• gospodarirea unitara a resurselor de apa de suprafata si subterane si protectia acestora împotriva epuizarii si degradarii;
• protectia, conservarea si restaurarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane si a ecosistemelor acvatice pentru atingerea stări bune a apelor;
• administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, completarea si modernizarea Sistemului National de Gospodarire a Apelor aflat în administrarea sa;
• coordonarea exploatarii lacurilor de acumulare, pe bazine hidrografice, indiferent de detinatorul acestora; dispunerea in perioadele de ape mari, în caz de poluari accidentale, precum si în caz de introducere a restrictiilor în alimentarea cu apa, a masurilor operative obligatorii în legatura cu exploatarea acestora;
• elaborarea si urmărirea aplicării Planurilor de folosire a apei si de evacuare a apelor uzate în perioadele hidrologice normale;
• elaborarea balantei apei, pe bazine hidrografice si la nivelul tarii, elaborarea si urmărirea aplicării Planurilor de restrictii si folosire a apei în perioade deficitare, precum si coordonarea elaborarii de catre utilizatorii de apa, a Programelor de restrictii în alimentarea cu apa în caz de seceta;
• organizarea si desfasurarea activitatii de urmarire a comportarii in timp a constructiilor hidrotehnice, din administrare;
• stabilirea programului de masuri pentru fiecare unitate hidrografica in vederea atingerii unei stari bune a apelor;
• realizarea registrului zonelor protejate in conformitate cu prevederile legislatiei, armonizata cu Directivele Uniunii Europene;
• administrarea albiilor minore ale apelor, a cuvetelor lacurilor si baltilor in starea lor naturala sau amenajata, a falezei si plajei marii, a zonelor umede si celor protejate aflate in patrimoniu;
• administrarea, exploatarea si intretinerea infrastructurii Sistemului National de Veghe Hidrologica si Hidrogeologica;
• monitorizarea starii si evolutiei cantitative si calitative a apelor;
• efectuarea de analize fizico-chimice, biologice si bacteriologice pentru apa, sedimente si biota;
• elaborarea diagnozelor si prognozelor hidrologice si avertizarea in caz de producere a fenomenelor hidrologice periculoase; reprezentarea Romaniei la Organizatia Meteorologica Mondiala, pe linie de hidrologie;
• administrarea, exploatarea si intretinerea Sistemului National de Monitorizare a Calitatii Resurselor de Apa;
• producerea de energie electrica in Microhidrocentralele aflate in patrimoniul ANAR (licenta acordata in conformitate cu Legea 318/2003);
• avizarea lucrarilor ce se executa pe ape sau au legatura cu apele, eliberarea autorizatiilor de gospodarire a apelor;
• controlul utilizatorilor de apa si a lucrarilor construite pe ape si in legatura cu apele, din punct de vedere al functionarii si al incadrarii in prevederile avizelor si autorizatiilor de gospodarire a apelor;
• apararea impotriva inundatiilor prin lucrarile de gospodarire a apelor aflate in administrarea sa si constituirea stocului de materiale si mijloace specifice de aparare impotriva inundatiilor aferente acestora;
• asigurarea secretariatelor tehnice permanente in domeniul apararii impotriva inundatiilor; participarea la coordonarea actiunilor de aparare impotriva inundatiilor si accidentelor la constructiile hidrotehnice si la pregatirea populatiei pentru apararea impotriva inundatiilor prin exercitii periodice de simulare;
• avertizarea si interventia in caz de producere a fenomenelor hidrologice periculoase si de accidente la constructiile hidrotehnice din administrare;
• elaborarea Planurilor de aparare impotriva inundatiilor, fenomenelor meteorologice periculoase si accidentelor la constructiile hidrotehnice din administrare, a celor pe bazine hidrografice precum si acordarea asistentei tehnice la elaborarea de catre utilizatorii de apa si comisiile locale a planurilor proprii de aparare;
• participarea in caz de producere a poluarilor accidentale la activitatile operative de avertizare a utilizatorilor de apa si a autoritatilor administratiei publice din aval, de eliminare a cauzelor si de diminuare a efectelor si monitorizarea propagarii undei poluante;
• colaborarea permanenta cu comisiile de dezastre, cu unitatile de ordine publica, cu autoritatile publice teritoriale, pentru sanatate si altele, pentru inlaturarea cauzelor si efectelor poluarilor accidentale;
• elaborarea si urmarirea aplicarii Planurilor bazinale de prevenire si de inlaturare a efectelor poluarilor accidentale, coordonarea elaborarii de catre utilizatorii de apa a planurilor proprii de prevenire si de combatere a poluarilor accidentale, precum si asigurarea unei protectii sporite si imbunatatirea mediului acvatic prin masuri specifice de reducere progresiva a poluarii;
• interventia si scopul reducerii treptate a poluarii apelor subterane si a prevenirii poluarii ulterioare a acestora;
• evaluarea daunelor produse si a valorii serviciilor executate de Administratia Nationala “Apele Romane”, pentru monitorizarea si combaterea poluarii accidentate si recuperarea acestora de la poluatori;
• participarea la conservarea, protejarea si restaurarea ecosistemelor acvatice si la protectia faunei si florei acvatice;
• constituirea si tinerea la zi a Fondului National de date hidrologice, hidrogeologice si de gospodarire a apelor, prin validarea de fond si stocarea datelor si a informatiilor specifice colectate de unitatile proprii, de alte unitati specializate, autorizate si de utilizatorii de apa;
• realizarea de anuare, sinteze, studii si cercetari de hidrologie, hidrogeologie, gospodarire a apelor si de mediu, instructiuni si monografii, studii de impact, scheme cadru de amenajare, bilanturi de mediu;
• elaborarea si tinerea la zi a cadastrului apelor si a drepturilor de folosire a apelor;
• inventarierea si tinerea la zi a patrimoniului de interes public si privat al Statului aflat in administrare;
• elaborarea Planurilor de management si gestiune a resurselor de apa pe bazine hidrografice in conformitate cu prevederile Directivei cadru 60/2000 a Uniunii Europene in domeniul apelor;
• intocmirea, in mod corelat, pe ansamblul fiecarui bazin hidrografic, de propuneri de lucrari noi de amenajare, necesare satisfacerii cerintelor de apa, protectiei calitatii apelor si restaurarii cursurilor de apa, precum si prevenirii actiunii distructive a apelor;
• urmarirea promovarii si executarii de lucrari noi in domeniul gospodaririi apelor din alocatii bugetare, in calitate de ordonator secundar al cheltuielilor de capital;
• asigura promovarea si executarea lucrarilor de intretinere si reparatii a lucrarilor de gospodarire a apelor din administrare;
• realizarea de lucrari de amenajare a cursurilor de apa si a altor lucrari de investitii, acordarea asistentei tehnice de specialitate;
• analiza de impact a activitatii umane asupra situatiei apelor de suprafata si a apelor subterane;
• constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute de legislatia in domeniul gospodaririi apelor;
• instituirea regimului de supraveghere speciala la folosinte in conditiile legii si urmarirea realizarii acestuia;
• efectuarea de audituri, inspectii, expertize, consultanta, receptia calitatii serviciilor si lucrarilor de constructii si montaj si a lucrarilor de punere in siguranta a constructiilor hidrotehnice;
• realizarea sistemului informatic si de telecomunicatii in unitatile sistemului de gospodarire a apelor; elaborarea de produse software in domeniul gospodaririi apelor, hidrologiei si hidrogeologiei;
• participarea la activitatile internationale de schimb de date si informatii, la reuniuni tehnico-stiintifice, studii si proiecte in domeniul gospodaririi apelor, hidrologiei si hidrogeologiei;

Starea ecologică a corpurilor naturale de apă de suprafaţă – râuri monitorizate în bazinul hidrografic Jiu

În cadrul bazinului hidrografic Jiu au fost evaluate prin monitorizarea elementelor biologice cât şi a elementelor suport 39 de corpuri de apă naturale – râuri. Pentru 2 corpuri de apă, starea a fost evaluată doar pe baza datelor de monitorizare pentru elementele suport. În urma evaluării celor 39 de corpuri de apă pentru care s-a stabilit starea ecologică, au rezultat următoarele: – 35 (89,74%) corpuri de apă în stare ecologică bună; – 4 (10,26%) corpuri de apă în stare ecologică moderată.

Fig. nr. 3 - Starea ecologică a corpurilor de apă naturale – râuri monitorizate în B.H. Jiu

         Din punct de vedere al numărului de kilometri, pentru cei 1279 km, repartiţia pe lungimi în raport cu starea ecologică este următoarea: – 1117,6 km (87,38%) în stare ecologică bună; – 161,4 km (12,62%) în stare ecologică moderată. Din analiza rezultatelor prezentate, rezultă că obiectivul de calitate, reprezentat de starea ecologică bună, nu a fost atins de 4 corpuri de apă, reprezentând 10,26% din corpurile de apă din bazinul hidrografic Jiu pentru care s-a evaluat starea ecologică, respectiv 161,4 km, reprezentând 12,62% km de râu pentru care s-a evaluat starea ecologică. Potenţialul ecologic al corpurilor de apă de suprafaţă puternic modificate (CAPM) – râuri monitorizate în bazinul hidrografic Jiu În cadrul bazinului hidrografic Jiu a fost evaluat prin monitorizarea atât a elementelor biologice cât şi a elementelor suport un corp de apă puternic modificate (CAPM) din categoria râuri, cu o lungime de 9 km.

  De asemenea pentru 1 corp de apă din aceeaşi categorie au fost monitorizate doar indicatori din grupa elementelor suport în lungime de 9 km. În urma evaluării, a rezultat că, corpul de apă Craioviţa – izvor – confluenţă Jiu se încadrează în clasa de potenţial ecologic moderat (PEMo) elementele determinante ale clasei de potenţial fiind nutrienţii. Pentru corpul de apă Carneşti – izvor – cf. Jiu s-au monitorizat doar elementele suport, încadrarea rezultată fiind de potenţial moderat datorat nutrienţilor întrucât în etapa actuală colectează încă apele uzate neepurate provenite de la diferiţi agenţi economici, care au în curs de realizare staţii de epurare; de asemenea este în curs de racordare populaţia din zona de sud a municipiului Craiova, ca urmare a finalizării reţelei de canalizare (prin fonduri ISPA) cu lungimea de 55 km (cartierele Popoveni, Catargiu, str.Râului), urmând a se blinda evacuările către canalul Craioviţa. Din punct de vedere al lungimii corpurilor de apă, cei 18 km CAPM – râuri, reprezentând 100% din lungimea totală, s-au încadrat în clasa de potenţial ecologic moderat (PEMo). Principalii poluatori ai apelor de suprafaţă din bazin au ca activitate tratarea apelor uzate orăşeneşti (APA REGIO Tg Jiu, COMPANIA DE APĂ OLTENIA Craiova, gospodăria comunală Baia de Aramă), activităti din industria extractivă (EM Paroşeni, SC PETROM SA Grup Zăcăminte Ţicleni), prelucrări chimice şi alte activităţi (SC PETROM SA Combinatul DOLJCHIM Craiova, SC ARTEGO).

Calitatea apelor din bazinul hidrografic Jiu este urmărită pe mai multe secţiuni de control, iar recoltarea probelor se realizează regulat – în lunile martie, iunie, iulie şi septembrie – pentru a surprinde toate comunităţile biotice din ecositemele acvatice urmărite: în cazul nostru, mediile lotice (râul Jiu). Microflora acvatică este reprezentată, pentru apele de suprafaţă, de fitoplancton, microfitobentos şi ciuperci de apă.

Folosind instrumente specifice studierii ecosistemului acvatic (butelia Ruttner pentru prelevarea fitoplanctonului, ciorpacul pentru prelevarea macronevertebratelor bentonice, discul Sechi pentru transparenţa apei, etc.) se recoltează şi se examinează la microscop probele, se realizează analiza biologică şi se trag concluzii cu privire la gradul de poluare a apelor şi influenţa poluanţilor asupra organismelor.

Foarte importantă este monitorizarea răspunsului ecosistemelor la agenţii poluanţi: comunităţile biotice existente reprezintă oglinda calităţii apei. Dar aprecierea răspunsului ecosistemelor se poate determina dacă se efectuează în paralel mai multe tipuri de măsurători la apă şi sedimente: adâncime, tip şi compoziţie de substrat, debit, temperatură, ph, substanţe organice biodegradabile. Starea fizico-chimică a apei şi a sedimentelor reflectă condiţiile de habitat pentru vieţuitoare, care pot fi afectate direct şi indirect de către poluanţi.

În funcţie de calitatea lor, apele se clasifică în cinci clase:

- clasa I – ape oligosaprobe, ape cu impurificare scăzută;

- clasa a II a, corespunzătoare sub-zonei beta-mezosaprobe, adică ape cu impurificare medie;

- clasa a III a, corespuntătoare sub-zonei alfa-mezosaprobe, ape puternic impurificate;

- clasa a IV a, corespunzător zonei polisaprobe, ape cu impuritate foarte ridicată.

Pentru stabilirea calităţii apelor din bazinul hidrografic Jiu, analiza biologică se realizează la indicatorii de calitate: fitoplancton şi microfitobentos.

Râul Jiu se încadrează în clasa de poluare II. În această clasă, mineralizarea substanţelor organice este avansată, consumul de oxigen de către bacterii este scăzut, deci cantitatea de oxigen dizolvat în apă este relativ mare. Sunt prezenţi ionii azotiţi şi azotaţi.

Din punct de vedere biologic, apele Jiului se caracterizează prin scăderea numărului de germeni patogeni sub 100 000/cm3 şi printr-o mare diversitate de plante şi animale. Numărul specilor este mare, iar numărul indivizilor din fiecare specie este mai redus. Din cauza procesului de încălzire globală care se resimte şi în zona noastră, a temperaturilor ridicate şi a primăverii timpurii, ciclul de dezvoltare este perturbat: organismele se maturizează mai repede, dar rămân cu talia redusă.

Apa raului Jiu contine suspensii provenite din bazinul carbonifer al Vaii Jiului, inregistrandu-se valori cuprinse intre 32 si 42 mg/l in sectiunile situate in amonte de baraje, suspensiile reducandu-se  pana la 21 – 30 mg/l in sectiunile situate in aval de Tg. Jiu.

Fig. nr . 4 - Evoluția indicatorului Suspensii în apa râului Jiu

De asemenea, s-a constatat ca in toate sectiunile analizate continutul de suspensii a avut o evolutie descendenta pe parcursul anilor, astfel ca in prezent procesul de limpezire a apei raului Jiu este tot mai evident.

Concluzii

Raul Jiu se afla intr-un proces continuu de imbunatatire a calitatii apei. Din punct de vedere al calității apei Jiului, aceasta nu este poluată chimic însă, fizic, ea poate fi considerată ca improprie menținerii unui habitat acvatic sanatos.

Lucrările de reabilitare ecologică a râului Jiu nu sunt corespunzător concepute, iar malurile afectate de fenomene de eroziune şi deversările necontrolate de ape din exploatările constituie o sursă permanentă de poluare a factorul de mediu apă. Exploatările miniere se confruntă cu o serie de probleme în desfăşurarea activităţii de reabilitare ecologică a râului Jiu de Vest, cauzate în principal de lipsa fondurilor destinate acestor activităţi, care cumulate conduc la stagnări şi la creşterea cheltuielilor de refacere a mediului. Propunerile şi soluţiile din teza de doctorat contribuie la îmbunătăţirea atât a calităţii apei cât şi la integrarea în peisaj a râului afectat de activitatea de exploatare a huilei din zona vestică a Văii Jiului.

Articol scris de Vîlceanu Cristina-Manuela, studenta in anul al III-lea la Facultatea de Geografie a Universității din București, secția Meteorologie – Hidrologie.

Deși în prezent apele Jiului au o calitate bună, la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI apele lui erau poluate, poluarea rezultând din procesul de extracţie din subteran, de procesare a cărbunelui şi de ardere a cărbunelui energetic în CET Paroşeni. Dar haideți să vedem cum stăteau lucrurile, pe baza diferitelor analize de calitatea apei realizate la începutul secolului XXI.

Analizele fizico-chimice efectuate pe apele reziduale prelevate în perioada iunie 2003–martie 2004, care s-au evacuat în emisar (râul Jiu), au pus în evidenţă valorile prezentate în tabelul 1:

Din datele prezentate se constată valori mari pentru suspensiile solide, fosfaţi şi substanţe organice, ceea ce indică şi o poluare cu reziduri fecaloid-menajere, pe lângă cea datorată activităţii de preparare a cărbunelui. Odată cu modernizarea Uzinei de Preparare a Cărbunelui Coroeşti (unica în funcţiune) a fost supusă aceluiaşi proces şi staţia de epurare a apelor reziduale, aceasta impunându-se din cauza gradului înaintat de uzură fizică şi morală a utilajelor existente. Datorită faptului că noua tehnologie de prelucrare a cărbunelui presupune recircuitarea totală a apelor uzate în instalaţie, iar noii reactivi de limpezire utilizaţi duc la obţinerea unei ape limpezite în preaplinul decantoarelor, care să permită deversarea în emisar, considerăm că problema poluării apelor de către uzina de preparare a fost rezolvată, cu atât mai mult cu cât aproximativ 80% din debit se recircuitează în instalaţie.

Râul Jiu aval de municipiul Craiova este zona critica determinata de evacuarile de pe Platforma industriala Isalnita si municipiului Craiova, la grupa T.S. – Fig. 1

sursa hărții: http://www.rowater.ro/dajiu/

Din punct de vedere geologic, bazinul hidrografic Jiu se caracterizează printr-un subsol în care predomina carbunele si petrolul, de unde si specificul bazinului: industriile carbonifere, petrochimie si productia de energie electrica.

Sursele de poluare semnificative calităţii apei în contextul restructurării industriei miniere au reiesit prin analiza evoluţiei calităţii apei începând cu anul 2002. Scopul acestei analize a fost de a vedea impactul restructurării activităţii miniere în partea vestică a Văii Jiului. Analizele au utilizat apa din Jiul de Vest în zona stațiilor hidrometrice Câmpu lui Neag şi Iscroni, în apropiere de confluenţa cu Jiu de Est. Pe traseul Jiului de Vest s-au identificat câteva categorii de surse difuze de poluare în partea vestică a Văii Jiului – agricultura; – depunerile atmosferice; – materiale de construcţii industria; -traficul auto; -populaţia din mediul rural.

 Metodele existente de evaluare a surselor difuze au fost :

- metode de calcul a balanţei poluanţilor;

- metode suplimentare bazate pe calcule standard.

 Categoriile principale de surse difuze de poluare sunt:

a). Aglomerările umane / localităţile urbane mai ales;

b). Agricultura;

c). Industria

În continuare, au fost centralizate datele privind indicatorii de calitate ai râului Jiu de Vest secţiunea Cîmpu lui Neag, unde se observă că doar suspensiile sunt depăşite, starea de calitate generală fiind considerată foarte bună. În plas, s-au efectuat determinări şi în zona Iscroni pentru a stabili calitatea apei. În acest caz, însă, apa râului Jiu se încadrează în normele de protecţie a apei doar la indicatorul suspensii. La alte categorii, apar depăşiri de până la 44 ori faţă de concentraţia admisă, ceea ce ne indică faptul că industria minieră avea efecte puternice la momentul respectiv asupra calităţii apei.

Sursele punctiforme de ape uzate (ape uzate menajere, orăşeneşti, industriale, pluviale şi de drenaj) sunt cele colectate într-un sistem de canalizare şi evacuate într-un receptor natural prin conducte sau canale de evacuare. Și de această dată, toate analizele efectuate sunt pentru calitatea râului Jiu de Vest. Pe lângă activitatea minieră care se desfăşoară în partea vestică a Bazinului hidrografic Jiu, există şi alte activităţi antropice care contribuie la poluarea emisarului Jiu de Vest cum ar fi: gatere, fose septice, gropi de gunoi etc.

Articol scris de Vîlceanu Cristina-Manuela, studenta in anul al III-lea la Facultatea de Geografie a Universității din București, secția Meteorologie – Hidrologie.

Les activités scientifiques qui concernent le Jardin Botanique de Craiova opèrent dans deux endroits: à Craiova et Rânca ville (la zone de montagne du département de Gorj).

Tandis que le Jardin Botanique de Rânca sert aux activités biologiques liées à la pratique des biologistes, des étudiants horticulteurs, des géographes, le Jardin Botanique de Craiova est utilisée seulement par les étudiants de la Faculté d’Agronomie de l’Université de Craiova, avec l’objectif global de conservation et l’étude des plantes.

Le Jardin Botanique de Craiova a été fondée en 1952 à l’initiative et sous la direction du Prof. Univ. Al. Buia (1911-1964). En Craiova, le jardin botanique est situé dans le sud-ouest de la ville, entre les rues Constantin Lecca – Obedeanu – Renaissance – Calea Severin (N. Titulescu) – Iancu Jianu.

Une autre raison pour laquelle ce lieu a été choisi pour l’emplacement du jardin botanique de Craiova était le château Macedonski, situé près de la fontaine, mais aussi le paysage idyllique souvent inspirant pour le poète (Alexandru Macedonski, poète, romancier, dramaturge et journaliste roumain, n 14. Mars 1854, Bucarest – d. Novembre 24, 1920).

Mais avant procéder à la présentation du potentiel biologique du Jardin Botanique de Craiova, nous nous contenterons a préciser seulement quelques caractéristiques biogéographiques du domaine végétale dans lequel cette ville se trouve. Alors, Craiova est une ville située dans la sylvo-steppe. Dans cette formation végétale, les forêts caractéristiques, à savoir les forêts médio-européennes mésophile, semblent leur habitat vers la vallée du Danube, où ils rencontrent les groupes d’espèces d’arbres et arbustes thermophiles-sousmésophiles, influencés par les nuances tempérées de climat méditerranéen. Par conséquent, les territoires qui entourent la ville Craiova comme un foyer, situés à une altitude inférieure à 150 m, décrivent une zone de transition entre les forêts de feuillus, c’est-à-dire némorales, et la végétation de steppe qui continue de s’étendre davantage vers la Plaine Roumaine orientale.

Le Jardin botanique est organisée en 7 secteurs, qui protègent les associations suivantes:

• Secteur «Greenhouse» (Photo) dispose d’un large assortiment de plantes de partout le monde: les espèces méditerranéennes (oliviers, citronniers), du Mexique (Cactacee), l’Australie (eucalyptus), etc

• Secteur  ”Systématique végétale” avec une riche collection de plus de 5000 espèces, classées par ordre phylogénétique.
• Secteur ”phytogéographique de l’Olténie” (de 4 ha) et en plus une de la zone des «montagnes», qui ont une distribution  étagée:

• Le strate arborescent est formé de le Hêtre (Fagus sylvatica), Epicéa (Picea abies), le Frêne (Fraxinus excelsior);
• Le couche arbustive consiste en divers arbustes: Ulmifolia Spiraea, Rubus hirtus, etc;
• Le couche herbacée avec les espèces suivants: Leucojum vernum, Equisetus hyemela, etc;
• Enfin, l’étage montagne est composé des fougères, des bosquets d’aulnes (Anus incas), du sapin (Abies alba) et du tremble (Populus tremula).

• Secteur ”Phytogéographique de la Roumanie“, notamment les plantes représentatives de différentes zones géographiques.
• Secteur ”Monde phytogéographique“, contenant des plantes situés dans différentes régions du globe. R. Méditerranée (25-30%), R. sino-japonaise (10,7%), Amérique du Nord (10,7%), l’Australie (12,8%).
• Secteur ”Ornementales-garderies” est attribué une superficie de 0,4 ha pour la Pépinière qui fournit le matériel biologique, l’arboretum et d’ornement herbacée pour les autres secteurs des espaces verts de l’Université.
• Secteur ”Plantes cultivées” est attribué à des groupes de plantes comme les céréales, les légumineuses et les cultures médicinales, arbres fruitiers, vignes, qui sont toutes des espèces agricoles et horticoles cultivés dans la région.

En espérant que ces informations sur ce coin moins connus de Craiova vous ont réveillé l’intérêt, vous avez maintenant la tâche de tourner le Jardin Botanique dans l’une des principales attractions touristiques de Craiova et de n’oublier pas que la fontaine Jianu (Photo) est aussi un objectif à ne pas manquer si vous êtes à proximité.

Références:

1. Bobîrnac, B., Popescu, M., Cârțu, D., 1984, Rezervații și monumente ale naturii din Oltenia, Editura Sport-Turism, București;
2. Firescu, A., Firan, F., 1981, Craiova, Editura Sport-Turism;
3. Teodorescu, M., 1964, Alimentarea cu apă a orașului Craiova. În Hidrotehnica, vol. 9, nr. 3, București.

Several tens of kilometres south-west of Craiova, on the road to the Danube, close to Segarcea, the landscape is not as dull and monotonous as it might seem.

The geology of this area presents villafrancian and grunzian formations, suspended above the floodplains of Desnățui’s tributaries, which, in turns, flows directly into the Danube. In addition to these deposits, one can find here a number of sandy red clays, of a loessoid type (Picture 1), with insertions of yellow clays, originating from the middle Pliocene (Riss) and upper Pliocene. The loess and the loessoid deposits mark the end of the quaternary deposits found in interfluves, terraces, major alluvial fans, except for the easily flooded areas, where geology is more recent. The ,,endless” expanses of Jiu’s  floodplain are replaced by variations in altitude created by piedmont interfluves reaching about 200 metres and, above this point, the narrower surfaces appear like old, eroded walls.

The landscape in the Segarcea-Radovan area is particularised by wide interfluves, with a tabular appearance and deep, narrow valleys carved into layers of gravel and alluviums, giving the slopes a rugged look. Intermittent and semi-permanent streams flow in a manner consistent with the geological structure up to a point close to Fantanele, where they turn south , heading for the Danube. The Red Precipice was formed in this geomorphologic context, as a maze of old torrential valleys and ravines dug in the red clays of the Balacita Piedmont. But the strongest contrast can be found a couple of kilometres away east of this site, in a place full of lakes and forests, where up until recently there was a picturesque tourist resort and an ostrich farm, where people could enjoy a horse ride or take a boat on the lake (Pictures 2 and 3).

The village of Radovan is the main population centre of this region, and despite the fact that even the road signs indicating the route to the geomorphologic complex and the lake are now gone, let alone the resort, the people of Craiova still remember this place and visit it from time to time, during weekends for a barbeque or an off-road trip with their cars (there are no county roads to this reservation). The village is surrounded by a beautiful yet patchy forest (Picture 4) which was once connected through a corridor along the floodplain of Desnatui up to the northern part of Dolj County. The preservation efforts undertaken before 1989 were much greater that what is done today, and the locals remember a time when rabbits and pheasants were colonized and the rangers did their job of protecting the woods.

Through this wood, nowadays quite narrow, flows the Desnatui River, whose flow is controlled south of Fantanele by a reservoir. Close to Radovan there is an interesting valley, more like an entanglement of ravines that overflow into Desnatui during times of abundant rains. Because of hydro-morphological processes occurring in the area, the valley was named ,,Bad Valley”. The reason for its inclusion on Romania’s nature reserves list did not come from this reason, but from the rarity of the plants found here due to the tormented soil created by the degradation processes. The area is characterised by spontaneous steppe vegetation, generally dry (Picture 5). The grassland are covered by gramineae species typical of the steppe (where average annual rainfall is below 500 mm), such as Festuca spp, Chrysopogon gryllus, Stippa spp., Cynodon dactylon. Close to the thalweg of these torrential valleys we find plants that need more humidity, such as Alopecurus pratensis, Poa spp. and Festuca pratensis. 

Many grass-like plants, of Mediterranean origin, otherwise rare in Oltenia, form a carpet of flowers in this valley, among which we can count Ziziphora capitata, sprawling speedwell (Veronica prostrata), Centaurea orientalis and Medicago hispida. The structure of the herbal flora demonstrates that this area was once covered by forests because it includes species such as two-leaf squill (Scilla bifolia), violets (Viola spp.), the lady orchid (Orchis purpurea) and Festuca spp. Woody species (Picture 6) that have survived from the ancient forests are the Turkey oak (Quercus cerris), the Hungarian oak (Q. frainetto) and the common hawthorn (Cratageus monogyna).

The scientific value of the Bad Valley – Radovan nature reserve is given by its floristic rarities, such as the herbaceous periwinkle (Vinca herbacea), goatsbeard (Tragopogon flocossus), Hesperis tristis, Dianthus leptopetalus or Ziziphora capitata.     

We can only hope that the scientific and tourist complex found at the Red Precipice will recover its strength and soon find an investor wiling to rehabilitate its infrastructure and leisure facilities.

Article written by Gabriela Moroșanu and translated by Mihail Mitoșeriu

Sources:

1. Popescu M. et al., 1995, Monumente si rezervatii ale naturii, obiective istorice si turistice din Oltenia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
2. http://www.primariaradovan.ro/index.php/
3. http://www.valearadovan.ro/

La câțiva zeci de km sud-vest de orașul Craiova, pe Calea Dunării, înspre orașul Segarcea, peisajul nu mai e atât de monoton cum s-ar crede.

În geologia locului, apar formațiunile villafranciene și gunziene suspendate deasupra luncilor afluenților râului Desnățui, care se varsă la rândul său direct în Dunăre. Peste aceste depozite se află o serie de argile nisipoase roșii, de tip loessoid (Figura 1), cu intercalații de argile mai gălbui, atribuite Pleistocenului mediu (Riss) și superior. Loessurile și depozitele loessoide încheie depozitele cuaternare pe interfluvii, terase, mari conuri de dejecție, cu excepția zonelor inundabile, unde geologia este mai recentă. Întinderile ”fără sfârșit” ale luncii Jiului sunt înlocuite cu alternanțe de altitudini prin intermediul interfluviilor piemontane cu altitudini sub 200 m, iar peste acest prag, suprafețele mai înguste apar ca niște ziduri vechi, măcinate de timp.

Relieful din zona Segarcea – Radovan este individualizat prin interfluvii largi, tabulare și văi înguste și adâncite în aluviuni și pietrișuri, care conferă un caracter sălbatic versanților. Pârâurile intermitente și semipermanente curg consecvent cu structura geologică până aproape de localitatea Fântânele, unde încep să cotească spre sud, pentru a se îndrepta spre Dunăre. În acest cadru geomorfologic s-a format și Râpa Roșie, un labirint de văi torențiale fosile și ogașe, incizate în argilele roșii ale piemontului Bălăciței. Dar contrastul cel mai mare îl întâlnim la câțiva km est de situl cu pricina, într-o zonă de lacuri și pădure, unde până nu demult funcționau un pitoresc complex turistic și o crescătorie de struți, iar turiștii se puteau bucura de o plimbare pe șaua unui cal sau la bordul unei hidrobiciclete (Figurile 2 și 3).

Comuna Radovan este centrul popular al acestei zone, iar în ciuda faptului că nici măcar indicatoarele complexului geomorfologic și lacustru nu au mai rămas în picioare, darămite complexul în sine, craiovenii și nu numai își mai aduc aminte de aceste locuri și le mai vizitează din când în când în zilele de week-end, cu ocazia unui grătar sau unei plimbări off-road cu mașina (nu există drumuri județene care să ducă la rezervație). Localitatea este înconjurată de o frumoasă, dar peticită pădure (Figura 4), care în trecut era legată printr-un coridor ce urmărea lunca Desnățuiului cu nordul județului Dolj. Eforturile de conservare a ei înainte de Revoluție erau cu mult mai mari decât cele din zilele noastre, localnicii povestind că au fost acolo colonizați și fazani și iepuri, iar pădurarii își făceau cu diligențele cuvenite datoria de a conserva speciile de arbori.

Prin pădure, actualmente destul de îngustată, trecea Desnățuiul, care acum are la sud de Lacul Fântânele un debit controlat. Lângă Radovan, se găsește o vale interesantă, mai mult o înrămurare de ravene ce se varsă în perioadele cu precipitații abundente în Desnățui. Datorită proceselor hidro-morfologice care au loc aici, valea a căpătat numele de ”Valea Rea”, însă includerea ei pe lista rezervațiilor din România nu a venit din această direcție, ci datorită rarității plantelor găzduite de solul frământat de procese de degradare de aici. Zona este caracterizată mai ales printr-o vegetație spontană de stepă, în general uscată (Figura 5). Pajiștile sunt formate din specii de graminee tipice stepei (în condițiile unor precipitații medii anuale sub 500 mm), cum ar fi Festuca spp, Chrysopogon gryllus, Stipa spp., Cynodon dactylon. Aproape de talvegul văilor torențiale cresc plante mai pretențioase la umiditate, cum ar fi Alopecurus pratensis, Poa spp., Festuca pratensis.

Numeroase plante ierboase de origine submediteraneană, rare în vegetația Olteniei, brodează covorul floristic al văii, printre care: Ziziphora capilata, șopârlița (Veronica rostrata), vinețica (Centaurea orientalis), lucerna de stepă (Medicago hispida). Structura covorului ierbos demonstrează că în aceste locuri au fost odinioară păduri, astfel: vioreaua (Scilla bifolia), violetele (Viola spp.), poroinicul (Orchis purpurea), păiușii (Festuca spp). Speciile lemnoase (Fgura 6) rămase din vechile păduri sunt cerul (Quercus cerris), gârnița (Q. frainetto), păducelul (Crataegus monogyna).

Valoarea științifică a rezervației naturale Valea Rea-Radovan este asigurată de raritățile floristice, dintre care amintesc saschiu (Vinca herbacea), barba caprei (Tragopogon floccosus), mirodenia (Hesperis tristis), garofițele (Dianthus leptopetalus) sau cimbrișorul (Ziziphora capitata).

Sperăm ca și complexul turistic și științific de la Râpa Roșie să își recapete vigoarea și că, în scurt timp, se va găsi un investitor care să reabiliteze infrastructura de cazare și posibilităție de agrement din zonă.

Surse:

1.   Popescu, M. et al., 1995, Monumente și rezervații ale naturii, obiective istorice și turistice din Oltenia, Editura Didactică și Pedagogică, București

2.      http://www.primariaradovan.ro/index.php

Cronologic vorbind, anterior punerii în  practică a proiectului de reamenajare a zonei, pe amplasamentul parcului se afla, la mijlocul secolului al XIX-lea, moşia şi grădina familiei Bibescu. Grădina, la iniţiativa marelui logofăt Ioan (Iancu) Bibescu, era amenajată cu pavilioane, bănci, sere. Actualul “Plămân al Craiovei”, Parcul Romanescu (al Poporului) a trecut prin multe etape în  devenirea lui ca “sanctuar al naturii de la margini citadine”. După 1848, aflat în stare avansată de degradare, s-a dorit transformarea petecului de silvostepă neatractiv într-o adevărata gradină “a poporului” pentru recreerea locuitorilor oraşului. Evenimentele petrecute pe plan intern, care au dus la Unirea Principatelor, au făcut ca acest deziderat să îşi mai aştepte câteva decenii împlinirea. Totuşi, după mai puţin de 50 de ani de la trecerea în proprietatea publica a grădinii de la logofătul Iancu Bibescu, fosta grădină devenise una din cele mai insalubre zone ale oraşului. Salba de lacuri din albia Pârâului Fetii era un focar de infecţie, iar pe una dintre marginile sale s-au construit grajdurile Primăriei. Reşedinţa de vara a familiei Bibescu, o inedita clădire stilizata cu lemn aparent, a fost şi ea transformată în azil de infirmi. Era timpul să se ia măsuri rapide pentru revitalizarea sau chiar schimbarea din temelii a viitorului parc. 

Ceea ce până la începutul secolului trecut era o “pădure increată”, căreia i s-a acordat “dreptul la viaţa” de către un arhitect vizionar contractat de boierul şi totodată primarul de atunci al Craiovei, Nicolae Romanescu, acum acest loc reprezintă un frumos monument de arhitectură peisageră pentru oraşul Craiova, considerat de unii topografi şi biogeografi ca cel mai mare din ţară. Din totalul suprafeţei sale (de peste 87 ha), peste 25 ha sunt ocupate de un complex floricol variat, de la specii ornamentale lemnoase şi până la numeroase plante cu flori. Pe lângă proiecţiile pe teren viran în tot ceea ce generic ar putea fi numit „mobilier”, au fost aclimatizate sute de specii de arbori, arbori care în mod normal nu cresc în condiţiile climatice ale României. Folosirea a numeroase elemente dendrologice, cu plasament realist, a făcut din acest parc un spaţiu cu o structură complexă. În zona în care a fost amplasat parcul, la marginea sudică a Craiovei, pentru a se ajunge la realizarea tuturor indicaţiilor din proiect, s-au efectuat numeroase lucrări de asanare a mlaştinilor, lucrări de terasament, plantari de arbori şi alte amenajări (podul suspendat, imitaţii de stânci, un castel în ruină, un hipodrom).

Astfel, flora din parcul Romanescu însumează mai mult de 1000 de specii, ceea ce reprezintă peste 30% din totalul speciilor de plante ce cresc pe teritoriul României (Bobîrnac, 1984). Acest parc adăposteşte o variată floră multicoloră, de la arbuşti ornamentali de tip Thuja, Buxus, la arbori de însemnătate dendrologică, precum bradul alb (Abies alba), pinul de Himalaya (Picea excelsa). Dintre coniferele întâlnite în perimetrul parcului, merită amintite: tisa (Taxus baccata), foarte longevivă, atingând vârsta de 300-400 ani; arborele vieţii (Thuja orientalis), chiparosul de baltă (Taxodium distichum), apoi nucul negru, salcia japoneză (Salix matsudana), salcâmul japonez, liliacul persan (Syringa persica), ulmarul (Ptelea trifoliata), arborele lui Iuda (Cercis siliquastrum), salcâmul japonez (Sophora japonica), salcâmul galben (Laburnum anagyroides), salcâmul mic (Amorpha fructicosa), drobul (Cytisus leucotrichus), salcâmul roz (Robinia pseudoaccacia var viscosa), trifoiul auriu (Trifolium campestre), măzărichea mica (Vicia hirsuta). Din Fam. Gramineae – cu 80 specii, putem menţiona: balurul (Sorghum halepense), meiul mărunt (Panicum capillare), iarba scăioasă (Tragus racemosus), mărgica (Melica nutans), obsigile (Bromus arvensis), firuţa mică (Poa annua, P. palustris), păiuşul de Craiova (Festuca valesiaca f. craiovensis).

Plantele ierboase, floricole, decorative sau de ornament, sunt destul de rare. Între acestea pot fi enumerate: garofiţele (Dianthus deserti şi mai ales D. kladovanus, ce nu mai vieţuieşte decât în Oltenia), tămâioarele-violete, floarea de ceară, floarea iubirii. La o plimbare agale prin parc, nici nu observi ca te afli printre nişte exemplare floricole şi  arboricole plantate de om. Fremătând de viaţă în fiecare scorbură şi vizuină creată pe microformele de relief, în parte construite tot de mâna arhitecţilor peisagişti, parcul are mereu ceva de dăruit vizitatorilor, aşa cum ultimii proprietari ai terenului pe care se află s-au preocupat acum mai bine de un secol să îi dăruiască o formă, o răsuflare, o inimă  verde…Doar admirând vestigiile sale dendrologice şi florale şi cunoscându-i istoria, ne putem da seama de unde i se trage numele de „Parcul Poporului”, pe lângă cel oficial de „Parcul Romanescu”, aceasta pentru că parcul a luat fiinţa din raţionamentul de a pune la dispoziţia cetăţenilor de orice rang social, mai ales a celor „din popor”, o imensă grădină publică, destinată recreerii, întâlnirilor, activităţilor sportive şi fotografierii.

Parcul se poate lăuda ca fiind un valoros obiectiv arhitectural-dendrologic. Importanţa sa ştiinţifică şi turistică rezultă din multitudinea şi varietatea numeroaselor specii rare sau plante de mare interes ornamental, nu numai pentru flora spontană, dar şi pentru cea cultivată în condiţii naturale, cât şi în condiţii de seră. Suntem încrezători că această zonă verde a Craiovei va avea o existentă sine die şi va rămâne pentru totdeauna “bijuteria oraşului”, atât din perspectiva locuitorilor şi vizitatorilor, cât şi a ofertei turistice şi ştiinţifice a naturii din această parte a Olteniei.   

Bibliografie :

1. Bobîrnac, B., Popescu, M., Cârţu, D., 1984, Rezervaţii şi monumente ale naturii din Oltenia, Editura Sport-Turism, Bucureşti;
2. Firescu, A., Firan, F., Craiova, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981;
3. Simionescu, I., 1987, Flora României, Editura Tineretului, Bucureşti;

Sursa imaginilor :

Arhiva personală şi http://memorielocala.aman.ro/files/parcul.html .

Articol realizat de Moroşanu Gabriela Adina

Anul al II-lea

Facultatea de Geografie,

Universitatea din Bucureşti