Source photo Travaux illégaux d’aménagement dans le lit mineur d’une rivière (Făgăraş)

Pendant les derniers trois ans, les investisseurs ont commencé d’«implanter» les micro-hydrocentrales partout où il est possible de les construire. Le projet visant le développement de cette source d’énergie inclut presque 4000 projets sur plus de 3000 rivières de la Roumanie. Selon la Garde Environnementale, au niveau de l’an 2012, plus de 40 projets étaient en déroulement, et 488 d’autres attendaient leurs autorisations. La Société Hidroelectrica détient près de 50 micro-hydrocentrales opérationnelles et planifie la construction de quelques dizaines d’autres. Néanmoins, le problème n’est pas le nombre de centrales. En effet, elles sont une option écologique pour la production de l’électricité, qui a été adoptée même par un état modèle dans le domaine de l’écologie – la Norvège. Ce qui nous préoccupe est l’emplacement des centrales et leur processus de construction. Mais avant d’attaquer le sujet, nous devons comprendre qu’est ce que c’est une micro-hydrocentrale.

Source de la photo et des informations: www.alea.ro www.ubi-therm.ro

Dans la Roumanie, il y a un énorme potentiel pour la génération de l’hydroélectricité, estimé à 36.000 GWh/an. Malgré la nécessite de développer les micro-hydrocentrales, l’absence d’une législation réglant les conditions de construction a permis aux investisseurs, qui détiennent des autorisations et avis d’environnement, de commettre plusieurs actions nuisibles pour l’environnement, dont quelques sont assez graves.

En décembre 2011, j’ai visité une des micro-hydrocentrales en construction dans la Vallée Capra du Massif Făgăraş. J’ai été étonné par la manière de construction et par le manque de respect pour l’environnement. Dans la même période, on a assisté à une avalanche d’informations et d’articles, parfois réalisés par les ONG, sur la nécessité de mettre fin aux travaux dans le Massif Făgăraş. Un cas visait la construction de dix micro-hydrocentrales privées sur les rivières Capra, Buda et Otic, des tributaires de la rivière Argeş.

Le problème concernait la manière dans laquelle les travaux de captation de la rivière et d’emplacement du conduit d’évacuation de l’eau étaient réalisés, sans respecter les lois et même les paramètres officiels du projet. Selon l’avis environnemental issu pour la construction, la dégradation du lit et des berges de la rivière est interdite, comme, en outre, la modification ou la réduction de la section d’écoulement de l’eau. Le canal d’écoulement de l’eau captée doit se situer au mois 0.5 mètres plus haut que l niveau inondable. En même temps, il est interdit de construire dans les rivières pendant les saisons de migration et reproduction des poissons et pendant la période de prohibition du pêche pour la truite, le huchon et l’ombre commun.

On ignore aussi les normes concernant la pollution de l’environnement, qui interdissent l’emplacement des matériaux de construction directement sur le sol, qui doit être couvert préalablement avec une feuille imperméable de polyéthylène. Les outils provoquent des fuites d’huile, qui se jette dans la rivière. La zone fait partie d’un site d’importance communautaire (SCI), qui appartient au Réseau Nature 2000 (un réseau européen des zones naturelles protégées, qui contiennent un échantillon représentatif d’espèces sauvages et d’habitats naturels d’intérêt communautaire – source).

Source de la photo: Bogdan Olariu     Travaux pour la micro-hydrocentrale de Valea Capra (Făgăraş, décembre 2011)

La région du Massif Făgăraş est bien connue pour sa biodiversité et ses beaux paysages. Les changements apportés sur la végétation par le déboisement, la diminution de la biodiversité, la fragmentation des habitats et la modification des lits des rivières (altérations de la pente, la déviation et même l’obturation du cours d’eau, l’augmentation des dépôts sédimentaires dans l’eau et la réduction subséquente de la quantité d’oxygène) provoquent des dommages sévères pour l’environnement, avec un impact dévastateur.

Un environnement détruit peut être réhabilité du point de vue écologique, mais jamais restauré dans sa forme initiale. Donc, toute transformation est irréversible et présente des conséquences, parfois difficiles à estimer, pour l’écosystème. La faune peut subir les pires effets. Les vibrations et la pollution sonore chassent les animaux et les poissons sont particulièrement affectés. Un exemple dans ce sens est le poisson Romanichthys valsanicola, une espèce endémique qui, selon plusieurs spécialistes, est aujourd’hui disparue à cause de la construction du barrage de Vidraru et de son système de drainage. En présent, la truite commune (Salmo trutta) est aussi périclitée, parce que les nouveaux barrages empêchent presqu’en totalité sa migration.

 Source de la photo   Travaux irréguliers d’aménagement pour une micro-hydrocentrale (Făgăraş)

 Mais le cas du Massif Făgăraş n’est pas unique. Malheureusement, des situations similaires ont été découvertes en Suceava, sur la rivière Neagra, et aussi en Caraș Severin, dans le Massif Țarcu, où la construction des micro-hydrocentrales bloque la migration des poissons.

Mais il y a aussi des espoirs. Un cas particulier est représenté par le district de Brașov et la rivière Sebeş, où la construction du conduit qui transporte l’eau de l’amont vers la centrale est réalisée parallèlement avec le lit de la rivière, et à une distance raisonnable, de plusieurs mètres. Même si les couts sont plus grands, et la construction est mois directe et brève, le projet est vraiment écologique, respectant les normes en vigueur.

Vous vous demandez: quel est l’enjeu de ces investissements? Est-ce qu’une telle activité est rentable du point de vue économique? La réponse est étonnante : des millions d’euro peuvent être obtenus rapidement. Le seuil de rentabilité d’un projet est atteint pour un prix de l’électricité qui se trouve entre 20 et 36 euros/MWh. Mais le plus grand avantage d’une microcentrale est représenté par les certificats verts accordés pour les sources d’énergie régénérable – deux certificats pour chaque mégawatt livré dans le réseau électrique national dans le cas des centrales ayant une puissance installée jusqu’à 1 MWh par unité. Ainsi, le prix augmente d’une manière signifiante, avec entre 27 et 55 euro cents pour chaque certificat vert, selon les provisions de la Loi no. 220/2008 sur la stimulation de la production de l’électricité en employant des sources régénérables, et l’investissement est amorti facilement en 3-4 ans, et puis génère des gros profits, payés par l’état et les consommateurs. Par conséquent, même si normalement la plupart des micro-hydrocentrales ne sont pas efficientes, d’après des estimations qui prennent en considération le débit variable des rivières montagneuses, les investissements sont justifiés à cause des lois permissives, qui encouragent le développement de tels projets dans le futur proche.

Le désastre écologique qui risque de frapper l’entier chaine carpatique est déclenché, de manière paradoxale, par l’énergie verte. Comme on peut observer dans les cartes présentées, la plupart des projets sont implantés dans les Carpates, et 26% des points illustrés sur la carte ci-sous se trouvent dans des zones protégées, des sites d’importante communautaire (SCI), des zones de protection pour l’avifaune (SPA) et des parcs naturels nationaux. Si leur construction continue dans le même rythme, ces zones protégées seront inutiles dans le futur, car les espèces végétales ou animales endémiques qu’elles abritent disparaîtront sous les chenilles des excavateurs dirigés par les grands entrepreneurs d’une soi-disante énergie verte.

Malgré l’apparente légalité des documents autorisant les travaux, les carences d’un système qui reste dysfonctionnel et incapable de résoudre les plus pressants problèmes environnementaux ont conduit à un déclin écologique sans précédent dans la Roumanie. Théoriquement, conformément à la législation en vigueur, une micro-hydrocentrale ne peut pas avoir des effets négatifs sur l’environnement, mais, en pratique, la situation est très différente. Jusqu’au moment ou la méthodologie de l’évaluation d’impact environnemental s’alignera aux novelles tendances dans le domaine, et les lois deviendront plus fortes que l’influence politique et la corruption, rien ne va changer dans le cas des micro-hydrocentrales, et aussi généralement dans la Roumanie.

Mais notre position face aux événements est aussi importante. Une pétition signée par plusieurs milliers de roumains et les protestations organisées par les ONG en 2012 ont réussi d’attirer l’attention et de lancer un signal d’alarme, ralentissant le rythme des travaux et, peut-être, intimidant les constructeurs, mais les activités ont été reprises. Notre attitude est importante et, malgré l’absence des nombreux précédents dans ce sens, l’opinion du peuple a généré des changements de politique publique.

Ainsi, nous devons nous encourager de continuer nos actions avec confidence dans nos forces, espérant pour  un changement positif dans la société.

Source photo: Bogdan Olariu   Paysage dans la Vallée de Călțunul (tributaire dans la Vallée Capra, Făgăraş, décembre 2011)

Source des informations: romaniapozitiva.ro    jurnalul.ro   stirileprotv.ro    fabrica de cercetare.ro    hidroelectrica.ro    mmediu.ro

Article ecrit par Bogdan Olariu et traduit par Mihail Mitoșeriu.

Parcul Natural Apuseni şi Parcul Național Piatra Craiului sunt considerate adevărate „mine de aur” pentru dezvoltarea ecoturismului în România şi se anticipează că numărul vizitatorilor va creşte. Parcul Natural Vânători Neamț (Fig. nr. 1) atrage turiştii prin numărul mare de mănăstiri şi pensiuni, unde posibilităţile de recreere sunt diverse: pot fi admiraţi zimbrii reintroduşi în libertate, plimbări cu sania, echitaţie, spa, vizite la grădina zoologică „Dragoş Vodă” (cele 10 ha găzduiesc cerbi carpatini, urşi, mistreţi, lupi, numeroase specii de păsări).

Fig. nr. 1 Zimbrii în Parcul Natural Vânători Neamț

În Parcul Natural Munţii Maramureşului (Fig. nr.2), vizitatorii beneficiază de pachete turistice complexe care includ, printre multe altele, şi  plimbări cu mocăniţa, una dintre atracţiile Văii Vaserului.

Fig. nr. 2 Activități tradiționale pe Vaser în Parcul Natural Munții Maramureșului

De ce să ne planificăm vacanţa într-una din ariile protejate ale Carpaţilor?

Multitudinea de trasee turistice, cabane şi pensiuni, aerul curat şi peisajele atrăgătoare sunt doar câteva avantaje ale petrecerii unei vacanţe de vis într-unul din parcurile naturale şi nationale din Munţii Carpaţi.

Conform unui studiu realizat în Croaţia de Institutul Turismului s-a constatat, de exemplu, că vizitatorii sunt dispuşi să o plătească pentru hoteluri amplasate în zone de pădure o sumă suplimentară de până la 24 – 32%  şi că peisajul este un factor decisiv în alegerea hotelului.

Ariile protejate au un potenţial uriaş de dezvoltare pe zona turistică. Însă pentru a genera venituri constante e nevoie de investiţii pentru îmbunătăţirea infrastructurii, protejarea biodiversităţii, amenajării refugiilor şi a cabanelor, întreţinerea traseelor montane etc. Administrat într-o manieră sustenabilă, turismul din cele cinci parcuri poate genera încă 2,6 miliarde de euro în următorii 25 de ani.

De fapt, alegând să ne petrecem vacanța într-unul din parcurile din Carpați susținem dezvoltarea ecoturismului în aceste spații. Cheltuielile de vizitare pe tarife de intrare, deplasare, cazare şi suveniruri pot avea un impact economic important la scară locală şi naţională. În 2010, de exemplu, Parcul Natural Apuseni (Fig. nr. 3) a generat venituri directe de 34.000 de euro, în principal, din plata tarifelor de vizitare.

Fig. nr. 3 Cascada Răchițele în Parcul Natural Munții Apuseni

În acest moment, ariile protejate din Munţii Carpaţi nu sunt valorificate la potenţialul lor maxim. Un studiu realizat în cadrul proiectului „Îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a sistemului de arii naturale protejate din Munţii Carpaţi”, finanţat de Fondul Global de Mediu (GEF) şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) România şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, în parteneriat cu WWF, arată că parcurile naţionale şi naturale din Munţii Carpaţi pot aduce în timp mulţi bani în plus la bugetul ţării. Beneficiul cumulativ al acestora este de 9 miliarde de euro pentru următorii 25 de ani, luând în calcul gestionarea durabilă a ecosistemelor.

Analiza face pentru prima dată o evaluare comparativă a două sisteme de management al ariilor naturale protejate din Munţii Carpaţi şi demonstrează care este impactul economic al ariilor protejate asupra unor sectoare ale economiei – turism, ape minerale, resurse de apă, agricultură, silvicultură şi vânătoare – pe o perioadă de 25 de ani.

Pentru informații suplimentare, se poate consulta studiul:

http://www.punepretpenatura.ro/img/pdf/41/imbunatatirea-sustenabilitatii-financiare-a-retelei-de-arii-naturale-protejate-din-muntii-carpati.pdf

Autor: Floriana Scânteie

Sursa: studiul

Dacă sunteți pasionați de fotografie și aveți în colecția voastră imagini competitive din ariile protejate ale Carpaților, vă facem cunoscut concursul de fotografie al campaniei Punem preț pe natură! Iată câteva cuvinte despre concurs:

Cu siguranţă ai fotografii din concediu sau vacanţe. Dacă le-ai petrecut la noi, la munte, cu atât mai bine! Înseamnă că te poţi înscrie la un concurs foto. Poza câştigătoare va apărea în presă. Intră în concurs fotografii realizate în Munţii Carpaţi, la care trebuie automat adăugat un text în care să spui cum crezi că poate fi valorificată natura într-un mod responsabil. Nu vor fi acceptate fotografiile făcute cu telefoanele mobile. Înscrierile se pot face până pe 20 noiembrie. Mai multe detalii găseşti online, pe pagina proiectului www.punepretpenatura.ro. Tot aici vor fi anunţaţi şi câştigătorii.

Puteți trimite fotografiile însoțite de mesaj pe adresa office@next.advertising.ro. Grăbiți-vă, concursul se încheie pe 20 noiembrie!

Echipa Greenly vă urează mult succes!

Concurs foto Punem pret pe natura

Concurs foto Punem pret pe natura

Concurs foto Punem pret pe natura

Geo Bogza împarte cursul Oltului în șapte trepte ale existenței de la starea geologică la cea cosmică.

1. Treapta minerală – reprezintă etapa ”devenirii râului” legată de leagănul său, Masivul Hășmașu Mare.
2. Treapta vegetală – ce corespunde momentului trecerii de la izvor la râu și pornirii spre sud, prin meterezele de piatră ale Carpaților Orientali.
3. Treapta împlinirii totale – întoarcere pentru scurt timp ”la origini”, sau etapa ”împlinirii totale”.
4. Treapta  vieții spirituale – când Oltul traversează Ardealul spre apus.
5. Treapta marii istorii – când Oltul, cu nemărginita lui energie, pare că ”străpunge” Carpații cristalini.
6. Treapta liniștitului amurg – când, geomorfologic, Oltul se apropie de profilul de echilibru, trece cu bine de ”problemele vieții”, reprezentate metaforic prin praguri în albie și ”se relaxează” la sfârșitul existenței sale, traversând Câmpia Română.
7. Treapta întoarcerii spre Cosmos – spre circuitul firesc al apei în natură, reintegrându-se în hidrosferă prin vărsarea sa în Dunăre.

Izvorul Oltului – înalte acorduri simfonice, ”uriașă mască a morții”, apare în ochii autorului ca o fortăreață, de unde geograful poate cuprinde cu văzul Ardealul și spre care, parcă atrase de un ”magnet de granit”, privirile drumeților se întorc mereu, ca niște ace de busolă. Masivul Cozia – ”amețitorul clocot de lumi” marchează pentru aventura Oltului ultima cumpănă din drumul lui spre miazăzi. Oltul – prilej de cugetare asupra destinului, este o monografie curgătoare a Carpaților Orientali și Meridionali, pe care îi pătrunde înaintând prin ”tâmplele” stâncilor golașe sau acoperite cu vegetație și izbutind să le descifreze enigmele. Pe versanții munților Baraolt, priveliștile fug cu viteza timpului, pe când Oltul își continuă înaintarea mult mai îndrăzneț și avangardist, luând-o înaintea altor fire de apă ce îi vor hrăni setea în Depresiunea Brașovului. Părăsind triumfător capcana tectonică a ultimelor zvâcniri pietrificate de lavă, Oltul pășește mai încrezător în marea de fliș și cristalin…

După nestăvilita-i alunecare pe versanții Hășmașului Mare și după însetatele confluențe din Țara Bărsei și de la umbra poalelor foehnale ale Făgărașilor, în defileul Turnu Roșu – Cozia, deși sforțându-se cu parcă ultimele-i puteri să străpungă strunga de granite și roci cristaline ale munților, Oltul se odihnește pentru a servi la furnizarea electricității. Murmurul sălbatic al apei rostogolite în cursul din ”copilăria sa” va deveni un strigăt de fericire al unei adolescențe hidrologice, în timpul căreia, umile, sălbaticele creste ale Meridionalilor se povârnesc, parcă, în semn de închinare, înspre oglinda apei Oltului. La baraj, în preajma lăcașului bisericesc al domnitorului Mircea cel Bătrân (Mănăstirea Cozia), Oltul se extinde ca un ocean între stânci și parcă ar vrea să-și întoarcă apele din drum în fața măcelului instalațiilor hidraulice. Este o probă de voință pentru el, căci trebuie să iasă biruitor din nemilosul mecanism al pieirii.

”Care e totuși rostul unei asemenea lungi călătorii?” – se întreabă Geo Bogza, dacă nu pentru a sluji unui întreg popor drept ”supremă simfonie” a vieții sale milenare? Cântându-și curgerea prin albii prăpăstioase, Oltul pare a fi un dirijor pentru miile de harfe, viori și violoncele ale elementelor naturii întâlnite în cale, pe care, precum un bun pedagog, le educă în spiritul cântării pentru veșnicie…. Observat de pe o bicicletă, Oltul pare un imens rezervor de energii și enigme ale naturii dinamice…nimic nu se aseamănă în drumul lui și pietrele din albie care îl mai biruie uneori, făcându-l să spumege și să își înalțe brațele lichide spre cer, sunt doar un prilej de contemplare a vieții și a rostului ei…Povața e că nimic în viață nu e liniar și static, ci că râul, ca și omul, înfruntă și binele și răul, dar toate acestea cu înțelepciune și curaj…Sunt momente de cumpănă, precum geografic o ilustrează și mersul Oltului, ce dă să se întoarcă din drum între Sf. Gheorghe și zonele cele mai joase ale Țării Bârsei (legendara căutare a fratelui pierdut, Mureșul), dar sunt și sclipiri de speranță, care ne fac să mergem mai departe, precum se întâmplă Oltului, ce ”se înfioară” de luminata și liniștita ”câmpie” a Bârsei, care îl fac să își aducă aminte că destinul său, ca al oricărui om superior, e presărat cu asperități ce trebuie lustruite cu demnitate.

Ca tovarăș de drumeție al Oltului, ochiul de geograf al autorului zugrăvește spațiile montane într-un fel metaforic, dar plin de însemnătate: ”Schimbându-și de câteva ori înfățișarea, după cum negurile îi învăluie sau se destramă, Carpații sunt când matahale umede și mohorâte, când bijuterii uriașe, umplând cu forma și strălucirea lor bolta cerului” (p. 141). Pe deasupra lor, norii, ”candide turme” de miei, cern ploaia mult așteptată, sursa de materie a Oltului…Intrând în strâmtoarea dintre Făgăraș și Parâng, Oltul lasă pentru totdeauna în urmă splendorile pământului ardelenesc, mergând de acum hotărât spre sud, unde va aduce cu șuvoaiele lui un dar neprețuit…respirația istorică și geografică a Ardealului.

Bibliografie:

Bogza, G., 1976, Cartea Oltului, Editura Minerva, Bucuresti.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Podul_Olt.jpg

Sura foto Lucrări ilegale de amenajare în albia minoră a râului (Făgăraș)

În ultimii 3 ani, tot mai mulți investitori au început să “implanteze” microhidrocentrale oriunde este posibil…fizic. Proiectul privind dezvoltarea acestui tip de energie are în vedere peste 3000 de râuri din țară, cu aproximativ 4000 de proiecte propuse. Conform Gărzii de Mediu, la ora actuală se află în derulare peste 40 de proiecte de microhidrocentrale, alte 488 aștepând autorizare. Hidroelectrica deține aproximativ 50 de microhidrocentrale funcționale și are în plan construirea altor câteva zeci. Problema cea mai mare, însă, nu este numărul lor. În fond este un mod ecologic de a obține energie electrică, metodă adoptată de un stat model în domeniul ecologiei: Norvegia. Ceea ce ridică probleme serioase este amplasarea unora dintre aceste microhidrocentrale, precum și modul lor de execuție. Dar înainte de a ataca problema, trebuie să înțelegem ce presupune o microhidrocentrală.

Sura foto-info: www.alea.ro www.ubi-therm.ro

În România există un potențial ridicat pentru obținerea de energie hidroelectrică, aproximativ 36.000 GWh/an. Deși este necesară dezvoltarea a cât mai multe microhidrocentrale, lipsa unei legislații care să reglementeze condițiile de construcție, a permis unor dezvoltatori de astfel de proiecte să comită o serie de infracțiuni grave, aflându-se totodată sub protecția unor avize și rapoarte de mediu bine puse la punct și corect fundamentate.

În luna decembrie 2011 am ajuns la una dintre microhidrocentralele aflate în construcție pe Valea Capra, M. Făgăraș. Am fost uimit de modul de execuție al lucrărilor, de lipsa de grijă pentru mediu. În aceeași perioadă a avut loc o explozie de știri și articole, chiar manifestări ale ONG-urilor pentru sistarea lucrărilor din zona Munților Făgăraș. Cazul prezenta construcția a 10 microhidrocentrale în regim privat pe râurile Capra, Buda și Otic, afluenți ai Argeșului. Problema consta în modul în care erau dirijate lucrările de captare a râului și de plasare a conductei, fără a respecta normele de mediu în vigoare și modificând parametrii precizați în proiect. Conform avizului de mediu obținut pentru lucrări, este interzisă degradarea albiei și a malurilor, precum și modificarea sau reducerea secțiunii de scurgere a apei. Canalul de scurgere al apei captate trebuie să se afle la 0,5 metri deasupra cotei de inundabilitate. De asemenea, este menționată interdicția de a realiza lucrări în perioada de migrare și reproducere a peștilor și în perioada de prohibiție la păstrăv, lostriță sau lipan. Nu erau respectate nici normele privind poluarea mediului, care specifică faptul că trebuie evitată depunerea pe sol a materialelor de construcție, fiind necesară impermeabilizarea cu folie de polietilenă. Au fost reperate scurgeri de ulei de la utilaje și deversări în râu. Zona este încadrată în SCI (Sit de Importanță Comunitară), fiind parte din Rețeaua Natura 2000 (rețea europeană de zone naturale protejate, care cuprinde un eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar – sursa).

Sursa foto: Bogdan Olariu     Lucrări de amenajare a microhidrocentralei de pe Valea Capra (Făgăraș, decembrie 2011)

Zona Munților Făgăraș este recunoscută pentru biodiversitatea și valoare peisagistică de patrimoniu. Modificările aduse asupra vegetației prin defrișări abuzive, reducerea biodiversității prin segmentarea habitatelor și modificarea albiei râurilor (modificări de pantă, devierea și chiar obturarea cursului de apă, încărcarea apei cu sedimente și implicit reducerea cantității de oxigen) duc la grave modificări ale mediului natural, impactul fiind devastator. Odata distrus, mediul natural poate fi reabilitat ecologic, dar niciodată readus la forma sa inițială. Prin urmare, se poate spune că orice transformare este ireversibilă și cu urmări, de multe ori neștiute, asupra ecosistemului. Fauna are poate cel mai mult de suferit. Vibrațiile și poluarea fonică îndepărtează animalele, iar în ceea ce privește fauna piscicolă, aceasta, date fiind condițiile, devine aproape inexistentă. Este cunoscut faptul că în zonă era specific aspretele (Romanichthys valsanicola), specie endemică, astăzi, conform multor specialiști, considerat dispărut din cauza dezvoltării lacului de acumulare Vidraru împreună cu rețeaua de drenaj. Acum este pus în pericol și păstrăvul (Salmo trutta), fiind aproape imposibil să migreze peste barajele nou create.

Sura foto   Lucrări neregulamentare de amenajare a microhidrocentralelor (Făgăraș)

Însă cazul Făgăraș nu este singular. Din păcate, situații asemănătoare au fost semnalate și în județul Suceava, pe râul Neagra, dar și în județul Caraș Severin, în Munții Țarcu, unde construcția de microhidrocentrale barează calea de migrație a peștilor.

Există însă și speranță. Un caz aparte este în județul Brașov, pe râul Sebeș, unde construcția conductei de preluare a apei din amonte de microhidrocentrală se face paralel cu albia râului, la metri distanță. Chiar dacă sunt costuri mai ridicate, iar conducta ocolește mai mult, inclusiv prin munte, proiectul este într-adevăr unul ecologic, fiind respectate normele aflate în vigoare.

O să vă întrebați care este miza acestor investiții? Este oare rentabilă o astfel de afacere? Răspunsul este uluitor: milioane de euro pot fi obținuți ușor într-o perioadă relativ scurtă de timp. Prețul la care proiectul devine rentabil este de 20-36 euro/MWh obținut la vânzarea energiei electrice. Însă avantajul enorm al proiectelor de tip microhidrocentrale este dat de proiectele SRE, prin care sunt acordate două certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat în rețeaua de energie electrică din centralele hidroelectrice cu o putere instalată de până la 1 MW/unitate. Astfel, prețul crește de la 27 până la 55 euro/CV conform legii 220 din 2008, amortizarea investiției făcându-se ușor în primii 3-4 ani, ca mai apoi să fie câștiguri de milioane de euro, bani pe care îi va da obligatoriu statul român și implicit noi, consumatorii.  Așadar, chiar dacă în mod normal multe dintre proiectele de MHC propuse nu sunt de fapt eficiente conform unor estimări, din cauza lipsei unui debit constant pe râurile de munte, investiția își are scopul în contextul legii permisive, care încurajează dezvoltarea unor astfel de proiecte în viitorul apropiat.

Dezastrul ecologic, care riscă să împânzească întreg șirul carpatic, este declanșat în mod paradoxal de surse de energie verde. Așa cum se poate observa și în hărțile prezentate, multe dintre proiectele de microhidrocentrale se află în Carpați, 26% dintre punctele semnalate pe hartă fiind suprapuse pe zone ocupate de arii protejate, fie ele SCI-uri, SPA-uri sau Parcuri Naturale și Naționale. Dacă modul de construcție continuă în felul prezentat mai sus, în câțiva ani aceste zone protejate nu își vor mai avea rostul, întrucât toată fauna și flora valoroasă, endemică, va dispărea sub șenilele și excavatoarele marilor întreprinzători, militanți ai așa numitei energii verzi.

Cu toate că documentele necesare pentru demararea lucrărilor sunt aparent în regulă, deficiențele unui sistem încă nefuncțional și incapabil să rezolve probleme de mediu de maximă importanță, au dus la un declin ecologic fără precedent în România. Teoretic, conform legislației, o microhidrocentrală nu poate avea efecte grave asupra mediului natural, însă practic, s-a demonstrat că lucrurile stau cu totul altfel. Până când metodologia de realizare a proiectului de evaluare a impactului asupra mediului nu se va ralia la noile tendințe din domeniu, iar legislația românească nu va cântări mai greu decât influențele politice și corupția, nu se va schimba nimic nici în situația aceasta, ca în multe altele din România de fapt.

Importantă este însă și poziția noastră față de aceste evenimente. Petiția semnată de mii de români și mitingul organizat de către ONG-uri au reușit acum câteva luni măcar să tragă un semnal de alarmă, să mai încetinească ritmul de avansare al lucrărilor, poate să și intimideze, chiar dacă din martie lucrările au demarat din nou. Atitudinea noastră contează și cu toate că în România există puține antecedente, schimbări în sistem datorită părerii mulțimii au mai fost. Acest lucru trebuie să constituie un motiv de încurajare, de încredere în forțele noastre, de speranță într-o schimbare pozitivă.

Sursa foto: Bogdan Olariu   Peisaj de pe Valea Călțunul (afluent V. Capra, Făgăraș, decembrie 2011)

Sursa info: romaniapozitiva.ro    jurnalul.ro   stirileprotv.ro    fabrica de cercetare.ro    hidroelectrica.ro    mmediu.ro

Asemenea paduri naturale intalnim si in Carpatii nostri stravechi, neatinse de mana omului, prafuite de trecerea anotimpurilor, insa mereu vesele, verzi, primitoare, iubitoare.

In padurile naturale ale Romaniei sunt prezente 34 formatii forestiere din cele 50 inventariate la nivel national, intalnindu-se toate speciile forestiere dominante, cu areale zonale (zambru, molid, brad, fag, gorun, stejar, cer, garnita) si cu areale intrazonale (larice, pin negru, pin silvestru, frasin, ulm, plop negru, plop cenusiu, plop tremurator, salcie alba, etc.)

Parcurile Nationale Beusnita-Cheile Nerei, Semenic-Cheile Carasului, Domogled-Valea Cernei si Cozia sunt simbolurile imensei bogatii a speciilor de arbori si arbusti, intretinuta de climatul mediteraneean predominant, care permite existenta speciilor termofile, dintre care se pot mentiona : Acer monspenssulanum, Fagus orientalis, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus etc, 8 specii si subspecii de Quercus, 7 specii si subspecii de Sorbus, 3 specii de Tilia, precum si numerosi arbusti rari (Daphne laureola, Syringa vulgaris, Hedera helix s.a).

Adevarati giganti ai lumii vegetale, domina arboretele naturale devenind depozitari ai unei ‘arhive’ pline de informatii. Cele mai valoroase centre de gene europene se afla in Carpatii Romaniei, mai ales pentru molid, brad, fag si gorun, asa cum reiese in urma cercetarilor efectuate in diverse tari. Speciile forestiere din padurile naturale ajung la dimensiuni impresionante, cu diametre de peste 1 m si inaltimi de pana la 60 m in cazul molidului.

In padurea Hartagul din Muntii Penteleu (Buzau), s-a descoperit in 1945 cel mai mare molid din Romania, o raritate in Europa, ce avea diametrul de 2,20 m si inaltimea de 62 m. Arborete naturale cu exemplare monumentale de fag se intalnesc in Parcurile Nationale Domogled-Valea Cernei, Beusnita-Cheile Nerei si Semenic-Cheile Carasului, in cadrul unor fagete de inalta productivitate .

Speciile relicte, care au supravietuit diferitelor glaciatiuni, dintre care relictele ocrotite Syringa josikaea si Hepatica transsilvanica si cele glaciare – mesteacanul pitic (Betula nana), mestecanasul (Betula humilis) – rivalizeaza cu monumentalitatea arborilor prin exuberanta si inocenta.

Fauna adapostita de aceste paduri este in mare parte aceeasi, raspandita pe intreg teritoriul tarii, ursul brun, lupul, cerbul carpatin, capra neagra, mistretul, capriorul, rasul, iepurele, pisica salbatica, vulpea si fazanul, fiind, pe rand, invitatii (si participantii) la spectacolul naturii.

Daca v-a placut acest articol, va rugam sa-l votati ! Si nu uitati sa va abonati la newsletter-ul revistei Greenly ! 

Articol realizat de Anca Milea

(Studenta in anul al III-lea, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucuresti, specializarea Geografia Mediului)

Bibliografie: Padurile Romaniei, parcuri nationale si parcuri naturale, Regia Nationala a Padurilor Romsilva, Bucuresti, 2004

Sursa fotografiilor: http://ro.wikipedia.org

Problema majora apare in cazul barlogurilor ocupate de ursoaice ce au pui, deoarece activitatile antropice o silesc pe ursoaica sa isi paraseasca barlogul iar deseori si puii. Multi dintre acestia nu reusesc sa supravietuiasca iernilor grele din sud-estul Carpatilor Orientali.

Apropierea utilajelor de exploatare a lemnului de barlogurile ursilor ii determina sa-si abandoneze barlogul iar efortul depus de acestia in cautarea altui loc de odihna consuma o mare parte din depozitele de grasime acumulate, necesare somnului de iarna, resurse ce ar fi trebuit sa ajunga pana la inceputul primaverii.

Importanta monitorizarii acestor barloguri este vitala, in vederea perpetuarii si conservarii speciei.

Cunoscand toate aceste aspecte, in cadrul unui proiect LIFE+ NATURE demarat in judetele Covasna, Harghita si Vrancea, una dintre actiuni o constituie monitorizarea barlogurilor de urs. In prezent, sunt localizate peste 100 de barloguri iar 15 au fost monitorizate video iarna trecuta, urmand ca si in aceasta iarna sa fie instalate camere in peste 15 barloguri.

Primul pas l-a constituit identificarea precisa a barlogurilor si a unor areale cu barloguri, pozitia acestora fiind stabilita pe baza imaginilor satelitare, a amenajamentelor silvice, prin consultarea personalului silvic de teren, a administratorilor fondului cinegetic si prin actiuni de cautare a barlogurilor.

Barlogul poate varia ca tipologie; ele sunt stabilite in grote sau fisuri ale blocurilor de roca iar acolo unde relieful nu permite identificarea unor astfel de conditii, ursii se multumesc cu barloguri sapate in pamant sub radacinile arborilor, barloguri sculptate in trunchiurile arborilor batrani sau, in cazul unor masculi, fiind precum un cuib asemanator cu cel al pasarilor.

In cazul identificarii unui barlog de catre echipele de cautare, se completeaza o fisa descriptiva a acestuia, in care este mentionata pozitia GPS, caracteristicile fizice (panta, orientarea) ale versantilor, directia de orientare a cavitatii, parametrii fizici ai cavitatii (dimensiuni), tipul de vegetatie, distanta fata de cursul de apa permanent si fata de caile de comunicatie.

In prezent, ariile protejate din aceste judete nu se suprapun in totalitate cu arealele in care sunt prezente barloguri iar managementul forestier nu poate asigura restrictii pentru exploatarea padurii decat pentru siturile in care se dovedeste existenta unui barlog.  In momentul de fata, legislatia romaneasca, prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului Romaniei nr. 57/2007, poate interzice si sanctiona orice activitate antropica in arealele in care exista barloguri de urs. Identificarea barlogurilor si informarea administratorilor padurii va asigura o protectie a femelelor in timpul fatarii si cresterii puilor, in perioada ianuarie-aprilie si nu va deranja somnul de iarna a exemplarelor de Ursus arctos.

Odata identificate, o parte din aceste barloguri sunt supravegheate video in sezonul hibernal, prin intermediul a doua camere video dotate cu senzor de prezenta (ele pornind inregistrarea doar in cazul identificarii unei miscari), montate in interiorul si exteriorul barlogului si a doua inregistratoare de temperatura, umiditate si punct de roua, setate sa inregistreze parametrii la fiecare 60 de minute.

Descarcate in PC, datele furnizate de aceste echipamente ofera informatii importante in privinta identificarii numarului de pui si monitorizarii comportamentului ursilor sub influenta factorilor climatici.

Acest sistem de monitorizare duce la o cunoastere mai buna a factorilor climatici ce determina intrarea si iesirea ursilor din hibernare, ofera informatii privind structura si dinamica populatiei de urs, influentele impuse de schimbarile climatice, indicii de favorabilitate pentru amplasarea barlogurilor.

Articol scris de: George Bouros