The origins of the lagoon complex are strongly influenced by the sediments carried along by the Danube from its origins all the way to its delta over the course of the last millennium. As far as location is concerned, the Razim-Sinoe lagoon complex is situated south of the Danube Delta and covers more than 1.100 square kilometers[U1] , of which 863 square kilometers are represented by the lagoons themselves. Most of the complex consists of a depression that was initially covered by the waters of the Black Sea and was subsequently fragmented by sandbars and spits.

Human activities during the last decades have left their mark on the lagoons – nowadays, engineering works divide the complex in two distinct units: Razim and Sinoe.

The Razim unit is made of a number of lakes: Razim, Goloviţa, Zmeica and Babadag. The most important lake is Razim itself, with an area of approximately 400 square kilometers and a maximum depth of 3.2 meters. This unit was isolated from the sea’s influence and has subsequently become a freshwater reservoir used for irrigating nearby fields.

The channels of Dranov and Dunavăț connect the Razim Lagoon with the Sfântul Gheorghe arm of the Danube Delta, thus receiving water from the river.

The Sinoe unit consists of the following lakes: Sinoe, Nuntași and Tuzla. It is separated from the Black Sea by a dam and its largest lake, Sinoe, measures 135 square kilometers and reaches a depth of just 1.6 meters.

The Razim-Sinoe Lagoon Complex belongs to the Danube Delta Biosphere Nature Reserve and its significance lies not just in its biodiversity (both plants and animals) but also in terms of its cultural heritage. Currently, the lagoon complex hosts 10 of the 20 highly protected areas of the Nature Reserve, which host unaltered ecosystems containing various plant and animal species. Their role is to maintain the characteristic plant life of the Delta and to act as sanctuaries for its animals.

Water quality in the lagoon complex is determined to a large extent by the quality of Danube’s waters, due to the interconnected nature of the two. As such, pollution affecting the Danube River inevitably reaches the lagoons.

Pollution is mostly due to waste water, even though it is not directly discharged in the lagoon complex. Because of its direct link with the Danube, the worst affected area is Razim Lake. Another major source of pollution comes from agricultural activities in the neighboring fields, which rely on chemical fertilizers. Industry also affects water quality, despite the fact that no industrial activities take place nearby. Nevertheless, the Danube carries industrial pollutants from other areas upstream. Shipping on the arms of the Danube is yet another source of pollution.

Water quality monitoring in the lagoon complex is carried out by several monitoring stations which measure the concentration of the most important pollutants. Water quality is assessed and assigned to one of the established water quality classes depending on a number of indicators.

In 2015, oxygen indicators (dissolved oxygen, biochemical oxygen consumption – CBO5 and chemical oxygen consumption – CCO-Mn and CCO-Cr) have recorded values that placed them in the first or second classes of water quality. The only exception is the CCO-Cr indicator, which is consistent with an average level of water quality. Lake Razim’s waters are strongly influenced by organic matter discharge in the Danube. Thus, the input of organic matter from the Danube was 105 times greater for CBO5, 57 times greater for dissolved oxygen, 350 times larger for phosphorus and 140 times larger for nitrogen than the input originating from the drainage basins of Razim and Babadag lakes.

In terms of nutrients, the role played by the Danube Delta in storing/capturing these elements, compared to the total input of the river, is insignificant, reaching only 2-3%. Consequently, the Danube’s nutrient load reaches almost entirely the Blacks Sea. For the lakes found in the Delta, it was determined that mineral nitrogen levels are within the limits of the first two classes of water quality, whereas total phosphorus values present concentrations typical for the second or third classes. In 2015, the levels of phosphorus have increased in the waters of Sinoe Lake.

Heavy metals, such as iron, cadmium and lead are found in concentrations that place them in the fourth and fifth water quality classes for the entire lagoon complex. Zinc and nickel on the other hand are found in lower concentrations, belonging to the good water quality class.

In the category of organic micro-pollutants, such as chlorine-based organic pesticides, values exceeding the threshold of the second water quality class were recorded for lindan and DDT concentrations. Lindan concentrations varied widely, between the first and the fourth quality class, whereas DDT generally fell in the fifth class.

Eutrophisation is a form of pollution affecting aquatic land ecosystems and is caused by a natural or artificial enrichment of water with nutrients, mostly phosphorus and nitrogen. Unlike the natural process, man-made eutrophisation is a rapid phenomenon which brings about deep subsequent changes in the state of aquatic ecosystems, degrading them and impacting its human uses: water supply, fish farming, leisure etc.

Eutrophisation can affect any type of water environments: rivers, lakes, transitional water bodies and coastal waters, but it manifests itself most often in the case of stagnant or semi-stagnant environments, such as lakes and man-made reservoirs, the Danube Delta and the coastal area of the Black Sea. The degree of an aquatic ecosystem’s eutrophisation is expressed mainly by the concentration of nutrients (total nitrogen and total phosphorus), the level of oxygen saturation and the amount of phytoplankton biomass.

In our particular case, the vast amounts of nutrients collected by the river throughout its entire basin have had a significant contribution to the eutrophisation that affects the lakes of the delta. This phenomenon has become more intense after 1980 and has triggered substantial changes in the aquatic flora and fauna. The contribution of local pollution sources is dwarfed by the amount of nutrients carried by the Danube and they may only play a local role at the scale of the delta. Eutrophisation has been amplified by the increase in the average water flow on the channels, which was caused by dredging operations carried out between 1961 and 1989.

Article written by Hugeanu Roxana – Cătălina, Greenly collaborator, and translated by Mihail-Andreas Mitoseriu.

Geneza Complexului lagunar este puternic influențată de aluviunile transportate de-a lungul Deltei Dunării în decursul a peste 1000 de ani. În ceea ce privește localizarea, acesta este situat în sudul Deltei și ocupă o suprafață de peste 11.000 de kilometri pătrați, din care suprafața lacurilor este de 863 de kmp. O mare parte a complexului constituie o zonă depresionară ce  inițial a fost acoperită de apele maritime și apoi fragmentată, formându-se cordoane și grinduri.

Activitățile umane și-au pus amprenta asupra complexului în decursul ultimilor decenii, astfel, în urma amenajărilor hidrotehnice acesta a fost transformat în doua unități distincte: Unitatea Razim și Unitatea Sinoe.

Unitatea Razim este formată din lacurile Razim, Goloviţa, Zmeica şi Babadag . Cel mai important lac este Razim, ocupând o suprafață de aproximativ 400 de kilometrii pătrați și are o adâncime maximă de 3,2 metri. Unitatea a fost izolată de influența mării și transformată în rezervor de apă dulce ce alimentează sistemele de irigații aflate în vecinătatea complexului.

Prin canalele Dranov și Dunavăț, laguna Razim primește un aport fluvial provenit din Dunăre, prin legătura cu brațul Sfântul Gheorghe.

Unitatea Sinoe este alcătuită din lacurile Sinoe, Nuntași și Tuzla. Unitatea comunică cu Marea Neagră printr-un stăvilar. Lacul Sinoe ocupă o suprafață de 135 de kilometrii pătrați și are o adâncime maximă de 1,6 metri.

Complexul Lagunar Razim-Sinoe este inclus în Rezervația Biosferei Delta Dunării și prezintă interes, atât din punct de vedere botanic, cât și din punct de vedere al viețuitoarelor sau al atracțiilor culturale pe care le adăpostește. În prezent, în aria complexului lacustru se găsesc 10 din cele 20 de arii strict protejate ale Rezervației, în perimetrul cărora se păstrează, în condiții nemodificate sau puțin modificate de om, specii de plante și animale precum și mediul lor de viață. Rolul lor principal este de conservare a vegetației caracteristice și de refugiu pentru diferite specii de animale.

Calitatea apei din cadrul Complexului Razim-Sinoe este determinată de calitatea apei Dunării datorită legăturii Dunăre-Deltă-Complex Lagunar. În urma acestei legături directe, sursele de poluare ale complexului sunt influențate și de sursele de poluare a Dunării.

Principala sursă de poluare a Complexului lagunar este reprezentată de apele uzate, chiar daca acestea nu sunt deversate direct in lagună. Din cauza legaturii directe cu Dunărea, cel mai afectat este lacul Razim. O altă sursă de poluare este reprezentată de activitățile agricole ce se desfășoară în apropierea complexului deoarece se utilizează îngrășăminte chimice. De asemenea, o sursă importantă de poluare este industria, deși nu se desfășoară activități industriale în zonă , din cauza legăturii cu Dunărea, complexul Razim-Sinoe este afectat indirect de această ramură economică. Complexul lagunar este afectat și de poluare în urma transporturilor pe brațele Dunării.

Monitorizarea calității apei în zona complexului Razim-Sinoe se realizează prin intermediul stațiilor de monitorizare cu ajutorul cărora se fac determinări asupra principalilor poluanți. Starea calității apei este apreciată în urma încadrării în clase de calitate a grupelor de indicatori.

În anul 2015, indicatorii regimului de oxigen reprezentați de oxigenul dizolvat, consumul biochimic de oxigen (CBO5) și consumul chimic de oxigen (CCO-Mn și CCO-Cr), au înregistrat valori care au corespuns în general clasei I și clasei a II-a de calitate. Excepție face indicatorul CCO-Cr ale caror valori au corespuns, în general, clasei moderate. Calitatea lacului Razim este puternic influențată de descarcările de substante organice din fluviul Dunărea. Astfel încarcarea provenită din Dunare este de 105 ori mai mare pentru CBO5, 57 ori pentru oxigen dizolvat, 350 ori pentru fosfor total și 140 ori pentru azot total decât cea provenită din bazinul propriu al lacurilor Babadag si Razim.

În ceea ce privește nutrienții, s-a constatat că rolul Deltei Dunarii în stocarea/reținerea nutrienților raportat la încarcările totale ale Dunarii este nesemnificativ, fiind estimat la 2-3 %. In consecinta incarcarile de nutrienti din Dunare ajung in totalitate in Marea Neagra. Pentru lacurile deltaice  s-a constatat că azotul mineral se regăsește în limitele claselor de calitate I și II, iar fosforul total a prezentat concentrații medii corespunzătoare claselor de calitate I – III. Creșterea continutului de fosfor s-a remarcat în anul 2015 pentru lacul Sinoie.

Metale grele ca: fierul, cadmiul și plumbul se regăsesc în concentrații corespunzătoare claselor IV si V de calitate pentru toată zona complexului lagunar. Zincul și nichelul au în general concentrații medii corespunzătoare clasei bune de calitate.

Din categoria micropoluanților organici de tipul pesticidelor organoclorurate s-au intregistrat depășiri ale limitei clasei a II –a de calitate pentru concentratiile de lindan si DDT. Lindanul a înregistrat o evoluție pe o scară foarte largă de la clasa I până la clasa a IV-a, în timp ce DDT-ul s-a încadrat, în general, în clasa a V-a de calitate.

Eutrofizarea este o formă de poluare a ecosistemelor acvatice continentale cauzată de imbogătirea excesivă naturală sau artificială a apelor cu nutrienți, în principal fosfor și azot. Spre deosebire de procesul natural, eutrofizarea determinată de om este un proces rapid, care determină schimbări succesive și profunde ale stării ecosistemului acvatic, ducând la degradarea lui și la afectarea folosințelor pentru care a fost creat : alimentări cu apa, piscicultură, agrement, etc.

Eutrofizarea afectează toate categoriile de ecosisteme acvatice, râuri, lacuri, ape tranzitorii și ape costiere, manifestându-se însă cu precădere în ecosistemele stagnante și semi-stagnante: lacurile naturale, lacurile de acumulare, Delta Dunării și zona costieră a Mării Negre. Gradul de eutrofizare al ecosistemelor acvatice se exprimă în principal prin concentrația nutrienților (azot total și fosfor total), gradul de saturație în oxigen și biomasă fitoplanctonica.

 În cazul Deltei, cantitățile mari de nutrienți aduse de fluviul Dunărea din întregul bazin, au contribuit semnificativ la apariția fenomenului de eutrofizare a lacurilor deltaice, a cărui intensificare s-a observat în special după anii 1980, determinând schimbări importante ale florei și faunei acvatice. Contribuția surselor locale de poluare la eutrofizarea lacurilor deltaice a fost nesemnificativă în comparație cu aportul Dunării, acestea având numai impact local. Amplificarea fenomenului de eutrofizare a fost favorizată și de creșterea debitului mediu al apei preluat și transportat de canale în interiorul, consecință a dragării canalelor realizate în Deltă în perioadă 1961-1989.

Articol scris de  Hugeanu Roxana – Cătălina, colaborator Greenly.

Marea Neagră… Subiect sensibil pentru sufletul meu…

Din manualele de geografie pentru clasa a VIII-a nu lipsește subcapitolul intitulat “Importanța Mării Negre pentru România”, în care se înșiră o mulțime de avantaje ale faptului că Românica este țară pontică. Iar copiii le memorează ca atare, fără a fi “învățați să învețe” cu sufletul… fără a fi încurajați să-și imagineze câtă viață ascunde în ea. Și iată-ne ajunși români care trăiesc cu impresia că Marea Neagră e acolo pentru noi când vrem să facem baie.

Nu știu dacă v-ați gândit până acum, dar așezarea cuvintelor carpato- danubiano- pontică tocmai în această ordine pare să aibă o logică… gravitațională: plouă la munte, țara e “spălată” de poluanți (în oarecare măsură), apoi din râuri/precipitații, apele încărcate cu subtanțe nocive ajung în Dunăre, iar în final, totul se scurge în mare. Și iată cum ea devine o găleată în care s-au scurs burlane de poluanți, cu care contribuie toată țara (și nu numai – vezi rolul “strategic și geopolitic”).

Care sunt acele substanțe care fac stricăciuni în Marea Neagră?

- nutrienții în exces (nitrați, fosfați, silicați), metalele grele, hidrocarburile, pesticidele, susbtanțele biologice (de tipul coliformilor și streptococilor)

Dintre acestea, nutrienții în exces (cu precădere nitrații) sunt substanțele care declanșează un proces interesant și colorat, și anume înfloririle algale. Cunoscut și sub denumirea de “ape turcoaz”,  acest fenomen este specific sezonului cald (lunile aprilie- iulie) și constă în creșterea explozivă a cantităților de alge.

Denumirea de “ape turcoaz” se datorează faptului că fenomenul poate fi observat cu ușurință cu ajutorul imaginilor satelitare (furnizate de către Earth Observatory). Cum? Datorită nu foarte cunoscutei Emiliania huxleyi. Această specie de fitoplancton este acoperită cu plăci calcaroase ce reflectă radiația solară, fiind vizibile din satelit ca ape de culoare turcoaz.

Emiliania huxleyi. Sursă foto: National Oceanography
Centre, Southampton

Infloriri algale. Sursă foto: Earth Observatory, NASA, 4 mai 2002

Pe termen scurt, înfloririle algale pot fi benefice, fitoplanctonul dezvoltat constituind o sursă de harnă pentru pești, însă pe termen lung, efectul este negativ și constă în contribuția la fenomenul de eutrofizare, în momentul descompunerii cantității de alge în surplus.

Care este sursa acestor substanțe? În primul rând, prin spălarea unor suprafețe mari de terenuri agricole, încărcate de îngrășăminte chimice și pesticide, Dunărea aduce în mare, pe lângă sedimente solide, un volum mare de ape cu conținut ridicat de azot anorganic, sulfați, fosfați și silicați, stimulând activitatea biologică în apele costiere. Apa sărată este mai densă decât apa dulce provenită din Dunăre, prin urmare se scufundă, iar stratul de apă relativ dulce rămâne la suprafață. Bariera de densitate dintre apa dulce și apa sărată nu permite amestecarea rapidă a celor două strate, astfel încât nutrienții aduși de către fluviu rămân concentrați la suprafață, hrănind speciile ce alcătuiesc fitoplanctonul.
(Pentru a citi un articol Greenly despre poluarea cu nitrați a Dunării, CLICK AICI).

Mai mult decât atât, la aportul dunărean se adaugă și deversarea apelor uzate orășenești, insuficient epurate, conținând de asemenea substanțele nutritive menționate.

Datorită condițiilor favorabile de luminozitate, salinitate și temperatură din stratul eufotic (de suprafață), mai ales în sezonul cald, fitoplanctonul se dezvoltă exploziv, ducând la reducerea concentrației de oxigen dizolvat.

Fenomenul de eutrofizare reprezintă cea mai mare problemă de mediu a apelor costiere, întrucât este un proces cumulativ, afectând apele românești de câteva decenii. Însă Marea Neagră se luptă cu multe alte probleme (le vom aminti în articole viitoare).

Capul Midia, 2011

Concluzia este că în scurt timp, Marea va arăta și mai rău decât acum, cu și mai multe alge și pești morți. Mă simt neputincioasă: nu pot convinge agricultorii din țară să nu mai facă abuz de îngrășăminte chimice. Nici tu, nici eu, nu putem face mare lucru. Dar asta nu înseamnă că trebuie să uităm de mare. E neagră, dar e a noastră (o mică parte, mai degradată decât a vecinilor). Trebuie să o respectăm și să nu o desconsiderăm, chiar dacă e într-un colț de hartă.

Așa că, dacă ai drum vara asta pe litoral, privește marea cu ochi iubitori. Și arunca sticla de bere la coș. ;)

Bibliografie:

In trecut, alchimistii denumeau prin „apa vietii” un lichid pretios obtinut prin numeroase operatii alchimice, ce conferea puteri si calitati psiho-mentale deosebite. In basmele populare, eroul era readus la viata folosind „apa vie” si „apa moarta”. Totodata, apa se dovedea un agent al pierzaniei pentru cei urmariti de nenoroc si in cazul carora tot ce faceau se ducea pe „apa sambetei”. Din vremuri stravechi oamenii au intuit proprietatile miraculoase ale apei si au tratat-o cu respectul bine meritat. Zeul ploii era un zeu important, de a carui bunavointa depindea prosperitatea recoltei si implicit a comunitatilor de agricultori si pastori.

Natura a fost darnica cu noi si ne-a pus la dispozitie izvoare termale binefacatoare, in care multi oameni isi curarisesc afectiunile cauzatoare de suferinte. Cine dintre noi nu a testat capacitatea regeneratoare si revigoranta a apei? Apa detine insusiri nebanuite pe care nu le manifesta nici o alta substanta. Apa este solvent universal, majoritatea substantelor naturale putand fi dizolvate de aceasta. Ea este locul unde multe dintre vietuitoarele pamantului isi gasesc hrana si/sau isi duc existenta. Fara apa, civilizatia noastra ar disparea. Ea este „sangele” civilizatiei noastre.

In inconstienta noastra tratam apa ca si cum ar fi un lucru banal, amorf si fara viata. Datorita ignorantei noastre privind modul de utilizare si abordare a apei, am ajuns sa ne punem in pericol insasi existenta pe acest pamant. Folosirea intr-un mod irational a produselor chimice de sinteza si patrunderea lor in apa prin diverse moduri au facut ca aceasta pretioasa resursa vitala sa fie grav afectata.

Multi cercetatori care s-au aplecat asupra studiului insusirilor nebanuite ale apei au ajuns la concluzii uluitoare pentru un om cu o gandire carteziana dar nu si pentru un om intelept care stie sa asculte glasul tainic al naturii.

Ei au ajuns la concluzia ca apa nu este o banala formula chimica – H₂O – ci este o „fiinta vie” la fel ca si intregul pamant ce este un imens organism viu grav bolnav in momentul de fata, din cauza comportamentului unei specii ce se autointituleaza „Homo sapiens” dar care da dovada de o inconstienta crasa.

Privitor la studiile si cercetarile efectuate asupra apei, ne vom referi la cele ce ar putea schimba din temelii modul de gandire ingust, materialist al multora dintre noi si care ar putea oferi solutii eficiente si radicale pentru indepartarea raului facut numit poluare si pentru asigurarea unor surse de energie si a unui mod de viata curat, sanatos si armonios, in deplin acord cu legile armonioase si intelepte ale naturii.

Unul dintre marii cercetatori de geniu ce s-au aplecat asupra studierii apei a fost Viktor Schauberger (1885-1858), nascut in Austria. Avand o gandire intuitiva de  exceptie,  el  a  fost  capabil, observand apa in natura, sa deduca si sa foloseasca mai apoi legile tainice ale naturii pentru crearea unor dispozitive de producere a energiei, de purificare a apei etc. Fenomenalele legi descoperite de Schauberger au avut ca punct de plecare observatiile pe care le-a facut in natura in timp ce era inspector silvic. El povestea ca in timp ce statea, intr-o zi, pe malul unui parau, a lovit cu o nuia un pastrav din apa si a observat cum acesta a tasnit in contracurent cu o viteza uluitoare. El a ajuns la concluzia ca pestele s-a folosit de anumiti curenti antigravitationali generati in apa de miscarea turbionara a acesteia.

Pe baza studierii miscarii in spirala si a energiei produsa de aceasta miscare, el si-a construit majoritatea dispozitivelor realizate ulterior. Energia vidului a stat la baza acestor realizari. Desi astazi nu se mai discuta despre aceste lucruri, celebrele submarine naziste din timpul celui de al doilea razboi mondial erau construite pe baza principiilor lui Schauberger, ce foloseau elemente de propulsie si dinamica imprumutate de la pesti.

Folosindu-se tot de principiile naturii aplicate in stiinta si tehnologie,  Schauberger a construit o turbina de producere a energiei electrice. La baza ei statea principiul accelerarii miscarii apei prin strabaterea unor tevi de constructie speciala, ce confereau apei o miscare turbionara, obtinandu-se o frecare negativa si apa desprinzandu-se de peretii tevii. Astfel, cu ajutorul unui motor apa era absorbita prin bratele turbinei datorita actiunii energiei vidului. Ulterior, datorita accelerarii curgerii apei se obtinea o autointretinere a miscarii, fapt ce permitea atat antrenarea unui generator electric cat si absorbtia si evacuarea apei din turbina.

Un alt dispozitiv realizat a fost unul de purificare a apei. Acest dispozitiv permitea purificarea oricarui tip de apa, oricat de poluata si cu orice compozitie; rezultatul era obtinerea unei ape pure ce nu mai continea nici un reziduu sau urma de substanta chimica sau agent poluator. Aceasta apa avea un efect uluitor asupra oamenilor, inducand o modificare accelerata a starii de sanatate prin imbunatatirea ei spectaculoasa, vindecandu-se boli incurabile si foarte grave. Schauberger afirma ca decaderea spirituala actuala a omenirii se datoreaza degradarii apei folosite.

Din pacate, ca si Tesla sau alti cercetatori de geniu, Schauberger a fost marginalizat dupa razboi si inventiile sale au fost date uitarii pentru ca permiteau obtinerea unor surse de energie ieftine si nepoluante, la indemana tuturor, precum si imbunatatirea radicala a sanatatii mediului inconjurator si oamenilor.

Alte studii privitoare la apa au fost facute asupra modului de cristalizare a acesteia si al factorilor ce pot influenta acest proces.

Unul dintre primii cercetatori ce au studiat modul de cristalizare a apei a fost romanul Henri Coanda (1886-1972). Cercetarile sale au avut drept scop studierea modului de cristalizare a fulgilor de zapada. Concluziile sale au fost uimitoare. El a concluzionat ca forma de cristalizare a fulgilor de nea difera de la o regiune la alta si ca forma lor este cu atat mai complexa si mai frumoasa cu cat zona in care au fost produsi este una cu un grad foarte ridicat de spiritualitate al oamenilor. Astfel, cei mai frumosi fulgi de zapada se gasesc in Himalaya, in partea indiana si tibetana, lucru deloc intamplator avand in vedere densitatea mare de manastiri si temple, precum si prezenta yoghinilor ratacitori ce salasluiesc prin munti. In Romania, fulgii de zapada seamana foarte mult cu cei din Himalaya, insa sunt mai putin „finisati”.

Un cercetator modern ce a uimit lumea cu rezultatele cercetarilor sale este profesorul japonez Massaru Emoto, de la Universitatea din Yokohama.

El s-a aplecat cu intuitie si perseverenta catre studierea modului de cristalizare a apei. Instalatiile folosite constau dintr-un congelator unde apa este congelata si un microscop aflat intr-o camera speciala, care este folosit pentru fotografierea cristalelor formate.

Directiile de cercetare au fost diverse, derulate in functie de rezultatele cercetarilor. Astfel, initial s-a studiat modul de cristalizare a apei prelevata din diverse surse si din diverse regiuni. A fost cristalizata apa de la robinet, apa de izvoare, din lacuri si ape curgatoare.

O alta directie de cercetare a fost studierea modului de influenta a diferitilor factori asupra cristalizarii.

Primul factor folosit a fost muzica. Probe de apa provenind din aceeasi sursa (in principal apa de la robinet) au fost supuse influentei mai multor tipuri de muzica, prin asezarea recipientelor cu apa in apropierea  unor  difuzoare. Rezultatele au fost incredibile. In functie de muzica ascultata,  apa cristaliza diferit avand forme mai armonioase sau nu in functie de armonia muzicii folosite. Astfel, a fost pusa in evidenta capacitatea apei de a prelua, stoca si transmite prin rezonanta un anumit tip de informatie.

Un pas urmator a fost sa se supuna apa unor altfel de stimuli, cu diverse informatii. Eprubetele cu apa au fost etichetate iar pe etichete erau scrise diverse idei forta. Etichetele au fost astfel lipite incat scrisul sa fie indreptat catre apa. Din nou apa s-a dovedit un bun receptor structurandu-se in functie de informatia cu care a fost incarcata. Cu cat ideile forta au fost mai armonioase si mai benefice cu atat a fost mai armonioasa si mai complexa forma de cristalizare.

Un alt experiment a vizat incarcarea apei cu numele unor personalitati. Apa s-a dovedit iar un revelator fidel indicand prin armonia sau dizarmonia formelor de cristalizare personalitatea acelor fiinte umane.

Alt experiment a constat in impregnarea apei cu informatii provenind de la diverse fotografii. Rezultatele au aratat ca apa incearca sa copieze formele ce i s-au aratat, cristalizand intr-un mod asemanator elementelor esentiale prezente in fotografii.

Alta categorie de experimente a avut ca scop imbunatatirea calitatii apei. Dintr-un lac au fost luate probe de apa, dupa care apa a fost supusa influentei exercitate de rugaciunea unui  preot budist. Dupa rugaciune, s-a luat din nou o proba de apa pentru a fi cristalizata si a fi comparata cu prima. Rezultatele au aratat ca dupa rugaciune apa a capatat o noua structurare, devenind mai armonioasa.

Alt tip de experiente a urmarit modul de transmitere a informatiei in apa, prin contactul cu o apa deja structurata. In primul rand, un recipient cu apa a fost incarcat prin rugaciune de un grup de oameni. Apoi, dintr-un lac s-a recoltat o proba de apa care a fost supusa cristalizarii. Apa incarcata prin rugaciune a fost deversata in lac, dupa care la un interval de timp a fost luata o noua proba din apa lacului. Experimentul a dovedit ca apa din lac s-a structurat prin rezonanta.

Un alt experiment a vizat testarea modului de influenta a structurarii apei asupra gradului de poluare. El a fost realizat in cazul unui lac, unde o anumita specie de alge prolifera necontrolat si producea un miros insuportabil in zonele limitrofe. Experimentul a constat intr-o rugaciune colectiva pe malul lacului, facuta de un grup numeros de oameni. Rezultatul a fost ca fenomenul de proliferare necontrolata a disparut si lacul nu a mai fost afectat de eutrofizare.

In urma acestor cercetari de cristalizare se pot trage unele concluzii foarte importante:

-   apa este foarte sensibila nu numai la influentele fizice dar si la cele subtile, energetice;

-   folosind acest proces de structurare energetica, se poate obtine o influentare benefica a apei, conducand la rezultate uluitoare concretizate prin imbunatatirea calitatilor ei;

-   deoarece corpul uman este constituit din apa intr-un procent mai mare de 70%, noi, oamenii, suntem foarte sensibili la informatiile preluate prin rezonanta de aceasta. Astfel, daca noi incarcam cu ganduri bune apa ce ne compune, vom beneficia de o stare de armonie si fericire. Daca muzica pe care o ascultam, filmele care le vizionam, cartile pe care le citim vor fi benefice si armonioase si noi vom fi sanatosi si armoniosi.

Aceste modalitati simple de energizare a apei pentru a ne bucura de impregnarea cu idei forta benefice si pentru a ne transforma viata stau la indemana tuturor. Trebuie doar sa nu uitam ca mai presus de cel care afla este cel care aplica si care obtine rezultate devenind sanatos, armonios si fericit.

Surse bibliografice:

BEARDEN T.E. (1993), The Final Secret of Free Energy, A.D.A.S., Huntsville, Alabama.

COATS C. (1998), Nature as Teacher, Gateway Books, Bath.

COATS C. (1998), The Water Wizard, Gateway Books, Bath.

COATS C. (2000), The Energy Evolution, Gateway, Dublin.

COATS C. (2001), Living Energies, Gateway, Dublin.

EMOTO M. (1999), The Message from Water, IHM, Japan.

KING M. (1992), Anti-Gravity & The Unified Field, Adventures Unlimited Press, Stelle, Illinois.

Surse foto:

http://www.ush.ro/showthread.php?1339-Sincronicitate/page10

http://www.ashtarcommandcrew.net/forum/topics/how-do-you-help-your-beloved-body-temple-to-go-through-ascensio-4

http://mugurbadarau.blogspot.com/2011/04/masaru-emoto-mesajele-apei-messages.html

http://magiauniversului.ro/th_portfolio/miracolul-apei/

http://www.scribd.com/Goldix/d/31029772-Limbajul-Secret-Al-Apei-Masaru-Emoto

Daca v-a placut articolul, m-as bucura sa-l votati si sa-l ‘share’-uiti mai departe pe Facebook, Twitter, Google+ sau alte retele.