Pe vremea când eram în facultate, mi s-a spus că postul de geograf nu există în nomenclatorul de meserii. Nu știu dacă era adevărat, acum văd că apare. Însă această informație s-a dovedit a fi extrem de coerentă cu realitatea pieței muncii și mă tem că – deși situația pare să se fi îmbunătățit într-o oarecare măsură – încă este cazul. Ca în multe alte situațîi, absolvenții se regăsesc, după terminarea studiilor, în domenii deloc legate de specialitatea lor. Ceea ce scade valoarea și utilitatea studiilor respective și a diplomei primite, atât în ochii studenților cât și ai angajatorilor. Ceea ce este injust și nemeritat, așa cum voi încerca să va explic în rândurile următoare.

Situația aceasta și imaginea nefericită a studiilor legate de geografie au mai multe cauze. În primul rând, numărul mare de studenți și deci imposibilitatea fizică de a fi absorbiți în domeniul lor pe piață muncii, fapt legat pe de-o parte și de facilitatea de a fi admis la aceste facultăți, care, din păcate, servesc și drept debușeu pentru masele indecise. Nu voi intra într-un monolog referitor la faptul că nu toată lumea trebuie să aibă facultate (în țările vestice, de exemplu, nu este deloc așa), că desființarea liceelor profesionale a fost o idee proastă, că universitățile ar trebui să aibă și alte criterii în afară de numărul de taxe colectate (a se citi « calitate, nu cantitate »), că își bat singure cuie în talpă acceptând studenți care mai târziu nu vor avea un impact pozitiv asupra imaginii lor etc., etc. Aceasta este o altă discuție care ar trebui purtată la nivel politic mai degrabă decât pe un blog. Dar sper că v-am făcut să înțelegeți contextul.

În al doilea rând, locurile de muncă rămân extrem de limitate în domeniu. Geografii pot lucra, pe baza competențelor concrete pe care le obțin în facultate, în posturi relativ limitate ca tipologie. Și, dacă tot vorbim despre locuri de muncă, trebuie subliniat și faptul că între elementul “piața muncii” și elementul “studii universitare”, la modul foarte general, în România, nu există practic nici un fel de pod de comunicare. Cu atât mai mult în cazul facultăților non-tehnice. Cu excepțiile de rigoare, date fie de tipul de studii, de acele programe de învățământ bine gândite sau de acei profesori pasionați și implicați, latura practică a studiilor universitare este fie limitată, fie neadaptată nevoilor pieței muncii. Universitățile nu știu ce (și cât) le trebuie instituțiilor și întreprinderilor care ar trebui să îi primească ulterior pe tinerii absolvenți, în timp ce acestea nu știu ce se face în universități. Iar această lipsa de comunicare lasă în urmă victime : tinerii posesori de diplome, imaginea universităților (despre importanta căreia ar trebui discutat separat și serios), nivelul general de pregătire și de adaptabilitate al tinerilor absolvenți.

În fine, studențîi și absolvenții geografi nu sunt feriți de stereotipuri. Însă, în ciuda ideii larg răspândite, treaba unui geograf nu este să știe pe dinafară lungimi de râuri, înălțimi de munți sau nume de capitale. Aceea este treaba unui atlas. Sau, mai nou, a lui Google.

Oricine a trebuit să își caute un loc de muncă sau să convingă un angajator știe că punctele tari, acelea care duc la o angajare de succes (sau la o angajare pur și simplu) țin în mare parte de experiență : ce anume știi să faci. Or, o știință atât de complexă și completă ca geografia este, poate, greu de corelat cu niște competențe specifice utile în afară domeniului respectiv. Sau … nu ?

Acest articol se dorește a fi un manifest pentru « nu ».

Am fost angajată la jobul actual pentru că am terminat geografia. Nu, nu lucrez în domeniu. Nu există nici o legătură între materiile studiate la facultate și ceea ce fac astăzi. Însă angajatorul meu a avut bunul reflex de a « citi printre rânduri » și de a înțelege că un geograf înseamnă mai mult decât competențe concrete – acelea pe care le deprindem în facultate : să știe să facă o harta, să analizeze o formă de relief, să înțeleagă o evoluție demografică. Și mi-a spus că am primit postul deoarece el consideră că un geograf are o anumită capacitate de analiză și de « cartografie » – a situațiilor, a problemelor, a contextelor.

Bineînțeles, vorbea despre competențele transversale : un concept deosebit de utilizat la nivelul Uniunii Europene, care a construit chiar și un nomenclator pe acest subiect, conținând elemente care pot fi sau nu asociate anumitor experiențe profesionale. Acestea sunt legate de cum gândim, cum aplicăm cunoștințele, de limbaj, de interacțiune socială, de atitudini și valori.

Acest mod de a vedea lucrurile m-a pus pe gânduri. De ce viitorii sau tinerii geografi trebuie să devină cinici cu privire la capacitățile lor sau la valoarea studiilor pe care le fac ? De ce angajatorii se complac în necunoștință și în stereotipuri, fără să încerce să privească dincolo de competențele concrete – sau de ideile preconcepute ? De ce nu sunt puse în evidență și elementele transversale pe care un student le obține pe parcursul anilor de facultate, mai ales având în vedere că, de cele mai multe ori, sunt mai valoroase pe piață muncii  decât altele, mai concrete?

Îmi permit așadar să fac un prim pas, incomplet și modest, spre clarificarea acestei probleme și spre sublinierea capacităților unui geograf : în primul rând pentru că nu știm să ne vindem din punct de vedere profesional și deci avem, inevitabil, de pierdut, dar și pentru – dacă vreți – mândria noastră personală, care, după un număr oarecare de încercări profesionale eșuate, poate avea de suferit.

Așadar, ce știe să facă un geograf, în afara competențelor sale concrete ?

• Are o gândire sistemică ;
• Poate analiza la mai multe scări, din mai multe puncte de vedere și la diferite niveluri ;
• Poate schematiza și cartografia ;
• Are o viziune profundă (nu este superficial) ;
• Are o privire critică ;
• Observă ;
• Analizează ;
• Are răbdare ;
• Se adaptează rapid ;
• Știe să analizeze corect cadrul temporal al unei situații/proiect ;
• Știe să sintetizeze și să prezinte ;
• Știe să raporteze corect informațîi ;
• Știe să sublinieze un cadru sau să dea o stare de fapt ;
• Este creativ și atent : think outside the box ;
• Poate vedea imaginea de ansamblu ;
• Poate face legături între elemente cu ușurință (relaționări) ;
• Este caracterizat printr-o deschidere de spirit ;
• Este curios ;
• Este capabil să analizeze relațiile cauză-efect.

Aceste capacități, care în mod cert reprezintă doar o fracțiune din total, se pot dovedi extrem de valoroase la locul de muncă, indiferent de natura acestuia. Sunt genul de elemente pe care un bun manager le caută în angajații săi, deoarece, pe termen lung, aduc o valoare adăugată esențială activității sale și echipelor din care fac parte astfel de persoane. Sunt, așadar, elemente cheie, care ar trebui exploatate, exprimate și introduse în mințile celor care au de-a face cu geografi. Și este rolul facultăților și al absolvenților de a aduce în discuție aceste competențe transversale și de a schimba astfel imaginea eronată asociată domeniului lor, o imagine categoric nemeritată.

 Sursa imaginii.

Impulsul mi l-a dat Domnul Profesor Mihai Ielenicz când, la sfârșitul unuia dintre cursurile dumnealui din luna Octombrie 2012, încheie printr-o rugăminte la cei prezenți de a se găsi cumva printre noi măcar o persoană care să îi aprindă o lumănare lui Simion Mehedinți pe 14 sau 15 ale lunii Decembrie…Atunci mi-a venit ideea de a-l cinsti și mai mult și de a-i păstra un loc special într-unul din articolele mele scrise în jurul acestor date…Acela a fost momentul în care s-a născut în mine dorința de a-mi cunoaște înaintașii în această știință ce se numește Geografie!

Sunt la început de drum, dar mi-am spus că trebuie să găsesc ceva impresionant despre Profesorul Simion Mehedinți de relatat publicului larg și care să facă obiectul unei frumoase omagieri. Nu știu dacă am surprins esențialul, dar gestul cred că îi face oricum cinste acestui deschizător de drumuri și unde altundeva mai potrivit să ne aducem aminte de ceea ce a reprezentat Simion Mehedinți pentru lumea geografică românească decât într-una din paginile virtuale ale revistei studenților geografi?

Geograf cu spirit filosofic, Simion Mehedinți s-a născut la data de 19 Octombrie 1868 în pitoreasca localitate Soveja din Țara Vrancei, cu o menire: aceea de a face lumină în această nebuloasă inițială ce descria geosferele și de a o supune forței modelatoare a mâinii științifice pentru totdeauna. Îndemnat de Titu Maiorescu să plece la Paris unde avea să-și desăvârșească studiile, Simion Mehedinți nu a uitat niciodată de acest popor și s-a întors pentru a contribui la crearea Școlii Geografice Românești. În viziunea lui, Geografia nu putea deveni știință fără a i se recunoaște un obiect de studiu și metode proprii de cercetare, fapt ce l-a determinat pe Simion Mehedinți să purceadă prin a lămuri mai întâi acest fapt, prin multiple colaborări cu revista ”Geopolitică și geoistorie”, pentru ca ulterior să studieze îndeaproape elementele componente ale obiectului. Talentul său literar face ca operele sale să fie apreciate atât de geografi, cât și de umaniști, în general, iar făgașul pe care a pornit Facultatea de Geografie nu a putut fi în primii ani de existență (1900 – anul înființării catedrei de geografie în cadrul Facultății de Litere din București) decât unul umanist, iar mai apoi științific în adevăratul sens al cuvântului.

Înfocat legionar, Simion Mehedinți a petrecut ultimii ani de viață părăsit de colaboratori, lăsat în stradă și dezgustat de societatea comunistă care începuse să distorsioneze imaginea corectă a geografiei pe care, cu greu, o schițaseră marii geografi din perioada ante și interbelică. Dacă peregrinajul prin multele școli generale, liceale și universitare l-ar plasa mai degrabă în rândul unor savanți atotștiutori, fără îndrumarea lui Alexandru Odobescu spre bursa oferită de Societatea Română de Geografie, pentru a-și săvârși “studiile mai înalte de geografie”, Simion Mehedinți nu ar fi ajuns să își susțină teza de doctorat în geografie ”Uber die katographische induktion”, în anul 1899 la Leipzig. Intrat în cercurile academice în 1915, Simion Mehedinți era susținătorul geografiei calitative, fapt demonstrat prin demisia de pe postul de profesor de Geografie după 38 de ani de carieră, în anul când se decide transferul Catedrei de Geografie din cadrul Facultății de Litere în cea de Științe.

Cu aceiași ochi cu care geografii din zilele noastre analizează un peisaj, o formă de relief sau o apă curgătoare, Simion Mehedinți îndrăznea să privească spre Universul nemărginit, considerând că geografia este atât cât spațiul fizic permite omului să cunoască.  Mergând din aproape în aproape, trece de la abordarea ”Problemelor geografiei contemporane ca știință despre Cosmos” (1900) la ”Eterogenitatea celor patru sfere”. Tot lui îi datorăm și o primă ”Introducere în studiul geografiei”(1904) și monumentala ”Terra”, care ne transportă într-o lume geograf-literară plină de semnificații ce mai târziu sunt confirmate și de alți geografi ai lumii. Să nu uităm de preocuparea lui pentu istoria României, pentru originea noastră, lucrarea ”Vechimea poporului român și legătura cu elementele alogene”(1924) fiind esențială în această direcție. Vocea lui Simion Mehedinți a răsunat și dincolo de granițele țării, lucrări precum ”Terra”(1930), ”Geografia României”, ”Quelque observations sur l’evolution de la geographie en Roumanie”, în ”La vie scientifique en Roumanie”, Academia Română, tomul IV: “Sciences pures” I, pag. 329-371. București, 1937, având o importanță internațională și fiind aclamate de specialiștii mondiali în domeniu.

Principiile predării geografiei în gimnazii și licee izvorăsc tot de la Simion Mehedinți, și lui îi datorăm nu numai darul său geografic direct, ci și formarea profesională pe care le-a oferit-o discipolilor săi, cum ar fi George Vâlsan, Mihai David, Vintilă Mihăilescu.

Devotat ideii creștinismului ortodox, convins pe deplin că avuția unei națiuni e reprezentată de frumusețea și complexitatea cadrului natural, dar și tradițional-cultural, antropogeografic, Simion Mehedinți a susținut cu motivații inovatoare pentru timpul său  întemeierea unei științe a spațiului și a timpului planetar, în care să se oglindească adâncul cuget al unui popor, creația Lui Dumnezeu și întreg ansamblul de procese și fenomene care se derulează după legi geografice. Concentricitatea gândirii sale face ca realitatea geografică să fie percepută, în urma scrierilor sale și prin discipolii săi, mai mult decât ca pe un material de studiu, ci mai ales ca un loc unde sensibilitatea minții și a sufletului uman se împletesc cu genialitatea unui produs științific.

Ultimii ani din viață, petrecuți în umbră și în frig, la mila autorităților comuniste, au însemnat pentru el un prelungit chin fizic și o tortură sufletească. Casa în care operele sale literare și științifice au înflorit și au prins aripi a reprezentat și ultimul loc în care Simion Mehedinți a fost văzut în plină glorie, iar acum între pereții săi cercetătorii Institutului de Geografie își desfășoară activitatea. A lăsat, totuși, o moștenire geografilor: iubirea pentru Pământ și un portret de poveste, care privește prin ochii generațiilor ce l-au succedat din amfiteatrul care acum îi poartă numele și un caracter de adevărat geograf, perceput de el nu ca un dar, ci “ca o sumă de deprinderi tari, dobândite prin muncă”… Simion Mehedinți – la 50 de ani de la trecerea în neființă, dar mereu prezent în tot ce Geografia a fost, este și va fi…

Bibliografie: 

http://www.crestinortodox.ro/parinti/simion-mehedinti-savantul-geograf-pedagogul-crestin-97580.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_Mehedinti