Not far from Halifax harbor, nearly 300 kilometers away from the Canadian coast, lies SableIsland, infamous for the hundreds of ships that sank in the waters surrounding it.

Those who studied the causes behind such tragedies have discovered that SableIsland is a “wanderer”. It constantly changes its shape and location, and is impossible to accurately determine its contour. In fact, this island is a strip of sand shaped like an arc, with a length of about 42 kilometers and a maximum width of 1.5 kilometers, covered by grasses and other small plants. In 1901, the federal government planted 80.000 trees in an attempt to stabilize its soil. None survived.

Waves constantly pound the western shore, which is sinking into the water, whereas the eastern side, helped by large amounts of wind-blown dust and sand, constantly takes new shapes. Thus, the island “moves” eastwards at a rate of about 230 meters per year. Its “voyage” is very dangerous for sailors and, for this reason, they named it “the wandering coffin”, or, according to other sources, “the North Atlantic graveyard”. Because sand can have many colors, including blue, it is easy to see how sailors, fooled by its appearance, steered their ships willfully towards their doom. From 1766 to 1966, over the course of around two centuries, the islands traveled about 45 kilometers – a true record for an island.

Researchers have discovered the remnants of a very large number of ships that have sunk here over the years and among them, the wreck of a 400 years old ship. A Canadian statistic registered during the 19^th century and the first half of the 20^th, therefore over the course of 150 years, no less than 515 shipwrecks. What makes it even more perilous is its shore, made up of quicksand, which forms a trap for anyone who ventures nearby.

There is a permanent population of 5 people. During summer, this number rises, with various scientists and photographers coming to SableIsland. Only two people were born there since 1920. Today, there is a permanent weather station on the island and, in 2010, a decision was taken to turn it into a national park.

Picture: museum.gov, blakemaybank, art

http://greenly.ro/arii-protejate/insula-calatoare-din-atlanticul-de-nord

Article written by Răzvan Spiridon and translated by Mihail-Andreas Mitoşeriu. 

Nu departe de portul Halifax, la aproape 300 km de coasta canadiană, se găsește insula Sable, vestită pentru că în preajma ei și-au găsit moartea sute de corăbii.

Cei care au studiat cauzele acestor tragedii au descoperit că insula Sable este „călătoare”. Ea își schimbă mereu forma și poziția, fiind imposibil de așezat într-un contur precis. De fapt, insula este o fâșie de nisip, de forma unui arc, cu o lungime de 42 km și o lățime maximă de 1,5 Km, acoperită cu ierburi și vegetație joasă. În 1901, guvernul federal a plantat aici 80.000 de arbori în încercarea de a stabiliza solul. Nici unul nu a supraviețuit.

Valurile spală țărmul apusean, care astfel se afundă mereu în apă, în timp ce coasta răsăriteană, sub acțiunea vântului care aduce munți de praf, ia mereu forme noi. În felul acesta, insula se „mișcă” spre răsărit cu o viteză de cca. 230 m. pe an. Călătoria ei este foarte primejdioasă pentru marinari. Din această cauză ei au numit-o „sicriul călător” sau, după alte surse, „cimitirul Atlanticului de Nord”. Deoarece nisipurile au culori variabile, uneori ajungând chiar la culoarea apei, este ușor de înțeles cum marinarii, înșelați, duceau corăbiile de bună voie la pieire sigură. Din anul 1766 până în anul 1966, deci în 200 de ani, insula a parcurs cca. 45 Km. Un adevărat record în domeniu.

Cercetătorii au descoperit un număr foarte mare de resturi ale epavelor scufundate de-a lungul timpului. Printre altele, au fost descoperite resturile unei epave scufundate cu cca. 400 de ani în urmă. O statistică a statului canadian a înregistrat doar în sec. XIX- lea si prima jumătate a sec. XX- lea, deci în 150 de ani, naufragiul a 515 nave. Ceea ce este cel mai periculos la acestă insulă este țărmul, format din nisipuri mișcătoare, care îl face o veritabilă capcană, pentru oricine se aventurează în zona lui.

Populația permanentă a insulei este de cinci persoane. În timpul verii, numărul de locuitori crește, aici sosind diferiți cercetători și fotografi. Doar două persoane s-au născut pe Sable Island începând cu 1920. Astăzi, pe insulă activează o stație meteorologică permanentă, iar în 2010 s-a luat decizia ca insula să devină Parc Național.

Foto: museum.gov, blakemaybank, art