Doi dintre urși, Ari și Arina, au trăit în condiții oribile, pe ciment, într-o mini grădină zoo din Shqiponja, în Prizren, unde erau folosiți ca atracție turistică pentru clienții restaurantului din apropiere. Urșii erau expuși în cuști minuscule, la primul etaj al unei clădiri cu aspect de temniță, alături de câini și lupi. Alte două ursoaice, care deocamdată nu au primit nume, au dus o viață extrem de tristă, într-o cușcă amplasată lângă un restaurant din parcul de recreere Germia, de lângă Priștina. Toți cei 4 urși au trăit ani la rândul în cuști în care nu se puteau mișca liber, fără bazin cu apă în care să se scalde și aproape fără posibilitatea de a se adăposti de soare.
”Urșii au nevoie de mult spațiu, au nevoie să se scalde, sa se cațere și să se odihnească. Acești urși de restaurant au suferit enorm în cuștile în care au trăit toată viața”, a declarat vineri Heli Dungler, fondatorul și președintele VP.
Alături de veterinarii KFOR, medicii VP au sedat urșii, i-au examinat și i-au transportat în noul sanctuar la bordul ambulanței VP. Deși inițial proprietarul restaurantului a fost cooperant și și-a dat acordul, până la urmă urșii au fost preluați de poliție.
Pe un teren de circa 15 hectare, la 20 de kilometri distanță de Priștina, VP amenajează un centru de salvare pentru toți cei 15 urși din Kosovo care suferă o viață de chin numai pentru a-i distra pe clienții restaurantelor.

Kassandra, viața în 6 metri pătrați

Prima locatară a sanctuarului a fost Kassandra, o ursoaică adusă aici la începutul lunii martie. Kassandra fusese ținută toată viața ei într-o cușcă de 6 metri pătrați, lângă un restaurant dintr-o zonă muntoasă situată la circa 30 de kilometri de Priștina. Proprietarul pur și simplu a abandonat-o acolo când a închis restaurantul.

Toți cei 5 urși se vor acomoda în primă fază în țarcurile de adaptare, urmând să fie eliberați într-un țarc de circa 7 hectare. ”Suntem bucuroși că avem deja în custodie 5 din cei 15 urși de restaurant. Aici sunt îngrijiți și, pentru prima oară în viața lor, se pot mișca liber într-un mediu natural, fără să fie înconjurați de gratii”, a mai spus Heli Dungler. Cei 15 urși deținuți ilegal au fost localizați și înregistrați de Vier Pfoten și guvernul kosovar în ultimii ani. Animalele s-au născut în pădurile din Kosovo sau Albania, fiind smulse brutal de lângă mamele lor și date pe mâna traficanților de animale. Ca ”urși de restaurant”, ei au fost folosiți ca sa crească numărul clienților și, implicit, profitul.

Din august 2010, ținerea urșilor în captivitate privată este interzisă în Kosovo. Chiar și așa, până nu demult, ministerul Mediului nu putea face mare lucru ca să prevină această situație. ”De vreme ce urșii crescuți în captivitate nu mai pot fi eliberați în sălbăticie, iar noi nu avem un loc în care să-i ținem, nu aveam cum să intervenim împotriva traficului și deținerii ilegale”, a explicat ministrul Mediului, Dardan Gashi. ”Tocmai de aceea suntem foarte fericiți că Vier Pfoten, prin amenajarea acestui parc, a creat condițiile necesare pentru a confisca animalele și a le ține în condiții foarte bune”. Potrivit lui Gashi, ministerul pe care-l conduce va lua de acum înainte măsuri severe împotriva proprietarilor de restaurante care cumpără urși, urmând să aplice sancțiuni dure împotriva traficului și deținerii ilegale.

Pe de alta parte, pe 30.05.2013 organizația internațională pentru protecția animalelor Vier Pfoten a fost informată oficial de Ministerul Mediului din Kosovo că doi dintre cei 10 urși aflați încă în captivitate ilegală în cuști de lângă restaurante au fost uciși în dimineața zilei de miercuri, 22 mai 2013. Cei doi urși tineri, Rambo și Luta (în vârstă de aproximativ 15 luni), au dus o viață mizeră într-o cușcă strâmtă de lângă un supermarket din Mitrovița. Poliția kosovară a găsit după câteva ore cei doi urși fără suflare. Oribilul incident a avut loc în același timp în care Ministerul kosovar al Mediului confisca alți doi urși dintr-o mini grădină zoologică ilegală din Prizren, cu ajutorul VP, pentru a-i duce în noul sanctuar de urși din Kosovo.
Toți membrii VP care au participat la operațiune sunt devastați de incident. ”E o veste covârșitoare pentru noi. Ambii urși ar fi trebuit să înceapă o viață nouă în noul nostru sanctuar de lângă Priștina”, spune Heli Dungler, fondatorul și președintele VP.
Potrivit ministerului kosovar al Mediului, proprietarul a vândut urșii unui traficant de animale la prețul de 500 de euro. Acesta i-a dat mai departe unui grup de 4 bărbați, care au ucis animalele și le-au prelevat organele. Poliția i-a reținut pe bărbați, aceștia fiind însă eliberați după 72 de ore. Ministerul Mediului a inițiat procedura legală împotriva deciziei, iar cei patru bărbați ar putea primi o amendă substanțială. Ministerul a început și procedura legală împotriva proprietarului, care nu avea dreptul legal să vândă urșii. Ministrul Mediului, dr. Dardan Gashi, a anunțat că va ”arunca mănușa” tuturor celor care dețin ilegal urși, prin implementarea totală a interdicției de deținere a acestor animale în captivitate privată, în vigoare din 2010. ”Întâmpinăm încă rezistență, însă trebuie să fim capabili să o învingem, iar asta o să și facem”, a declarat acesta.

Foto: http://www.vier-pfoten.ro/proiecte/ursi/sanctuarul-pentru-uri-pritina-kosovo/vier-pfoten-va-salva-toi-urii-de-restaurant-din-kosovo/

Pe 3 aprilie 2013, organizaţia VIER PFOTEN ne-a anunţat despre începerea proiectului de sterilizare a câinilor şi pisicilor fără stăpân de pe întreg teritoriul Capitalei, în baza Protocolului încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti. Campania va consta în prinderea, sterilizarea, deparazitarea, vaccinarea anti-rabică, marcarea cu crotalie, înregistrarea şi returnarea în teritoriu a animalelor fără stăpân de pe străzile Capitalei.

Medicii VIER PFOTEN vor opera într-o clinică special amenajată în incinta Bazei Pallady din sectorul 3 (Theodor Pallady nr. 262). Bucureştenii care doresc să dea o mână de ajutor echipei VIER PFOTEN pot veni cu animalele fără stăpân la clinică. Ei pot suna pentru programare la numărul de telefon 021.316.77.31.

„Suntem mulţumiţi că am reuşit să punem la punct toată logistica pentru acest proiect mult aşteptat. Sperăm ca efortul nostru să fie apreciat de către toţi locuitorii Bucureştiului şi să nu mai fim martorii unor acţiuni incalificabile, de otrăvire a câinilor fără stăpân, cum au fost cele de la începutul acestui an. Este oraşul nostru, al tuturor, şi trebuie să ne asumăm cu toţii rezolvarea problemei câinilor fără stăpân într-un mod uman şi eficient pe termen lung.  Sperăm să primim o mână de ajutor şi din partea cetăţenilor”,  a declarat Anca Tomescu, coordonator al proiectului Animale fără Stăpân VIER PFOTEN.

În baza Protocolului, Fundaţia VIER PFOTEN se angajează să sterilizeze din fonduri proprii câinii şi pisicile fără stăpân, iar municipalitatea garantează faptul că angajaţii, contractorii şi subcontractorii săi nu vor iniţia acţiuni de ucidere, maltratare sau otrăvire a acestora. După perioada postoperatorie, animalele vor fi returnate în locul din care au fost luate.

VIER PFOTEN va derula în paralel proiectul de sterilizări din Sectorul 6 al Capitalei, început în martie 2012. Pe parcursul ultimului an, medicii VIER PFOTEN au sterilizat în Bucureşti peste 2.500 de animale fără stăpân, majoritatea câini.

Ultima campanie de sterilizări derulată de VIER PFOTEN în Bucureşti a avut loc în perioada septembrie 2010 – martie 2011, când au fost sterilizate circa 3000 de animale fără stăpân.

Vier Pfoten are şi o invitaţie pentru ziarişti! Fundaţia VIER PFOTEN îi invită pe ziarişti marţi, 9 aprilie 2013, începând cu ora 8.30 AM, să asiste la operaţiunea de preluare a 4 lei şi 2 tigri de la Grădina Zoo Oneşti, judeţul Bacău, care vor fi transferaţi în rezervaţia de feline mari LIONSROCK din Africa de Sud.

Relocarea celor 6 feline în rezervaţia Fundaţiei VIER PFOTEN este organizată la cererea primăriei municipiului Oneşti, gradina zoologică neavând condiţii adecvate pentru aceste feline.

Ziariştii sunt rugaţi să confirme participarea la momentul preluării felinelor.

Ei pot folosi următoarele date de contact:

Kuki Barbuceanu

Coordonator de proiecte VIER PFOTEN

Tel: +40-723-596-007

kuki.barbuceanu@vier-pfoten.org

Livia Cimpoeru

Press Officer VIER PFOTEN Romania
Mobile: +40-734-660-726
livia.cimpoeru@vier-pfoten.org

Foto: George Nedelcu/VIER PFOTEN; Mihai Vasile/VIER PFOTEN

Sursă informaţii: Comunicat de presă primit prin amabilitatea dnei Livia Cimpoeru, Press Officer VIER PFOTEN Romania

Daca va intrebati ce anume a dus la disparitia pasarilor cu frac din emisfera nordica, se intrezaresc mai multe ipoteze. In urma cu 500 de ani, ”Marele pinguin nordic”, cunoscut in randul oamenilor de stiinta drept ”Alca uriasa” numara milioane de exemplare, insa vanarea lor necontrolata pentru oua, pene, carne si grasime de catre navigatori a avut ca efect diminuarea din ce in ce mai drastica a numarului lor, pana cand, in 1840, singura dovada a existentei unei intregi specii de pinguini in emisfera nordica o mai facea doar un singur cuplu, care nu a putut mentine specia la nord de linia Ecuatorului. Din nou omul, in credinta lui naiva ca detine controlul a tot ce misca si creste, s-a inselat si a reusit prin nenumarate acte de nesabuinta la adresa celor mai frumoase pasari marine, sa le conduca spre inevitabila epuizare. Astazi, pinguinii traiesc doar in emisfera sudica, iar in Antarctica ei sunt cele mai reprezentative vietuitoare.  Cu toate acestea, in ciuda izolarii continentului, declarat ”Patrimoniu comun al umanitatii”, in viitor multe specii de referinta ale pinguinului antarctic ar putea sa dispara, daca tendinta temperaturilor medii globale este in crestere, ca in ultimele doua decenii, in care unele colonii de pinguini imperiali si-au injumatatit efectivele, in timp ce pinguinii Adelie si le-au redus cu 66%.

Conservati doar in stare fosila, pinguinii Alca erau pasari de mare de dimensiuni medii, cu o inaltime de 75 cm si cu o greutate ce nu depasea 10 kg. Castigatori net la maratonul disparitiilor enigmatice, pinguinii, al caror adversar in lupta pentru existenta este lupul-de-mare, o foca feroce, au disparut fara urma din emisfera nordica din cauza oamenilor, care fie ii vanau intentionat, fie ii prindeau in navoade in timpul pescuitului. Desi in zilele noastre vanatul nu mai constituie un pericol, oamenii fiind constienti de importanta pinguinilor pentru ecosistem, multi reprezentanti ai speciilor antarctice isi gasesc inca sfarsitul in ochiurile ”generoase” ale plaselor pescarilor, sau in pungile de plastic ce plutesc in apele oceanului mii de kilometri, aruncate de pe vasele de croaziera de turistii nepasatori.  

Semnalul de alarma a fost tras inca din secolul trecut de catre biologi de renume mondial, dar lumea stiintifica a devenit cu adevarat ingrijorata ca urmare a esuarii a 300 de pinguini pe tarmurile Braziliei, in anul 2008. Se presupune ca acestia au gasit un culoar oceanic pentru a migra spre nord in timpul iernii, dar au obosit inainte de a ajunge la destinatie, cu nici o sursa de hrana la indemana, pentru a-si reface fortele, sau au naufragiat in preajma petrolierelor ce au lasat in urma lor trene negre de drumuri spre moarte.

Ne putem, bineinteles, imagina un al doilea val de extinctii, de aceasta data de si mai mari proportii si in emisfera sudica, in viitoarele decenii, daca nu contribuim cu putin fiecare din noi la combaterea incalzirii globale. Intrucat previziunile cercetatorilor sunt extrem de sumbre, presupunandu-se ca daca omenirea nu se mobilizeaa pentru apararea biodiversitatii si pentru combaterea degradarii ei, prin reducerea emisiei gazelor cu efect de sera, temperaturile globale vor continua sa creasca si vor depasi pragul critic de 2 grade Celsius, considerata temperatura maxima de crestere care ar asigura un oarecare echilibru in natura. Se estimeaza ca din cele 17 de specii de pinguini existente in prezent pe Terra, 25% din indivizi vor disparea. Ceasurile se precipita, iar pinguinii, oricat de inofensivi si de rezistenti sunt ei la gerurile antarctice, sunt foarte vulnerabili la diminuarea sau contaminarea sursei lor de hrana, care se constituie din peste si krill, sau la restrangerea habitatului lor. Spre exemplu, Pinguinul Imperial, cel mai inalt dintre sfeniscide, la cei 110 cm ai sai, resimte cel mai acut schimbarile globale. Excelent scufundator, pinguinul imperial nu numai ca este un maestru al pescuitului de calmari sau pesti mici, dar este si un neinfricat aparator al familiei sale. Masculul isi petrece 6 luni din an cu oul sub penajul lui gros, in inima banchizei, in timp ce femela se avanta spre ocean in cautarea hranei. Cu toata stoinicia lui, el nu se poate impotrivi, insa, naturii dezlantuite. Ducandu-si viata doar pe banchize, ei sunt primii afectati de ridicarea nivelului oceanului planetar si de topirea si fragmentarea ghetarilor. Iubitori precum oamenii, avand de obicei o singura pereche si contribuind in egala masura la eclozarea oualor si la cresterea puilor, pinguinii masculi si femele striga dupa ajutor. Din cauza incalzirii globale, pinguinii intampina dificultati in a-si procura hrana. Procrearea la aceste pasari, si asa un proces complicat, depinde si ea de resursele de hrana si de habitat. Pinguinii, in general buni coechipieri, infrunta impreuna Vortexul antarctic (vartej de aer spiralat, de forma unei palnii, ce coboara de pe tarmurile inalte ale continentului cu viteze de pana la 180 km/h), adunandu-si caldura la un loc pe zeci de kilometri. In fiecare iarna grea, in pata alb-albatruie parca nesfarsita a Insulei Ross sau a tarmurilor dantelate ale inghetatului continent, se tese o panza de un negru intens, in care se pot vedea din avion sute de mii de suflete zgribulite care asteapta primele raze de soare ale primaverii glaciare pentru a-si aduce pe lume odraslele. Dar soarele le-a devenit in ultimele decenii un intrus in universul lor perfect, prin stocarea lui de catre gazele cu efect de sera, care accelereaza incalzirea atmosferei. La aceasta se mai poate adauga si gaura in stratul de ozon observata de sateliti exact deasupra Antarcticii, care lasa sa treaca fluxuri continue de radiatii nocive vietii pe pamant. De la pinguinii Adelie, cele mai mici embleme ale sudului inghetat (40 cm inaltime), la pinguinii motati si la cei imperiali, toti asteapta obladuirea noastra. Le suntem datori pentru gingasia lor, pentru diversitatea planetei la care isi aduc cu mic cu mare aportul, pentru comportamentul lor aproape uman si pentru incredibilul lor melanj intre inotatoare si zburatoare.

Imaginile pe care le-ati putut urmari au fost realizate la Gradina Zoologica de la Schönbrunn – Viena, unul dintre ultimele adaposturi pentru pinguini din emisfera nordica create artificial. Cea mai veche Gradina Zoologica din lume, intemeiata in 1745, fereste sub cupola ei de schimbarile climatice, poluare si alti factori, cateva specii carismatice de pinguini, cum ar fi: Pinguinul Imperial, Pinguinul macaroni, Pinguinul motat sau Pinguinul cu barba. Sensibilizand vizitatorii, acesti pinguini ne amintesc de stramosii lor disparuti si parca ne vorbesc prin glasul lor asemanator cantecului de lebada despre planul lor secret de a recoloniza si jumatatea nordica a planetei. Ramane de vazut daca natura si omul se vor pune de acord in aceasta misiune aproape imposibila. Pana atunci, un cordial salut omenirii din taramul celor mai eleganti dansatori cu pene.

Articol realizat de Gabriela Adina Moroșanu, Anul al II-lea, Facultatea de Geografie, București