A primary cause could be found in the city’s expansion, which involves increased traffic levels and a higher density of buildings and communication lanes, associated with a simultaneous decrease of green areas, and another reason, a very important one, is the alteration of Bucharest’s protective windbreak forests that surround the city. Many people tend to think that an increased number of cars and fewer green spaces are the leading causes behind air pollution in cities, and this is definitely true to a certain extent, but it does not fully explain why Bucharest is becoming more and more toxic. An important cause for this evolution is the reduction in the surface of windbreak forests located at the city’s edge.

In accordance with Law no. 289/15.05.2012, windbreak forests are defined as a surface covered by trees, with a thickness of at least 30 metres, with trees of various types, and whose purpose is to protect certain objectives (roads, towns or villages, factories, etc.) against snow accumulation, drought, erosion and to reduce pollution and refresh the air of human settlements. The creation of such windbreaks is mandatory. The law specifies that windbreak forests can be publicly or privately owned, and the state plays an important role in their management. Windbreak forests have a specific composition, according to their importance. There are main tree species, that form the basis of the windbreak, and also secondary trees and shrubs with a supportive role, as seen in Figure no. 1.

Fig. no.1 Distribution of trees in a windbreak forest

The decrease in size suffered by Bucharest’s windbreak forests happened because certain businessmen had an interest in making massive and quick profits by cutting down trees, especially in  Băneasa Forest. It once occupied an area of approximately 80.000 hectares north of the city (Figure no.2), close to  Băneasa neighbourhood, and has  both ecological and cultural significance, as it is mentioned in the writings of Mircea Eliade, such as Noaptea de Sânziene. In 2007 alone, three hectares were destroyed, and in 2011, another 34,24 hectares suffered the same fate. For the construction of just one apartment building, a massive deforestation on 3000 square metres was committed in Tunari. Most of these acts were motivated by the need to clear land for the construction of houses, without any regard for the protection of the forest, which has therefore suffered a massive ecological downturn. In theory, the area is protected by law and no buildings can be erected in its space, but the reality is different. Those involved in projects of urban expansion, by constructing new residential developments, do not know the forest’s role in regulating the city’s temperature,  which reduces the difference in temperature between day and night by 1-4°, and between average winter and summer temperatures by 1-2°. Furthermore, the forest refreshes the air and reduces pollution caused by industry and transportation, storing 40 tonnes of carbon dioxide per hectare per year and producing almost 30 tonnes of oxygen yearly for every hectare.

Fig. no.2 The windbreak forests located around Bucharest

Until drastic measures will be enforced in order to put an end to such interests, the forests that surround Bucharest, and particularly Băneasa Forest, will continue to vanish slowly but surely.

Sources:

1. Bucharest’s Chamber of Commerce and Industry – Research, Innovation and Development Section

2. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=35288

3. http://jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/silvicultorii-si-au-luat-padurea-baneasa-acasa-643344.html

4. http://en.wikipedia.org/wiki/B%C4%83neasa_Forest

Article written by Mirela Micu and translated by Mihail Mitoșeriu.

Este vorba despre primul încărcător solar pentru telefoanele mobile, laptopuri şi tablete din România, situat în Parcul Copiilor din Timişoara. Este numit Strawberry Tree şi pe lângă energia necesară încărcării dispozitivelor oferă şi conexiune la internet.  Acest copac solar nu este singurul din Europa, pe lângă cel din Timişoara mai există 12  asemenea dispozitive răspândite prin Bosnia,  Serbia şi Herţegovina.

Ceea  ce face acest copac unul deosebit este faptul că nu poluează mediul şi funcţionează conform legislaţiei de mediu în vigoare. Echipamentele folosite sunt din carbon cu impact neutru asupra planetei şi au un design eco.

Copacul digital are capacitatea de a alimenta16 dispozitive în acelaşi timp, oferă conexiune la internet 3G şi 4G (raza de acoperire a WIFI-ului este de 10 m), are o autonomie de 14 zile iar anual poate încărca până la 840.000 de dispozitive a câte 10 minute fiecare.

Practic, copacul digital reprezită o soluţie viabilă şi sustenabilă. Să nu uităm că Soarele este capabil să ofere energie într-o oră capabilă să acopere necesarul energetic al planetei pe un an de zile dacă este folosită optim! Aşa că de ce să mai folosim combustibilii fosili ce elimină dioxid de carbon în atmosferă pentru necesarul energetic când putem folosi sursa inepuizabilă, adică Soarele?

Referinţe:

Refresh.ro

Gândul

Gadget4u

Le sol est un gigantesque réservoir de carbone, qui se retrouve là sous forme des matières organiques qui fournissent les nutriments nécessaires pour le développement des plantes, améliore la fertilité du sol et facilite la circulation de l’eau.

On estime que le sol abrite 2200 milliards tonnes de carbone organique, c’est-à-dire trois fois plus que la quantité qui se trouve dans l’atmosphère (UNEP).

Selon ce rapport, le carbone du sol peut échapper facilement, mais il est difficile à récupérer. Les réserves de carbone du sol sont très vulnérables face aux activités de l’homme, et se réduisent rapidement et d’une manière significative à la suite des changements dans l’usage du terrain, comme, par exemple, les déforestations, l’expansion des villes ou les pratiques agricoles ou forestières non-soutenables.

Ainsi, telles activités peuvent détruire rapidement les matières organiques du sol. Quand ce phénomène se produit, une partie du carbone se transforme en dioxyde de carbone, un gaz à effet de serre et un des plus importants contributeurs au réchauffement climatique. En revanche, le sol détérioré perd une quantité importante de carbone.

Depuis les dernier quart de siècle, 24% des terrains au niveau global ont subi un déclin dans leur qualité et productivité à cause de l’usage défectueux et non-soutenable (d’après UNEP)

Ainsi, à cause du fait que la demande globale pour des aliments, l’eau et l’énergie s’augmentera d’une manière dramatique et les modèles de consommation  continueront dans la même manière déficitaire, orientée plutôt vers la satisfaction des besoins personnelles au détriment des « besoins de l’environnement » , les sols seront affectés par une pression croissante et de plus en plus problématique. Presque 60% du carbone qui se trouve dans le sol et dans la végétation a été perdu à la suite des changements dans l’usage du sol produits depuis le XIXème siècle, comme l’expansion de l’agriculture des villes.

Si on n’interviendra d’une manière durable et rationnelle dans la gestion du sol, plus de 20% des forets, pâtures et tourbes des pays en voie de développement pourraient perdre des fonctionnes essentielles pour les écosystèmes et la biodiversité jusqu’à 2030.

Source des photos: http://soilerosion.net/doc/water_erosion.html

Source des informations: http://uk.reuters.com/

Article écrit par Elena Neacşu et traduit par Mihail Mitoşeriu

Parmi les conséquences du réchauffement climatique global on retrouve la croissance des températures maximales, mais aussi des changements dans le régime des précipitations, de l’humidité du sol, ou dans les caractéristiques des masses d’air. Les plus graves effets visent les sources alimentaires et la biosphère en général. Les régions de monoculture agricole sont les plus délicates et vulnérables face aux changements de température, humidité du sol, irrigations ou niveau des nutriments. Par exemple, l’humidité du sol dans les régions tempérées se réduira avec 10% pendant les 30 ans suivants, selon les études scientifiques, et, pour maintenir l’état actuel des écosystèmes, qui sont déjà dégradés, il faudra réaliser des opérations de hydro-amélioration des sources d’eau (Parmesan, 2006).

Une autre conséquence des changements climatiques est la migration des zones de végétation naturelle ou anthropique vers le nord. Ainsi, selon des modèles climatiques pour les latitudes moyennes, les régions climatiques de végétation naturelle et anthropique pourraient migrer vers les pôles avec 150 – 500 kilomètres jusqu’à la moitié du XXIème siècle (Christopherson, 2006). En plus, les modèles globaux estiment que presque 30% des forets (avec variations régionales de 15 – 60%) subiront une redistribution des espèces végétales et des animaux des tropiques vers les zones tempérées (Parmesan, 2006). Les propriétaires fonciers devraient être éduqués pour s’adapter aux changements dans l’utilisation de la terre à la suite du réchauffement climatique global, et, aussi, les insectes vivant aux tropiques commenceront leur migration vers le nord (d’après quelques sources, cette migration est déjà commencée).

Les études de l’U.S Institute of Public Health (Institut de la Sante Publique des Etats Unis), l’Agence pour la Protection de l’Environnement des Pays Bas, le Centre de Recherche et Développement de l’Inde et l’Organisation Mondiale de la Sante ont montré le lien entre le réchauffement climatique et des maladies. Des régions entières, qui dans le passée n’étaient pas touchées par malaria, fièvres typhoïde, filariose lymphatique, fièvre jaune, bilharziose et maladie du sommeil, risqueront un nombre de plus en plus grand d’infections, non seulement aux tropiques et dans les régions subtropicales, d’où les insectes qui portent ces maladies proviennent (le moustique, la mouche tsé-tsé), mais aussi, malheureusement, aux latitudes tempérées (Altizer et al., 2013).

Une troisième conséquence des changements climatiques est la disparition des glaciers montagneux et des glaciers de calotte. Les exemples sont le Kilimandjaro, dans l’Afrique, des portions des Andes, et même le Himalaya, en dépit des grandes altitudes qui leurs offrent, pour le moment, une certaine protection face au réchauffement qui se produit à leur base (Meehl et al., 2009). Les glaciers de calotte de l’Alaska sont aussi suivis, et la couche de glace qui couvre la Groenland se réduit avec un mètre par an, selon les dernières observations de NASA.

Les conséquences des changements climatiques dans les régions montagneuses apportent d’autres problèmes, comme, par exemple, la croissance du niveau de la mer, à cause de la disparition des glaciers. Un exemple peut nous édifier : les mers et golfes qui bordent l’Antarctique, et qui représentent 11% de sa surface, sont composés de nombreuses grottes, enfoncements et tunnels, crées par l’océan dans les glaciers qui couvrent les bordes du continent (Rott&Skvarca, 1996). Même si la disparition de ces cavernes en glace ne conduira pas à une grande croissance du niveau de l’eau, elle va changer le rapport entre l’eau fraiche et l’eau de mer, en affectant ainsi la circulation thermohaline (Williams et. al., 2010)

La perte de la glace en Antarctique est, en grande partie, une conséquence de la croissance des températures avec 2,5 dégrées pendant les derniers 50 ans dans la région péninsulaire du continent. Les études les plus importantes visent le glacier Larsen, qui a un âge de 11.000 ans. A la suite du réchauffement, la péninsule Antarctique subit une expansion sans pareil de la végétation, une réduction considérable de la quantité de glace et une perturbation ou cessation de l’existence des pingouins, y compris leur reproduction et alimentation (Rott & Skvarca, 1996).

L’Océan Planétaire est une véritable archive de preuves qui peuvent être utilisées dans les recherches sur l’impact des changements climatiques. A cause de sa qualité d’absorbant de l’excès de chaleur dans l’atmosphère, l’expansion thermique de l’océan est un indice important dans la prédiction de la croissance du niveau de la mer (Williams et. al., 2010). Pendant le dernier siècle, le niveau de l’océan s’est augmenté avec 10-20 cm, ce qui est 10 fois plus que toute la croissance pendant les derniers 3000 ans (***, 2011). Si nous considérons qu’une augmentation du niveau de la mer avec 30 cm provoquera une retraite des cotes avec 30 mètres, ce phénomène de croissance continuera d’affecter l’équilibre de l’océan jusqu’au 2100, même si les concentrations des gaz à effet de serre se stabiliseront.

L’Institut d’Océanographie de La Jolla, Californie, a maintenu, depuis 1916, l’évidence des températures océaniques, et, à nos jours, les hommes de science qui suivent ce paramètre sont arrivés à la conclusion que les plus grandes croissances de température se sont produites dans les profondeurs de plus de 300 mètres (Williams et al., 2010). A son tour, chaque modification des paramètres de l’Océan Planétaire produit des effets indirects sur le climat, à cause de l’importance colossale de l’eau océanique dans le système climatique général et aussi dans la circulation thermohaline, qui exerce une forte influence sur les conditions météorologiques dans la zone océanique, sur le littoral et aussi jusqu’à 1000 kilomètres à l’intérieur des continents (Strauss, 2013). En revanche, on a constaté que l’océan a attardé quelques effets du réchauffement climatique, par son absorption, pendant les derniers 100 ans, de l’excès de chaleur atmosphérique, en dépostant l’énergie thermique dans son intérieur (Meehl et al., 2009; Strauss, 2013).

Dernièrement, les changements climatiques au niveau global affecteront les deltas, les régions côtières baisses et les petites iles, qui sont déjà susceptibles devant les fluctuations des marées, les courants océaniques et les tempêtes qui frappent le littoral (Houghton & Woodwell, 1989). Il est évident que les populations insulaires de l‘Océan Pacifique et de l’Océan Indien seront les plus sévèrement affectées, parce que le réchauffement général du climat et les changements des caractéristiques de l’océan provoqueront un déséquilibre, peut-être définitif, dans les systèmes biogéographiques, qui conduira à une réduction de la biodiversité, une diminution des ressources d’eau fraiche et à l’évacuation de la population, dans le pire cas.

BIBLIOGRAPHIE

1. Altizer S, Ostfeld R.S, Johnson P.T., Kutz S, Harvell C.D., 2013, Climate change and infectious diseases: From evidence to a predictive framework, Dans Science, 341 (6145), 514-9
2. Christopherson, R.W., 2006, Geosystems. An introduction to physical geography, Pearson Prentice Hall, New Hersey, USA
3. Hansen, J., Makiko, S., Reto, R., 2012, Perception of climate change, Dans Proceedings of the National Academy of Sciences, 10.1073/pnas.1205276109. Consulté à ahttp://www.pnas.org/content/early/2012/07/30/1205276109.abstract
4. Houghton, R., Woodwell, G., 1989, Global climate change. Dans Scientific American, Aprilie, p.36
5. IPCC, 2001, Working Group I, Climate Change 2001. Dans The scientific basis, London, Cambridge Press
6. Karl, T.R., G.A. Meehl, T.C. Peterson, 2009, Global Climate Change Impacts in the United States. Cambridge, Cambridge University Press, United Kingdom
7. Meehl, G. A., Tebaldi, C., Walton, G., Easterling, D., McDaniel, L., 2009, Relative increase of record high maximum temperatures compared to record low minimum temperatures in the U.S., Dans Geophysical Research Letters,36, L23701.
8. Parmesan, C., 2006, Ecological and evolutionary responses to recent climate change, Dans Annual Review of Ecology Evolution and Systematics,37, 637669
9. Rott, H., Skvarca, T., 1996, Rapid collapse of northern Larsen Ice Shelf, Antarctica. Dans Science, 271, Februarie: 788
10. Tang, Q., X. Zhang, X. Yang, and J. A. Francis, 2013, Cold winter extremes in northern continents linked to Arctic sea ice loss. Dans Environmental Research Letters, 8, 014036
11. Strauss, B., 2013, Rapid accumulation of committed sea-level rise from global warming.  În Proceedings of the National Academy of Sciences. Consulté à http://assets.climatecentral.org/pdfs/Strauss-PNAS-2013-v2.pdf
12. Williams, P.D., Guilyardi, E., Madec, G., Gualdi, S., Scoccimarro, E., 2010, The role of mean ocean salinity in climate. Dans Dynamics of Atmospheres and Oceans, 49, p. 108-123
13. ***, 2011, Le rechauffement climatique. Dans Etudier.com, Consulté à http://www.etudier.com/dissertations/Le-R%C%A9chauffement-Climatiqye/206421.html
14. ***, Site officiel de l’ IPCC, http://www.ipcc.ch/
15. ***, 2011, National Research Council, National Security Implications of Climate Change for U.S. Naval Forces. Washington, DC: The National Academies Press

[1] En plus, à la suite de la troisième mission de l’IPCC en 2001, on est arrivé à la conclusion que, a fur et à mesure que les températures s’accroissent, la durée des neiges et du gel dans l’hémisphère de Nord se réduit, et, au Pôle Nord, on a constaté une réduction systématique de la persistance de la couche de glace pendant l’été et le printemps, avec une valeur de presque 43%.

Consecințele încălzirii climatice globale necontrolate includ nu numai ridicarea mediilor și maximelor termice, ci și schimbările în valorile precipitațiilor, ale umidității solului și ale caracteristicilor maselor de aer. Efectele cele mai grave se resimt asupra resurselor de hrană și ale biosferei în general. Terenurile cu monoculturi sunt cele mai delicate și mai susceptibile la schimbările temperaturii, umidității solului, irigațiilor, sau nutrienților din sol. Spre exemplu, umiditatea solului disponibilă în zonele temperate se estimează a scădea cu 10% în următorii 30 de ani și pentru a menține ecosistemele cel puțin la starea actuală, și așa degradată, sunt necesare o serie de lucrări hidroameliorative ce vizează în special resursele de apă (Parmesan, 2006).

O altă consecință a schimbărilor climatice a început a fi migrarea zonelor de vegetație naturală și plantată spre nord. Astfel, potrivit unor modele climatice corespunzătoare latitudinilor medii, regiunile climatice de vegetație naturală și agricolă ar putea să migreze spre poli cu 150 până la 500 km până la sfârșitul acestui secol (Christopherson, 2006). Pe lângă aceasta, modelele globale estimează că aproximativ 30% din păduri (cu variații regionale de 15% – 60%) vor suferi o redistribuție a speciilor vegetale și animale, din ce în ce mai mare de la tropice înspre zonele temperate (Parmesan, 2006). Deținătorii de terenuri va trebui să fie instruiți asupra modului de adaptare la noile schimbări în utilizarea terenurilor ca urmare a încălzirii globale, iar insectele de la latitudini mici își vor începe migrarea (după unele studii, deja au început) spre zone mai reci.

Studiile realizate de U.S. Institute of Public Health, Agenția Olandeză pentru Protecția Mediului, Centrul de Dezvoltare și Cercetare din India și Organizația Mondială a Sănătății au arătat că schimbările climatice reprezintă deja sursa a numeroase boli. Populații întregi, înainte neafectate de boli precum malaria, febra tifoidă, filariaza limfatică, febra galbenă, shistosomiaza și boala somnului, vor risca din ce în ce mai multe contaminări, nu numai la latitudinile tropicale și subtropicale, de unde provin insectele geneatoare (țânțarul anofel, musca tzetze, etc), dar din păcate și la latitudini temperate (Altizer et al., 2013).

O a treia consecință a schimbărilor climatice globale constă în topirea ghețarilor montani și de calotă[1]. Exemple în acest sens pot fi: Munții Kilimanjaro din Africa, anumite porțiuni din Munții Anzi, America de Sud, ba chiar și Munții Himalaya, in ciuda altitudinilor foarte mari care le conferă pentru moment un adăpost relativ față de încălzirea în regiunile de la baza lor (Meehl et al., 2009). Ghețarii de calotă din Alaska au fost și ei monitorizați, iar platoșa de gheață ce acoperă Geoenlanda își reduce înălțimea cu 1 m pe an, după ultimele cercetări ale NASA.

Consecințele schimbărilor climatice globale în zonele montane atrag după sine alte consecințe, cum ar fi creșterea nivelului mării ca urmare a topirii ghețarilor și a creșterii cantității de apă dulce provenită de pe continente. Un simplu exemplu poate fi sugestiv. Mările și golfurile ce mărginesc Antarctica și care constituie 11% din suprafața ei, sunt alcătuite din numeroase grote, intrânduri și tunele ”săpate” de apele Oceanului Sudic în ghețarii ce se desprind de pe continent sau chiar în cei ce îl mărginesc (Rott & Skvarca, 1996). Pierderea prin topire a acestor ”peșteri de gheață” din mările antarctice nu duc în mod semnificativ la creșterea nivelului apei, dar iau locul apei sărate de mare, care are un rol semnificativ în circulația termohalină (Williams et al., 2010). Pierderea gheții din Antarctica este în cea mai mare parte consecința creșterii de temperatură în zona peninsulară a continentului cu 2,5^oC în ultimii 50 de ani. Cercetările au fost realizate în principal asupra ghețarului Larsen, vechi de 11.000 de ani. Ca răspuns la creșterea temperaturilor, Peninsula Antarctica suportă o nemaintâlnită creștere a vegetației, o reducere considerabilă a maselor de gheață și o perturbare/ întrerupere a activităților de hrănire, cuibărire și eclozare a pinguinilor (Rott & Skvarca, 1996).

Oceanul Planetar s-a dovedit o adevărată carte cu dovezi ce pot fi folosite în cercetările asupra gradului de impact al schimbărilor climatice globale. Fiind un absorbant fidel al excesului de căldură atmosferic, expansiunea termică a masei oceanice se constituie într-un indicator util în predicția creșterii nivelului mărilor și oceanelor (Williams et al., 2010). În ultimul secol, nivelul mării a crescut cu 10-20 cm, de 10 ori mai mult decât în ultimii 3000 de ani (***, 2011). Dacă ne gândim că o creștere a nivelului mării cu doar 0,3 m atrage o retragere a țărmurilor cu aproximativ 30 m, aceste creșteri vor continua să apese asupra echilibrului masei oceanice până undeva în jurul anului 2100, chiar dacă concentrațiile gazelor cu efect de seră s-ar stabiliza.

Institutul de Oceanografie din La Jolla, California, a ținut din 1916 evidența temperaturii oceanice, iar în prezent, cercetătorii care s-au ocupat de caz au concluzionat că cele mai importante creșteri ale temperaturii s-au înregistrat la adâncimi mai mari de 300 m (Williams et al., 2010). La rândul său, orice schimbare asupra parametrilor de stare ai Oceanului Planetar, are efecte indirecte asupra vremii, datorită procentului covârșitor al apei oceanice pe Pământ și a rolului său major în sistemul climatic general și în circulația termohalină care influențează vremea atât în zona oceanică, cât și pe continente, în dreptul țărmurilor până la 1000 km depărtare (Strauss, 2013). Pe de altă parte, s-a constatat că Oceanul Planetar și-a pus amprenta și în mod direct asupra întârzierii unora dintre efectele schimbărilor climatice globale, în sensul că acesta a absorbit în ultimul secol mare parte din excesul de căldură atmosferică, ducând la stocarea energiei termice în interiorul său (Meehl et al., 2009; Strauss, 2013).

Nu în ultimul rând, schimbările climatice globale, în eventualitatea iminenței lor, vor afecta neîntârziat deltele, coastele joase și insulele mici, care depind de fluctuațiile dintre apele mari ale fluxurilor, de curenții oceanici și de furtunile ce se propagă spre țărmuri (Houghton & Woodwell, 1989). În mod evident, populațiile insulare din Oceanului Pacific și Oceanul Indian vor avea cel mai mult de suferit, deoarece încălzirea generală a vremii și modificările caracteristicilor oceanice vor dezechilibra, poate ireversibil, sistemele biogeografice, vor duce la diminuarea biodiversității, la reducerea resurselor de apă dulce și chiar la necesitatea evacuării rezidenților în unele cazuri.

BIBLIOGRAFIE

1. Altizer S, Ostfeld R.S, Johnson P.T., Kutz S, Harvell C.D., 2013, Climate change and infectious diseases: From evidence to a predictive framework, În Science, 341 (6145), 514-9
2. Christopherson, R.W., 2006, Geosystems. An introduction to physical geography, Pearson Prentice Hall, New Hersey, USA
3. Hansen, J., Makiko, S., Reto, R., 2012, Perception of climate change, În Proceedings of the National Academy of Sciences, 10.1073/pnas.1205276109. Disponibil la http://www.pnas.org/content/early/2012/07/30/1205276109.abstract
4. Houghton, R., Woodwell, G., 1989, Global climate change. În Scientific American, Aprilie, p.36
5. IPCC, 2001, Working Group I, Climate Change 2001. În The scientific basis, London, Cambridge Press
6. Karl, T.R., G.A. Meehl, T.C. Peterson, 2009, Global Climate Change Impacts in the United States. Cambridge, Cambridge University Press, United Kingdom
7. Meehl, G. A., Tebaldi, C., Walton, G., Easterling, D., McDaniel, L., 2009, Relative increase of record high maximum temperatures compared to record low minimum temperatures in the U.S., În Geophysical Research Letters, 36, L23701.
8. Parmesan, C., 2006, Ecological and evolutionary responses to recent climate change, În Annual Review of Ecology Evolution and Systematics, 37, 637669
9. Rott, H., Skvarca, T., 1996, Rapid collapse of northern Larsen Ice Shelf, Antarctica. În Science, 271, Februarie: 788
10. Tang, Q., X. Zhang, X. Yang, and J. A. Francis, 2013, Cold winter extremes in northern continents linked to Arctic sea ice loss. În Environmental Research Letters, 8, 014036
11. Strauss, B., 2013, Rapid accumulation of committed sea-level rise from global warming.  În Proceedings of the National Academy of Sciences. Disponibil la http://assets.climatecentral.org/pdfs/Strauss-PNAS-2013-v2.pdf
12. Williams, P.D., Guilyardi, E., Madec, G., Gualdi, S., Scoccimarro, E., 2010, The role of mean ocean salinity in climate. În Dynamics of Atmospheres and Oceans, 49, p. 108-123
13. ***, 2011, Le rechauffement climatique. În Etudier.com, Disponibil la http://www.etudier.com/dissertations/Le-R%C%A9chauffement-Climatiqye/206421.html
14. ***, Site-ul official al IPCC, http://www.ipcc.ch/
15. ***, 2011, National Research Council, National Security Implications of Climate Change for U.S. Naval Forces. Washington, DC: The National Academies Press

Temperaturi maxime record au dominat ultimele două decenii pentru stații atât continentale, cât și din largul oceanelor, și atât pentru regimul termic diurn, cât și cel nocturn. Spre exemplu, anul 1998 a fost cel mai cald an al tuturor timpurilor, 2002 a fost al doilea cel mai cald, iar următorul an, 2003, a fost al treilea cel mai cald, toți cei trei ani eclipsând valorile maxime record de până atunci, respectiv anii 1995 și 1997 (Houghton & Woodwell, 1989). Deși unii cercetători postulează a fi o pseudo-știință, acest fenomen al încălzirii globale, fie el eronat în unele privințe, este foarte important de înțeles pentru a putea da prilejul explicării unora dintre impacturile creșterii valorilor unor parametri climatici asupra sistemelor fizice geografice ale planetei (Hensen et al., 2012).

Există din ce în ce mai multe dovezi că procesul de încălzire globală observat încă de acum 50 de ani se datorează societății umane. Dintre acestea, este indiscutabil să nu amintim de migrarea zonelor climatice de la latitudini inferioare la cele superioare, accelerarea procesului de topire a ghețarilor, creșterea nivelului oceanelor și mărilor, toate acestea având loc în timp real, nicidecum fiind imaginate sau simulate în laboratoare pentru a da mai multă crezare ipotezelor științifice ale schimbărilor climatice/încălzirii climatice globale. Pentru aceste schimbări, oamenii de știință incrimează eliminarea unor cantități din ce în ce mai mari de dioxid de carbon, metan și multe alte gaze toxice acumulate în atmosferă din cauza activităților umane industriale.

Această nouă știință a încălzirii climatice globale a trezit atât interesul cercetătorilor, cât și al guvernelor, așa încât s-a ajuns la concluzia că numai printr-o unire a puterilor economice și politice ale fiecărui stat în parte, care a fost sau va fi afectat într-o anumită măsură de efectele schimbărilor climatice, se poate demara o acțiune colectivă pentru a reduce aceste efecte sau se poate conștientiza mai bine dimensiunea acestor schimbări. Astfel, s-a înființat Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei, sau Intergovernmantal Panel on Climate Change (IPCC)[1], având ca principal obiectiv să determine lumea să înțeleagă riscul presupus de schimbările climatice determinate de activitățile umane (IPCC, 2001). Ca urmare, încă de la a treia adunare generală a grupului, s-a stabilit clar cine este responsabil de creșterea temperaturilor și a nivelului mărilor și oceanelor, și anume societatea umană. Tot atunci s-au realizat câteva scenarii ale evoluției climei, unul dintre acestea fiind numit ”recesiunea globală a ghețarilor montani” (Christopherson, 2006).

In urma multor cercetări reiese că societatea umană este cu adevărat responsabilă de prezența la valori ridicate a efectului de seră, existând un consens la nivel internațional asupra înregistrării celor mai ridicate temperaturi în ultimele două decenii, de când există o rețea meteorologică mondială (de circa 140 de ani).

Perspectiva paleoclimatologică nu a rămas fără căutare în rândurile specialiștilor, indicatorii acesteia (asupra calotelor de gheață, sedimentelor depuse în urma topirii ghețarilor, recifii coraligeni, metodele de determinare sporopolinice, metodele de cercetare a climei pe trecut prin dendrocronologie…etc) punând în evidență un proces de încălzire a climei în ultimii 600 de ani, dar mai ales o accelerare a lui în ultimii 20 de ani (Parmesan, 2006). Mai mult, s-a calculat că Pământul trece printr-o încălzire climatică fără precedent în ultimii 125.000 de ani, care se apropie în medie de 1^oC, rezultatele fiind bazate pe studierea calotelor de gheață antarctice (Parmesan, 2006; Hansen, 2012).

Spre detaliere, este necesar să precizăm faptul că aceste schimbări climatice din ultimele decenii se resimt diferit în funcție de latitudine (Karl et al., 2009). În acest sens, este de notat faptul că dacă la latitudinile temperate, creșterea de temperatură se situează sub 0,4^oC, în Groenlanda, Siberia și Peninsula Antarctică, s-a evidențiat o creștere de până la 3^oC (Tang et al., 2013). Studiile în aceste regiuni s-au dovedit a fi cheia deslușirii incertitudinilor privind fenomenul schimbărilor climatice globale, mărturie în acest sens stând decretarea perioadei 2007-2008 ca ”An Internațional Polar”, în care oamenii de știință au început să-și îndrepte atenția spre dovedirea diferențelor între așa-numitele ”fluctuații forțate” (cauzate de om) și ”fluctuații neforțate” (naturale).

Provocarea climatologilor în ceea ce privește elaborarea unor modele climatice constă în înțelegerea trendurilor climatice în nonlinearitatea și haosul ce descriu sistemul climatic natural actual (Christopherson, 2006)), sarcină ce ar putea fi asemănată cu cea a lucrului cu un calculator gigant, în care toate componentele climatice trebuie programate și interconectate. Astfel, folosind modele matematice inițial stabilite pentru realizarea prognozelor de vreme, oamenii de știință au dezvoltat un model climatic complex cunoscut sub denumirea de ”Model general de circulație” (GCM). La rândul lui, acesta operează cu mai multe submodele care iau în considerare atmosfera, apa oceanică, suprafața activă a uscatului, criosfera și biosfera. Cele mai sofisticate modele cuplează atmosfera și oceanul.

Est-ce que les inventions humaines peuvent remplacer et même dépasser ce que la nature a crée pendant des millions d’années? Est-ce qu’on peut imiter les fonctions spécifiques des plantes, et, par des moyens non-naturels, est-ce que nous pouvons rétablir l’équilibre d’un écosystème affecté par l’intervention anthropique?. Klaus Lackner offre une réponse affirmative, en nous donnant une solution viable pour le problème du réchauffement climatique: les arbres artificiels.

En tant que professeur à l’université Columbia de New York, il a crée un arbre synthétique qui peut capter le dioxyde de carbone qui se trouve dans l’air mille fois plus rapidement que les arbres naturels, sans avoir besoin de la lumière du Soleil. Ces arbres sont capables d’extraire le CO2 de l’air et de le convertir dans une forme plus facile a stocker, et en plus, ils peuvent être placés partout, même dans des espaces fermés et sans lumière, ou les arbres naturels ne pourraient par vivre. 

Mais comment réussirent ces arbres de nettoyer l’air? La solution est un type de feuille artificielle, qui a l’aspect d’une feuille de pin et est composée et totalité d’une résine qui peut absorber comme une éponge le CO2. Lackner leur a donné le nom de ,,brosses de bouteille’’ et c’est vrai qu’elles ressemblent ces outils  qui se trouvent dans l’arsenal de toute femme au foyer.

La substance découverte par le professeur possède la propriété de collecter le CO2 quand elle este sèche et de le libérer quand elle est humide – ainsi, le processus d’élimination du dioxyde de carbone devient une activité simple et moins couteuse. Les branches sont programmées de se tourner  chaque heure dans une chambre intérieure de l’arbre pour être humidifiées avec des vapeurs d’eau en libérant ainsi le CO2 qui est puis transféré dans une chambre de stockage a l’aide d’un compresseur. Les feuilles sont puis laissées pour être séchées par le vent, avant de reprendre leur activité. En effet, cet arbre est une pompe de CO2 qui peut fonctionner sans problème pour une longue durée.     

100.000 d’arbres de ce type (qui occuperaient une superficie de seulement 600 hectares) pourraient capter tout le CO2 produit par les activités ménagères, l’éclairage public et le transport du Royaume Uni. 5 millions d’installations pourraient modifier d’une manière importante la concentration du dioxyde de carbone dans l’atmosphère au niveau du monde.

Le stockage du gaz est un problème secondaire, dont on a déjà plusieurs solutions, comme le stockage du carbone dans des formations géologiques (pour des détails, vous pouvez lire – en roumain – cet article – Comment stocker le carbone). Et il y a aussi d’autres idées. Pour établir le business de la captation du CO2, Lackner veut s’adresser aux entreprises de niche, comme les fabricants de glace carbonique ou la culture des algues, ou le dioxyde de carbone peut être employé comme un fertilisant, et aussi aux compagnies de l’industrie pétrolière qui utilisent des techniques perfectionnées de récupération du pétrole.

Malgré leur couts de manufacture, avec un prix un peu plus élevé que le prix d’une voiture de famille dans les Etats-Unis (presque 20.000$, qui pourrait se réduire après l’augmentation de la production), les performances de ces produits sont aptes àjustifier les dépenses.

Chaque arbre synthétique peut être transporté dans un camion partout dans le monde. Ainsi, cette technologie est arrivée en Singapore pour être incorporée dans le projet Gardens by the Bay, un endroit fantastique qui s’étend sur 101 hectares et qui est très fier de ses arbres artificiels. Ils ont un hauteur de 50 mètres et, en dehors de la fonction principale de nettoyer l’air en éliminant l’excès de CO2, offrent de l’ombre pendant la journée et une lumière agréable pendant la nuit, collectent la pluie et utilisent l’énergie du soleil à travers leur cellules photovoltaïques. Mais quand est-ce que nous allons rencontrer cette nouvelle création chez nous? 

Source des photos:

http://shamengo.com/english-artificial-trees-combat-global-warming/?lang=en

http://www.knowledge.allianz.com/environment/climate_change/

Bibliographie:

http://shamengo.com/english-artificial-trees-combat-global-warming/?lang=en

http://www.knowledge.allianz.com/environment/climate_change/?1580/carbon-capture-artificial-trees-suck-co2-from-air

http://io9.com/5950271/could-artificial-trees-solve-the-global-warming-crisis

http://newyork.thecityatlas.org/people/klaus-lackner/

http://www.sierraclub.org/sierra/201009/labs.aspx

Article écrit par Alexandra Petre et traduit par Mihail Mitoșeriu

Organizația pentru protecția mediului în domeniul energiei, transportului și al schimbărilor climatice, Terra Mileniul III, ne informează că a ajuns vremea ca România  să demonstreze că 20% din viitoarele fonduri europene vor fi folosite pentru combaterea schimbărilor climatice. Acest imperativ constituie principala concluzie la care s-a ajuns la sfârșitul conferinței ”Dezvoltarea Durabilă în contextul Strategiei Europa 2020 și rolul ONG-urilor în implementarea acesteia”, organizată de Fundația TERRA Mileniul III. TERRA Mileniul III este o organizaţie cu 15 ani de activitate în sectorul neguvernamental, a cărei misiune este conștientizarea populației asupra cauzelor și efectelor schimbărilor climatice și promovarea programelor de dezvoltare durabilă la nivel național, regional și internațional. Organizația derulează proiecte în următoarele domenii de activitate: schimbări climatice, energie, transport, fonduri europene, educație ecologică, dezvoltare durabilă.

Rețeaua de Acțiune pentru Climă din România (RAC-RO) este o federație de ONG-uri a cărei misiune este reducerea impactului activităților umane asupra climei și limitarea efectelor schimbărilor climatice. Organizațiile membre sunt: Asociația AIDROM, Asociația Amoeba Eco Center, Clubul Ecologic Floarea Reginei, Asociația Greenitiative, ONG Mare Nostrum, Asociația Prietenii Pământului, Pro Convenția Carpatică, Asociația Rhododendron, Sighișoara Durabilă, Asociația Transilvania Verde, Re.Generation, 2Celsius și Fundația TERRA Mileniul III.

Conferința a fost organizată în cadrul proiectului ”Parteneri pentru politici publice: Îmbunătăţirea Capacităţii de Colaborare a ONG-urilor cu Administraţia Publică în contextul Strategiei Europa 2020”, derulat de Fundația TERRA Mileniul III în parteneriat cu Rețeaua de Acțiune pentru Climă din România. Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2013. Conferința s-a adresat autorităților publice implicate în următoarea perioadă de programare a fondurilor structurale și organizațiilor neguvernamentale implicate în activitatea de monitorizare a fondurilor europene, dar și potențiale beneficiare ale acestora.

Mădălina Iliuță, consilier în cadrul Ministerului Fondurilor Europene a declarat că ”Statele membre trebuie să demonstreze că prin investițiile realizate din bugetul european vor contribui cu 20% la combaterea schimbărilor climatice. Ele vor fi obligate să furnizeze informații privind sprijinul pentru obiectivul schimbări climatice, utilizând metodologia bazată pe categorii de intervenție, zone de focalizare sau măsuri, după caz, pentru fiecare dintre Fonduri Europene Structurale și de Investiții”. Potrivit acesteia, România va trece printr-o serie de priorități de investiții care vizează combaterea schimbărilor climatice, dintre care:

• Susținerea tranziției spre o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon în toate sectoarele prin promovarea unor strategii de reducere a emisiilor în special pentru zonele urbane și promovarea cercetării și inovării în domeniul tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon.
• Promovarea adaptării în sprijinirea schimbărilor climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor prin investiții pentru adaptarea la schimbările climatice, inclusiv a abordărilor bazate pe ecosisteme.
• Reducerea indirectă a emisiilor de gaze cu efect de seră și prin investiții în alte sectoare.

O altă idee care a fost dezbătută în cadrul conferinței a fost aceea conform căreia economia națională produce puțin, dar consumă multe resurse. În primul rând, implementarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice vine ca  o necesitate nu numai din perspectiva obligațiilor României de a atinge țintele UE și de a respecta regulamentul de cheltuire a fondurilor europene, ci și datorită faptului că eficientizarea economiei românești spre o etapă a sustenabilității trebuie făcută cât mai repede. Acest lucru a fost susținut de președintele Fundației TERRA Mileniul III,  Lavinia Andrei, care a mai adăugat că este imperios necesar ca România să ia măsuri pentru eficientizarea utilizării resurselor, în contextul în care, potrivit Eurostat (2010), țara noastră se situează pe ultimul loc în UE la indicatorul de productivitate a resurselor utilizate (după Bulgaria și Estonia). Acesta indică nivelul de valorificare a materiei prime, precum și gradul de conservare și eficiență a managementului resurselor de care dispune o țară și protejarea mediului în condiții de creștere economică.

Mai mult, România trebuie să ia măsuri urgente în sectorul energetic, întrucât este a treia cea mai energo-intensivă economie fiind a treia cea mai energo-intensivă economie din UE și a treia economie cu nivelul cel mai ridicat de emisii de carbon. Clădirile de locuințe din România consumă de opt ori mai multă energie decât media țărilor UE-15, nivel explicabil printr-un sistem ineficient de termoficare și a prin izolația termică necorespunzătoare, potrivit raportului ”European Semester” din luna mai 2013, ce conține recomandările de țară făcute de Comisia Europeană fiecărui stat membru.

Sursa:

Raluca Petrescu, PR Officer TERRA Mileniul III

 Fig. nr. 1 Injectarea gazelor în substrat geologic

Însă, un grup de cercetători din S.U.A., mai exact din Texas, de la Universitatea din Texas, Institutul de Geofizică, au corelat o serie de cutremure de mică intensitate cu zona în care au fost injectate gaze.

Zona analizată, Snyder, a fost supusă testelor între anii 2006 și 2011 și reprezintă o suprafață care se întinde pe trei câmpuri de petrol și gaze, de unde s-au extras combustibili încă din anii 1950. Injectarea câmpului cu gaze a început acum ceva timp, mai exact prin 1971, pentru a stimula producția de petrol, iar dat fiind faptul că aceste injectări au avut loc de mult timp, Departamentul de Energie al SUA a cerut efectuarea de cercetări în zonă pentru a observa impactul acestor demersuri.

Wei Gan și Frohlich Cliff, cercetători la Universitatea din Texas, au folosit o serie de seismometre de mare acuratețe și au identificat 93 de cutremure, dintre care 3 cu magnitudinea de peste 3 grade, în special în câmpul Cogdell. Un alt aspect interesant al studiului este că aceste cutremure nu au avut loc pe întreaga suprafață injectată, ci doar în anumite locuri. Explicația poate fi pusă pe seama substratului geologic diferit dintr-o zonă față de alta. În acest câmp Cogdell există o serie de defecte geologice ce au favorizat formarea acestor cutremure ca urmare a injectării unui volum mare de gaze. Cercetătorii studiului afirmă totodată necesitatea creării unor modele geologice pe întreaga suprafață a câmpului vizat, pentru a înțelege fenomenul în totalitate.

Deocamdată această soluție privind injectarea gazelor în substratul geologic este una la îndemână, rămânând cercetarea amănunțită cu privire la zonele cele mai favorabile desfășurării unei astfel de activități ce ar putea să reducă emisiile atmosferice. De asemenea, studiul de față a vrut să evidențieze faptul că această metodă poate duce la declanșarea unor cutremure de diferite intensități, dar doar în anumite zone.

Sursa:

- http://www.ecomagazin.ro/un-nou-studiu-asociaza-o-serie-de-mici-cutremure-cu-injectia-dioxidului-de-carbon-in-depozite-subterane/

Fig. nr. 1 Localizarea Parcului Naţional Yasumi

Parcul Yasuni (Fig. nr. 2) este considerat a avea cea mai bogată diversitate biologică din lume (1 ha din parc conţine mai multe specii decât toată flora şi fauna sălbatică a Americii de Nord!), având în cuprinsul său, printre altele, 150 de specii de amfibieni, 382 de specii de peşti, 596 de specii de păsări (Fig. nr. 3), ce reprezintă o treime din toate speciile de păsări din Amazon, şi 100.000 de specii de insecte. Parcul adăposteşte şi o serie de specii endemice: aproximativ 250 de specii de plante şi 43 specii de vertebrate. Un exemplu de specie endemică este reprezentat de liliacul Lophostoma yasuni, descoperit în 2004. Totodată, parcul reprezintă teritoriul îndigenilor Huaorani, Tagaeri şi Taromenane (Fig. nr. 4)

Fig. nr. 2 Parcul Naţional Yasumi

Fig. nr. 3 Specii de păsări din Yasuni

Fig. nr. 4. Populaţia locală din Yasuni

Încă din 1970 se fac exploatări de petrol în zonă, în diferite părţi ale parcului, însă la o scară mult mai mică, principalul produs de export al Ecuadorului fiind acest combustibil fosil.

Începând cu anul 2007, guvernul din Ecuador a promovat o iniţiativă, Yasuni-ITT (Ishpingo-Tiputini- Tambococho), lansată de ministrul Alberto Acosta, prin care se dorea ca rezervele de petrol (866 barili de petrol brut, 20% din rezervele Ecuadorului) din acest câmp ITT să rămână neexploatate, cu schimbul oferirii de sprijin financiar internaţional (Fig. nr. 5). Preşedintele Ecuadorului, Rafael Correa spera ca iniţiativa să dea rezultate mai bune, în urma strângerii de fonduri din donaţii, dar suma nu a fost pe măsura aşteptărilor, astfel încât acesta a fost nevoit să abandoneze iniţiativa, spunând totodată că lumea l-a lăsat baltă! A adăugat faptul că iniţiativa nu a fost un act de caritate ci mai degrabă un program prin care ţara devenea mai responsabilă în faţa schimbărilor climatice.

Fig. nr. 5 Zona Ishpingo-Tiputini-Tambococho

Sute oameni s-au adunat ca să protesteze împotriva acestei decizii (Fig. nr.6), care, pe lângă faptul că ar afecta fauna şi flora, ar elibera în atmosferă 400 de milioane de tone de dioxid de carbon şi ar pune în primejdie teritoriul ocupat de populaţiile din zonă.

Fig. nr. 6 Protestatari

Iniţiativa a reprezentat unica piedică lansată vreodată în calea exploatărilor de petrol din Amazon şi a reprezentat un eşec. Guvernul susţine totuşi că exploatarea ar afecta doar 1% din teritoriul parcului, însă realitatea e alta, astfel încât poluarea ar fi de 20-30 de ori mai mare.

Referinţe:

-http://en.wikipedia.org/wiki/Yasuni_National_Park

-http://www.bbc.co.uk/news/world-latin-america-23722204

-http://www.theguardian.com/world/2013/aug/16/ecuador-approves-yasuni-amazon-oil-drilling