What is biodiversity?

When we discuss biodiversity, we essentially refer to the variations of life on Earth. Nevertheless, for practical reasons, we need a more complex approach of this notion.

Thus, we can speak of a diversity of ecosystems – their variability across the world, and by ecosystems we mean a community of organisms and environments, with both biotic and abiotic components; a diversity of species, the entire array of plant and animal species and, finally, a genetic biodiversity, all the genetic characteristics of a species.

May the 22nd was proclaimed the International Day of Biological Biodiversity through a decision taken by the General Assembly of the UN on December 20^th 2000, when the date of adoption for the Convention on Biological Biodiversity was adopted – 22^nd of May. For 2014, the theme was Island biodiversity, because islands represent a treasure-trove for scientists working in the field of biodiversity: each one is a unique ecosystem due to its isolation, which determined the apparition and evolution of endemic plant and animal species

Why are islands so important?

Probably the most important example of the importance and biological uniqueness of islands comes from the research of Charles Darwin in Galapagos. Among other, he observed the local populations of finches (Geospizinae) and noticed elements that later would form the pillars of his theory of evolution by natural selection. All finches looked similar, except for their beaks, which were either short and narrow, or long and wide, rounded, and so on. Darwin came up with the hypothesis all these birds evolved from a common ancestor who migrated on the islands, and the differences in beaks appeared as an adaptation to different diets.

Therefore, islands provide a favorable environment for the development and evolution of unique species because of their isolation from continents. An island species tends to become narrowly adapted in order to occupy a small ecological niche in order to survive, due to the fact that resources are limited on an island. Thus, creatures end up possessing specific characteristics and adaptations, such as gigantism, dwarfism, particular defense mechanisms, the loss of flight (for birds), etc.

Islands, seen as hotspots of biodiversity, harbor a greater concentration o endemic species than continents. For example, more than 98% of all species found in Hawaii are endemic to this region. In Mauritius, around 50% of plants, mammals, birds, reptiles and amphibians are endemic. Cuba has 18 endemic mammal species whereas Guatemala and Honduras, both located on the mainland, only have 3.

Because they are isolated and have limited surface and resources, islands are also very vulnerable. Among the 724 extinctions recorded over the last 400 years, around half affected island-dwelling species. Among the changes that impacted on our relation with the environment during the last decades, islands face new threats to their fragile environment: pollution, invasive species, habitat destruction, over-exploitation of resources and species and finally, climate change. These alterations harm not only biodiversity, but also the local economies, since inhabitants of islands belonging to developing nations depend more than us on natural resources.

For more information on island biodiversity, visit the website of the Convention on Biodiversity.

Pictures taken from: 1, 2, 3.

Sources of information: 1, 2, 3, 4, 5.

Article written by Magda Baidan and translated by Mihail Mitoșeriu.

Ce este biodiversitatea?

Cand vorbim despre biodiversitate, ne referim, in esenta, la variatatile formelor de viata de pe Terra. Insa este necesara o abordare mai complexa a termenului, in primul rand din considerende practice.

Astfel, putem vorbi despre o biodiversitate ecosistemica – variatatea ecosistemelor de pe glob, adica a comunitatilor de organisme si medii, componente biotice si abiotice; o biodiversitate specifica, inteneasa ca intreaga paleta a speciilor vegetale si animale si, in fine, o biodiversitate genetica, adica totalitatea caracteristicilor genetice a unei specii.

22 mai este Ziua Internationala a Diversitatii Biologice, stabilita astfel de catre hotararea Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.) care, la 20 decembrie 2000, a proclamat data adoptarii Conventiei pentru Diversitate Biologica – 22 mai. Tema anului 2014 este Biodiversitatea insulelor, intrucat acestea reprezinta adevarate comori pentru oamenii de stiinta care lucreaza in domeniu: insulele constituie, fiecare in parte, ecosisteme unice, deoarece prin izolarea lor au determinat mentinerea si evolutia unor specii de plante si animale endemice.

De ce sunt importante insulele?

Probabil cel mai cunoscut exemplu care indica importanta si unicitatea biologica a insulelor ne-a fost dat… de la sursa, adica prin cercetarile naturalistului Charles Darwin in insula Galapagos. Printre multe altele, acesta a realizat o serie de observatii referitoare la populatiile locale de cinteze (Geospizinae) si a remarcat ceea ce, mai tarziu, avea sa fie unul dintre pilonii teoriei evolutiei prin selectie naturala. Toate cintezele aratau asemanator, cu exceptia ciocurilor, care erau fie scurte si ascutite, lungi si late, rotunjite etc. Darwin a lansat ipoteza conform careia toate aceste pasari au evoluat dintr-un stramos comun care a migrat pe insula, iar ca diferentele dintre ciocuri au aparut ca urmare a adaptarii acestora la diferite tipuri de diete.

Insulele ofera, asadar, un mediu propice pentru dezvoltarea si evolutia speciilor unice, tocmai prin izolarea lor fata de uscat. O specie insulara tinde sa devina extrem de specializata, sa ocupe o nisa ecologica fina, pentru a putea supravietui, avand in vedere faptul ca resursele sunt extrem de limitate. Astfel, acestea ajung sa posede caracteristici si adaptari specifice, cum ar fi gigantismul, nanismul, mecanisme de protectie speciale, pierderea capacitatii de zbor (in cazul pasarilor).

Insulele, considerate puncte fierbinti din punct de vedere al biodiversitatii, adapostesc o concentratie mai ridicata de specii endemice decat continentele. De exemplu, mai mult de 95% dintre speciile existente in Hawaii sunt endemice acestei zone. In Mauritius, circa 50% dintre speciile de plante superioare, mamifere, pasari, reptile si anfibieni sunt endemice. Insula Cuba are 18 specii de mamifere endemice, pe cand statele Guatemala si Honduras, aflate pe continent, au doar cate 3.

Fiind izolate si avand o suprafata si resurse limitate, acestea sunt si extrem de vulnerabile. Din cele 724 de extinctii inregistrate in ultimii 400 de ani, cam jumatate s-au referit la specii insulare. O data cu modificarile in relatia om-mediu din ultimele decenii, insulele au inceput sa fie supuse unei noi serii de amenintari, care le pun in pericol mediul fragil: poluare, specii invazive, modificarea habitatelor, supraexploatarea resurselor si speciior, schimbarile climatice. Aceste modificari nu pun in pericol doar biodiversitatea, dar si economia locala, intrucat locuitorii insulelor apartinand statelor in curs de dezvoltare depind intr-o importanta masura de resursele naturale.

Pentru mai multe informatii privind biodiversitatea insulelor, vizitati site-ul Conventiei pentru Biodiversitate.

Surse foto: 1, 2, 3.

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5.

Se aud din depărtari, din negura timpului, ca o şoaptă, tropotele cailor şi paşii soldaţilor cu sânge latin. Din ceaţa deasă, în faţa lor răsare priveliştea ce le taie răsuflarea..admiră un peisaj fantomatic ce îşi dezvăluie încet, încet misterul: un curs de apă tulburător de frumos, ce este dominat de înaltele stânci de calcar, şi a cărui vegetaţie în nuanţe de pastel, se pierde în dansul norilor pufoşi.

Este un loc mirific, un loc care, şi în prezent, lasă aceeaşi amprentă asupra urmaşilor cu spirit latin. Probabil sunteţi curioşi să aflaţi despre ce este vorba.

Teritoriul desemnat urmăreste astfel faimosul curs de apă cu o lungime de aproximativ 140 de kilometri. În prezent, acesta cuprinde o suprafaţă foarte mare  şi este desemnat ca fiind arie naturală protejată, ce include 18 rezervaţii ştiinţifice ce se află sub statutul de “protecţie integrală”.

Datorită complexităţii geologice, diversităţii biologice  şi a vestigiilor culturale, această zonă rămâne un patrimoniu ştiinţific şi peisagistic cu o largă reputaţie internaţională. Pe suprafaţa sa, ce reprezintă 0,48% din întreaga suprafaţă a României, se află jumătate din numărul de specii cunoscute din flora ţării noastre, ceea ce explică prestigiul floristic pe care l-a dobândit.

Diversitatea habitatelor a favorizat o faună bogată şi variată, reprezentată prin numeroase specii de peşti, reptile, păsări şi mamifere, rare în restul Europei, acestea fiind specii endemice precum “Testudo hermanni boettgeri”, “Vipera ammodytes ammodytes” sau  barza neagră “Ciconia nigra”, ce se dovedesc a fi foarte importante pentru echilibrul ecologic.

De asemenea, această zonă este cea mai importantă zonă a României din perspectivă geologică, cu trăsături unice din punct de vedere morfologic, paleontologic şi structural. Din punct de vedere istoric, acest teritoriu este extrem de interesant. Cercetările arheologice au dus la descoperirea celei mai vechi aşezări umane stabile din Europa, cu o vechime ce datează de circa 9000 de ani. În acelaşi timp, diversitatea etnică a dat naştere  unui mediu care a legat de-a lungul timpului prietenii între popoare, strânse legături culturale ce au format un tablou social colorat.

O moştenire valoroasă, atât la nivel naţional cât şi cel internaţional,  care se doreşte a fi parte din patrimonial mondial UNESCO, face parte din istoria şi cultura noastră. Natura, prin simplitatea ei, a făurit un peisaj complex , ce se remarcă a fi cel mai important ca zonă pentru geoconservare din România, o moştenire geologică printre cele mai bogate din Carpaţii Meridionali. Ne-a oferit un “colţ de rai”. Ne-a dăruit “Parcul Natural Porţile de Fier”.

Articol realizat de Cristiana Călinescu

Astazi, soarta spatiilor naturale depinde in foarte mare masura de politicile de mediu implementate, fie la nivel national, fie multinational. Desi multe state (in special europene) se implica mult in conservarea spatiilor ecuatoriale si tropicale, ajutorul acestora se rasfrange doar asupra ariilor protejate, care nu sunt suficiente ca numar si suprafata. Asadar, mare parte a padurii ramane la voia politicilor locale, care pot fi bine puse la punct sau total inexistente. Pentru a intelege situatia, ne vom opri asupra unor state opuse din acest punct de vedere, insa care depind integral de starea naturii. Cele doua state impart o insula si imparteau, odata, o padure: Haiti si Republica Dominicana. Imaginea de mai jos arata granita dintre cele doua tari si dintre cele doua mentalitati.

Haiti reprezinta cea mai saraca tara din emisfera vestica. In 1925, 60% din suprafata statului era acoperita cu paduri; azi, doar 2% (3,7% dupa alte surse) din fostele paduri exista. Astfel, solul de pe 6000 de hectare este pierdut din cauza eroziunii in fiecare an, iar situatiile meteo extreme provoaca pagube mult mai considerabile decat in tara vecina. Motivele defrisarilor atat de accentuate le reprezinta conditiile de viata la nivel national, precum si practicile economice. Suprapopularea (densitatea populatiei este una dintre cele mai ridicate din America Latina: 168% locuitori pe kmp), saracia accentuata si nivelul de trai scazut (90% din populatie traieste in zonele rurale, acesta fiind si procentul populatiei analfabete), agricultura irationala (80% din populatie lucreaza in acest sector, insa practicile agricole si dimensiunile foarte reduse ale proprietatilor duc la pierderea rapida a fertilitatii) si lipsa preocuparilor fata de mediu reprezinta cateva dintre motive.

Intre 1990 si 2010, Haiti a pierdut in medie 0,65% din suprafata impadurita in fiecare an, adica 13% sau 15 000 de hectare. Padurea haitiana contine 5 milioane de tone metrice de carbon in biomasa si apara 474 de specii cunoscute de amfibieni, pasari, mamifere si reptine (conform World Conservation Monitoring Centre). Dintre acestea, 16,2% sunt endemice, iar 15,6% sunt amenintate.

Republica Dominicana, aflata in estul insulei Hispaniola, adopta o politica extrem de diferita fata de vecina sa. O tara care incearca sa se dezvolte prin urbanizare gandita si prin exploatarea resurselor turistice, Republica Dominicana a pus in practica o legislatie de mediu destul de solida, inca incepand cu anul 2001. Atunci, statul a stabilit un cadru bazat pe 12 principii, cum ar fi crearea de standarde pentru conservarea, protectia, imbunatatirea si restaurarea resurselor naturale si de mediu, precum si stabilirea studiilor de impact ca instrumente cheie in managementul de mediu. Obiectivele acestei legi presupun organizarea activitatilor care au impact asupra mediului, crearea unui plan national de dezvoltare durabila si managementul rational al resurselor de apa.

Dezvoltarea statelor ecuatoriale si tropicale reprezinta o adevarata prioritate, insa rolul lor de centre ale biodiversitatii nu trebuie trecut pe plan secundar. Statele trebuie sa fie constiente de resursa inestimabila pe care o detin – nu la nivel national, ci planetar – si sa faca tot posibilul pentru a integra conservarea acesteia in dezvoltarea proprie.

Sursa informatii: http://www.mondaq.com/unitedstates/article.asp?articleid=13557, http://rainforests.mongabay.com/deforestation/2000/Haiti.htm, http://www.zsl.org/science/news/building-a-future-for-haitis-unique-biodiversity,690,NS.html

Sursa foto: http://highwaytohaiti.com/2008/02/11/deforestation-in-no-uncertain-terms/, Cobb, Charles E. 1987. “Haiti: Against All Odds.” National Geographic, Vol. 172, No. 5: 645-670. Photo by James Blair

Verde la acoperisuri!

Acoperisurile vegetale sunt considerate o adevarata sursa de spatii verzi, aspect deosebit de important in cazul marilor aglomerari urbane, acolo unde terenul (sau lipsa acestuia) reprezinta una dintre cele mai mari piedici in cresterea zonelor acoperite de vegetatie. Stratul vegetal amplasat pe un acoperis are, insa, si alte beneficii – unele mai vizibile.

• Gestionarea apei de ploaie se realizeaza in mod eficient cu ajutorul acoperisurilor vegetale. Daca vorbim despre un acoperis inclinat, cantitatea de apa scade pe masura ce se scurge pe panta, fiind absorbita de radacinile plantelor. Suna cunoscut? Intr-adevar, este un sistem care are la baza scurgerea naturala a apei de ploaie pe versant. Fireste, in cazul acoperisurilor de tip terasa, lucrurile stau alftel: mai simplu. Daca acoperirea cu strat vegetal nu va surade (sau daca ideea nu trece de comitetul de administratie a blocului), puteti oricand sa folositi plante in ghivece. Rezultatul: o cantitate redusa de ape pluviale colectate de sistemele de canalizare, asadar mai putina apa care trebuie epurata. Si sa nu uitam de reducerea acumularilor pluviale pe suprafetele asfaltate.
• O biodiversitate crescuta, deoarece aceste spatii artificiale pot sustine o varietate crescuta de specii, atata timp cat sistemul lor radicular nu are nevoie de foarte mult loc pentru a se dezvolta. Acoperisurile vegetale pot reprezenta spatiul ideal pentru o varietate de insecte.

In ceea ce priveste izolarea stratului vegetal de restul acoperisului – nu aveti motive de ingrijorare. Acesta este complet separat si nu afecteaza in nici un fel structura acoperisului. Din contra, aveti un strat izolator in plus! Iar beneficiile estetice sunt de nemasurat. Alegeti acoperisul verde pentru a fi intotdeauna cu capul…in flori.

Eco-cartierele: microecosisteme urbane eficiente

Un concept aproape neabordat in Romania, insa care este implementat din ce in ce mai mult la nivel european si mondial, eco-cartierul sau cartierul durabil reprezinta un spatiu urban complex si eficient, care, inainte de toate, se raporteaza la natura. Cladirile sunt eficiente din punct de vedere energetic, asadar fie neutre, fie pozitive (produc mai mult decat ceea ce consuma), energia avand in special surse regenerabile si nepoluante. In majoritatea cazurilor, componenta sociala este importanta pentru cei care gestioneaza aceste spatii: se doreste o mixitate sociala, care sa nu defavorizeze nici o categorie. Ajungand si la capitolul “spatii verzi”, trebuie mentionate cateva elemente importante:

• Se mizeaza pe o adevarata diversitate floristica: rolul ecologic al cartierelor este esential;
• Multi urbanisti au ales sa foloseasca arbori maturi (6-8 ani) in loc de puieti: sunt mai dificil de plantat, insa isi preiau rolurile intr-un timp mult mai scurt;
• Apa pluviala este tratata la nivel local prin conducerea acesteia, cu ajutorul unor sisteme de rigole, in depresiuni artificiale invadate de specii higrofile. Aceste plante epureaza apa de ploaie suficient de bine, permitand apoi infiltrarea directa in sol. In alte situatii, apa de ploaie este colectata si utilizata menajer (spre exemplu, la toalete).

De retinut, cartierele durabile nu sunt zone de locuit amplasate in mijlocul padurii : sunt spatii accesibile, diverse si practice, care si-ar putea gasi loc in orice oras. Insa daca va intereseaza subiectul “padurilor urbane”, centurile verzi ale oraselor si coridoarele verzi, nu uitati sa ne rasfoiti revista cat mai curand!

Daca doriti sa fiti la curent cu ultimele noutati din biodiversitate – si nu numai – abonati-va la newsletterul Greenly!

Surse foto: http://www.bioeconature.com; http://www.renewable-energy-news.info; http://www.actus-durables.fr