Comment est-ce possible? Par une combinaison entre des failles dans la législation et la manque de professionnalisme (ou le conflit d’intérêts) des employés du système forestier. Ainsi, l’article 9 de la Convention de Berne affirme que, dans certains cas (par exemple, pour avertir des dommages causées aux propriétés des hommes, pour des raisons sanitaires ou de sécurité publique, ou dans des buts scientifiques ou éducatifs), on peut établir des quotas de chasse pour les espèces protégées, Les quotas sont déterminées selon quelques indicateurs, dont essentiel est le nombre d’individus qui habitent dans un territoire, et ce nombre est établi par les hommes de l’administration des forets, à la suite des observations sur le terrain. Puis, un certain pourcentage d’animaux est admis pour la chasse.

Les problèmes commencent quand les gens chargés avec le recensement des animaux ne remplissent pas leurs attributions et offrent des chiffres approximatives sur la base des rapports anciens, sans des nouvelles observations, ou, au pire, préfèrent de rapporter un nombre plus élevé d’animaux pour faciliter la chasse. La chasse est vraiment une affaire profitable : le tarif pour un trophée d’ours est situé, en moyenne, entre 5000 et 7000 euros, et peut atteindre 10.000 en certains cas, et le cout d’une chasse de 3 – 4 jours est de 1000-1500 euros.

Apres une discussion avec une personne impliquée dans le domaine, j’ai appris que, «pour des nombreux forestiers et gardes de chasse, la chasse est une source rapide d’argent qui ne nécessite pas beaucoup de travail et, ainsi, ils préfèrent de rapporter un nombre plus grand d’animaux qu’en réalité. En plus, ce nombre fictif est aussi un raison de fierté et prestige pour le forestier! Mais, à nos jours, ce sont les données officielles qui nous devons utiliser, au moins jusqu’au moment quand les conflits d’intérêts cesseront et les forestiers commenceront un vrai recensement des animaux.»

Selon le rapport officiel sur l’estimation des populations pour les grandes carnivores en 2011, qui peut être lu ici, en Roumanie il y a 5600-6400 ours, 2300-2700 loups et presque 1200 lynx. Dans les estimations des spécialistes, les chiffres sont, en moyenne, réduites avec 25-30% par comparaison avec les résultats officiels. En plus, les rapports issus par les gestionnaires des forets sont beaucoup plus grands : 8400 ours, 5000 loups et 2400 lynx. Sur la base des estimations officielles, pour le saison 2011-2012, 365 ours, 498 loups et 119 lynx peuvent être tués. Néanmoins, c’est une amélioration par rapport au saison 2003-2004, quand on a permis la chasse de 945 loups et 658 ours.

Cependant, une question reste : dans le pays avec la plus grande densité de lynx (Lynx lynx) et qui abrite le plus grand nombre d’ours et de loups de l’Europe, pourquoi est ce que nous choisissons de tuer nos valeurs?

Si vous voulez d’être au courant avec les nouveautés de la biodiversité – et non seulement – nous vous invitons de vous inscrire au newsletter Greenly!

Sources bibliographiques :

http://www.carnivoremari.ro/;

http://www.vanatoare-vanator.ro;

http://www.legex.ro/Ordin-Nr.2278-din-15.09.2011-115043.aspx;

http://www.mmediu.ro;

http://www.lifextra.it.

Source des photos :

http://www.sepaq.com/;

http://nrs.wsu.edu/Research/Bear-Center;

http://www.carpinet.net;

http://cache2.artprintimages.com

Article ecrit par Magda Baidan et traduit par Mihail Mitoșeriu.

Întins pe o perioada de patru ani, proiectul va fi derulat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Vrancea, în parteneriat cu ACDB (Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice), Agenția pentru Protecția Mediului Harghita și Agenția pentru Protecția Mediului Covasna. Zona vizată de proiect constă în partea centrală şi de sud a Carpaţilor Orientali, care cuprinde 18 situri din reţeaua Natura 2000, de pe arealul a şase judeţe: Vrancea, Covasna, Harghita, Bacău, Neamţ şi Mureş.

Despre lup

În Europa, distribuția speciei nu este una uniformă, principala problemă a populației europene de lup fiind fragmentarea habitatelor și izolarea populațiilor mici.

Munții Carpați, ce se intind pe teritoriul a șapte țări (România, Polonia, Ungaria, Cehia, Serbia, Slovacia, Ucraina), dețin a doua cea mai mare populație de lupi din Europa, după Rusia. În România, datele oficiale indică o populație cuprinsă între 2000-2700 de exemplare de lup, distribuite pe o suprafață de circa 9 milioane de hectare, specia putând fi întâlnită în zonele colinare înalte și în zonele cu munți joși de-a lungul întregului arc carpatic.

Deși România se poate lăuda cu una dintre cele mai mari populații de lupi din Europa, în țara noastră specia este supusă în permanență la multiple presiuni si amenințări, precum fragmentarea habitatului, braconajul, conflictele cu vânătorii sau lipsa unui management din partea autorităților.

,,Deși la nivel național și internațional lupii sunt protejați printr-o serie de legi și convenții, precum Convenția de la Berna, Convenția Cites, Directiva 92/43/EEC sau Legea vânătorii, în România nu s-au realizat mulți pasi pentru conservarea concretă a acestei specii și mai ales pentru asigurarea pe termen lung a viabilității populației carpatice. Lipsa unui plan de management la nivel național și absența unor informații concrete privind structura și dinamica populației de lup pot duce la implementarea unor măsuri de management greșite care să afecteze existența acestei specii pe termen lung’’, a declarat Silviu Chiriac, Manager de Proiect, APM Vrancea.

Despre proiect

Proiectul WOLFLIFE vine ca un răspuns la aceste probleme și amenințări la adresa speciei și își propune să transfere către instituțiile, organizațiile și persoanele implicate în managementul lupului si al habitatelor cheie pentru aceasta specie cele mai bune practici pentru asigurarea unei conviețuiri pașnice și a unui echilibru între necesitățile de conservare a lupului și cele ce țin de dezvoltarea durabilă a comunităților locale.

Mai mult, datele obţinute în cursul proiectului vor constitui un punct de plecare pentru elaborarea unui plan de acţiune la nivel național pentru menţinerea unei populaţii viabile de lupi. Totodată, proiectul îsi propune să implementeze soluții pilot de gestionare a conflictelor om-lup prin transferul de bune practici către publicurile țintă, precum fermierii și vânătorii.

Un alt obiectiv important al proiectului WOLFLIFE este prevenirea declinului populației de lup prin reducerea mortalității, limitarea competiției cu alte specii, limitarea braconajului și asigurarea conectivității habitatelor și a ariilor naturale protejate.

O altă amenințare importantă la adresa speciei este reprezentată de imaginea negativă a lupului în rândul comunităților. Întrucât un pilon important al proiectului este schimbarea percepției față de lup, WOLFLIFE își propune să măsoare printr-o cercetare sociologică atitudinile si percepțiile factorilor interesați față de specie. Apoi, pe baza rezultatelor cercetării, vor fi concepute și implementate acțiuni educaționale și de conștientizare menite să contribuie la o mai bună înțelegere a speciei, a rolului ei în ecosistem și la scăderea conflictelor generate de coexistența om-lup.

„Lupul este, în mod nedrept, posesorul unei imagini negative la baza căreia stau legende, basme și povești vânătorești înfricoșătoare. Noi ne dorim să schimbăm această imagine și prin intermediul acestui proiect să demonstrăm că lupul joacă un rol esențial în menținerea viabilității faunei sălbatice și în perpetuarea unor ecosisteme naturale sănătoase, valoroase din punct de vedere social, economic, ecologic, științific și turistic”, a mai adăugat Silviu Chiriac.

Pentru informatii suplimentare:

www.facebook.com/wolf.conservation 

sau

Silviu Chiriac, APM Vrancea, Manager de Proiect,

vrancealife@yahoo.co.uk , mobil: 0727774144

Domesticirea cainilor din filiatia actuala a inceput acum 10 000 – 15 000 de ani, insa au fost gasite urme mult mai vechi ale acesteia (de acum peste 30 000 de ani). Rasele s-au format atat in mod natural, cat si prin imperechere selectiva, realizata de catre om pentru a conserva si obtine anumite combinatii de caracteristici (comportamentale, fizice) utile pentru diferite activitati. Astfel, au fost obtinute mai multe categorii  si subcategorii principale: caini de paza, caini de vanatoare, caini ciobanesti, caini de lucru, caini-jucarie, terrieri, caini sportivi etc. Cele cateva sute de rase sunt, asadar, impartite in functie de trasaturi specifice, conform unor standarde recunoscute international: Standardul AKC (American Kennel Club), Standardul UKC (United Kennel Club) si Standardul FCI (Fédération Cynologique Internationale). Nu toate rasele existente sunt recunoscute de forurile de standardizare, insa tot mai multe sunt validate in fiecare an (spre exemplu, ciobanescul de Bucovina  fost recunoscut abia in 2009).

Cainii de paza sunt apreciati pentru capacitatea lor de a-si apara stapanii. Acestia pot fi antrenati sa latre (alerta) sau sa atace. Cateva dintre rasele cele mai cunoscute sunt Rottweiler, Doberman, Ciobanesc german, Bulldog, Boxer, Cane Corso, precum si variatiuni ale acestor rase.

Cainii de vanatoare sunt unii dintre cei mai inteligenti caini, fiind utilizati pentru cautarea si localizarea vanatului (cheta), precum si pentru pontatul acestuia (aretul) – cu alte cuvinte, pentru indicarea pozitiei vanatului. Dintre cele mai cunoscute rase, mentionam: Basset Hound, Foxhound, Golden Retriever, Beagle, Pointer.

Rasele care fac parte din categoria ciobanestilor au fost folosite in conducerea si manarea turmelor. O parte importanta a obtinerii unui bun ciobanesc este “imprintingul”, asadar obisnuirea cainelui cu animelele pe care trebuie sa le ghideze. Din aceasta categorie, fac parte urmatoarele rase: Komondor, Mastiff tibetan, Kuvasz, Collie, precum si nenumaratele variante de Ciobanesc: Carpatin, Caucazian, Pirinean, Mioritic etc.

Cainii jucarie sau “cainii de salon” sunt caracterizati printr-o dimensiune redusa, neavand neaparat caracteristici fizice deosebite, fapt compensat de caracterul prietenos: Maltez, English Toy Spaniel, Pekinez, Pug, Pudel, Shih Tzu, Pomeranian.

Rasfoiti din nou revista Greenly pentru mai multe informatii despre comportamentul cainilor. Si nu uitati sa va abonati la newsletter!

Surse informatii: http://www.akc.org/, http://www.animale-iubite.ro, http://www.vinatorul.ro, http://dli.ro, http://www.fci.be/, http://www.ukcdogs.com.

Surse foto : dogpicturesonline.blogspot.com, canisaderunc.reactii.ro, dogs-wallpapers.com, http://www.cainidepaza.com, pluspets.net, top10notes.com, thedogsbreeds.com, caini-de-rasa.ro, caini.org, dogscatsbreed.blogspot.com.

Dragi prieteni,

Cu pasi repezi ne apropiem si de luna februarie, o luna geroasa, cu nameti, cu obrajori rosii si cu multe straturi de haine pe noi. Daca tot e frig si viscoleste si nu ne  cuibarim la gura sobei in compania unei cani cu vin fiert care sa ne incalzeasca si dezmorteasca (picioarele dar si) simtamintele, atunci “de ce sa nu ne tina de cald” amintirile frumoase si momentele amuzante petrecute alaturi de cei dragi? Asa se face ca, intorcandu-ma acasa seara tarziu, escaladand cu voiosie – cei care ma cunosc stiu ca ma adaptez usor conditiilor – nametii ce depasesc cu mult inaltimea unei masini, mi-am adus aminte de frumoasa practica din anul al II-lea de studentie.  Ca sa zic asa, pot sa confirm, din propriile trairi, ca a fost o experienta cat se poate de greenly.  O  “greenly practica” sau “practica greenly” in judetul Vrancea.

Pentru ca aria mea de competenta in cadrul revistei este “Arii Protejate”…haideti   impreuna sa vedem ce inseamna “Parcul Natural Putna-Vrancea”.

Parcul Natural “Putna-Vrancea” reprezinta, in primul rand, cea mai importanta “zona nucleu” la nivel european a populatiilor de carnivore mari: ursul (Ursus arctos arctos), lupul (Canis lupus) si rasul (Lynx lynx).

Este o arie protejata ce are ca scop protectia si conservarea ansamblurilor peisajere, in care interactiunea activitatii umane cu natura a creat de-a lungul timpului o zona distincta, cu  valori peisajere si/sau culturale.

Managementul parcului incurajeaza activitatea stiintifica si educationala si, in acelasi timp, ofera publicului posibilitatea de recreere si turism.

A fost desemnata arie protejata conform directivelor europene “Directiva Habitat” si “Directiva Pasari” si, astfel, este un sit de importanta comunitara. In acest mod, se asigura  statutul  favorabil de conservare a speciilor si habitatelor de importanta comunitara, ce apartin siturilor Natura 2000.

Ca si o paranteza, trebuie stiut ca zonarea parcului natural se realizeaza pe 4 nivele: 1) zona de protectie stricta – unde sunt permise doar activitatile stiintifice; 2) zona de protectie integrala – ofera activitati de recreere, turism controlat, activitati  stiintifice si educationale; 3) zona de management durabil (sau zona tampon), ce reprezinta o punte de legatura  intre activitatile cu caracter traditional si limitat (precum pastoritul, cresterea animalelor, exploatarea plantelor medicinal,ciuperci, fructe de padure) si 4) zona de dezvoltare durabila, unde au loc diverse  activitati antropice, care se doresc a fi in acord cu mediul si care sa nu aduca prejudicii parcului natural, creandu-se o legatura sustenabila si durabila, atat pentru mediul natural cat si pentru statutul socio-economic al populatiei locale.

Parcul natural Putna-Vrancea cuprinde 6 rezervatii naturale, dintre care amintim: “Groapa cu pini”, “Padurea Lepsa-Zboina”, “Cascada Putnei” si salbatica “Valea Tisitei”.

Ca flora reprezentativa si sub regim de protectie intalnim: papucul doamnei, bulbucul de munte, floarea-de-colt (Leontopodium alpinum Cass), iar ca fauna specifica : cerbul (Cervus elaphus), mistretul (Sus scrofa), jderul de copac (Martes martes), vulpea (Vulpes vulpes), bursucul (Meles meles), pisica salbatica (Felis silvestris), iepurele comun (Lepus europaeus) si capra neagra.

Parcul prezinta un rol cheie in asigurarea diminuarii impactului antropic, printr-o monitorizare ampla prevazuta cu masuri speciale de conservare. Astfel, conservarea celor 3 specii de carnivore mari are loc  conform planului de management local, realizat in cadrul prevederilor programului de conservare “Life Nature”. De asemenea, prioritara pentru desemnarea ca arie protejata a fost si incadrarea vidrei (Lutrinae) in planul de protectie a ariei protejate.

Printre obiectivele specifice planului de management al parcului se enumera:

• protejarea habitatului si peisajului prin mentinerea interactiunii armonioase a omului cu natura
• mentinerea unor efective viabile de carnivore mari in partea vestica a judetului Vrancea
• incurajarea comunitatilor locale in vederea dezvoltarii activitatilor economice, utilizand durabil resursele existente
• constientizarea si informarea publicului
• promovarea tolerantei sociale fata de cele 3 specii de carnivore mari, prin combaterea surselor de conflict si a competitiei cu oamenii.

Astfel, este foarte importanta comunicarea cu populatia locala, in special pentru a combate imaginea negativa  pe care o au localnicii despre cele 3 specii protejate in cauza, acest lucru provenind din necunoastere.  Acestia asociaza conform traditiei ursul si lupul cu un “animal rau”, cu un dusman care lasa in urma lui numai pagube.  Un lucru esential pentru implementarea acestor retele de protectie este explicarea si intelegerea conceptului Natura 2000, care inseamna  restrictii, limitari in utilizarea terenurilor, dar si masuri compensatorii pentru pierderile generate. Este necesar a se intelege faptul ca cele 3 specii sunt verigi vitale, sunt pradatori de varf, care mentin ordinea si echilibrul la nivelul piramidei trofice.

Un management eficient va presupune un sistem integrat, ce va asigura o conectivitate a siturilor la nivel regional. La momentul actual, este in curs de implementare proiectul “Life Ursus” care are ca scop conservarea si salvarea populatiei de ursi, cea mai importanta si reprezentativa la nivel european.

Pentru a intelege mai bine viziunea ”Natura 2000” si daca doriti sa participati la protectia animalelor salbatice de la noi din tara, va recomand cu mult drag sa vizitati si site-ul  www.carnivoremari.ro , unde veti vedea cum specialistii se lupta pentru a promova si proteja cele  trei simboluri ale spatiului romanesc carpatin.

Articol realizat de Cristiana Călinescu

Cum de este posibil? Ei bine, o combinatie intre utilizarea “portitelor” din cadrul legal si lipsa de profesionalism (sau preaplinul de interese) a angajatilor din domeniul silvic. Astfel, Articolul 9 al Conventiei mai sus mentionate specifica faptul ca, in anumite conditii (pentru a preveni producerea de daune proprietatilor, in interesul sanatatii si securitatii publice, in scopuri de cercetare si de educatie etc), se pot determina cote de recoltare pentru speciile protejate respective. Aceste cote se stabilesc in functie de anumiti indicatori, esential fiind numarul de indivizi de pe teritoriu, numar care, teoretic, este raportat de catre personalul silvic pe baza observatiilor facute pe teren. Un anumit procent din aceasta cifra oficiala primeste “derogare”, asadar poate fi vanat.

Problema intervine atunci cand acest personal fie nu isi face treaba, “creand” cifre aproximative dupa raportarile din anii trecuti, fie prefera sa predea un numar ridicat, pentru a se asigura ca toti vanatorii vor avea ce prinde. Intr-adevar, vanatoarea este o afacere profitabila: un trofeu de urs costa in medie 5000 – 7000 de euro, ajungand pana la 10000, iar o vanatoare de 3-4 zile se situeaza in jurul valorii de 1000 – 1500 euro.

Discutand cu o persoana din domeniu, am aflat ca “pentru padurari si paznicii de vanatoare, vanatoarea este o sursa rapida de bani, care nu cere multa munca, asa ca prefera sa spuna ca au mai multe animale; pana la urma e si un indicator de prosperitate si prestigiu pentru padurar, uite ce bine stam noi la fondul de vanatoare! Dar asta este, acestea sunt datele oficiale, acestea trebuie luate in considerare, cel putin pana cand vor disparea interesele si pana cand va iesi personalul silvic pe teren, sa inceapa sa numere animalele.“

Conform raportului oficial de estimare a populatiei de carnivore mari pe 2011, care poate fi consultat aici, in Romania traiesc 5600 – 6400 de ursi, 2300 – 2700 de lupi si cca 1200 de rasi. Estimarile specialistilor sunt, in medie, cu 25-30% mai reduse decat cele oficiale.  Mai mult, raportarile facute de gestionarii fondurilor forestiere sunt semnificativ mai mari: 8400 ursi, 5000 lupi si 2400 rasi. Pe baza acestor valori oficiale, 365 de exemplare de urs, 498 de lup si 119 de ras pot fi vanate in sezonul 2011 – 2012. O imbunatatire fata de sezonul 2003 – 2004, de exemplu, cand au putut fi vanati 945 de lupi si 658 ursi.

Totusi, o intrebare se ridica deasupra tuturor acestor cifre: in tara care are cea mai mare densitate de rasi (Lynx lynx) si care adaposteste cei mai multi ursi si lupi din Europa, de ce ne ucidem valorile in loc sa ne mandrim cu ele?

Daca vreti sa fiti la curent cu noutati din biodiversitate – si nu numai – va invitam sa va abonati la newsletterul Greenly!

Surse informatii: http://www.carnivoremari.ro/, http://www.vanatoare-vanator.ro, http://www.legex.ro/Ordin-Nr.2278-din-15.09.2011-115043.aspx, http://www.mmediu.ro, http://www.lifextra.it.

Surse foto :

http://www.sepaq.com/; http://nrs.wsu.edu/Research/Bear-Center; http://www.carpinet.net;  http://cache2.artprintimages.com