile așezate în recipiente transparente și cochete, mirodenii care te poartă în Orientul ispititor, cereale, sărățele, fructe uscate, ciocolată blândă cu mediul, șampoane, săpunuri, balsamuri și detergenți, fericite de le dă spuma pe-afară că le-ai cumpărat! Eu chiar azi mi-am făcut un abonament de 200 de lei pentru magazin. Astfel, în fiecare lună pot să-mi cumpăr diverse bunătăți, FĂRĂ AMBALAJE, și să fac treptat trecerea la o viață cu cât mai puține deșeuri. Puteți începe cu un abonament de 100 sau 200 lei… sau puteți alege unul mai generos. Intrați pe site și găsiți detalii! Dacă fiecare din noi ar fi mai preocupat de mediu, am avea un București curat și civilizat. Cu pași mărunți, dar susținuți, constanți, cu educație minut de minut, non-stop aș spune, putem atinge statutul de capitală prietenoasă cu mediul.

Magazin Zero Waste

Studenții participanți la  aceasta experiență au fost foarte încântați. Printre ei se regăsește și AIOANEI CRISTIANA, care spune că: Mă bucur enorm ca am participat la această experiență și în sfârșit am putut vedea o soluție de gestionare durabilă a deșeurilor, unică în București. Angajații și voluntarii, pentru ca DA, poți face voluntariat acolo, au fost foarte deschiși la discuțiile și întrebările noastre legate de funcționalitatea magazinului. Plimbându-mă printre rafturile pline de bunătăți, mă gândeam la problema ridicată de personalul magazinului, și anume faptul că au puțini clienți, iar întrebarea DE CE? mă neliniștea. Cum un loc cu o idee atât de bună și sustenabilă nu este suficient de promovat și vizitat de locuitorii capitalei României? Eu cu siguranță voi începe să îmi asigur alimentele de bază de la Zero Waste, fapt ce mă va ajuta să renunț la ambalajele produselor și la scăderea cantității de deșeuri pe cap de locuitor.

Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Această experiență dobândită la magazinul Zero Waste nu doar că le-a oferit studenților oportunitatea de a înțelege mai bine conceptul de sustenabilitate și impactul său asupra mediului, dar i-a și inspirat să devină agenți activi ai schimbării în comunitatea lor. Prin adoptarea practicilor Zero Waste și împărtășindu-și cunoștințele cu alții, acești studenți demonstrează că fiecare individ poate contribui la construirea unui viitor mai verde și mai sustenabil pentru toți.

Accesați pagina de Instagram a magazinului și luați în considerare o vizită acolo: https://www.instagram.com/magazinzerowaste/.

Anul II, Master Climatologie și Resurse de apă, Facultatea de Geografie, Universitatea din București

Abstract: Articolul urmărește analiza războiului dintre Rusia și Ucraina, în care mai multe ramuri economice au fost afectate, doar în estul Ucrainei înregistrându-se 20 de incidente privind deteriorarea infrastructurii apei. La doar 7 săptămâni după începerea războiului, 1,4 milioane de oameni din Liov/Lvov, Ucraina, au fost privați și nu au avut acces la apă potabilă în estul țării, iar alte 4,6 milioane de persoane au avut accesul limitat. În prezent, peste 6 milioane de oameni se luptă zi de zi pentru apa potabilă, necesară vieții și traiului de zi cu zi. De-a lungul anilor, mai multe organizații au încercat să repună pe picioare sistemul de alimentare cu apă din Ucraina; astfel, organizația WASH condusă de UNICEF a furnizat generatoare și echipamente necesare reparației infrastructurii deteriorate, pentru alimentarea pompelor de apă și operaționalizarea sistemului de apă din orașele Sumî și Cernihiv. Pentru sistemul de apă din Harkov Vodokanal, au fost procurate aproximativ 57,4 tone de clor lichefiat, pentru purificarea apei, și aproximativ 4,5 tone de gaz clor lichefiat pentru operarea Ujhorod/Ujgorod Vodokanal. Atacurile asupra infrastructurii civile de apă încalcă convențiile internaționale. Ca urmare a conflictului armat, mai multe comunități ucrainene au rămas fără epurare a apelor uzate, ceea ce a dus la poluarea apelor de suprafață.

Cuvinte cheie: impact, conflict militar, calitatea apei, poluarea apei, Rusia, Ucraina.

1.        Introducere

Ameninţările la adresa mediului sunt tot mai numeroase şi mai complexe, semnalele de alarmă privitoare la deteriorarea mediului înconjurător s-au înmulţit, criza ecologică ambientală agravându-se continuu. Dacă la început omul era dominat şi supus naturii, de-a lungul timpului, prin forţa cunoaşterii, inteligenţei şi creaţiei, omul s-a transformat pe sine, transformând şi natura conform trebuinţelor sale. De multe ori această transformare a fost făcută în defavoarea condiţiilor normale de dezvoltare a vieţii, deşi progresele majore în domeniile ştiinţei şi tehnicii constituie dovada unor înalte performanţe ale muncii şi creaţiei umane. Utilizarea unor descoperiri ştiinţifice şi a unor invenţii tehnice în defavoarea omului şi a raporturilor sale cu natura a determinat şi determină degradarea mediului natural. Cu alte cuvinte, întreaga relaţie dintre om şi mediu a suferit profunde modificări, urmare a faptului că din neglijenţă şi ignoranţă, uneori chiar din rea-credinţă, omul a ajuns să devină autorul crizei cu care se confruntă mediul înconjurător, criză ce pune sub semnul întrebării propria sa supravieţuire.

Ne este greu să ne imaginăm că civilizaţia umană reprezintă cauza schimbărilor mediului înconjurător, dar este necesar să acceptăm ideea, să recunoaştem aceasta şi să ne trezim la realitate până nu este prea târziu.

Ca suport al vieţii, mediul natural a imprimat şi imprimă acţiunilor de luptă, conflictelor sociale, numeroase particularităţi. Acţiunea de desconsiderare a contextului şi configuraţiei mediului natural în momentele de luptă sau de conflict social s-a amplificat pe măsură ce mijloacele de luptă au evoluat. Aşa s-a ajuns ca astăzi, armele şi sistemele de armament să constituie prin însăşi existenţa lor un permanent şi un potenţial pericol de dezechilibre ecologice.

Continua perfecţionare a mijloacelor de luptă a condus la crearea armelor chimice şi bacteriologice, care au asupra organismelor vii atât efecte directe, cât şi indirecte, prin intermediul distrugerii mediului. Riscurile şi ameninţările militare la adresa mediului sunt considerate o problemă ce ţine de metodele de război, pentru că unele arme aduc atingeri condiţiilor de mediu atunci când sunt folosite într-un anume fel, cum ar fi bombardamentele realizate în metoda tip „covor“.

Poluarea apei este una dintre cele mai importante probleme de mediu cu care se confruntă administratorii de apă. Problema este evidentă în special în bazinele hidrografice mari, care sunt de natură internațională. Stabilirea unei politici comune de mediu, pentru managementul și protecția resurselor de apă, necesită acțiuni comune din partea tuturor țărilor din bazinul hidrografic respectiv.

Astfel, războiul produs între Ucraina și Rusia a adus schimbări semnificative în calitatea apei, schimbări negative ce până în ziua de azi nu au putut fi remediate sau eliminate, iar apele nu și-au mai “revenit” încă din 2020.

 2.      Date și metode

Pentru acest articol ce a avut ca scop observarea impactului conflictelor militare asupra poluării și calității apei în Ucraina, în urma războiului cu Rusia, materialele cartografice au fost realizate în soft-ul QGIS, cu ajutorul datelor și informațiilor de pe site-uri specializate, de exemplu pentru harta rețelei hidrografice (Fig. 1). Pentru realizarea ei, au fost combinate și decupate datele de pe mai multe site-uri și unite astfel încât să redea la scară cât mai bună rețeaua hidrografică a Ucrainei. Materialele fotografice au fost și ele extrase de pe site-uri de specialitate, ce s-au ocupat de studierea impactului conflictelor militare asupra poluării și calității apei din Ucraina, iar acestea au fost citate de fiecare dată când au fost utilizate în articol.

Tot pentru acest articol științific, ne-am informat nu numai de pe site-uri de specialitate și actualitate, dar și din surse academice, cercetări științifice și nu în ultimul rând din lucrări MDPI. În această lucrare, informațiile au fost luate din 7 articole științifice, analizate și prelucrate, iar mai apoi ideile fiind puse cap la cap, pentru a ne ajuta să ne dam seama ce impact a avut razboiul, și încă are, asupra poluarii rețelei hidrografice și a calității apei potabile din Ucraina. Toate aceste informații au fost legate în Soft-ul Word, ce aparține de Microsoft Office, și prezentate toate ideile de bază după cum urmează.

 3.      Rezultate

În războiul Rusiei împotriva Ucrainei, apa este atât o țintă, cât și o armă. La nici trei zile după începerea acestuia, forțele ruse au distrus un baraj în regiunea Herson din Ucraina, care blocase accesul la apă în Crimeea anexată de Rusia. În Mariupol, un oraș din sud-estul Ucrainei, soldații ruși au întrerupt alimentarea locală cu apă ca parte a unui asediu brutal asupra orașului, lăsând populația prinsă fără acces la apă potabilă sau canalizare. Orașul a căzut în mâinile Rusiei la începutul războiului.

Începând cu data de 24 februarie 2020, data începerii războiului dintre Rusia și Ucraina, mai multe ramuri economice au fost afectate, doar în estul Ucrainei înregistrându-se 20 de incidente privind deteriorarea infrastructurii apei (Fig. 1).

Figura 1. Rețeaua hidrografică și principalele bazine hidrografice ale Ucrainei

La doar 7 săptămâni după începerea războiului, 1,4 milioane de oameni din Liov/Lvov, Ucraina, au fost privați și nu au avut acces la apă potabilă în estul țării, iar alte 4,6 milioane de persoane au avut accesul limitat. În prezent, peste 6 milioane de oameni se luptă zi de zi pentru apa potabilă, necesară vieții și traiului curent. Calitatea slabă a apei, în urma războiului declanșat în Ucraina, poate duce la numeroase afecțiuni precum holeră, infecții dermatologice sau boli infecțioase mortale.

În zona orașului Mariupol, situat în sud-estul Ucrainei, situația este critică. Zeci de mii de persoane folosesc surse de apă poluată, murdară, deoarece apa potabilă este rară în această zonă. Orașele din regiunile Donețk și Luhansk sunt afectate și ele de lipsa de apă potabilă, iar aproximativ 340.000 locuitori riscă să nu mai aibă acces la apă, dacă rezervorul din Horlivka seacă. De la începutul lunii martie 2020, orașele Sumî și Cernihiv nu au mai fost aprovizionate cu apă, iar sistemul din orașul Harkov a fost afectat foarte grav.

Readucerea la starea ințială a accesului la apă pentru orașele menționate anterior a fost o misiune extrem de dificilă, mai ales din cauza rănirii sau decesului a cel puțin 35 de ingineri de apă, în orașele Donețk și Luhansk.

Copiii cu vârste sub 14 ani, care locuiesc în zonele de conflict, resimt un impact semnificativ și grav din cauza apei nesigure; astfel, aceștia au mai multe șanse să moară din cauza bolilor dobândite din apa contaminată, decât din cauza violenței și a războiului propriu zis. Reprezentantul UNICEF pentru Ucraina, Murat Sahin, a declarat faptul că, pentu copii, lipsa apei este o chestiune de viață și de moarte.

De-a lungul anilor, mai multe organizații au încercat să repună pe picioare sistemul de alimentare cu apă din Ucraina; astfel, organizația WASH condusă de UNICEF a furnizat generatoare și echipamente necesare reparației infrastructurii deteriorate, pentru alimentarea pompelor de apă și operaționalizarea sistemului de apă din orașele Sumî și Cernihiv. Pentru sistemul de apă din Harkov Vodokanal, au fost procurate aproximativ 57,4 tone de clor lichefiat, pentru purificarea apei, și aproximativ 4,5 tone de gaz clor lichefiat pentru operarea Ujhorod/Ujgorod Vodokanal. Atacurile asupra infrastructurii civile de apă încalcă convențiile internaționale. Tactica a devenit din ce în ce mai comună în ultimul deceniu, în special în Orientul Mijlociu, și este una pe care Rusia se bazează în mod obișnuit, potrivit Ashok Swain, președintele UNESCO pentru cooperarea internațională în domeniul apei. Tactica este atractivă nu numai pentru impactul rapid, ci și pentru demoralizarea populațiilor vizate, a declarat Mark Zeitoun, director general al Geneva Water Hub, un think tank. Accesul blocat la apă sau contaminarea acesteia, ca urmare a bombardării infrastructurii, pot provoca, de asemenea, daune pe termen lung economiei unei țări.

Ca urmare a conflictului armat, mai multe comunități ucrainene au rămas fără epurare a apelor uzate, ceea ce a dus la poluarea apelor de suprafață. În cele ce urmează, sunt prezentate imagini cu privire la impactul conflictului militar dintre cele două țări, asupra apelor din Ucraina (Fig. 2).

Figura 2. a) Conductă deteriorată lângă satul Kiselevka din regiunea Herson (aprilie 2022); b) Oameni la coadă pentru apă în Mykolaiv (aprilie 2022); c) Demolarea barajului de pe râul Irpin, la data 26 februarie 2022, a provocat inundații în apropierea satului Demidov, în districtul Vyshhorod din regiunea Kiev; d) Apa poluată din râul Kamyshevakha/Komyshuvakha.
Sursă: https://www.nature.com/articles/s41893-023-01068-x

În orașul Mykolaiv/Nicolaev din sudul Ucrainei, locuitorii au pierdut apă anul trecut, după ce luptele au tăiat o conductă crucială. Sistemul de apă a trebuit să fie conectat la o sursă care să le ofere oamenilor acces la apă, pentru uz casnic și pentru un trai corespunzător.

Apa poate deveni și o armă, iar utilizarea ei pentru atingerea obiectivelor militare nu este un fenomen nou. Un baraj distrus poate inunda terenuri și orașe aflate departe în aval, cum ar fi cazul în bazinul râului Nipru. Sechestrarea infrastructurii strategice de apă poate deveni un scop militar în sine. De exemplu, Rusia a capturat hidrocentrala Kakhovska/Kakhovka, una dintre cele mai mari de acest gen din Ucraina. Hidrocentrala este situată pe rezervorul de răcire al centralei nucleare Zaporojie/Zaporizhzhya, care, la rândul ei, este cea mai mare din Europa și una dintre cele zece cele mai mari din lume.

Barajul uzinei Kakhovka reprezinta una dintre multele infrastructuri de apă atacate. Barajul deține aproximativ 18 milioane de metri cubi de apă din rezervorul Kakhovsky (Fig. 3), care a fost construit ca sursă de irigare și energie hidroelectrică. Dacă barajul ar fi distrus, peste 80 de așezări, inclusiv orașul Herson, ar fi inundate și sute de mii de oameni din zone mari ale sudului Ucrainei ar rămâne fără alimentare cu apă.

Figura 3. Nivelurile apei din rezervorul Kakhovka rămân sub normal
Sursă: https://www.npr.org/2023/03/22/1164838051/ukraine-russia-war-kakhovka-reservoir

Problemele de la Kakhovka sunt o reamintire importantă că impactul războiului asupra aprovizionării cu apă a Ucrainei este departe de a fi încheiat. La hidrocentrala Kakhovka, unele dintre ecluzele barajului au fost avariate în urma exploziilor și atacurilor, în timp ce altele par să fie lăsate în mod deliberat deschise, permițând scurgerea unui torent de apă din rezervor. După ce a scăzut la doar 14 metri, nivelul apei lacului de acumulare a început să crească din nou, deoarece guvernul ucrainean îl umple cu apă din alte rezervoare de pe râul Nipru, unde se află lacul de acumulare Kahovka. Dar pentru a umple Kakhovka, avertizează guvernul, ar trebui să se aprovizioneze cu apă din altă parte din Ucraina.

De la începutul lunii noiembrie 2022, apa țâșnește din lacul de acumulare Kakhovka, în sudul Ucrainei, prin porțile ecluzei de la o centrală hidroelectrică critică controlată de forțele ruse. Drept urmare, datele satelitare arată că nivelul apei din rezervor a ajuns la cel mai scăzut punct din ultimele trei decenii.

Acțiunile militare și poluarea gravă a mediului

Ca urmare a conflictului armat, mai multe comunități ucrainene au rămas fără epurare a apelor uzate, ceea ce a dus la poluarea apelor de suprafață. Ape uzate poluate au fost eliberate în rezervorul Kakhovka, atunci când stația de tratare a apelor uzate de lângă Zaporojie/Zaporizhzhia și-a încetat funcționarea. Râurile și rețelele de canale de irigare, care sunt bariere naturale pentru mișcarea trupelor, au devenit, de asemenea, un loc de înmormântare pentru obiecte militare. Descompunerea subacvatică a muniției duce la eliberarea de metale grele și compuși explozivi toxici, cu impacturi care pot dura zeci de ani. Acest lucru poate fi critic în regiunile sudice ale Ucrainei, unde există o rețea extinsă de canale de irigare. Calitatea scăzută a apei de irigare afectează culturile agricole și calitatea producției alimentare. În perioada pre-conflict, concentrațiile de metale grele în apele Canalului Kakhovka au fost în conformitate cu standardele de calitate a apei, dar există îngrijorarea că conflictul va duce la o deteriorare a calității apei.

În iunie-iulie 2022, pentru prima dată, au fost semnalate urme de produse petroliere în zona captării de apă potabilă de suprafață din bazinul râului Siverkyi Donețk, împreună cu concentrații depășite de mercur și alte metale grele, azotat de amoniu, nitriți, compuși poliaromatici și insecticidul cipermetrin din unele râuri din bazin. În plus, întreruperile electrice multiple din regiunea Donbas/Donbass au crescut amenințarea de poluare a surselor de apă cu apele de mină, din cauza defecțiunilor în funcționarea echipamentelor de pompare. Inundarea minelor conectate geologic, o problemă prezentă în regiune de mult timp, duce la creșterea concentrației de săruri în apa de mină cu până la 20–70% (cu excepția clorurii) şi poate dubla concentraţiile de substanţe organice şi hidrocarburi. Concentrațiile mari de sulfați, cloruri și metale grele în apele de mină prezintă riscuri severe pentru calitatea apelor subterane și de suprafață (de exemplu, râul Kamyshevakha a devenit grav poluat cu apele de mină, din 2018).

Deteriorarea sistemului de alimentare cu apă al inamicului a fost o strategie de război cunoscută de secole. Utilizarea armelor (chimice, biologice sau nucleare) poate contamina sursele de apă, fiind periculoase atât pentru sănătatea umană, cât și pentru ecosistem (Biswas, 2000). Ucraina, în special regiunea de est, este puternic industrializată și astfel un număr mare de mine, rafinării, rezervoare de stocare, depozite de petrol, linii de gaz și alte unități industriale sunt situate în această regiune. Unele dintre aceste infrastructuri au fost lovite de atacurile rusești, iar pagubele ar fi putut cauza eliberarea de substanțe toxice în corpurile naturale de apă. Războiul a dus la închiderea mai multor mine de cărbune din regiune. În absența unor mecanisme adecvate de pompare și tratare, a apărut problema drenajului acid al minelor. Toxinele se vor infiltra probabil în acviferul de apă subterană. Satele din jurul acestor mine se bazează pe apa subterană pentru băut.

Aproximativ 6 miliarde de tone de deșeuri lichide sunt depozitate în sute de rezervoare din Ucraina. Dacă aceste rezervoare sunt deteriorate, deșeurile toxice pot polua râurile și pâraiele din aval. Deși este dificil să se evalueze amploarea daunelor cauzate mediului, concentrațiile de amoniac și nitrați în probele de apă ale râului Poltava la est de Lvov/Liov au fost de 163, respectiv de 50 de ori peste limitele normale, după ce resturile de rachete au deteriorat rezervoarele de îngrășăminte. Deoarece alimentarea cu apă și infrastructura sanitară au fost afectate, lipsa de apă și deteriorarea condițiilor sanitare sunt deja evidente în multe locuri, ceea ce va conduce la diferite boli transmise prin apă (Fig. 4).

Figura 4. Un locuitor umple găleți și sticle cu apă dintr-un camion aprovizionat cu apă, pe data de 20 martie 2023, în Konstantinivka, Ucraina. ONU spune că milioane de ucraineni au pierdut accesul la apă curată.
Sursă: https://www.npr.org/2023/03/22/1164838051/ukraine-russia-war-kakhovka-reservoir

 4.      Concluzii

Conflictelor militare le este asociat adesea un impact negativ semnificativ asupra mediului înconjurător, inclusiv asupra calității apelor. Acest lucru este cauzat de faptul că în timpul conflictelor militare adesea au loc distrugeri de infrastructură, în afara resurselor naturale, cum ar fi uzinele de tratare a apei, conductele de apă, depozitele de combustibil și alte facilități industriale.

De asemenea, armele chimice sau explozibilii folosiți în timpul conflictelor pot cauza daune serioase apelor, prin contaminarea cu substanțe chimice sau alte materiale periculoase.

În plus, conflictele militare sunt deseori însoțite de un impact negativ important asupra infrastructurii de tratare a apelor, care poate duce la o scădere semnificativă a calității apei și creșterea nivelului de poluare. În unele cazuri, poluarea poate fi atât de severă încât afectează grav sănătatea și siguranța publică, ducând la probleme de sănătate la nivelul comunității și la reducerea disponibilității apei potabile.

Conflictele militare pot avea un impact semnificativ asupra calității apei și a mediului în general, iar prevenirea conflictelor și gestionarea adecvată a resurselor și infrastructurii de apă în zonele afectate de conflict sunt esențiale pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului înconjurător și a asigura accesul la apă curată și sigură pentru comunități.

Conflictul militar dintre Rusia și Ucraina a avut un impact negativ însemnat asupra poluării și calității apei din regiune. De-a lungul anilor, infrastructura de apă din Ucraina a fost distrusă în mare măsură de conflictul militar, iar rețelele de canalizare și stațiile de epurare au fost deteriorate sau distruse, ceea ce a dus la o creștere a poluării apei și a problemei de salubritate.

Acest conflict militar a avut și un impact major asupra râurilor care traversează teritoriul Ucrainei și care se varsă în Marea Neagră. Apele râurilor au fost poluate cu substanțe chimice și toxice provenite din muniția și armele folosite în timpul conflictului, precum și din alte surse de poluare, cum ar fi industriile chimice și de producție. Aceste substanțe chimice și toxice au afectat nu numai mediul înconjurător, ci și sănătatea oamenilor care depind de aceste surse de apă.

De asemenea, conflictul militar a afectat și infrastructura de alimentare cu apă din Crimeea, care a fost anexată de Rusia în 2014. Sistemul de alimentare cu apă din Crimeea a fost construit pentru a furniza apă Ucrainei, iar anexarea a dus la o scădere a aprovizionării cu apă, calitatea apei fiind și ea afectată, întrucât Crimeea are resurse limitate de apă și nu există infrastructură corespunzătoare pentru a trata apa.

În concluzie, conflictul militar dintre Rusia și Ucraina a avut un impact major asupra poluării și calității apei din regiune. Este necesară o intervenție imediată pentru a repara infrastructura de apă și pentru a îmbunătăți calitatea apei, pentru a proteja sănătatea oamenilor și a mediului înconjurător.

 5.      Bibliografie

 Xenarios, S. Water at time of war. Nat Sustain (2023);

Shumilova, O., Tockner, K., Sukhodolov, A. et al. Impact of the Russia–Ukraine armed conflict on water resources and water infrastructure. Nat Sustain (2023);

https://www.unicef.org/press-releases/14-million-people-without-running-water-across-war-affected-eastern-ukraine, accesat în martie 2023;

https://www.politico.eu/article/russias-war-on-water-in-ukraine/, accesat în aprilie 2023;

https://ceobs.org/ukraine-conflict-environmental-briefing-water/, accesat în martie 2023;

https://www.nature.com/articles/s41893-023-01068-x, accesat în martie 2023;

https://www.npr.org/2023/03/22/1164838051/ukraine-russia-war-kakhovka-reservoir, accesat în aprilie 2023.