1. Introducere

• În luna decembrie a anului 2019, în orașul Wuhan din provincia Hubei s-a declanșat, mai mult sau mai puțin accidental, o epidemie de SARS-CoV-2 care avea să se răspândească foarte ușor la nivel mondial în următoarele trei luni.
• Luând statutul de pandemie, a provocat un număr mare de îmbolnăviri și de decese, prin prisma transmiterii prin contact fizic uman.
• Demonstrat de cercetători rapid, acest virus nu se răspândește doar prin contactul uman de tip față-în-față, ci și prin suprafețe sau, mai alert, prin lichide, cum ar fi apa sau saliva.
• Vorbind aici strict de transmiterea acestui inamic invizibil, problema în cauză o reprezintă una dintre căile cele mai des folosite de către populație și anume apa uzată.

2. Metodologie

• Pentru realizarea acestui studiu, fiecare membru al echipei a avut de căutat un număr de articole științifice, care să conțină studii despre acest subiect.
• Bazele de date științifice din care ne-am inspirat spre alcătuirea acestui articol sunt următoarele:
• Google Scholar,
• ScienceDirect,
• Springer Link,
• Research Square
• ICE Virtual Library

3. Discuții

• Pe baza măsurătorilor lunare pe teren și a monitorizării zilnice, a fost posibilă analizarea impactului pandemiei produsă de COVID-19 asupra calității apei râurilor din China.
• Rezultatele au arătat îmbunătățiri semnificative ale calității apei râurilor în perioada de lockdown asupra anumitor indicatori (Fig. 1). Reducerile azotului amoniacal (NH4+-N) au început relativ curând după izolare.
  

  Fig. 1. Proporțiile diferitelor niveluri de calitate a apei între ianuarie și iunie, în 2018, 2019 și 2020
  Sursa: Dong Liu, Hong Yang, 2022, COVID-19 lockdown improved river water quality in China, Science of The Total Environment, Volume 802

• Cererea chimică de oxigen (CCO) și oxigenul dizolvat (OD) au prezentat îmbunătățiri începând cu sfârșitul lunii ianuarie sau chiar începutul lunii februarie și, respectiv, în mijlocul lunii martie, în timp ce creșterile pH-ului au fost mai concentrate temporal în intervalul dintre luna martie și începutul lunii mai.
• Spitalele sunt importante surse de poluanți rezultați din diagnosticarea diferitelor tipuri de patologii.
• Deversarea deșeurilor spitalicești și a apelor uzate, în special cele fără tratament adecvat, ar putea expune populația la un pericol de infectare, mai ales în contextul pandemiei de coronavirus 2019 (Covid-19).
• În timpul focarului de COVID-19, stațiile de epurare a apelor uzate se confruntă cu problema eliminării nămolului. Particulele din nămolul care conține SARS-CoV-2 pot fi suspensionate și aerosolizate în timpul procesului de tratare a nămolului.
• În plus, după ce a fost transportat direct pe un teren utilizabil, nămolul poate elibera SARS-CoV-2 în solurile din jur, ceea ce ar putea menține infectarea timp de cel puțin 10 săptămâni și poate provoca chiar poluarea apelor subterane.
• În prezent, incinerarea în cuptoare de ciment este cea mai comună modalitate de tratare a nămolului de la stațiile urbane de epurare a apelor uzate din China.
• Deoarece apele uzate conțin o cantitate mare de resturi fecale responsabile de eliberarea virusului, stația de epurare a apei separă solidele în suspensie de apa uzată din rezervorul de predezinfectie, pentru a evita prezența pe termen lung a particulelor de fecale și eliberarea virusului.
• Dioxidul de clor și hipocloritul de sodiu sunt utilizați ca dezinfectanți pentru apele uzate, iar doza proiectată este de 40 mg/l (din punct de vedere al clorului rezidual).

4. Rezultate

• Modificările parametrilor de calitatea apei au variat, de asemenea, spațial, fiind determinate în principal de locații cu nivel economic dezvoltat.
• După ridicarea restricțiilor, în luna iunie, toți parametrii de calitatea apei au revenit la condițiile pre-COVID-19 (Fig. 2).
  

  Fig. 2. Valorile medii ale diferiților parametri de calitatea apei în ianuarie-iunie – anii 2018, 2019 și 2020: (a) pH; (b) OD; (c) NH4+-N; și (d) CCO. Barele de eroare indică abaterile standard
  Sursa: Dong Liu, Hong Yang, 2022, COVID-19 lockdown improved river water quality in China, Science of The Total Environment, Volume 802

• Rezultatele au demonstrat în mod clar impactul activităților umane asupra calității apei și potențialul de inversare a degradării ecosistemului printr-o mai bună gestionare a deversărilor de ape uzate, pentru a reproduce efectele benefice ale lockdown-ului cauzat de COVID-19

5. Concluzii

• Deși până în prezent nu a existat niciun caz confirmat de COVID-19 prin transmiterea SARS-CoV-2 în apele uzate spitalicești în China, un număr semnificativ de studii au demonstrat că siguranța apei este în pericol din cauza prevenirii ineficiente și a controlului insuficient consacrate pandemiei de COVID-19.
• Studiile anterioare s-au concentrat pe detectarea SARS-CoV-2 în apele uzate spitalicești, iar metodele de cercetare sunt într-o continua dezvoltare.

Bibliografie

• Soraia El Baz, Boujamâa Imziln, 2020, Can Aerosols and Wastewater be Considered as Potential Transmissional Sources of COVID-19 to Humans?, European Journal of Environment and Public Health, Volume 4  (European Journal of Environment and Public Health (ejeph.com)
• Jiao Wang, Jin Shen, Dan Ye, Xu Yan, Yujing Zhang, Wenjing Yang, Xinwu Li, Junqi Wang, Liubo Zhang, Lijun Pan, 2020, Disinfection technology of hospital wastes and wastewater: Suggestions for disinfection strategy during coronavirus Disease 2019 (COVID-19) pandemic in China, Environmental Pollution, Volume 262 (Disinfection technology of hospital wastes and wastewater: Suggestions for disinfection strategy during coronavirus Disease 2019 (COVID-19) pandemic in China – ScienceDirect)
• Elif Hatice Gürkan, 2020, The Effect of Covid 19 on the Performance of Industrial Wastewater Treatment Plant, PREPRINT (The Effect of Covid-19 on the Performance of Industrial Wastewater Treatment Plant | Research Square)
• Lilong Liu, Junyi Hu, Yaxin Hou, Zhen Tao, Zhaohui Chen, Ke Chen, 2021, Pit latrines may be a potential risk in rural China and low-income countries when dealing with COVID-19, Science of The Total Environment, Volume 761 (Pit latrines may be a potential risk in rural China and low-income countries when dealing with COVID-19 – ScienceDirect)
• Jiao Wang, Jin Shen, Dan Ye, Xu Yan, Yujing Zhang, Wenjing Yang, Xinwu Li, Junqi Wang, Liubo Zhang, Lijun Pan, 2020, Disinfection technology of hospital wastes and wastewater: Suggestions for disinfection strategy during coronavirus Disease 2019 (COVID-19) pandemic in China, Environmental Pollution, Volume 262 (Disinfection technology of hospital wastes and wastewater: Suggestions for disinfection strategy during coronavirus Disease 2019 (COVID-19) pandemic in China – ScienceDirect)

În total Wilson a adus în Europa și America cel puțin 1500 de specii de plante, descoperite între anii 1899 – 1910, pe parcursul a patru lungi călătorii în munții masivi și colțuroși ai Chinei. „China este îndr-adevăr mama tuturor grădinilor”, a scris el în cartea ce poartă același titlu „…deoarece, dintre toate țările cărora grădinile noastre le sunt pe deplin îndatorate, ea deține locul de primă însemnătate…Pasionații de flori datorează Chinei trandafirul modern…, de asemenea piersicul, portocalul, lămâiul și grape-fruitul”. E greu să găsești în ziua de azi o grădină care să nu ţină la loc de laudă o plantă originară din China și multe dintre ele se vor fi plante aduse de Wilson. Printre descoperirile acestui explorator se află forstiția, curpenul de grădină, diferite varietăți de rododendron, cornul şi primulele.

Însă, cea mai cunoscută descoperire a lui E.H. Wilson care, la rândul ei, l-a făcut recunoscut în lumea întreagă nu era familiară până în august 1910 decât fermierilor și trecătorilor ce traversau valea râului Min. Frumoasa floare, nelipsită acum în aproape orice grădină, este Lilium regale sau crinul imperial și pentru a o aduce în siguranță în Europa, Wilson a fost foarte aproape de a-și pierde viața.

Conform obiceiului chinezesc, un om alb călătorind pe picioarele lui nu aparținea unei caste, dovedind o poziție socială inferioară. Dimpotrivă, un palachin îl ridica la gradul de ființă superioară, obiectul fiind un simbol al rangului și autorității, chiar dacă era rareori folosit. Era adesea un bagaj împovărător pentru o expediție montană, însă Wilson îi cunoștea semnificația și îl purta întotdeauna cu el. Într-una dintre aceste călătorii lungi și anevoioase, după ce descoperise crinul imperial, a avut un accident.

Se afla în palachin, pe o cărare de munte îngustă, care șerpuia de-a lungul unui perete de stâncă și era mărginită în partea opusă de pante abrupte. Din peretele de stâncă s-au desprins mai multe bucăți, una dintre ele căzând peste palachin și distrugându-l, dar nu înainte ca Wilson să sară din el. Piciorul său drept a fost rupt în două locuri și însoţitorii săi au fost nevoiţi să construiască atele din tripodul camerei de fotografiat pe care o purtau cu ei peste tot. Înainte ca Wilson să fie ridicat de jos și pus pe picioare, o turmă de măgări pe care o depășiseră mai devreme i-a prins din urmă. Cărarea era prea îngustă pentru a permite măgarilor să se întoarcă și nu era posibil să li se ceară să aștepte deoarece o altă alunecare de teren era iminentă. Astfel Wilson a rămas întins de-a lungul cărării, măgarii trecând unul câte unul peste el, așa cum el însuși povestește într-o scriere ulterioară: “Instinctul unui măgar de a-și poziționa picioarele pe o zonă sigură, solidă este bine cunoscut, după cum am realizat cu multă recunoștință. Aceste animale au trecut peste mine fără ca măcar să-mi deranjeze hainele.”

După dubla fractură Wilson, denumit la rândul său „Chinezul”, nu a mai putut niciodată să meargă la fel de bine ca înainte, numindu-şi handicapul dobândit astfel „şchiopătatul său de crin (his ‘Lily limp’)”

Wilson a cercetat diferite zone ale provinciilor Sichuan şi Yunnan, printre care și Munții Hengduan, un punct fierbinte al biodiversității, o destinație neobișnuită pentru orice areal din zona temperată. În general, zonele temperate nu pot concura cu zonele tropicale ca număr de specii. Iarna lungă și rece specifică zonei reprezintă motivul pentru care diversitatea plantelor este mai redusă, fapt datorat, de asemenea, și ultimei glaciațiuni care a acoperit sub o patură groasă de ghiață latitudinile nordice.

Munții Hengduan au scăpat mai ușor, în ciuda faptului că unele dintre vârfurile lor depășesc 6000 de metri înălțime. Ei sunt situați mai aproape de emisfera sudică, destul de aproape încât să nu fost pe deplin acoperiți de zăpadă și ghiață. Aici speciile străvechi de plante au supraviețuit erei glaciare și unele plante au prosperat, plante precum angiosperme (Magnoliaceae-le și Ranunculaceae-le) care își au originea în Cretacic. După încheierea erei glaciare procesul de speciație s-a desfășurat într-un ritm uluitor. În această regiune se regăsesc, de exemplu, 9 genuri și 50 de specii de conifere (Pinaceae), 230 de specii de rododendron și mai mult de 30 de specii din Familia Rosaceae. Botaniștii au identificat până acum aproximativ 3500 de specii endemice – cel mai mare din lume pentru zonele temperate.

Se pot identifica șase etaje de vegetație de la baza muntelui până la linia zăpezii: o zonă caldă temperată care se oprește la 600 de metri și este gazdă a palmierilor, bambusului, pinilor, chiparoșilor, o zonă temperată de la 600 la 1500 de metri, acoperită de pădure tropicală cu stejari, stejar veșnic verzi (Quercus ilex) și ferigi, o zonă temperată rece de la 1500 la 3000 de metri, definită de un amestec al foioaselor și coniferelor cu rododendronul, o zonă subalpină de la 3000 la 3500 de metri, cu păduri dense de conifere, larice și molizi și mai mult rododendron, o zonă alpină de la 3500 la 4900 de metri, cu pajiști presărate cu ierburi, primule, maci, gențiene și rododendron cu frunze mici şi un deșert alpin care se întinde de la 4900 de metri la 5300 de metri, cu arbori pitici, mușchi şi licheni. De la 4900 metri mai departe intrăm în regatul zăpezii și al ghețurilor. Această stratificare și diversitate este susținută de climatul musonic.

Munții Hengduan au constituit un rai al plantelor în timpul glaciațiunii, un „paradis botanic” după cum îi numea Wilson şi motivul pentru care China a putut dărui lumii „temperate” o puzderie de plante. Astăzi, areale vaste din provinciile Yunnan şi Sichuan sunt declarate zone naturale protejate şi acei dintre noi care sunt destul de norocoşi să ajungă aici vă pot împărtăşi la întoarcere amintiri de o frumuseţe greu egalată.

Bibliografie:

http://scholar.lib.vt.edu/ejournals/JARS/v31n4/v31n4-bell.htm
http://www.uaex.edu/yard-garden/resource-library/plant-week/butterfly-bush-summer-lilac.aspx
http://discovermagazine.com/2005/aug/mother-of-gardens

http://whc.unesco.org/en/list/1083

http://www.tropicalbritain.co.uk/lilium-regale.html

Surse foto:

http://www.at0086.com/TPRIV/

http://tropicalconservationscience.mongabay.com/content/v1/08-03-03-Hua.htm

http://www.plantsnapp.com/blog/plant-hunters.html

http://arboretum.harvard.edu/library/image-collection/botanical-and-cultural-images-of-eastern-asia/ernest-henry-wilson/

http://s564.photobucket.com/user/tttabc/media/Henduan_Mountain2.jpg.html

VIER PFOTEN demande au Gouvernement roumain de mettre fin a l’exportation des animaux vifs vers la Chine !

VIER PFOTEN s’oppose de manière véhémente au mégaprojet d’exporter 500.000 vaches de la race bigarrée de la Roumanie vers la Chine. « Un voyage de plus de 15.000 kilomètres  et qui dure plusieurs mois représente une torture inimaginable et inacceptable pour les animaux » a déclaré Gabriel Paun, directeur de campagne pour VIER PFOTEN International.

Le Gouvernement a approuvé dans la session de 20 novembre un mémorandum pour l’exportation de plus de 500.000 vaches vives de la race bigarrée en Chine. Le premier transport devrait partir en janvier 2014. Ce mémorandum a été signé dans le cadre du Forum Economique Chine-Europe Centrale et de l’Est qui a eu lieu à Bucarest.

Le transport des animaux vifs sur des longues distances est un sujet controversé en Europe et au niveau du monde. Il n’est pas un accident le fait qu’il  n’y a aucun pays d’Europe qui exporte des vaches vivantes jusqu’en Chine, pays situé à  une distance de plus de 8.400 miles maritimes (plus de 15.000 kilomètres), représentant un voyage maritime qui dure plusieurs mois.

« Le transport sur longues distances implique une souffrance terrible pour les vaches, qui, parfois, conduit à des accidents et à  une mortalité élevée. Il s’agit de plus de 500.000 vaches, donc, on discute d’une méga-souffrance. Le Gouvernement roumain est obligé de prévenir la souffrance des animaux par arrêter ce mémorandum entièrement aberrant. La Chine doit choisir ses vaches laitières dans ses pays avoisinants, a ajouté Gabriel Păun.  

En dehors du transport, qui représente le problème principal pour le bien-être des animaux, les vaches roumaines, après avoir survécu le voyage, seront introduites dans un système d’élevage intensif dans des espaces fermés. En Chine, la production du lait est forcée, jusqu’à une quantité de 32 litres par jour pour chaque vache, tandis qu’en Roumanie, la moyenne quotidienne est de 10 litres.

« Apres une longue torture dans des bateaux, les bigarrées roumaines seront emprisonnées en Chine ». « Quelle est leur faute ? », conclut Monsieur Paun.

Photo : Gabriel Păun/VIER PFOTEN

Nous remercions Mme Livia Cimpoeru, Press Officer VIER PFOTEN Roumanie, pour ce communiqué de presse.

Article écrit par Valentina Mănoiu et traduit par Mihail Andreas Mitoșeriu

VIER PFOTEN se opune categoric mega proiectului de a exporta 500.000 de vaci Bălțate din România în China. “O călătorie de peste 15.000 km pe durata a câteva luni înseamnă o tortură inimaginabilă și inacceptabilă pentru animale”, a spus Gabriel Păun, Director de Campanii al VIER PFOTEN Internațional.

Guvernul a aprobat în ședința din 20 noiembrie memorandumul pentru exportul a peste 500.000 de vaci vii din rasa Bălțată românească în China. Primul transport ar urma să înceapă deja în ianuarie 2014. Acest memorandum a fost semnat în contextul Forumului Economic China-Europa Centrală și de Est ce a avut loc la Bucureşti.

Transportul animalelor vii pe distanțe lungi este un subiect controversat în Europa și la nivel mondial. Nu întâmplător nicio altă țară din Europa nu exportă vaci vii tocmai în China, țară situată la peste 8.400 de mile marine (peste 15.000 km), reprezentând o durată de câteva luni de călătorie pe mare.

“Transportul pe distanțe lungi presupune un disconfort teribil pentru vaci, care adesea se soldează cu accidente și mortalitate ridicată. Vorbim despre un număr de peste 500.000 de vaci, deci despre o mega suferință. Guvernul României are datoria de a preveni suferința animalelor prin stoparea acestui memorandum total aberant. China trebuie să își aleagă vacile de lapte din țările învecinate”, a adăugat Păun.

Pe lângă transportul de lungă durată, care reprezintă principala problemă de bunăstare a animalelor, bălțatele românești care vor supraviețui călătoriei vor fi trecute cel mai probabil la un sistem de creștere intensiv, în spații închise. În China, producția de lapte este forțată până la 32 de litri de lapte pe zi per vacă, în vreme ce în România media este de 10 litri pe zi.

“După o tortură de durată, pe vapor, bălțatele românești vor face pușcărie în China. Cu ce au greșit bietele animale?” a încheiat Păun.

Foto: Gabriel Păun/ VIER PFOTEN

Mulţumim pentru comunicatul de presă dnei Livia Cimpoeru, Press Officer VIER PFOTEN Romania

Fructul de Goji este cunoscut și utilizat în China tot atât de frecvent pe cât folosim noi în viața de zi cu zi produsele din căpșuni sau zmeură. Fructul de Goji (Lycium barbarum), reprezentant al familiei Solanaceelor (Foto 1),  este un minunat antioxidant, ”ambasador biomedicinal al Chinei” și își are centrul biogenetic  în sud-estul Europei și îndepărtata Asie. Numele său științific amintește de regiunea sud-anatoliană ”Lycia”, iar în lumea anglo-saxonă i s-a dat denumirea de ”Wolfberry”, probabil de la faptul că ”Lycium” este foarte apropiat ca scriere și pronunție de un alt cuvânt latinesc, ”lycos”, care înseamnă ”lup”. Denumirea sa uzuală de ”Goji” este încă neelucidată, deoarece ar putea proveni de la un cuvânt de dialect chinezesc sau de la unul de origine persană, ambele desemnând ideea de fruct de pădure, sau englezescul ”berry”.

Foto 1

Răspândită în pădurile de foioase septentrionale și crescând în mod natural în partea central-nordică și vestică a Chinei, planta este o reprezentantă a speciilor lemnoase perene și ajunge până la 3 metri înălțime. Specia cultivată (Lycium chinense) spre comercializare în special în sudul Chinei și în lungul Fluviului Galben, este oarecum diferită de cea sălbatică și tinde să fie mai scundă.  Este rezistentă la frig și secetă, dar pentru o producție crescută, are nevoie de un pH cât mai mare al solului. În natură, în afara sezonului de înflorire și fructificare, planta este mai greu de recunoscut, deoarece se prezintă sub forma unui arbust aparent comun cu frunze lungi și cărnoase, care formează în vârf o inflorescență violet, cu petale asemenea celor de crin, dar mai mici, lanceolate sau ovale. Florile (Foto 2) cresc în grupuri, iar caliciul, de obicei spintecat de fructul ce urmează să crească, este format din sepale ce se aseamănă cu un clopot. Corola are o culoare violet-luminos de lavandă, iar staminele sunt structurate în filamente ceva mai lungi decât anterele dispuse longitudinal dehiscent. În emisfera nordică, înflorirea are loc din iunie până în septembrie și fructele au o perioadă de maturare din august până în octombrie, în funcție de latitudine, altitudine și climă. Cel mai important organ vegetativ este, însă, fructul, care are în stare naturală o culoare portocalie spre roșu, o formă de stafidă, ușor alungită, și o grosime de 1-2 cm. Perioada de apariție a lor ține din Iulie până în Octombrie și se pot forma între 10 și 60 fructe într-o singură floare.

Foto 2

Timp de milenii, populația asiatică din părțile unde fructul de Goji creștea s-a hrănit cu acesta fără să atragă prea mult atenția lumii occidentale. Pe când mirodeniile Indiilor și cafeaua arabică aveau mare căutare la casele rafinate ale Europei Vestice, pe când cartoful își făcea triumfala intrare într-o arhitectură dominată de grâu și floarea soarelui, Goji era încă necunoscut privirilor și gusturilor străine și rămânea, alături de ”prana” și semințe, hrana de suflet și trup a călugărilor budiști. Și iată că secolul XXI a adus cu el, pe lângă din ce în ce mai multe alimente procesate, sau așa-zise ”rețete naturiste ale tinereții și imunității”, un aliment ce nu ar trebui să lipsească din dieta zilnică a noastră, fructul de Goji.

Foto 3

Cele mai multe produse comercializate, sau chiar fructele de Goji nemodificate, sunt furnizate de pe plantațiile din regiunea Ninxia Hui (Foto 3), situată în partea central-nordică a Chinei, și din regiunea Xinjiang Uyghur, din vestul Chinei, de unde cele două varietăți ale sale – Goji Chinezesc și Goji Tibetan. Cu o reputație câștigată de-a lungul celor 600 de secole de când este cultivat în fertila vale a Râului Galben, fructul de Goji este din ce în ce mai apreciat pe piețele europene și americane. Mai mult, acesta a fost premiat la cele mai mari târguri gastronomice din lume, primind titlul de ”Diamantul roșu”, datorită puterii sale de vindecare și a însemnătății acestuia în mai toate bucătăriile apusene. Dacă pentru a-l cultiva, nu este nevoie de multă practică agricolă, pentru a-l culege se cere multă îndemânare, deoarece fructele pot să cadă înainte sau chiar în timpul procesului, zădărnicindu-l. Cu toate că poate fi consumat și imediat după recoltare, pe piețele noastre acesta nu ajunge decât după ce este supus unui mecanism de deshidratare, prin expunerea la o sursă de căldură timp de 48 de ore. În ultimul timp, deja orice supermarket sau farmacie verde/magazin bio dispune de astfel de resurse, fructul Goji fiind comercializat în pungi de câteva sute de grame (Foto 4).

Foto 4

Așa cum am precizat și anterior, China este țara care deține supremația în exportul acestui fruct, câștigul total pe an fiind estimat la peste 100 milioane de dolari americani. În regiunea Ningxia, de unde provine marea parte a fructelor, cultivarea lor dă prilejul unei adevărate sărbători, ținute cu ocazia recoltei de Goji, iar gazda petrecerii este capitala regiunii, orașul Yinchuan. Ceea ce este și mai interesant, este faptul că plantațiile de Goji nu servesc numai scopurilor economice, dar sunt o bună modalitate de a lupta împotriva deșertificării. Întrucât regiunea Ningxia (situată parțial în Podișul De Loess, parțial în lunca fluviului Galben și în lungul Marelui Zid Chinezesc) este mărginită de trei deșerturi, arbuștii sunt plantați (Foto 5) și pentru a controla eroziunea, foarte intensă în ultimele decenii. De altfel, regiunea fiind aproape în întregime semi-deșertică (incluzând Deșertul Tangger), plantațiile de Lycium barbarum necesită irigații pentru a da producții mari.

Foto 5

Probabil vă întrebați de ce este atât de special acest fruct. Răspunsurile sunt multiple. În primul rând, Goji este folosit la practicarea medicinei tradiționale chinezești, cel mai mult ca ingredient la ceaiurile ce constituie leacuri pentru diferite boli. Glucopiranoza, izolată din rădăcinile plantei, are o activitate inhibitoare împotriva unor bacterii patogene și a unor ciuperci, dăunătoare oamenilor. Fructul mai conține o serie de substanțe necesare fortifierii organismului și care îl ajută în lupta contra efectelor nocive ale unui mediu poluat, cum ar fi: 11 minerale esențiale, 18 amino-acizi, beta-caroten, pigmenți cu proprietăți antioxidante (Foto 6), calciu, potasiu, fier, zinc, carotenoide, Vitamina C (cu bune proprietăți antioxidante și într-o cantitate printre cele mai mari dintre cele întâlnite la plantele naturale), etc. Cercetările asupra acestor fructe au arătat că pot preveni apariția cancerului, au efecte foarte bune asupra îmbunătățirii vederii, întăresc sistemul muscular și imunitatea, ajută la menținerea unei circulații și densități sangvine normale și protejează ficatul și cresc longevitatea.

Foto 6

În general, consumat sub formă de fructe uscate (Foto 7), Goji este utilizat și în prepararea băuturilor, iaurturilor, uleiurilor, snacks-urilor, gemurilor, ceaiului verde din vlăstari și pentru obținerea suplimentelor alimentare sau chiar a unor medicamente. Vestea bună pentru cei care nu tolerează gustul lui dulce-acrișor ușor picant cu o textură asemănătoare stafidelor, dar intenționează să încerce să-și mențină sănătatea consumând într-un fel sau altul acest fruct, este că aceste fructe se pot introduce în uzul zilnic și sub formă de săruri de baie sau fructe uscate dizolvate în apa de baie. Dacă, totuși, gustul nu vă displace, sfatul meu este să consumați Goji într-o formă cât mai apropiată de cea naturală, sub formă de semințe deshidratate.

Referințe:

http://en.wikipedia.org/wiki/Goji#cite_note-10

http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83tin%C4%83_de_garduri

http://www.fructegoji.com/

http://www.agrointel.ro/5536/cum-se-cultiva-goji-proprietarul-celei-mai-mari-plantatii-bio-din-europa-isi-povesteste-experienta/

http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/fructe-goji_10524

http://www.webmd.com/balance/goji-berries-health-benefits-and-side-effects

Conform World Bank, doar 1% din locuitorii orașelor din China respirӑ aer considerat “sigur” în Uniunea Europeanӑ. Un studiu al Organizației Mondiale a Sӑnӑtӑții (OMS) estimează cantitatea de pulberi în suspensie (PM2,5/PM10) din nordul Chinei ca fiind de aproximativ 20 de ori mai mare decât  ceea ce este considerat un nivel sigur.

Industria grea, topitoriile de metal, centralele electrice pe bazӑ de cӑrbune, toate duc la o creștere economicӑ rapidӑ. Dar, în același timp, acestea eliminӑ tone de carbon în aer, funingine, metale și diferite gaze toxice.

Cӑrbunele este sursa numӑrul unu de poluare a aerului ȋn China. 80% din electricitate și 70% din energia totalӑ a ṭӑrii este bazatӑ pe cӑrbune.  Este nevoie de aproximativ 6 milioane de tone de cӑrbune ȋn fiecare zi, pentru a putea menṭine toate fabricile active și pentru ȋncӑlzirea locuinṭelor.

Aeroporturile din Beijing și Shanghai sunt deseori închise din cauza vizibilitӑṭii reduse, cauzatӑ de poluarea aerului în cele douӑ orașe. De altfel, cerul albastru este o raritate pentru locuitorii acestor orașe. Calitatea aerului în Beijing este de aproximativ 16 ori mai micӑ decât cea din New York.

Ȋntr-un interviu acordat celor de la National Geographic, astronautul Jerome Apt a spus cӑ marile orașe ale Chinei sunt foarte greu de fotografiat de cӑtre sateliṭi, deoarece acestea sunt ascunse sub o pӑturӑ de fum, iar orașul Benxi, aflat ȋn estul provinciei Liaoning, este atât de poluat ȋncât a dispӑrut de mai multe ori de pe fotografiile din satelit. Locuitorii orașului Benxi au cea mai mare ratӑ de boli pulmonare din China. Numӑrul ridicat de mașini, traficul greu și benzina de calitate inferioarӑ au fӑcut ca mașinile sӑ aibӑ o contribuṭie majorӑ la problema poluӑrii aerului din China.

Poluanṭii atmosferici includ sulfaṭi, ozon, carbon negru (un component principal al cenușii) și mercur. Carbonul negru, produs de mașini, sobe, fabrici și arderea culturilor de lângӑ orașe, este un component major al ceṭii din China. Datoritӑ diametrului redus al acestuia, particulele de carbon negru pot pӑtrunde adânc ȋn interiorul plӑmânilor, astfel creându-se cӑi de absorbṭie pentru alte toxine. Existӑ un risc ridicat de boli pulmonare din cauza carbonului negru și chiar un risc ridicat pentru moarte prematurӑ.

De asemenea, poluarea aerului include particule de funingine, materiale organice periculoase, metale grele și praf. Cele mai mici particule (pulberile in suspensie) sunt cele mai ușor de inhalat. Acestea provin de la arderea cӑrbunelui, gaze de eșapament și șantierele de construcṭie din oraș. Primӑvara, procentul acestora crește din cauza furtunilor de nisip provenite din deșertul Gobi.

China este lider mondial la emisiile de dioxid de sulf. Nivelul dioxidului de sulf din aer este comparabil cu cel al Japoniei din anii ’70, atunci când poluarea aerului era o problem majorӑ a ṭӑrii. Emisiile de dioxid de sulf din cӑrbune și pӑcurӑ pot provoca boli respiratorii, cardiovasculare și, de asemenea, pot duce la ploi acide. Emisiile de dioxid de sulf provoacӑ anual daune de 12% din PIB-ul Chinei.

Emisiile de oxizi de azot din China au crescut cu aproximativ 3,8% pe an ȋn ultimii 25 de ani (cauza principalӑ fiind centralele electrice, industria grea și mașinile).

China are cel mai mare numӑr de decese din lume atribuite poluӑrii aerului. Conform Organizaṭiei Mondiale a Sӑnӑtӑṭii, se estimeazӑ cӑ ȋn anul 2007, aproximativ 600.000 de persoane au murit prematur din cauza poluӑrii aerului.

Conform statisticilor guvernamentale chineze, aproximativ 300.000-400.000 de persoane mor anual ca urmare a poluӑrii aerului ambiant. Alṭi 100.000 de oameni mor anual  ca o consecință a sobelor de cӑrbune pe care le folosesc și a ventilaṭiei proaste a aerului din interiorul locuinṭelor.

Femeile nefumӑtoare din regiunea Yunnan, sudul Chinei, mor de cancer pulmonar cu o ratӑ de 20 de ori mai ridicatӑ decât în orice altӑ regiune a ṭӑrii. Ȋn ianuarie 2010, în revista Environmental Science & Technology, un grup de cercetӑtori au declarat cӑ o posibilӑ explicație ar fi arderea cӑrbunelui format ȋn timpul erupțiilor vulcanice din urmӑ cu sute de milioane de ani.

Surse informaṭii: http://www.construction21.eu/romania/articles/ro/poluarea-din-orae-12-milioane-de-mori-in-china-in-2010.html; http://www.npr.org/blogs/parallels/2013/05/24/186246634/chinas-air-pollution-is-the-government-willing-to-act; http://www.nature.com/news/china-s-citizens-must-act-to-save-their-environment-1.12939; http://articles.washingtonpost.com/2013-05-10/world/39152275_1_air-pollution-coal-fired-power-plants-small-boilers; http://pubs.acs.org/journal/esthag

Surse foto: http://english.peopledaily.com.cn/mediafile/201301/14/F201301140820151090229910.jpg; http://www.wantchinatimes.com/newsphoto/2013-01-14/450/C113X0079H_N71_copy1.JPG; http://news.nationalgeographic.com/news/2006/04/images/060410_china.jpg

Pădurile de Piatră

Mai multe asemenea păduri de piatră, dintre cele mai impunătoare și cunoscute până astăzi, se află în provincia chineză Yunnan, fiecare dând naștere unei minunate legende.

Cea mai renumită de aici este cea cunoscută chiar sub numele de Pădurea de Piatră, pe plan local numele său fiind Shi Lin. Se află la 120 km sud-est de orașul Kumming, reședința provinciei, și la fel ca cea de lângă Varna, s-a format într-o regiune carstică. Pătrunzând printre fisuri, apa a erodat roca în forme dintre cele mai ciudate: piloni zvelți, monoliți înalți, stânci colțuroase, înguste canioane etc. Formațiunile stâncoase ating până la 30 m înălțime. Unele se ridică singuratice, într-o strălucire trufașă, pe când altele sunt adunate în grupuri. Ferestrele străpung din loc în loc stâncile și prăpăstii adânci șerpuiesc ca un labirint de coridoare printre culmi.

Cu cât se înaintează în adâncul pădurii, cu atât mai ciudată devine aceasta. Fiecare stâncă, fiecare vârf are o forma unică, nemaiîntâlnită. Unul dintre vârfuri pare un uriaș leu, ținându-și mândru capul sus, o stâncă are forma unui bivol. O formațiune stâncoasă oferă imaginea unei frumoase fete admirându-se în oglindă, în timp ce o pereche de îndrăgostiți nedespărțiți, un nufăr înflorit, lăstari de bambus – toate sunt încrustate în piatră de către natură.

Dar în respectiva lume rece de piatră, există și o foarte frumoasă pajiște, a cărei culoare însuflețește restul decorului. A primit un nume poetic: “Pajiștea dansului în Lumina Lunii”, întrucât poiana luminoasă constituie locul unde fetele și băieții fac focuri de tabără și dansează la lumina astrului nopții.

La răsărit de pajiște se află un alt fragment de codru de piatră, ce închide și un frumos bazin lacustru. Reflectate în apele liniștite, vârfurile de piatră din jur par tinere fete pieptănându-și părul în bătaia vântului. De altfel, unul dintre aceste vârfuri poartă numele Ashmei, eroina unei legende yi. Vreme de generații, ea a întruchipat pentru populația yi toate virtuțile: vitejie, gingășie, cinste, speranță, bunătate și chiar forță.

O altă minune naturală a provinciei Yunnan este Pădurea de Lut, ce se găsește pe malul fluviului Jinsha. Este formată din coloane de lut, de culori vii, predominant roșii, și forme variate care se înalță solitare sau în grupuri, ascunzând o lume de basm plină de mistere. Numele date formelor sunt extrem de sugestive. “Palatul Imperiului Roman”, numele oferind imaginea unor ruine romane, “Ursul Mare”, reprezentând un urs așezat în vârful unei coloane, pe când “Statuile” grupează o mare varietate de tipologii umane, în poziții și atitudini diferite.

Această pădure reprezintă însă un exemplu tipic de badlands-uri, fiind rezultatul acțiunii apei și vântului într-o zonă alcătuită în ansamblu din roci friabile, ușor erodabile.

Când privim aceste păduri, ni se par încremenite în vraja timpului, le observăm, le admirăm, mai apoi le uităm. Ele însă aparțin acelor locuri, sunt încălzite și însuflețite de milioanele de răsărituri, îngrijite de vremurile trecătoare ale apusurilor, dar ne zâmbesc mândre de fiecare dată !

Sursă bibliografică:

S. Neguţ, I. Nicolae – Enciclopedia recordurilor geografice

Surse foto

http://www.jurnal.md/ro/news/top-10-minuni-geologice-203133/

http://www.dreamdestinations.ro/top-10-minuni-ale-naturii-de-pe-terra-8-stone-forest-shilin-china-10313/

http://www.coolpicturegallery.net/2010/11/beautiful-and-strange-nature-designed.html

Articol realizat de Anca Milea

Master Geomorfologie cu elemente de Cadastru (Anul I), Facultatea de Geografie