Greenly Magazine » drumetie

Pentru când ți-e sete…

Ioana Stoicescu — Wed, 12 Mar 2014 08:48:02 +0000

Dintre toate trăirile fizice experimentate de mine până acum, senzația acută de sete mi se pare cea mai neplăcută. Mai greu de suportat decât frigul, foamea, răul de mare și, adesea, mai înnebunitoare decât durerea. Cine a experimentat setea nebună știe cât de amețitoare este dorința de a face rost de o picătură de apă. Și cât de mare este bucuria când în sfârșit îți umpli gura cu acest element care ne definește.

Când ai o resursă de apă la îndemână, dar aceasta nu este potabilă, frustrarea este și mai mare. A-ți potoli setea cu apă contaminată nu este tocmai cea mai bună alegere. Tocmai de aceea a fost inventat dispozitivul numit LifeStraw – pe românește paiul vieții, denumire cum nu se poate mai potrivită. Acest LifeStraw este un filtru personal premiat la nivel internațional, conceput pentru a transforma apa contaminată sau suspectă într-una potabilă. Este un instrument ideal pentru cei care călătoresc în natură, care n-ar trebui să lipsească dintr-un kit adevărat de supraviețuire în sălbăticie.

LifeStraw

LifeStraw a fost votat drept Cea mai bună invenție a anului 2005 (revista Time). Este bun în drumeții, când nu ai altă resursă de apă decât una contaminată sau suspectă (un lac sau un râu), sau chiar în situații de urgență precum inundațiile, care duc la contaminarea surselor de apă potabilă. Un astfel de dispozitiv este util și când mergi pe o insulă, întrucât apa îmbuteliată poate fi greu de găsit, iar cea destinată consumului nu este întotdeauna sigură.

LifeStraw este un mic tub ce conține în interior filtre specializate. Cum îl folosești? Simplu: introduci unul dintre capete în sursa de apă (într-un pahar, borcan sau direct în râu/lac), și tragi prin celălalt capăt, ca printr-un pai obișnuit din care bei suc. Dacă în timpul drumețiilor consumi cantitatea de apă recomandată de 3-4 litri pe zi, LifeStraw îți poate asigura între 250 și 330 de zile de hiking! Desigur, există și alte filtre care fac același lucru, dar LifeStraw are avantajul greutății (cântărind 56 grame, este de zece ori mai ușor decât alte filtre). În plus, îl folosești pe loc, fără a aștepta diferite procese de decantare și filtrare.

LifeStraw

Cum folosesti LifeStraw

LifeStraw întrunește standardele EPA de filtrare a apei (SUA) pentru E. Coli, Giardia și ouăle de Cryptosporidium (și nu numai).

Așadar, iată beneficiile acestui LifeStraw:

Filtrează până la 1000 litri de apă
Îndepărtează 99.9999% din bacteriile din apă, inclusiv E-Coli, Salmonella
Îndepărtează 99.9% din protozoarele parazite din apă, inclusiv Giardia & Cryptosporidium
Reduce turbiditatea, filtrând până la diametrul de 0.2 microni
Este foarte ușor, cântărind doar 57 g
Nu folosește chimicale (precum iod sau clor) și nici baterii
Apa filtrată nu are gust ciudat
Este durabil și ușor de curățat
Nu se deteriorează dacă nu este folosit
Este folosit în întreaga lume din anul 2005
E premiat și recunoscut la nivel internațional

E un lucru bine știut că senzația de sete este la ordinea zilei în viața pe continentul african. Prin proiectul LifeStraw Buy One, Give One (LifeStraw: Cumperi unul, dăruiești unul), pentru fiecare astfel de pai vândut, un copil din Africa primește apă potabilă necesară unui întreg an școlar. Ținta celor de la Eartheasy (distribuitorul direct al acestui produs)- cu termen final anul 2014- este de a furniza apă potabilă pentru 500 de școli din Kenya.

LifeStraw

LifeStraw Africa

În final, dacă ne gândim la piramida lui Maslow, există invenții pentru toate categoriile de nevoi umane. Adesea nu realizăm cât de norocoși suntem că avem acces la facilități care să ne satisfacă până și cele mai de top nevoi (de la iPad-uri care ne stimulează creativitatea, la pahare fancy de Ikea în care ne bem apa cea de toate zilele). Practic, calitatea vieții este determinată de ușurința cu care ne satisfacem întreaga paletă de dorințe. Lucrul care face diferența dintre mine, tine și un copil din Africa este în principal recunoștința de care suntem în stare.

Mai multe detalii despre LifeStraw- aici: http://eartheasy.com/lifestraw

Tot ce este frumos durează puțin – O vizită în Parcul Național Retezat

Colaborator Greenly — Tue, 23 Oct 2012 06:21:39 +0000

“Retezatul este muntele tuturor vârstelor și tuturor anotimpurilor care, prin grandoarea și culoarea lui, lasă o puternică impresie asupra vizitatorilor.” (Emilian Iliescu)

Retezat reprezintă un masiv impresionant pentru turiști încă de la începutul secolului trecut, datorită peisajului și formelor de relief specifice, dar și bogățiilor florale și faunistice pe care le deține. Grandoarea cadrului geografic prezent, alături de condițiile de viață ale plantelor și animalelor în permanență situate la limită, au dus ca în anul 1935, Masivul Retezat să constituie un Parc Național, primul Parc Național din România. Pe teritoriul său se afla rezervația științifică Gemenele, omologată cu categoria de protecție I a sistemului IUCN. Limitele rezervației științifice pe teritoriul Masivului Retezat sunt marcate cu pătrat roșu și bordură albă la exterior.

Rolul parcului național este de a ajuta la conservarea cadrului natural și a biodiversității (în mare parte endemice) și de a împiedica antropizarea, deoarece eventualele activități umane ar fi condus la deteriorarea și apoi dispariția bogățiilor cadrului natural. Datorită stricteții și a condițiilor impuse pentru a proteja bogățiile Retezatului, masivul se prezintă astăzi într-o stare foarte bună, prielnică drumețiilor montane.

Caracteristicile fascinante, părerile și poveștile pline de entuziasm ale multor prieteni sau cunoscuți pasionați de drumeții montane, ca și mine de altfel, mi-au stârnit interesul pentru a descoperi acest masiv. La jumătatea lunii iulie 2011, am format un grup și, fără amânări, am pornit cu rucsacurile în spate, spre Retezat. Știam ce ne așteaptă și eram foarte nerăbdători. În final, așteptările nu mi-au fost înșelate…

Era 18 iulie…. Plecarea a avut loc la miezul nopții, pornind din Gara de Nord cu destinația Subcetate (județul Hunedoara). Ajunși dimineața, am luat un microbuz spre cabana Carnic (situată la intrarea în rezervație). Am coborât, ne-am luat rucsacurile în spate și am pornit la drum. Vremea a fost ideală pentru un traseu ca acesta – însorită, dar puțin răcoroasă.

Şi am pornit liniștiți în amonte… Pe traseu am întâlnit una dintre cascadele reprezentative ale masivului, cascada Lolaia, unde nu ne-am putut opri fără a imortaliza momentul prin câteva fotografii. După un drum de patru ore, am ajuns la primul punct stabilit: Cabana Pietrele, unde înnoptam pentru prima oară. A doua zi din păcate, vremea nu a mai ținut cu noi, s-a înnorat și a plouat torențial ceea ce ne-a făcut să rămânem și a doua noapte la cabană.

A treia zi, dis-de-dimineață, în ciuda ploii care încă nu încetase, am pornit din nou la drum. Următoarea oprire – Lacul Bucura (2040 m). Pe măsură ce înaintam în altitudine, peisajul devenea din ce în ce mai sălbatic, datorită trecerii în etajul alpin (alcătuit preponderent din jnepenișuri, buruieni înalte sau merișor). După un urcuș de aproximativ cinci ore, am ajuns în Custura Bucurei, punct de unde urma să coboram aproximativ 200 de metri spre Lacul Bucura, intenționând să campăm. După șase ore istovitoare, socotite de la plecarea de la Pietrele, am ajuns obosiți și înfometați. Chiar dacă era jumătatea lunii iulie, am remarcat prezența redusă a corturilor, dovadă că turiștii preferă în continuare camparea în locuri mai accesibile, în general unde se poate ajunge cu mașina. Am admirat falnicele creste granitice și ne-am odihnit pentru traseul din următoarea zi. A patra zi a fost probabil cea mai obositoare, dar și cea mai spectaculoasă, deoarece am ajuns pe „acoperișul” Retezatului: Vârful Peleaga (2509m).

Traseul nu este unul tocmai simplu. Începând cu altitudinea de 2300m, dispare aproape orice urmă de vegetație, instalându-se etajul alpin, format din lespezi granitice. Acolo, orice pas greșit te poate costa un accident, dacă nu ești concentrat la drum. Diferența de nivel față de Lacul Bucura este de doar 500m, dar panta este una considerabilă, ceea ce îngreunează traseul. Celor care reușesc să ajungă sus, le urez să aibă parte de un cer cât mai senin, deoarece peisajul observat de pe vârf este unul extraordinar, sălbatic și rar întâlnit. Dacă veți reuși să faceți traseul când zăpada e încă prezentă (în mare parte a anului), peisajul devine feeric, astfel că ajungi să te întrebi dacă ești în Carpați sau Alpi…

Ziua a cincea: După un somn bun, am strâns corturile, am făcut bagajele și am pornit spre următorul punct de pe traseu. Ne îndreptam spre Cabana Buta și Cheile Buții. Chiar dacă febra musculara a avut grija să se instaleze, am reușit să ne bucuram în continuare de peisaj. Drumul era dificil, deoarece cu o noapte înainte plouase, iar pietrele (prezente pe întregul drum) erau destul de umede și credeam că o căzătură nu ne-ar prinde bine :). Drumul a decurs bine în mare parte, iar după aproximativ șase ore am reuşit să ajungem la cabană.

Obosiți și înfometați, ne-am bucurat fiindcă am reușit să mâncăm după atâta timp o mâncare caldă și să bem o bere. Desigur, la Bucura, facerea focului sau „instalarea” grătarului erau interzise, majoritatea mulțumindu-ne cu conservele proprii, biscuiți sau alune. Ultima zi am petrecut-o la Cheile Buții, ne-am odihnit regește, am mâncat și am plecat spre Uricani, iar după aceea spre Petroșani, de unde urma să luăm trenul spre București, loc în care aveam să ajungem după miezul nopții.

A fost o experiență specială, o săptămână în care am uitat de Facebook, Messenger, Internet, televizor, chiar și de multi prieteni, deoarece semnal pentru telefon mobil nu prea există în Retezat, acoperirea fiind de 10-15% din teritoriu. Practic, a fost o dezintoxicare de stresul cotidian, mass-media și zgomotul mașinilor și al mijloacelor de transport din orașe. A fost o perioadă în care fiecare ne-am pus gândurile în ordine și ne-am bucurat de energia pe care ți-o poate dărui puțină singurătate în mijlocul munților. Ar mai fi multe de povestit, dar vă las pe voi să descoperiți singuri acest masiv, cu adevărat un templu al naturii…

Articolul și fotografiile sunt realizate de Dan Popescu, absolvent al Facultăţii de Geografie, specializarea Geografia Mediului, iubitor de drumeții şi frumos, pe care îl mai așteptăm în sânul familiei Greenly cu alte povestiri minunate de prin țară și nu numai.

Surse: https://www.facebook.com/pages/DanPopescu-Photography/166934463386238

Monografia P.N. Retezat a Fundatiei Salvamont Lupeni.

Rezerva de apa pentru drumetii

Florentina Stan — Mon, 20 Feb 2012 08:31:15 +0000

Ai un suflet tanar si esti plin de energie? Vrei sa faci o drumetie cu prietenii, dar nu stii cum sa iti calculezi resursele de apa necesare organismului tau? Iata un articol care sa te inspire in alegerea recipientelor si a cantitatii de apa pe care trebuie sa o ai in rucsac, dar si cateva ponturi care sa te ajute sa iti faci rost de apa in conditii dure.

Daca pleci in drumetii trebuie sa iei la tine 2 litri de apa. Acestia pot fi imbuteliati in bidoane de plastic. Pentru a nu ocupa mult spatiu in rucsac, foloseste bidoane de 1 litru. De asemenea, poti achizitiona bidoane special confectionate din metal usor si rezistent, care – daca li se ataseaza huse termoizolatoare – pot sa retina apa la temperatura dorita, in functie de anotimp. Nu uita, insa, ca utilizarea la comun a bidonului incalca normele de igiena.

Mai nou exista sisteme de hidratare numite hidro-bag, ce permit alimentarea cu apa din mers, printr-un furtun, insa trebuie sa tineti cont ca acest sistem de hidratare nu poate sa fie atasat la toate rucsacurile.

Hrana joaca un rol important in “circuitul apei in organism”. Astfel, evita sa iei la tine carne sau alimente cu grasimi, care necesita cantitati mari de apa pentru digestie, si “incarca-ti” rucsacul cu mere, pepene sau citrice (in functie de anotimp), acestea fiind bogate in apa.

Ce faci cand ramai fara apa?

Pe munte nu exista robinet, iar punctele de aprovizionare pentru turisti apar rar, de aceea cea mai importanta sursa de apa ramane raul. Insa aceasta apa poate fi infestata, daca in amonte de ea exista o asezare umana, turma de animale, fabrica, cabane, animale lasate sa putrezeasca pe marginea raului, deci este necesara prudenta. Analizeaza apa inainte de a o consuma ajutandu-te de organele de simt.

Daca esti pe munte si nu cunosti nici o sursa de apa in apropiere, cel mai bine este sa urmezi legile naturii, sa te ajuti de vegetatie si de animale. Acolo unde vegetatia este bine dezvoltata, sau chiar apar specii de plante iubitoare de apa, inseamna ca exista o sursa de apa in apropiere, sau la mica adancime fata de sol. In ceea ce priveste animalele, mamiferele nu se departeaza de apa, ierbivorele asemenea, ele consumand apa dimineata si seara. Insectele sunt foarte bune indicatoare ale apei, albinele nu se departeaza la mai mult de 6, 5 km distanta de apa si de stup, iar mustele nu se departeaza la mai mult de 90 m. Cele care insa te pot “pacalii” sunt reptilele, ele nefiind bune indicatoare ale prezentei apei.

Poti descoperii surse de apa urmand potecile vitelor, caprelor, oilor sau…oracaitul broastelor.

Alte surse de apa potabila sunt : ploaia, zapada, gheata, roua, baltile.

In ceea ce priveste ploaia, in cazul in care nu ai un vas colector, te poti folosi de orice obiect vestimentar pe care il expui la ploaie si apoi il storci. Nu uita, insa, ca daca te afli in apropierea unei surse de poluare, exista riscul ca apa de ploaie sa contina diferiti poluanti: acid azotic, acid sulfuric, diverse substante toxice continute de pulberile ce au fost antrenate sau dizolvate de apele meteorice.

Roua poate reprezenta o importanta sursa de apa, mai ales dimineata, ea putand fi colectata de pefrunze, prin scurgere sau cu ajutorul unor bureti.

Drumetiile din timpul iernii sunt foarte periculoase, temperaturile joase fiind cele care pun cele mai multe probleme. In cazul unei drumetii realizate in acest anotimp, omul dispune de resurse de apa nemarginite, inmagazinate atat in zapada cat si in gheata. Setea il face pe om sa creada ca daca mananca zapada sau gheata se va hidrata. Pentru a satura corpul de apa, acestea doua trebuie topite. Zapada poate sa fie introdusa intr-un pet si expusa la soare sau sa intre in contact cu temperatura corpului, sub haine.

Indiferent de situatia in care te afli, nu uita ca nu orice lichid este o sursa de apa. Unele substante lichide iti pot accentua senzatia de sete, pot cauza ameteli si accentua procesul de deshidratare.

Ce sa nu bei:

-NU bea apa care nu corespunde din punct de vedere organoleptic cu apa potabila.

-NU bea apa sarata, apa din oceane si mari, apa cu un continut bogat in NaCl.

-NU bea alcool, acesta accentueaza deshidratarea.

Cum sa pacalesti setea? Sau cum sa retii cat mai mult timp apa in corp?

-Poti sa sugi o piatra sau o frunza.

-Nu fuma, nu manca alimente cu grasimi.

-Stai cat mai mult timp la umbra.

-Nu alerga, evita efortul pentru a nu transpira.

-Nu vorbi si respira pe nas, nu pe gura.

Oricat de pregatiti am fi, exista riscul sa ajungem in situatii din cele mai neasteptate. Important este, insa, sa ne mentinem calmul si sa nu uitam ca natura este alaturi de noi si ne ajuta in supravietuire.

Dragi cititori, va astept saptamana viitoare cu un articol in care o sa va prezint pe scurt 5 metode de purificare a apei. Pana atunci, daca v-a placut acest articol, va invit sa il votati.

Surse : http://www.himalaya.ro/ro/produs/hidrobag-poliester-2l–1277/, http://www.prowallpapers.ro/view/rau_de_munte-1600×1200.html, http://www.scritube.com/medicina/Cum-facem-rost-de-ap20571247.php, http://supraveghetorul.wordpress.com/2011/05/17/supravietuire-apa/.