Proiectul „RO02-0013 – Studiu integrat privind contribuţia ecosistemelor din ariile protejate Natura 2000: Pricop-Huta-Certeze şi Tisa Superioară la dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale (SIENPHCTS)” este finanțat printr-un grant acordat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia, Program RO02 – „Biodiversitate și servicii ale ecosistemelor”, Apelul pentru propuneri de proiecte nr. 1, al cărui Operator de Program este Ministerul Mediului.

În cadrul acestui proiect, s-a realizat o cercetare privind analiza modului de exploatare și valorificare turistică a resurselor din cele două situri Natura 2000 Pricop-Huta Certeze și Tisa Superioară.

Dintre toate resursele existente în cele două situri Natura 2000 Pricop-Huta-Certeze și Tisa Superioară, dar și în unitățile administrativ-teritoriale suprapuse acestora, cea mai importantă este lemnul, utilizat ca materie primă în construcții, combustibil sau produs turistic, pe bună dreptate acest areal fiind considerat un adevărat bazin al civilizației lemnului. Esențe de lemn precum stejar, fag, paltin, frasin (esență tare), alun, salcie (esență moale), păr, nuc, cireș, prun (pomi fructiferi) au fost și continuă să reprezinte o materie primă utilizată în realizarea a diverse obiecte și produse.

Pe baza datelor din teren, a surselor cartografice accesate, dar și a consultării literaturii de specialitate, lemnul își găsește materializarea în comunitățile din cele două situri în următoarele categorii de produse/bunuri: gospodării țărănești și anexe, pensiuni turistice, porți din lemn, biserici din lemn, obiecte de mobilier, obiecte de uz casnic, obiecte decorative şi unelte de lucru, cruci votive din lemn și troițe, fiind mai mult sau mai puțin conștientizate ca valoare turistică.

O pondere importantă a gospodăriilor țărănești și a anexelor acestora aveau ca bază de construcție lemnul, acesta fiind utilizat ca material de construcție de la acoperiș până la temelia casei. În prezent, exceptând casele deja construite și de o valoare inestimabilă ca elemente arhitecturale și vechime, există, punctiform, case de vacanță/pensiuni construite recent și care valorifică prezența masei lemnoase. Pe lângă acestea, împrejmuirile caselor (garduri), fântânile sau instalațiile tradiționale utilizează ca materie primă tot lemnul. Din păcate, valoarea patrimoniului tradițional nu este luată, momentan, în calcul în nicio ofertă turistică locală sau regională.

Porțile din lemn reprezintă elementul cel mai bine individualizat turistic, când vine vorba de Maramureș. Sculptate, pictate sau crestate, acestea au o ornamentică bogată, cu o simbolistică veche, cu o structură inițială formată din 3 stâlpi și care a evoluat treptat la porți pe 5, 6 sau 8 stâlpi. Polarizarea lor este una extraregională, dovadă constituind-o și solicitările de porți pe care le primesc meșterii populari de la clienți din varii colțuri ale țării.

Percepute ca o lucrare colectivă, țărănească, bisericile din lemn sunt expresia spiritualității oricărei comunități rurale. Mărturie stau edificiile ecleziastice din Bârsana, Săpânța, Rona de Jos, Tisa etc., cu elemente bizantine și gotice și cu similitudini în ceea ce privește principiul de construcție cu casa tradițională. Recunoașterea lor ca monumente istorice, inclusiv în patrimoniul UNESCO (cum este cazul bisericii din lemn de la Bârsana) a atras includerea unora dintre acestea în itinerarii turistice exterioare, dedicate întregului Maramureș. Este și cazul circuitului bisericilor de lemn din Transilvania de Nord.

Cea mai mare răspândire, atât în interiorul teritoriului analizat, cât și în afara acestuia, o au obiectele de mobilier, obținute actualmente fie în cadrul unor ateliere meșteșugărești, fie de agenți economici cu activitate în domeniul valorificării lemnului. Acestea sunt comercializate ca obiecte de artizanat în ateliere locale, târguri, expoziții cu vânzare etc.

Obiectele de uz casnic, obiectele decorative şi uneltele de lucru realizate din lemn sunt, de asemenea, o exprimare a spiritului creator al comunităţii, meşterii îmbinând funcţia utilitară cu cea decorativă într-o manieră distinctă. Deşi, în prezent, funcţia utilitară a acestor obiecte sau unelte şi-a pierdut în cea mai mare parte amploarea şi chiar întâietatea, ele întregesc imaginea asupra modului în care o comunitate valorifică o resursă aflată la îndemână şi oferă informaţii în plus legate de specificul comunităţii respective.

Prin urmare, acestea au posibilitatea „să vorbească” persoanelor din exteriorul comunităţii despre istoria şi personalitatea comunităţii respective, iar povestea este cu atât mai atractivă şi mai eficientă cu cât ele pot fi văzute de turişti fie în momentul în care prind contur în atelierul meşterului, fie în momentul în care sunt puse la lucru la ele acasă, în gospodărie.

Iar pentru cei care doresc să ducă acasă un mic fragment palpabil din experienţa trăită în timpul periplului lor pe aceste meleaguri, obiectele din lemn pot fi o soluţie ideală. Crucile votive din lemn și troițele, regăsite în cimitire, la intersecții de drumuri sau în fața unor case, constituie alte elemente de specificitate din areal, acestea fiind realizate din esențe de lemn tare, prin utilizarea însușirilor naturale ale lemnului, cioplire, sculptare, crestare sau pictare și nu sunt integrate în niciun itinerariu turistic.

Analiza turistică întreprinsă în situri denotă existența unui potențial turistic bogat dictat de produsele obținute din lemn, dar care încă își regăsește puțin aplicabilitatea în activitatea turistică, atenția comunităților locale fiind mai mult direcționată spre alte categorii de valorificări economice.

Analiști teritoriali Ana-Maria Pop, Gheorghe Hognogi, Lelia Papp

Pădurea Snagov este declarată arie protejată prin HCM 894 din 1952 şi confirmată prin Legea 5/2000. Aria protejată Pădurea Snagov a fost încredinţată în custodia Ocolului Silvic Snagov, din cadrul Direcţiei Silvice Bucureşti, în baza convenţiei de custodie încheiată între Agenţia pentru Protecţia Mediului Ilfov şi custode, astfel dreptul de administrare și folosinţă al terenului revenind Ocolului Silvic Snagov.

Pădurea Snagov este o rezervaţie ştiinţifică, geobotanică, floristică, pentru protecţia în special a 15 exemplare seculare de fag (Fagus silvatica), crescute accidental în această regiune din Câmpia Română.

Din spectrul floristic al ecosistemului de pădure de stejar, amintim: stejar, frasin, ulm, plop alb, plop cenușiu. Printre arbuştii din Pădurea Snagov amintim: porumbarul, măceșul, lemnul câinesc, păducelul, cătină albă, cătină roșie. Echilibrul ecologic al ariei protejate este susţinut şi de căprioare, cerbi lopatari, pisici sălbatice, fazani, potârnichi, la care se adaugă cintezoi, piţigoi, privighetori, porumbei sălbatici şi turturele.

În Aria Naturală Protejată Pădurea Snagov sunt permise activitățile silvice prevăzute în amenajamentele silvice, dar şi acţiuni de vânătoare cu permisiunea Ocolului Silvic Snagov. În cazul producerii unor pagube, Ocolul Silvic Snagov poate solicita derogări în conformitate cu legislaţia.

Pe suprafaţa Pădurii Snagov este interzis accesul animalelor domestice aparţinând comunităţilor, asociaţiilor, firmelor sau persoanelor fizice şi totodată este interzisă extragerea prin orice mijloace a oricărui tip de vegetaţie forestieră.

Recoltarea plantelor din flora sălbatică de pe teritoriul Pădurii Snagov nu este permisă. Colectarea se poate face doar în scop ştiinţific şi cu acordul scris al Ocolului Silvic Snagov. Nu este permisă capturarea vreunei specii din cadrul faunei sălbatice sau distrugerea cuibului, bârlogului şi colectarea ouălor avifaunei.

Sunt acceptate la nivelul Ariei Protejate cercetările ştiinţifice promovate de Ocolul Silvic Snagov sau efectuate de colaboratori externi, desfăşurate pe baza unor contracte de cercetare cu Direcţia Silvică Bucureşti.

Introducerea unor specii alohtone pe teritoriul Pădurii Snagov este interzisă, însă este permisă luarea unor măsuri de eliminare şi stopare a unor specii invazive, ce pot periclita integritatea ecosistemelor.

Accesul persoanelor în Aria Protejată Pădurea Snagov este permisă pe trasee oficiale, însoţite de un delegat de la Ocolul Silvic Snagov. Vizitarea rezervaţiei se realizează pe baza unei taxe. În ceea ce priveşte circulația autovehiculelor, motoretelor, motocicletelor şi a altor vehicule cu motor care folosesc combustibili tradiţionali, aceasta este permisă numai pe drumurile publice, dar şi pe cele forestiere până în dreptul indicatoarelor sau a barierelor ce au rol de a limita accesul.

Comercializarea de produse alimentare în zona Ariei Naturale Protejate Pădurea Snagov este strict interzisă. Totodată, camparea şi aprinderea focului pe teritoriul Pădurii Snagov sunt strict interzise.

Zona Snagov este una dintre cele mai prolifice din ţară în ceea ce priveşte investiţiile în imobiliare. Tendinţa este normală având la bază condiţiile naturale (aer curat, acces la lac, pădure), istoricul locului şi apropierea de capitală, toate acestea făcând din Snagov un adevărat cartier rezidenţial.

Acest lucru a generat de-a lungul timpului, la nivelul Pădurii Snagov, probleme de mediu, precum aruncarea molozului din construcții în pădure și depozitarea deşeurilor menajere în liziera pădurii. De-a lungul timpului, o problemă importantă a reprezentat-o tăierea copacilor.

Dragi cititori, voi ce știți despre vestiții codrii ai Vlăsiei ? Cum vedeți situația lor peste 10 ani ?

Surse: Planul de management al Ariei Naturale Protejate-Pădurea Snagov şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ariei Naturale Protejate-Pădurea Snagov, www.fundatiasnagov.ro, http://www.cjilfov.ro/site/mediu, http://www.skytrip.ro/aria-naturala-protejata-padurea-snagov-din-judetul-ilfov-ob-2937.html,http://www.realitatea.net/speciile-si-habitatele-naturale-din-ilfov-amenintate-de-deseuri-si-defrisari_853146.html, http://www.youtube.com/watch?v=8OpD6AQF4u8&feature=related

[…] Ercul Erculean,

Căpitan Râmlean

Îşi repede calul

De răsună malul

Ş-ajunge-ntr-un zbor

La stânca cu dor.

„ – Eşti fată din peatră

Să te văd odată!”

„ – Cum să es din peatră,

Că sunt goală toată

Şi mă tem de soare,

Nu m-a soarbe oare?”

„ – Să n-ai nici o frică,

Fată sălbăţică,

Că te-oi lua-n braţă,

Să mă prind la viaţă

Şi te-oi acoperi

Şi mi te-oi feri

De vânt şi de soare,

De-a lor sărutare.” […]

(„Erculean” – poezie culeasă de Vasile Alecsandri din zona Cerna – Herculane)

Acum câteva luni, dragi prieteni Greenly, am început o serie de articole despre ceea ce am numit eu „Paradisul meu”, adică despre staţiunea Băile Herculane şi împrejurimile ei. Prima oară am vizitat acele locuri binecuvântate de Dumnezeu acum 12 ani, în anul 2000, ulterior revenind ori de câte ori am avut prilejul, pentru a-mi încărca „bateriile” bietului trup muritor cu energie divină. Iubirea şi pasiunea pentru aceste meleaguri-miracol au făcut să le prezint şi în teza mea de doctorat.

Iată-mă ajunsă la partea a III-a a poveştii mele de iubire fără sfârşit. Multe s-au mai întâmplat din mai şi iunie, lunile când am prezentat primele episoade de iubire (le puteţi reciti aici şi aici). Şi, la fel cum s-a petrecut în viaţa Elisabetei, Împărăteasă a Austriei, Regină a Ungariei şi a Bohemiei (n. 1837, München – d. 1898, Geneva), îndrăgostită şi ea pe veci de Herculane, şi în cazul meu aceste luni mi-au reamintit că doar Natura – Creaţie a lui Dumnezeu este pentru totdeauna adevărată, Ea nenăscând decepţii, cum o facem noi, cei muritori. Din mai şi iunie încoace, lecţii de viaţă îmi repetă că dezamăgirile apar când ne amăgim şi că detaşarea este cea mai bună soluţie…Detaşarea nu este o lecţie facilă ci una dificilă, mai ales când este vorba de o pasiune…iar acum vorbesc de draga mea revistă Greenly, care presupune multă muncă. Voi face însă tot ce-mi stă în putinţă ca Greenly să supravieţuiască!

Revenind la „Paradisul” herculean, vă promiteam că voi prezenta traseele parcurse de mine în Munţii Cernei şi Munţii Mehedinţi şi, în episoade din viitorul mai îndepărtat, boli ce pot fi vindecate cu ajutorul darurilor Naturii, pe aceste tărâmuri binefăcătoare.

În acest articol, vă voi prezenta traseul ce pleacă din Băile Herculane şi ajunge la Crucea Albă şi Grota lui Şerban, pe Domogled. Trebuie să fac de la început o precizare importantă: intenţionez să vă vorbesc în această suită de articole DOAR despre traseele efectuate de mine. Sunt multe altele pe care nu le-am realizat şi pot doar spera că Domnul îmi va da forţă, timp şi sănătate să le parcurg în anii ce vin. Aş putea să le descriu „din cărţi”, dar nu vreau să fac acest lucru. Întotdeauna am avut convingerea că informaţiile oferite dintr-o experienţă de viaţă (şi nu una de lectură) aduc frumuseţe, autenticitate şi lasă o „amprentă” unică în sufletul cititorului.

1). Aşadar, pentru a ajunge la Crucea Albă, se pleacă de la Hotelul Cerna, mai precis din spatele lui, de pe strada Domogled, aflată mai sus de vestitul izvor de apă plată, unde lumea savurează lichidul dătător de viaţă şi sănătate. Se urmează traseul marcat cu cruce albastră. Dacă vă uitaţi spre Crucea Albă, din staţiune, pare imposibil să ajungem la ea. Din fericire, nu e aşa!

2). La capătul străzii Domogled, se află DN 67 D, drum naţional pe care mergem aproximativ 50 de metri în amonte, urmărind să descoperim cărăruia desprinsă din şosea, spre dreapta.

3). Urcăm pe aceasta alte câteva zeci de metri, apoi pe nişte trepte de beton şi ajungem în pădurea de fag.

4). Străbatem pădurea vreo 200 de metri, până întâlnim o potecă largă, numai bună de bătut cu piciorul…pardon, cu bocancii.

5). Iniţial, urcăm pe poteca largă, cu serpentine, „blândă” cu turiştii. Ulterior, ne întâmpină cu un „bun venit” subtil pinii negri bănăţeni iar traseul devine ceva mai dificil, urcuşul fiind pieptiş, printre calcare. Atenţie! Cei care au rău de înălţime nu trebuie să privească în jos! De altfel, eu nici nu le-aş recomanda să urce pe un asemenea traseu…Trebuie să vă spun că priveliştea se schimbă la fiecare „buclă” a serpentinei, fiind neasemuit de frumoasă, uneori tăindu-ne respiraţia! Se vede oraşul, surprins din diverse „unghiuri”, se pot admira Munţii Cernei şi Munţii Godeanu! Avem nevoie de aproximativ o oră şi jumătate să ajungem la cruce, aflată la o altitudine de 529 de metri. Încă o dată, atenţie: ne aflăm în plină rezervaţie naturală (Rezervaţia Domogled), deci lăsaţi totul neatins, indiferent dacă frumuseţea florilor vă îmbie la mai mult! Dacă faceţi un popas la cruce, cum de altfel mulţi turişti obişnuiesc, nu aruncaţi în urma dumneavoastră ambalaje, şerveţele, hârtii etc. Respectaţi natura şi toată frumuseţea oferită de ea! [Rezervaţia Naturală Domogled, din perimetrul Parcului Naţional Domogled – Valea Cernei, este o rezervaţie ştiinţifică mixtă, geologică, geografică (forme carstice, cascade etc), botanică (vegetaţie unică), forestieră (făgete), zoologică (lepidoptere etc), speologică, peisagistică. Are o suprafaţă de 2382,8 ha iar administrator este Romsilva – Administraţia Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei .]

Traseul este unul dintre cele mai frumoase din Munţii Mehedinţi şi, putem chiar spune, de pe Valea Cernei! Până la Crucea Albă, vara, traseul este accesibil, însă iarna devine dificil, din cauza zăpezii şi a gheţii. Vă pot asigura, însă, că nu e imposibil! Cu bocanci şi cu…atenţie se poate urca şi iarna! Eu nu am urcat iarna, dar soţul meu – da! Şi nici unul din noi nu este alpinist…şi am trecut de multişor şi de 40 de ani! Vă recomand să vă încălţaţi şi vara cu bocanci, mai ales dacă intenţionaţi să nu vă opriţi la Crucea Albă şi să urcaţi mai departe.

Crucea Albă are şi o poveste: în timpul primului război mondial, un ofiţer din regimentul generalului Ioan Dragalina, ce călărea dinspre comuna Podeni spre Herculane, s-a prăbuşit în abisul Domogledului, odată cu un pod, ale cărui picioare fuseseră tăiate de inamici. Crucea este un omagiu adus memoriei acestui erou. O altă legendă a crucii spune că un tânăr din zonă, foarte îndrăgostit, a vrut să-şi impresioneze iubita şi să-i arate cât de mult o iubeşte prin cucerirea Domogledului. A fost, din păcate, foarte atras de peisaj şi…a păşit în gol, trecând în lumea de dincolo! Amândouă legendele se „sprijină” pe…IUBIRE! Iubirea de ţară şi neam sau iubirea pentru femeia inimii!

De la Crucea Albă, urmând traseul marcat cu banda galbenă, ajungem la Peştera lui Şerban sau Peştera de sub Şărban (numită aşa de la Vârful Şărban, aflat în apropiere, ce poartă numele unui fost haiduc). Este un traseu dificil, interzis iarna, desfăşurat pe o potecă abruptă numită „Poteca Pisicii” sau „Cărarea Pisicii”. Eu l-am făcut primăvara, fiind însoţită de soţul meu şi trebuie să vă mărturisesc că nici unul dintre turiştii care au poposit la Crucea Albă nu a vrut să ne însoţească. Şi nici pe traseu nu ne-am întâlnit cu vreun om…Pe traseu există multe porţiuni de grohotiş, care sporesc dificultatea urcuşului. Poteca are pantă accentuată şi este de multe ori îngustă. Însă şi în cazul acestei drumeţii, priveliştea e de vis, neputând fi uitată! De la cruce, se urcă între 30-45 de minute şi se ajunge la Peştera lui Şerban, de 86 metri lungime, aflată la 750 metri altitudine. Urmând mai departe traseul marcat cu banda galbenă, descoperiţi Domogledu Mic şi apoi Domogledu Mare. Eu nu am făcut acest traseu, dar vă pot spune (din relatările soţului meu, care l-a străbătut) că este foarte dificil, deseori urcând pe margini de prăpastie.

Până la următorul episod din povestea mea de iubire, vă doresc, dragi prieteni Greenly, drumeţii minunate, pe trasee sigure, parcurse cu multă grijă şi echipament adecvat! Aveţi grijă de voi!

Fotografii realizate de Vasile-Sorin Mănoiu şi Valentina-Mariana Mănoiu

Bibliografie:

1. Cristescu I. (1996), Miracolele Cernei. Herculane – Model turistic, Editura Hercules Friends, Drobeta Turnu Severin

2. Mănoiu Valentina-Mariana (2005), Structuri geoecologice specifice în depresiuni şi culoare de văi din Carpaţii Meridionali şi Subcarpaţii Getici. Interpretări comparative, Editura Printech, Bucureşti

3. Negrea Şt., Negrea Alexandrina (2002), Ad Aquas Herculi Sacras, Editura Timpul, Reşiţa

Asemenea paduri naturale intalnim si in Carpatii nostri stravechi, neatinse de mana omului, prafuite de trecerea anotimpurilor, insa mereu vesele, verzi, primitoare, iubitoare.

In padurile naturale ale Romaniei sunt prezente 34 formatii forestiere din cele 50 inventariate la nivel national, intalnindu-se toate speciile forestiere dominante, cu areale zonale (zambru, molid, brad, fag, gorun, stejar, cer, garnita) si cu areale intrazonale (larice, pin negru, pin silvestru, frasin, ulm, plop negru, plop cenusiu, plop tremurator, salcie alba, etc.)

Parcurile Nationale Beusnita-Cheile Nerei, Semenic-Cheile Carasului, Domogled-Valea Cernei si Cozia sunt simbolurile imensei bogatii a speciilor de arbori si arbusti, intretinuta de climatul mediteraneean predominant, care permite existenta speciilor termofile, dintre care se pot mentiona : Acer monspenssulanum, Fagus orientalis, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus etc, 8 specii si subspecii de Quercus, 7 specii si subspecii de Sorbus, 3 specii de Tilia, precum si numerosi arbusti rari (Daphne laureola, Syringa vulgaris, Hedera helix s.a).

Adevarati giganti ai lumii vegetale, domina arboretele naturale devenind depozitari ai unei ‘arhive’ pline de informatii. Cele mai valoroase centre de gene europene se afla in Carpatii Romaniei, mai ales pentru molid, brad, fag si gorun, asa cum reiese in urma cercetarilor efectuate in diverse tari. Speciile forestiere din padurile naturale ajung la dimensiuni impresionante, cu diametre de peste 1 m si inaltimi de pana la 60 m in cazul molidului.

In padurea Hartagul din Muntii Penteleu (Buzau), s-a descoperit in 1945 cel mai mare molid din Romania, o raritate in Europa, ce avea diametrul de 2,20 m si inaltimea de 62 m. Arborete naturale cu exemplare monumentale de fag se intalnesc in Parcurile Nationale Domogled-Valea Cernei, Beusnita-Cheile Nerei si Semenic-Cheile Carasului, in cadrul unor fagete de inalta productivitate .

Speciile relicte, care au supravietuit diferitelor glaciatiuni, dintre care relictele ocrotite Syringa josikaea si Hepatica transsilvanica si cele glaciare – mesteacanul pitic (Betula nana), mestecanasul (Betula humilis) – rivalizeaza cu monumentalitatea arborilor prin exuberanta si inocenta.

Fauna adapostita de aceste paduri este in mare parte aceeasi, raspandita pe intreg teritoriul tarii, ursul brun, lupul, cerbul carpatin, capra neagra, mistretul, capriorul, rasul, iepurele, pisica salbatica, vulpea si fazanul, fiind, pe rand, invitatii (si participantii) la spectacolul naturii.

Daca v-a placut acest articol, va rugam sa-l votati ! Si nu uitati sa va abonati la newsletter-ul revistei Greenly ! 

Articol realizat de Anca Milea

(Studenta in anul al III-lea, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucuresti, specializarea Geografia Mediului)

Bibliografie: Padurile Romaniei, parcuri nationale si parcuri naturale, Regia Nationala a Padurilor Romsilva, Bucuresti, 2004

Sursa fotografiilor: http://ro.wikipedia.org