Ultima forta identificata de psihologul James Swan – element motivant considerat de multi specialisti unul delicat si dificil de abordat – este reprezentata de… 

• Experientele psihologice profunde, de natura spirituala.

Oamenii din zilele noastre devin nervosi si nelinistiti atunci cand trebuie sa discute despre experientele spirituale pe care le-au avut. Un sondaj Gallup de opinie publica a aratat ca 30% din populatie a avut experiente mistice sau, cel putin, neobisnuite. Faimosul scriitor Mircea Eliade (1907-1986) spunea ca odata ce o persoana a trait o experienta mistica sau spirituala, aceasta ii va schimba definitiv viata iar una dintre consecintele aparute aproape intotdeauna dupa o asemenea experienta este constientizarea unei dimensiuni spirituale a naturii.

Multi aparatori ai naturii au trait o experienta mistica, adesea asociata cu vizitarea unui loc special din natura.

William Stapp, primul Director de Educatie pentru Mediu al UNESCO, datoreaza convingerile sale de aparator al naturii si resurselor naturale unei experiente pe care a avut-o in timpul unui curs de biologie la colegiu. Stapp nu era prea interesat de natura ci mai mult era preocupat sa devina campion national la lupte libere. In timpul unui curs de biologie, Stapp si colegii lui au efectuat o excursie de studiu pentru a analiza formele de viata dintr-un smarc ramas dupa reflux. In timp ce Stapp patrundea mai adanc in acel smarc, brusc a avut o senzatie de uimire si un sentiment de veneratie si admiratie pentru frumusetea si complexitatea numeroaselor creaturi pe care le vedea pentru prima data. In acel moment a realizat ca toate lucrurile si fiintele sunt interconectate si a intrat intr-o stare de transa, de bucurie plina de extaz si beatitudine. Era atat de patruns de aceste noi senzatii incat a fost la un pas de a se ineca din cauza fluxului ce se apropia. Aceasta experienta i-a schimbat tot cursul vietii. In cateva luni s-a mutat la un alt colegiu si a inceput sa studieze biologia si resursele naturale, cu cea mai mare pasiune. Mai tarziu, a infiintat primul Birou de Educatie pentru Mediu al UNESCO.  

Cuvantul „ conservare ” – „ conservation ” (lb.engleza) provine, de asemenea, dintr-o experienta transcendentala.

Intr-o dimineata de februarie a anului 1905, Gifford Pinchot (1865-1946), Seful Administratiei Silvice din perioada Presedintelui Theodore Roosevelt (1858-1919), calarea prin Rock Creek Park din Washington. Era foarte ingrijorat si preocupat din cauza dorintei de a elabora o politica guvernamentala pe termen lung, care sa descrie cel mai bine managementul optim pentru utilizarea tuturor resurselor naturale. Deodata, a intrat in transa si la capatul unui lung tunel de lumina a vazut un tinut din India numit „ conservancies ”, pe care l-a recunoscut ca fiind utilizat pentru folosul comun al populatiei. Cuvintele „ cel mai bun folos, pentru cel mai mare numar si cea mai lunga perioada ” i-au venit spontan in minte si s-a reintors rapid la Casa Alba pentru a-i povesti Presedintelui Roosevelt experienta traita. Acesta, in seara aceleiasi zile, a convocat o sedinta a cabinetului pentru a discuta despre experienta lui Pinchot. Unul dintre Secretarii de Stat ai Presedintelui a “cizelat” definitia politicii de management a resurselor naturale : „ utilizarea rationala a resurselor naturale, pentru cel mai avantajos folos al unui numar cat mai mare de cetateni si pentru o perioada cat mai lunga de timp ”.  [La ce va ganditi, dragi prieteni, cand cititi aceasta definitie ? Nu-i asa ca seamana foarte mult cu conceptul de „dezvoltare durabila” ? Si e vorba de anul 1905 !...]

Din cele prezentate pana acum reiese ca motivatia psihologica este cea mai importanta cauza a dezvoltarii si cultivarii unor sentimente profunde de dragoste pentru natura.

In lucrarile lor, Abraham Maslow (psiholog american, 1908-1970) si Carl Jung (psiholog si psihiatru elvetian, 1875-1961) au aratat ca mentalul si natura constituie un „ tot ” unitar la nivelul cel mai profund al fiintei noastre. Daca mintea si natura sunt „ izomorfe ” atunci putem intr-adevar sa intelegem ca suntem membrii unei mari familii din care fac parte si stelele, raurile, muntii, padurile, florile, pasarile, mamiferele, pestii, reptilele etc., care sunt interconectate, intre ele si noi, oamenii, existand profunde interrelatii. 

Atunci cand vorbim de familie, adesea utilizam termenul de „ inrudire ”. Antropologul Mary Catherine Bateson arata ca, in cazul de fata, ar trebui sa privim natura ca pe o “ruda” de-a noastra.

Civilizatia si cultura indiana au inteles cel mai bine faptul ca fiinta umana este un element perfect integrat in natura. Curentele filozofice si religioase din India au aprofundat raporturile dintre om si natura intr-o maniera neegalata de nici o alta cultura. Pentru hindusi, plantele, animalele si oamenii sunt fiinte alcatuite din aceeasi materie si din aceeasi esenta spirituala, supunandu-se deopotriva marelui ritm universal. Biologia contemporana a confirmat ceea ce gandirea hindusa a descoperit prin intuitie cu mii de ani mai inainte.  

In filozofia indiana, preceptul etic fundamental este “ahimsa”, non-violenta sau, cu un sens mult mai larg, iubirea atotcuprinzatoare. Literal, cuvantul “ahimsa” (lb. sanscrita) inseamna “a nu ucide”. “Ahimsa” pretinde ca omul sa respecte toate formele in care se manifesta viata. Potrivit regulii de comportament „ ahimsa ”, omul nu are dreptul, decat foarte intemeiat, sa rapuna viata. El nu are voie sa tulbure ordinea intrinseca a firii. Fiinta umana care urmareste sa respecte “ahimsa” crede ca orice creatura are tot atata drept la viata ca si el si priveste cu iubire la toate fiintele.

Diferenta dintre filozofiile si culturile europeana si orientala, in privinta analizei conceptului de „ natura ”, este cel mai bine descrisa de poetul-profet Rabindranath Tagore (1861-1941) in lucrarea sa „ Sadhana sau Calea Desavarsirii ”. Iata ce spunea acest mare ganditor : 

„ Cultura vechilor greci a crescut intre zidurile orasului. Toate culturile moderne au un leagan de piatra si de ciment. Urme adanci lasa aceste ziduri in spiritul omenesc…Cultura noastra s-a nascut in marile paduri virgine ale Indiei. Inconjurati de viata variata si intinsa a naturii, oamenii nostri, hraniti si imbracati de ea, s-au legat si s-au contopit interior cu toate schimbatoarele ei infatisari. ”

In pelerinajul lui prin lumea intreaga si in dizertatiile sustinute, indemnul lui Tagore era : „ intoarcerea la natura si recunoasterea in ea a supremei armonii prin care ne vom innobila viata ; intoarcerea la sentimentul pur al legaturii noastre spirituale cu tot ce ne inconjoara ”.

Altfel spus, daca dorim sa avem un mental care sa ne permita sa traim in armonie cu natura, atunci trebuie sa redescoperim vocea acesteia, care ne vorbeste in vise, in viziuni, in momentele de liniste si comuniune, cand suntem singuri in natura.             

Intr-o discutie avuta cu Mircea Eliade, in martie 1930, la Shantiniketan, Tagore arata plin de intelepciune :

„ …Eu insumi am incercat (…) sa integrez educatia scolara in marea datorie a omului: cunoasterea de sine si iubirea naturii. Aceste doua instincte, care pentru mine sunt marile datorii ale unei vieti pline, sunt cu totul ignorate in educatia europeana. Dumneavoastra incepeti sa cunoasteti natura numai dupa ce ati ucis-o, ati impachetat-o, in muzee, si ati sterilizat-o in eprubete. ”

Pentru a ne reintoarce la natura, trebuie sa facem schimbari in interiorul si in jurul nostru, dar poate primele schimbari care ar trebui facute sunt cele in domeniul educatiei. Carl Jung arata ca omul are patru functii principale: gandirea, sensibilitatea, simtul practic si intuitia. Scolile se concentreaza aproape in intregime asupra gandirii iar rezultatul este ca multi adulti ajung la cabinetele de psihoterapie pentru a-si rezolva problemele aparute in cazul celorlalte trei functii.

Studii recente au aratat ca oamenii au cel putin sapte tipuri diferite de inteligenta : logica-matematica, muzicala, kinestezica, lingvistica, spatiala, interpersonala si intrapersonala. Daca scolile ar putea sa recunoasca toate aceste functii si tipuri de inteligenta si sa elaboreze programe de invatamant in care ele ar fi dezvoltate si integrate, atunci, in mod sigur, am avea mai multi oameni fericiti si impacati cu ei insisi. O programa scolara holistica ar trebui sa includa in acest caz, pe langa citire, scriere si matematica, participarea copiilor la activitati cum sunt petrecerea timpului in natura, dezvoltarea imaginatiei creatoare, dezvoltarea abilitatilor si deprinderilor fizice, a dexteritatilor copiilor, intelegerea relatiei lor unice si speciale cu natura.

…Sa traim in armonie cu familia noastra, NATURA!…Sa intelegem ca fiecare loc de pe suprafata Pamantului este unic si special si cu cat devenim mai constienti de acest lucru, cu atat vom gasi mai multa pace si frumusete in vietile noastre!

Dragii mei, cu speranta ca acest articol nu v-a plictisit, va intreb: ce experiente deosebite ati trait in mijlocul naturii ? Ce momente de neuitat, petrecute in natura, raman intiparite pe veci in sufletele voastre ?

Surse bibliografice:

1. Eliade M. (1991), India, Editura pentru Turism, Bucuresti.
2. Leopold A. (1966), A Sand Country Almanac, Oxford University Press, New York.
3. Lovelock J. (1979), Gaia: A New Look at Life, Oxford University Press, New York.
4. Soran V., Borcea Margareta (1985), Omul si biosfera, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.
5. Swan A.J. (1993), Kinship with Nature: The Psychology of Environmental Conservation, Environ. Carcino & Ecotox. Revs., C 11 (2).
6. Tagore R. (1922), Sadhana – Calea Desavarsirii, Cultura Nationala, Bucuresti.
7. Vlavianos-Arvanitis Agni, Oleskin A. (1992), Biopolitics – The Bio-Environment, B.I.O.

Surse foto:

http://www.calcuttaweb.com/tagore/

http://shantigeneration.wordpress.com/2010/03/

http://avalonianaeon.blogspot.com/2010_12_01_archive.html

Dragi cititori, astept cu incantare, ca de obicei, comentariile voastre in legatura cu acest articol. Daca v-a placut, puteti sa-l votati ! Nu uitati sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre ! 

Problemele filozofice au inclus intrebari privind valorile pe care oamenii ar trebui sa le ataseze mediului si importanta acestor valori. Astfel, in anii ’70 a aparut un nou domeniu al filozofiei numit “etica de mediu”, ce implica studiul principiilor etice privind mediul. In acelasi timp, psihologii au constatat ca toate problemele de mediu au un punct de plecare iar acesta este reprezentat de mentalul omului. Mai simplu spus, toate problemele de mediu incep in mintea noastra, a oamenilor. Urmarea a fost aparitia unui nou domeniu in psihologie – „ psihologia mediului ”, reprezentand studiul relatiilor dintre oameni si mediu si fiind recunoscut oficial in SUA in 1970.

Asadar, este evident ca trebuie gasite rezolvari pentru numeroasele forme de poluare, pentru refacerea anumitor ecosisteme afectate de impactul antropic si pentru multe alte probleme de mediu, dar in primul rand trebuie sa ne analizam atitudinea noastra, credinta noastra, modul in care gandim cu privire la natura si mediu.

Constiinta omului are multiple fatete iar atunci cand una dintre aceste fatete este negata sau insuficient dezvoltata, cultivata, pentru un timp indelungat, vor aparea manifestari de respingere, frica, ura, furie. Acesta este si cazul indepartarii omului de natura, de mediu, avand drept rezultat impactul antropic negativ asupra mediului, manifestat in distrugere, poluare, frica de natura.

Statisticile intocmite in diferite tari dezvoltate au aratat ca desi in ultimele decenii interesul fata de problemele de mediu a crescut, acesta nu s-a datorat unor experiente personale directe. De exemplu, in SUA, cu toate ca exista 25 de milioane de oameni care activeaza in organizatii ce au drept scop ocrotirea naturii, protectia mediului, totusi fiecare cetatean american isi petrece 84% din viata in birou, locuinta, magazine, deci spatii inchise si doar 16% din viata in natura. In acelasi timp, un american petrece doar sase ore pe an vizitand un Parc National sau o rezervatie naturala, in care nu se indeparteaza mai mult de 50 metri de drumul principal.

Desi in prezent televiziunea si diverse publicatii furnizeaza multe informatii despre problemele de mediu, interesul fata de aceste probleme creste doar in anumite situatii de criza, in cazuri de accidente, cand oamenii devin preocupati dar doar pentru o scurta perioada de timp, interesul lor nefiind unul profund.

Psihologii au dovedit ca atitudinile pozitive si interesele cele mai profunde fata de natura si mediu sunt generate de experientele personale si nu de asa-zisele informatii „ la mana a doua ”, furnizate de mijloacele mass-media sau de parerile unor specialisti din domeniu.

Psihologia a demonstrat, de asemenea, ca frica de natura, de locurile mai „ salbatice ”, isi are originea in necunoasterea acestora. S-a constatat, totodata, ca indepartarea de sine este o problema a multor oameni. Daca o persoana este lasata singura intr-un loc izolat din natura, de exemplu, intr-o padure putin umblata, fara carti sau alte surse de distragere a atentiei, timp de 3-4 ore, ea va incepe sa se gandeasca mai profund la propria persoana, la scopul vietii ei, al existentei ei pe acest pamant.    

Psihologul elvetian Maria von Franz (1915-1998) arata in 1974 ca frica omului de a ramane singur in natura reprezinta, de fapt, frica de a-si revela sinele precum si laturile ascunse, poate chiar „ intunecate ”, ale psihicului sau. O contributie deosebita in psihologia mediului si-a adus psihologul american Abraham Maslow (1908-1970), care arata ca psihologia moderna se bazeaza pe studiul animalelor de laborator sau al persoanelor cu deficiente mintale, in timp ce nu exista nici o ramura a psihologiei care sa se ocupe de oamenii perfect sanatosi! El a inceput sa studieze persoanele cu o sanatate fizica si mentala deosebita si a descoperit ca acesti oameni au o profunda atractie fata de natura.

James Swan, un alt psiholog american atras de domeniul psihologiei mediului, a studiat timp de 20 de ani aparitia si dezvoltarea interesului si dragostei fata de natura si mediu la personalitatile care activeaza in domeniul conservarii naturii. El a ajuns la concluzia ca exista cinci forte principale care sunt implicate in transformarea oamenilor in iubitori ai naturii, in militanti patimasi pentru rezolvarea problemelor de mediu. Acestea sunt : 

a). Experientele emotionale pozitive din perioada copilariei, traite in natura.

Un exemplu este cazul biologului american Rachel Carson (1907-1964), cunoscuta pentru lucrarile sale “The Sense of Wonder” si “Silent Spring”. Aceasta, fiind un copil sensibil, si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei in aer liber, in locuri deosebit de frumoase din natura, care s-au reflectat mai tarziu in operele si crezurile sale.

b). Problemele personale de sanatate.

Debra Dadd este o scriitoare americana contemporana, ce se bucura de popularitate datorita cartilor sale privind crearea unui nou stil de viata din care sa fie eliminate substantele chimice cauzatoare de numeroase alergii. Pianista fiind, ea s-a imbolnavit, devenind alergica la numeroase substante chimice si fiind obligata sa-si creeze un nou mediu si stil de viata. Pentru a putea realiza acest lucru, a studiat numeroase lucrari de specialitate si, in timp, a ajuns sa-si dezvolte un profund si deosebit respect fata de natura, complexitatea si frumusetea ei, fata de tot ce ne ofera natura in sprijinul pastrarii sanatatii noastre.  

c). Interesul general pentru dreptate sociala.

Barry Commoner, doctor in biologie, profesor la Universitatea Harvard, foarte cunoscut pentru lucrarea sa “The Closing Circle – Nature, Man and Technology”, a crescut si a fost educat “la oras”. Ca biolog, insa, a dobandit interes pentru ecologie, atunci cand a aflat de nivelul ridicat al radiatiilor atomice rezultate din testarea armelor nucleare. 

d). Vindecarea de diferite boli, cu ajutorul naturii.

Presedintele Theodore Roosevelt (1858-1919) a realizat in domeniul resurselor naturale mai mult decat oricare alt presedinte al SUA.

In perioada adolescentei, Roosevelt a suferit de astm si nici un medicament din vremea respectiva nu l-a putut vindeca. Ca urmare, a fost trimis in Europa pentru o cura intr-o statiune balneara si cand sanatatea i-a fost restabilita, un safari in Africa l-a ajutat sa se vindece definitiv si sa devina mai puternic. Ulterior, Roosevelt si-a dedicat tot restul vietii conservarii vietii salbatice si utilizarii rationale a resurselor naturale, ca o recunostinta adusa naturii pentru insanatosirea lui.

…Despre ultima forta esentiala in devenirea oamenilor intru aparatori ai mediului si naturii, dar si despre conexiunile intre iubirea de natura, religie si educatie voi „vorbi” saptamana viitoare, dragi prieteni, in partea a II-a a acestui articol.

Pana atunci, insa, va intreb: voi de ce iubiti natura ?…De ce protejati mediul ? Care a fost „scanteia” declansatoare a acestei iubiri, griji, preocupari ?

Dragi cititori, astept cu incantare, ca de obicei, comentariile voastre in legatura cu acest articol. Daca v-a placut, puteti sa-l votati ! De asemenea, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre !

Surse bibliografice:

1. Eliade M. (1991), India, Editura pentru Turism, Bucuresti
2. Leopold A. (1966), A Sand Country Almanac, Oxford University Press, New York
3. Lovelock J. (1979), Gaia: A New Look at Life, Oxford University Press, New York
4. Soran V., Borcea Margareta (1985), Omul si biosfera, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti
5. Swan A.J. (1993), Kinship with Nature: The Psychology of Environmental Conservation, Environ. Carcino & Ecotox. Revs., C 11 (2)
6. Tagore R. (1922), Sadhana – Calea Desavarsirii, Cultura Nationala, Bucuresti
7. Vlavianos-Arvanitis Agni, Oleskin A. (1992), Biopolitics – The Bio-Environment, B.I.O

Surse foto :

http://meerkat21.wordpress.com/

http://pageeyes.wordpress.com/2011/11/27/how-not-to-ruin-your-country/