Grupul de Activităţi pentru Mediu, o organizaţie de control din SUA, estimează că doar 11% din cele aproximativ 10.500 de ingrediente obişnuite ale produselor de îngrijire personală au fost testate. Imaginaţi-vă o mamă care îşi îmbăiază copilul într-o baie cu spumă. Copiilor le place să se bălăcească printre balonaşe de săpun, aşa că o baie cu spumă este modalitatea ideală pentru a încuraja copilul să facă baie. Dar câte mame sunt conştiente de faptul că spumantul de baie conţine dietanolamina, trietanolamina si monoetanolamina. Aceste trei substanţe când se combină cu nitriţi produc nitrozamine, precum NDEA (N-nitrozodietanolamina), o substanţă foarte cancerigenă, care afectează în mod special rinichii şi care este foarte uşor absorbită de către piele, mai ales de către pielea sensibilă a copiilor.

Potrivit unui studiu realizat în 2012 de cercetătorii companiei Biosen, din Marea Britanie, femeile folosesc, în medie, 13 produse cosmetice zilnic. Toate aceste produse conţin în total peste 515 substanţe chimice. Cele mai “bogate” în chimicale sunt parfumurile. Acestea sunt realizate dintr-un cocktail de peste 250 de ingrediente, potrivit studiului, unele ajungând chiar şi până la 400 de ingrediente. Rujul conţine aproximativ 33 de ingrediente, loţiunea de corp 32, mascara 29, iar cea mai “curată” gamă de produse, crema de mâini, conţine in medie 11 ingrediente.

“Înfrumuseţarea s-a schimbat radical în ultimii ani. Noile produse minune conţin tot mai multe chimicale pentru a avea rezultate mai bune, ceea ce înseamnă că femeile sunt supuse unui risc care creşte constant”, a declarat Charlotte Smith, reprezentant Biosen.

În plus, produsele cosmetice conţin şi substanţe chimice care duc la dependenţă. Dacă nu le mai folosiţi, pielea devine iritată şi mai uscată decât înainte de folosire. Fabricanţii de produse cosmetice se asigură astfel că veţi  folosi produsele lor toată viaţa.

Pentru tot mai multe persoane, biocosmetica pare să fie răspunsul: o “cosmetică vie”, după traducerea liberă promovată de adepţii mişcării, traducere venită de la sensul cuvântului “bios” din limba greacă – “viaţă”. Este acea cosmetică bazată exclusiv pe ingrediente naturale, obţinute prin procedee mecanice.

Biocosmeticele au în componenţă ingrediente de provenienţă vegetală, substanţe extrase din flori, rădăcini de plante sau din fructe, care nu au fost tratate chimic, ori de provenienţă animală, cum ar fi mierea de albine. Conservanţii şi parfumurile sunt înlocuite cu uleiurile vegetale şi eterice. Biocosmeticele cu ingrediente de provenienţă animală sunt destinate mai ales tenului matur.

Cosmeticele şi produsele de îngrijire trebuie să respecte anumite standarde şi să aibă o certificare de specialitate pentru a fi numite organice. Astfel, plantele din care se extrag uleiurile şi esenţele utilizate într-un produs cosmetic organic sunt cultivate pe terenuri unde nu se folosesc pesticide.

O cosmetică naturală am învăţat, într-un fel, de la bunicile noastre: să ne spălăm pe cap cu infuzie din frunze de nuc sau urzică, să ne facem “măşti” pentru păr cu ou şi miere, să ne dăm cu lapte sau iaurt pe piele ca să fie hidratată, să ne spălăm cu ceai de pătlagină sau muşeţel pe faţă pentru curăţenia tenului şi lista poate continua.

Cel mai important este să ne documentam foarte bine cu privire la substanţele cu care ne tratăm corpul şi să ne transformăm din cumpărători ignoranţi, în cumpărători bine-documentaţi. De asemenea, este foarte important să ne cunoaştem caracteristicile specifice ale pielii şi să folosim exact acele produse care ni se potrivesc.

Ce am citit:

www.organicfacts.net

www.naturalnews.com

www.davidsuzuki.org

www.jurnalparanormal.ro

Sursa foto: http://makeupandbeauty.com/harmful-chemicals-beauty-products-safer-alternatives/

Articol realizat de Elena Valentina Gherghina Saulescu,

Manager Biorganicbubu.ro şi…proaspătă mămicuţă de fetiţă!

Imaginile din Blaj, cu explicaţii, vor vorbi de la sine! Concluzia? Aşa da, Blaj!

Primula auricula (Urechea ursului) este o subspecie a plantei Primula officinalis (Ciubotica cucului). Aceasta creste in regiunile alpine, fiind nativa din Alpii Elvetieni. Primula auricula este protejata de lege, iar din aceasta cauza, semintele acestei specii sunt des cultivate in gradini. Urechea ursului este apreciata ca floare a primaverii, datorita frumusetii florilor de culoare galbena, care infloresc in luna martie si au o mireasma placuta. Primula auricula se dezvolta cu usurinta pe solurile reci si umbrite.

Hibridizarea speciei de Primula auricula cu Primula officinalis (Ciubotica cucului) a creat o varietate de subspecii cu flori de diferite forme si culori.

Din punct de vedere terapeutic, Urechea ursului era apreciata ca remediu natural impotriva tusei (infuzie din frunze de Primula auricula).

Primula officinalis, denumita popular si ciubotele cucului sau tata vacii, infloreste in perioada mai-iunie si are florile tot de culoare galbena, asemeni Primulei auricula, cu un miros placut. Ciubotica cucului poate fi gasita mai usor, deoarece creste atat in zone de stepa, cat si in zonele montane si pajisti.

Ciubotica cucului este o cunoscuta planta medicinala, in special pentru vindecarea afectiunilor plamanilor, dar si pentru eliminarea deseurilor din organism. In tratamentul afectiunilor respiratorii, Ciubotica cucului are un rol foarte important, deoarece este un bun expectorant, fluidificand secretiile bronhice. Infuzia preparata din florile de ciubotica cucului se recomanda a se bea de 3 ori pe zi (3 cani pe zi) pentru a vindeca tusea, iar decoctul din radacini de ciubotica cucului trateaza bronsita, laringita si pneumonia (2 cani pe zi).

Ceaiul din ciubotica cucului trateaza si insomniile, avand proprietati linistitoare si calmante. De asemenea, daca beti 2 cani din ceaiul preparat din urmatorul amestec de plante: radacini de ciubotica cucului, radacini de papadie, frunze de urzica si mladite de soc, va puteti curata organismul de toxine. Toate aceste plante le gasim primavara, chiar atunci cand organismul nostru are nevoie de o detoxifiere.

Bucurati-va de frumusetea primulelor si protejati Primula auricula (Urechea ursului), specie datorita careia putem astazi sa oferim in dar micile, gingasele si coloratele primule.

Articol scris de Alina Tudor, doctoranda a Universitatii din Bucuresti, Facultatea de Geografie

Surse:

http://www.mariatrebenherbs.com

http://encyclopedia.jrank.org/

http://www.ehow.com/

http://health-from-nature.net

http://www.sanatatecuplante.ro

Sursa foto:

http://luirig.altervista.org/cpm/albums/bot-011/primula-auricula22563.jpg

http://luirig.altervista.org/schedeit/pz/primula_veris.htm

Intr-un parc exista neaparat banci, locuri de joaca pentru copii, ba chiar fantani arteziene, sculpturi, statui; de asemenea, peisajul  poate fi „imbogatit” de existenta unui „mini” lac sau a unei ape – de cele mai multe ori statatoare.

Insa cel mai important, parcul ne intampina cu diferite specii de arbori si arbusti ornamentali, plante si flori variate, pasari si animalute rozatoare (de regula), ce au menirea sa te relaxeze numai admirandu-le sau pur si simplu fiind in preajma lor.

Elementele antropice, artificiale, ale unui parc sunt aleile pavate, stalpii de iluminat, cosurile de gunoi, bancile, fantanile, sau orice obiect realizat de mana omului. Dintre cele enumerate mai sus, consider ca elementul caruia trebuie sa i se dea cea mai mare atentie este cosul de gunoi, locul care trebuie „salutat” cum se cuvine de cei care se plimba in parc si au diferite activitati.

Degradarea unui parc incepe, in primul rand, tocmai prin neglijarea acestui element; „mai bine arunc pe jos, mi-e lene sa merg pana la cos”- cu o astfel de gandire incepe drama ecologica. Nu, sa nu-ti fie lene, pentru ca acest spatiu numit parc este „inima” orasului in care locuiesti, este locul de care te bucuri si trebuie respectat, pastrat, ingrijit.

Beneficiile aduse de „intalnirea” cu parcul sunt diferite:

-fabrica de oxigen urbana;

-loc de relaxare, socializare, plimbare, alergare;

-exemplu educativ pentru cei mici, carora li se pot tine „mini” lectii de botanica (ba chiar de zoologie); copacii, arbustii, iarba sunt lacasul a diferite specii de pasari, insecte, soparle, rozatoare, gandacei.

Cu alte cuvinte, respecta copacul din parc, ce-ti da umbra lui in zilele toride ale verii sau doar te linisteste prin sunetul crengilor sale sub adieri racoroase de toamna, respecta privelistea naturala a acestui spatiu verde, respecta natura urbana!

Articol realizat de Iulia Oanără

(Iulia Oanără a terminat in 2011 masterul „Managementul impactelor de mediu” – Specializarea Stiinta Mediului, Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole din cadrul Universitatii Ovidius Constanta; in anul 2009, in cadrul aceleiasi facultati, a absolvit specializarea Geografie.)

Surse fotografii:

http://www.opiniatimisoarei.ro/wp-content/uploads/2011/07/parcul-rozelor-2.jpg

http://www.rezervatiinaturale.ro/article/11741/Parcul-din-Slanic-Moldova

http://www.coldwater.org/Content/Rec_Parks.html