Studenții au reacționat cu vehemență, cerând să vină Garda de Mediu. Garda nu vine nici când popularizarea unei situații periculoase e maximă, prin Recorder sau alte canale mass-media cu impact uriaș.

Dar să începem… cu începutul.

Trebuia să fie o zi obișnuită de aplicație practică pe teren, alături de studenții din anul 3, specializarea Meteorologie-Hidrologie, și de colega și prietena mea, profesoara Gabriela Toroimac.

Am ales Parcul Herăstrău și apele lacului cu același nume, pentru a măsura diverși parametri de calitatea apelor, cu ajutorul unor dispozitive portabile și kiturile de rigoare.

Indicatorii s-au încadrat în valorile permise de lege… dar la un moment dat, îndreptându-ne spre ecluză, eu am observat o spumă abundentă în apropierea malului.

Spume_Apele Lacului Herăstrău

Spume_Apele Lacului Herăstrău

Spume_Apele Lacului Herăstrău

Am fotografiat, am ajuns la ecluză și am hotărât să facem măsurători de calitatea apelor și în acel punct. Surpriza a fost uriașă, în sens negativ. Valoarea fosfaților era atât de mare, încât depășea de zeci de ori (!!) scala de culoare (și valoarea implicită).

Revolta urmată descoperirii poluării

Revolta urmată descoperirii poluării

Conform Ordinului 161/2006 privind clasificarea calității apelor de suprafață, valoare fosfaților pentru clasa I-a de calitate este de 0,1 mg/l, iar pentru clasa a IV-a – 0,9 mg/l. Valorile mai mari de 0,9 mg/l corespund unei calități proaste a apelor. Valoarea apreciată de noi, conform scării de culori a kitului de măsurare, a fost de cel puțin 10 mg la litru… de 100 de ori mai mare decât cea corespunzătoare primei clase de calitate. Valoare apreciată vizual, subliniez!

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Comparație culoare probă de apă din lac cu scala de culori a kitului

Oxigenul dizolvat a avut valoarea de 3,35 mg/l, corespunzătoare clasei a V-a de calitate (valoarea oxigenului dizolvat pentru clasa a IV-a de calitate este de 4 mg/l). Este logic, evident, că atunci când poluarea chimică este atât de puternică, oxigenul dizolvat prezintă valori reduse. Și, mai ales, când sunt prezenți fosfații… ceea ce înseamnă poluare cu DETERGENȚI, de unde și spumele observate pe malul lacului, în drumul spre ecluză. Detergenții împiedică schimbul de oxigen dintre aer și apă, formează spume la suprafața apei și sunt extrem de nocivi pentru toate formele de viață din apă.

Kit de analiză

Reguli de analiză

Proba noastră de apă

Proba noastră de apă

De unde provin acești detergenți din apele Lacului Herăstrău? De la ”salba” de restaurante, ”minunate”, ”faimoase”, comercializând hrană obținută prin cruzime (niciunul din aceste restaurante nu este vegan), igienizând spații și vase cu ajutorul detergenților, deversați apoi direct în apele Lacului Herăstrău. Oare câte din aceste restaurante au ministații de epurare? Dragi cititori, vă rugăm să vă răspundeți singuri…

Ce putem să facem? Doar să popularizăm, să transmitem informația către un număr cât mai mare de oameni și canale mass-media, să evităm acele restaurante… și, poate, într-o bună zi, Garda de Mediu va ajunge și la aceste localuri… nu pentru a mânca, ci pentru a controla.

Anul II, Master Climatologie și Resurse de apă, Facultatea de Geografie, Universitatea din București

Abstract: Articolul urmărește analiza războiului dintre Rusia și Ucraina, în care mai multe ramuri economice au fost afectate, doar în estul Ucrainei înregistrându-se 20 de incidente privind deteriorarea infrastructurii apei. La doar 7 săptămâni după începerea războiului, 1,4 milioane de oameni din Liov/Lvov, Ucraina, au fost privați și nu au avut acces la apă potabilă în estul țării, iar alte 4,6 milioane de persoane au avut accesul limitat. În prezent, peste 6 milioane de oameni se luptă zi de zi pentru apa potabilă, necesară vieții și traiului de zi cu zi. De-a lungul anilor, mai multe organizații au încercat să repună pe picioare sistemul de alimentare cu apă din Ucraina; astfel, organizația WASH condusă de UNICEF a furnizat generatoare și echipamente necesare reparației infrastructurii deteriorate, pentru alimentarea pompelor de apă și operaționalizarea sistemului de apă din orașele Sumî și Cernihiv. Pentru sistemul de apă din Harkov Vodokanal, au fost procurate aproximativ 57,4 tone de clor lichefiat, pentru purificarea apei, și aproximativ 4,5 tone de gaz clor lichefiat pentru operarea Ujhorod/Ujgorod Vodokanal. Atacurile asupra infrastructurii civile de apă încalcă convențiile internaționale. Ca urmare a conflictului armat, mai multe comunități ucrainene au rămas fără epurare a apelor uzate, ceea ce a dus la poluarea apelor de suprafață.

Cuvinte cheie: impact, conflict militar, calitatea apei, poluarea apei, Rusia, Ucraina.

1.        Introducere

Ameninţările la adresa mediului sunt tot mai numeroase şi mai complexe, semnalele de alarmă privitoare la deteriorarea mediului înconjurător s-au înmulţit, criza ecologică ambientală agravându-se continuu. Dacă la început omul era dominat şi supus naturii, de-a lungul timpului, prin forţa cunoaşterii, inteligenţei şi creaţiei, omul s-a transformat pe sine, transformând şi natura conform trebuinţelor sale. De multe ori această transformare a fost făcută în defavoarea condiţiilor normale de dezvoltare a vieţii, deşi progresele majore în domeniile ştiinţei şi tehnicii constituie dovada unor înalte performanţe ale muncii şi creaţiei umane. Utilizarea unor descoperiri ştiinţifice şi a unor invenţii tehnice în defavoarea omului şi a raporturilor sale cu natura a determinat şi determină degradarea mediului natural. Cu alte cuvinte, întreaga relaţie dintre om şi mediu a suferit profunde modificări, urmare a faptului că din neglijenţă şi ignoranţă, uneori chiar din rea-credinţă, omul a ajuns să devină autorul crizei cu care se confruntă mediul înconjurător, criză ce pune sub semnul întrebării propria sa supravieţuire.

Ne este greu să ne imaginăm că civilizaţia umană reprezintă cauza schimbărilor mediului înconjurător, dar este necesar să acceptăm ideea, să recunoaştem aceasta şi să ne trezim la realitate până nu este prea târziu.

Ca suport al vieţii, mediul natural a imprimat şi imprimă acţiunilor de luptă, conflictelor sociale, numeroase particularităţi. Acţiunea de desconsiderare a contextului şi configuraţiei mediului natural în momentele de luptă sau de conflict social s-a amplificat pe măsură ce mijloacele de luptă au evoluat. Aşa s-a ajuns ca astăzi, armele şi sistemele de armament să constituie prin însăşi existenţa lor un permanent şi un potenţial pericol de dezechilibre ecologice.

Continua perfecţionare a mijloacelor de luptă a condus la crearea armelor chimice şi bacteriologice, care au asupra organismelor vii atât efecte directe, cât şi indirecte, prin intermediul distrugerii mediului. Riscurile şi ameninţările militare la adresa mediului sunt considerate o problemă ce ţine de metodele de război, pentru că unele arme aduc atingeri condiţiilor de mediu atunci când sunt folosite într-un anume fel, cum ar fi bombardamentele realizate în metoda tip „covor“.

Poluarea apei este una dintre cele mai importante probleme de mediu cu care se confruntă administratorii de apă. Problema este evidentă în special în bazinele hidrografice mari, care sunt de natură internațională. Stabilirea unei politici comune de mediu, pentru managementul și protecția resurselor de apă, necesită acțiuni comune din partea tuturor țărilor din bazinul hidrografic respectiv.

Astfel, războiul produs între Ucraina și Rusia a adus schimbări semnificative în calitatea apei, schimbări negative ce până în ziua de azi nu au putut fi remediate sau eliminate, iar apele nu și-au mai “revenit” încă din 2020.

 2.      Date și metode

Pentru acest articol ce a avut ca scop observarea impactului conflictelor militare asupra poluării și calității apei în Ucraina, în urma războiului cu Rusia, materialele cartografice au fost realizate în soft-ul QGIS, cu ajutorul datelor și informațiilor de pe site-uri specializate, de exemplu pentru harta rețelei hidrografice (Fig. 1). Pentru realizarea ei, au fost combinate și decupate datele de pe mai multe site-uri și unite astfel încât să redea la scară cât mai bună rețeaua hidrografică a Ucrainei. Materialele fotografice au fost și ele extrase de pe site-uri de specialitate, ce s-au ocupat de studierea impactului conflictelor militare asupra poluării și calității apei din Ucraina, iar acestea au fost citate de fiecare dată când au fost utilizate în articol.

Tot pentru acest articol științific, ne-am informat nu numai de pe site-uri de specialitate și actualitate, dar și din surse academice, cercetări științifice și nu în ultimul rând din lucrări MDPI. În această lucrare, informațiile au fost luate din 7 articole științifice, analizate și prelucrate, iar mai apoi ideile fiind puse cap la cap, pentru a ne ajuta să ne dam seama ce impact a avut razboiul, și încă are, asupra poluarii rețelei hidrografice și a calității apei potabile din Ucraina. Toate aceste informații au fost legate în Soft-ul Word, ce aparține de Microsoft Office, și prezentate toate ideile de bază după cum urmează.

 3.      Rezultate

În războiul Rusiei împotriva Ucrainei, apa este atât o țintă, cât și o armă. La nici trei zile după începerea acestuia, forțele ruse au distrus un baraj în regiunea Herson din Ucraina, care blocase accesul la apă în Crimeea anexată de Rusia. În Mariupol, un oraș din sud-estul Ucrainei, soldații ruși au întrerupt alimentarea locală cu apă ca parte a unui asediu brutal asupra orașului, lăsând populația prinsă fără acces la apă potabilă sau canalizare. Orașul a căzut în mâinile Rusiei la începutul războiului.

Începând cu data de 24 februarie 2020, data începerii războiului dintre Rusia și Ucraina, mai multe ramuri economice au fost afectate, doar în estul Ucrainei înregistrându-se 20 de incidente privind deteriorarea infrastructurii apei (Fig. 1).

Figura 1. Rețeaua hidrografică și principalele bazine hidrografice ale Ucrainei

La doar 7 săptămâni după începerea războiului, 1,4 milioane de oameni din Liov/Lvov, Ucraina, au fost privați și nu au avut acces la apă potabilă în estul țării, iar alte 4,6 milioane de persoane au avut accesul limitat. În prezent, peste 6 milioane de oameni se luptă zi de zi pentru apa potabilă, necesară vieții și traiului curent. Calitatea slabă a apei, în urma războiului declanșat în Ucraina, poate duce la numeroase afecțiuni precum holeră, infecții dermatologice sau boli infecțioase mortale.

În zona orașului Mariupol, situat în sud-estul Ucrainei, situația este critică. Zeci de mii de persoane folosesc surse de apă poluată, murdară, deoarece apa potabilă este rară în această zonă. Orașele din regiunile Donețk și Luhansk sunt afectate și ele de lipsa de apă potabilă, iar aproximativ 340.000 locuitori riscă să nu mai aibă acces la apă, dacă rezervorul din Horlivka seacă. De la începutul lunii martie 2020, orașele Sumî și Cernihiv nu au mai fost aprovizionate cu apă, iar sistemul din orașul Harkov a fost afectat foarte grav.

Readucerea la starea ințială a accesului la apă pentru orașele menționate anterior a fost o misiune extrem de dificilă, mai ales din cauza rănirii sau decesului a cel puțin 35 de ingineri de apă, în orașele Donețk și Luhansk.

Copiii cu vârste sub 14 ani, care locuiesc în zonele de conflict, resimt un impact semnificativ și grav din cauza apei nesigure; astfel, aceștia au mai multe șanse să moară din cauza bolilor dobândite din apa contaminată, decât din cauza violenței și a războiului propriu zis. Reprezentantul UNICEF pentru Ucraina, Murat Sahin, a declarat faptul că, pentu copii, lipsa apei este o chestiune de viață și de moarte.

De-a lungul anilor, mai multe organizații au încercat să repună pe picioare sistemul de alimentare cu apă din Ucraina; astfel, organizația WASH condusă de UNICEF a furnizat generatoare și echipamente necesare reparației infrastructurii deteriorate, pentru alimentarea pompelor de apă și operaționalizarea sistemului de apă din orașele Sumî și Cernihiv. Pentru sistemul de apă din Harkov Vodokanal, au fost procurate aproximativ 57,4 tone de clor lichefiat, pentru purificarea apei, și aproximativ 4,5 tone de gaz clor lichefiat pentru operarea Ujhorod/Ujgorod Vodokanal. Atacurile asupra infrastructurii civile de apă încalcă convențiile internaționale. Tactica a devenit din ce în ce mai comună în ultimul deceniu, în special în Orientul Mijlociu, și este una pe care Rusia se bazează în mod obișnuit, potrivit Ashok Swain, președintele UNESCO pentru cooperarea internațională în domeniul apei. Tactica este atractivă nu numai pentru impactul rapid, ci și pentru demoralizarea populațiilor vizate, a declarat Mark Zeitoun, director general al Geneva Water Hub, un think tank. Accesul blocat la apă sau contaminarea acesteia, ca urmare a bombardării infrastructurii, pot provoca, de asemenea, daune pe termen lung economiei unei țări.

Ca urmare a conflictului armat, mai multe comunități ucrainene au rămas fără epurare a apelor uzate, ceea ce a dus la poluarea apelor de suprafață. În cele ce urmează, sunt prezentate imagini cu privire la impactul conflictului militar dintre cele două țări, asupra apelor din Ucraina (Fig. 2).

Figura 2. a) Conductă deteriorată lângă satul Kiselevka din regiunea Herson (aprilie 2022); b) Oameni la coadă pentru apă în Mykolaiv (aprilie 2022); c) Demolarea barajului de pe râul Irpin, la data 26 februarie 2022, a provocat inundații în apropierea satului Demidov, în districtul Vyshhorod din regiunea Kiev; d) Apa poluată din râul Kamyshevakha/Komyshuvakha.
Sursă: https://www.nature.com/articles/s41893-023-01068-x

În orașul Mykolaiv/Nicolaev din sudul Ucrainei, locuitorii au pierdut apă anul trecut, după ce luptele au tăiat o conductă crucială. Sistemul de apă a trebuit să fie conectat la o sursă care să le ofere oamenilor acces la apă, pentru uz casnic și pentru un trai corespunzător.

Apa poate deveni și o armă, iar utilizarea ei pentru atingerea obiectivelor militare nu este un fenomen nou. Un baraj distrus poate inunda terenuri și orașe aflate departe în aval, cum ar fi cazul în bazinul râului Nipru. Sechestrarea infrastructurii strategice de apă poate deveni un scop militar în sine. De exemplu, Rusia a capturat hidrocentrala Kakhovska/Kakhovka, una dintre cele mai mari de acest gen din Ucraina. Hidrocentrala este situată pe rezervorul de răcire al centralei nucleare Zaporojie/Zaporizhzhya, care, la rândul ei, este cea mai mare din Europa și una dintre cele zece cele mai mari din lume.

Barajul uzinei Kakhovka reprezinta una dintre multele infrastructuri de apă atacate. Barajul deține aproximativ 18 milioane de metri cubi de apă din rezervorul Kakhovsky (Fig. 3), care a fost construit ca sursă de irigare și energie hidroelectrică. Dacă barajul ar fi distrus, peste 80 de așezări, inclusiv orașul Herson, ar fi inundate și sute de mii de oameni din zone mari ale sudului Ucrainei ar rămâne fără alimentare cu apă.

Figura 3. Nivelurile apei din rezervorul Kakhovka rămân sub normal
Sursă: https://www.npr.org/2023/03/22/1164838051/ukraine-russia-war-kakhovka-reservoir

Problemele de la Kakhovka sunt o reamintire importantă că impactul războiului asupra aprovizionării cu apă a Ucrainei este departe de a fi încheiat. La hidrocentrala Kakhovka, unele dintre ecluzele barajului au fost avariate în urma exploziilor și atacurilor, în timp ce altele par să fie lăsate în mod deliberat deschise, permițând scurgerea unui torent de apă din rezervor. După ce a scăzut la doar 14 metri, nivelul apei lacului de acumulare a început să crească din nou, deoarece guvernul ucrainean îl umple cu apă din alte rezervoare de pe râul Nipru, unde se află lacul de acumulare Kahovka. Dar pentru a umple Kakhovka, avertizează guvernul, ar trebui să se aprovizioneze cu apă din altă parte din Ucraina.

De la începutul lunii noiembrie 2022, apa țâșnește din lacul de acumulare Kakhovka, în sudul Ucrainei, prin porțile ecluzei de la o centrală hidroelectrică critică controlată de forțele ruse. Drept urmare, datele satelitare arată că nivelul apei din rezervor a ajuns la cel mai scăzut punct din ultimele trei decenii.

Acțiunile militare și poluarea gravă a mediului

Ca urmare a conflictului armat, mai multe comunități ucrainene au rămas fără epurare a apelor uzate, ceea ce a dus la poluarea apelor de suprafață. Ape uzate poluate au fost eliberate în rezervorul Kakhovka, atunci când stația de tratare a apelor uzate de lângă Zaporojie/Zaporizhzhia și-a încetat funcționarea. Râurile și rețelele de canale de irigare, care sunt bariere naturale pentru mișcarea trupelor, au devenit, de asemenea, un loc de înmormântare pentru obiecte militare. Descompunerea subacvatică a muniției duce la eliberarea de metale grele și compuși explozivi toxici, cu impacturi care pot dura zeci de ani. Acest lucru poate fi critic în regiunile sudice ale Ucrainei, unde există o rețea extinsă de canale de irigare. Calitatea scăzută a apei de irigare afectează culturile agricole și calitatea producției alimentare. În perioada pre-conflict, concentrațiile de metale grele în apele Canalului Kakhovka au fost în conformitate cu standardele de calitate a apei, dar există îngrijorarea că conflictul va duce la o deteriorare a calității apei.

În iunie-iulie 2022, pentru prima dată, au fost semnalate urme de produse petroliere în zona captării de apă potabilă de suprafață din bazinul râului Siverkyi Donețk, împreună cu concentrații depășite de mercur și alte metale grele, azotat de amoniu, nitriți, compuși poliaromatici și insecticidul cipermetrin din unele râuri din bazin. În plus, întreruperile electrice multiple din regiunea Donbas/Donbass au crescut amenințarea de poluare a surselor de apă cu apele de mină, din cauza defecțiunilor în funcționarea echipamentelor de pompare. Inundarea minelor conectate geologic, o problemă prezentă în regiune de mult timp, duce la creșterea concentrației de săruri în apa de mină cu până la 20–70% (cu excepția clorurii) şi poate dubla concentraţiile de substanţe organice şi hidrocarburi. Concentrațiile mari de sulfați, cloruri și metale grele în apele de mină prezintă riscuri severe pentru calitatea apelor subterane și de suprafață (de exemplu, râul Kamyshevakha a devenit grav poluat cu apele de mină, din 2018).

Deteriorarea sistemului de alimentare cu apă al inamicului a fost o strategie de război cunoscută de secole. Utilizarea armelor (chimice, biologice sau nucleare) poate contamina sursele de apă, fiind periculoase atât pentru sănătatea umană, cât și pentru ecosistem (Biswas, 2000). Ucraina, în special regiunea de est, este puternic industrializată și astfel un număr mare de mine, rafinării, rezervoare de stocare, depozite de petrol, linii de gaz și alte unități industriale sunt situate în această regiune. Unele dintre aceste infrastructuri au fost lovite de atacurile rusești, iar pagubele ar fi putut cauza eliberarea de substanțe toxice în corpurile naturale de apă. Războiul a dus la închiderea mai multor mine de cărbune din regiune. În absența unor mecanisme adecvate de pompare și tratare, a apărut problema drenajului acid al minelor. Toxinele se vor infiltra probabil în acviferul de apă subterană. Satele din jurul acestor mine se bazează pe apa subterană pentru băut.

Aproximativ 6 miliarde de tone de deșeuri lichide sunt depozitate în sute de rezervoare din Ucraina. Dacă aceste rezervoare sunt deteriorate, deșeurile toxice pot polua râurile și pâraiele din aval. Deși este dificil să se evalueze amploarea daunelor cauzate mediului, concentrațiile de amoniac și nitrați în probele de apă ale râului Poltava la est de Lvov/Liov au fost de 163, respectiv de 50 de ori peste limitele normale, după ce resturile de rachete au deteriorat rezervoarele de îngrășăminte. Deoarece alimentarea cu apă și infrastructura sanitară au fost afectate, lipsa de apă și deteriorarea condițiilor sanitare sunt deja evidente în multe locuri, ceea ce va conduce la diferite boli transmise prin apă (Fig. 4).

Figura 4. Un locuitor umple găleți și sticle cu apă dintr-un camion aprovizionat cu apă, pe data de 20 martie 2023, în Konstantinivka, Ucraina. ONU spune că milioane de ucraineni au pierdut accesul la apă curată.
Sursă: https://www.npr.org/2023/03/22/1164838051/ukraine-russia-war-kakhovka-reservoir

 4.      Concluzii

Conflictelor militare le este asociat adesea un impact negativ semnificativ asupra mediului înconjurător, inclusiv asupra calității apelor. Acest lucru este cauzat de faptul că în timpul conflictelor militare adesea au loc distrugeri de infrastructură, în afara resurselor naturale, cum ar fi uzinele de tratare a apei, conductele de apă, depozitele de combustibil și alte facilități industriale.

De asemenea, armele chimice sau explozibilii folosiți în timpul conflictelor pot cauza daune serioase apelor, prin contaminarea cu substanțe chimice sau alte materiale periculoase.

În plus, conflictele militare sunt deseori însoțite de un impact negativ important asupra infrastructurii de tratare a apelor, care poate duce la o scădere semnificativă a calității apei și creșterea nivelului de poluare. În unele cazuri, poluarea poate fi atât de severă încât afectează grav sănătatea și siguranța publică, ducând la probleme de sănătate la nivelul comunității și la reducerea disponibilității apei potabile.

Conflictele militare pot avea un impact semnificativ asupra calității apei și a mediului în general, iar prevenirea conflictelor și gestionarea adecvată a resurselor și infrastructurii de apă în zonele afectate de conflict sunt esențiale pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului înconjurător și a asigura accesul la apă curată și sigură pentru comunități.

Conflictul militar dintre Rusia și Ucraina a avut un impact negativ însemnat asupra poluării și calității apei din regiune. De-a lungul anilor, infrastructura de apă din Ucraina a fost distrusă în mare măsură de conflictul militar, iar rețelele de canalizare și stațiile de epurare au fost deteriorate sau distruse, ceea ce a dus la o creștere a poluării apei și a problemei de salubritate.

Acest conflict militar a avut și un impact major asupra râurilor care traversează teritoriul Ucrainei și care se varsă în Marea Neagră. Apele râurilor au fost poluate cu substanțe chimice și toxice provenite din muniția și armele folosite în timpul conflictului, precum și din alte surse de poluare, cum ar fi industriile chimice și de producție. Aceste substanțe chimice și toxice au afectat nu numai mediul înconjurător, ci și sănătatea oamenilor care depind de aceste surse de apă.

De asemenea, conflictul militar a afectat și infrastructura de alimentare cu apă din Crimeea, care a fost anexată de Rusia în 2014. Sistemul de alimentare cu apă din Crimeea a fost construit pentru a furniza apă Ucrainei, iar anexarea a dus la o scădere a aprovizionării cu apă, calitatea apei fiind și ea afectată, întrucât Crimeea are resurse limitate de apă și nu există infrastructură corespunzătoare pentru a trata apa.

În concluzie, conflictul militar dintre Rusia și Ucraina a avut un impact major asupra poluării și calității apei din regiune. Este necesară o intervenție imediată pentru a repara infrastructura de apă și pentru a îmbunătăți calitatea apei, pentru a proteja sănătatea oamenilor și a mediului înconjurător.

 5.      Bibliografie

 Xenarios, S. Water at time of war. Nat Sustain (2023);

Shumilova, O., Tockner, K., Sukhodolov, A. et al. Impact of the Russia–Ukraine armed conflict on water resources and water infrastructure. Nat Sustain (2023);

https://www.unicef.org/press-releases/14-million-people-without-running-water-across-war-affected-eastern-ukraine, accesat în martie 2023;

https://www.politico.eu/article/russias-war-on-water-in-ukraine/, accesat în aprilie 2023;

https://ceobs.org/ukraine-conflict-environmental-briefing-water/, accesat în martie 2023;

https://www.nature.com/articles/s41893-023-01068-x, accesat în martie 2023;

https://www.npr.org/2023/03/22/1164838051/ukraine-russia-war-kakhovka-reservoir, accesat în aprilie 2023.

Water quality measurement stations installed at various locations on theBlack Sea’s shores tell us that during summer, the level of bacteria and other microorganisms in the water increases due to the higher number of tourists and   also because   the   Danube and   its tributaries   discharge analarmingly   high amount   of pollutants   in the   sea.   The   water   quality measurement stations operating on the Romanian littoral are (starting from the north and continuing southwards): Gura Buhaz, Cap Midia, FertilchimNăvodari, Constanța Nord Pescărie, Port Constanța – Berth 34, Berth 69,Berth 78, Berth 84 -86, Port Constanța Sud – island 5 m, Constanța SudPort Entrance – 20 m, Eforie Nord Belona, Eforie Sud-Southern seawall,Costinești, Avanport Mangalia and Vama-Veche. The stations record various chemical and physical parameters, such as pH(which ranged between 7.1 and 8.8, meaning that the water is neutral or slightly alkaline), seawater temperature (between 7.8 0C – 25 0C,depending on the season), salinity of coastal waters (with a 2009 average value of 14.3 g ‰, comparable to the value recorded in the previous year,of 14.08 g ‰).

At the stations installed at berths 84-86 and 34, where wastewater is discharged in the sea, salinity was lower, with values of12.34 g ‰, and 9.75 g ‰ respectively.Using data provided by the Apele Române National Water Administration(A.N.A.R.), the levels of dissolved oxygen in coastal areas vary between7.1 – 9.5 mg/dm3. The organic load of water, measured using the CCO-Mnand CBO5 methods, yielded values of 3.95 – 7.41 mg O2/dm3 (CCO-Mnmethod) and 1.05 – 1.92 mg O2/dm3 (CBO5 method). The highest values came from the stations located at Constanța Sud Berth 69 (4.75 – 76.68mg O2/dm3 CCO-Mn and 2.98 – 19.8 mg O2/dm3 CBO5). Phenols and detergents were found to be more abundant in seawater at the following stations:- detergents: Constanța Nord Fishery – at the shore – 0.16 mg/dm3; Berth34 – 0.245 mg/dm3; Berth 69 – 0.346 mg/dm3; Berth 78 – 0.179 mg/dm3;Berth 84–86 – 0.219 mg/dm3- Phenols: Berth 69 – 0.074 mg/dm3Among heavy metals, mercury was found at almost every monitoring station, with high values. The quantitative analysis of phytoplankton yielded the lowest values in the Eforie Sud Southern seawall (average values for phytoplankton biomass and taxon numbers of 44.56 mg/dm3 with a density of 31.375 ex/dm3) andCostinești stations (average values for phytoplankton biomass and taxon numbers of 40.71 mg/dm3 with a density of 13.593 ex/dm3).Thus, we can notice a series of alarming values for several water quality parameters in littoral areas, which can endanger both marine life and the population’s health, as it is also shown in the analysis carried out by the Romanian Ministry of Health, which, for the 2013 – 2017 interval,downgraded the quality of bathing waters from an average of “excellent” almost sites to an increasing number of locations which provide only a “good level of water quality”, because of the increasing presence of Escherichiacoli and Enterococcus microorganisms.All these excessive levels of pollutants lead to a decrease in commercial fish stocks, affect fish farming, determine a loss of habitats that serve as a foundation for biological resources, cause the disappearance of endangered species, determine the replacement of indigenous animals with exotic invading species, provide an inadequate level of protection for marine and coastal resources in the case of accidental pollution and offer inadequate conditions for tourists on the beaches and for bathing in the sea.To sum up, we can say that the Black Sea faces serious problems in terms of water quality, which cause difficulties for both wildlife and humans.Therefore, we advise you to be as kind as you can with the environment and do your best to help preserve it, so that we may keep the Black Sea in good shape and enjoy it for generations to come!

Picture source: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Neagr%C4%83

Article written by Mitache Iulia Cristina, a 3rd year student of the Faculty of Geography, University of Bucharest, Department of Meteorology and hydrology, and translated by Mihail Andreas Mitoseriu.

Stațiile amplasate de a lungul coastei sunt numeroase și relevă că în decursul ultimilor ani, în special în sezonul de vară, nivelul bacteriologic al Mării Negre crește datorită numărului mare de turiști care vin pe litoral, iar poluanții aduși de Dunăre și afluenții acesteia ating cote alarmante. Stațiile de monitorizare a calității apei, amplasate de la nord la sud sunt: Gura Buhaz, Cap Midia, Fertilchim Năvodari, Constanța Nord Pescărie, Port Constanța – Dana 34, Dana 69, Dana 78, Dana 84 -86, Port Constanța Sud – insulă 5 m, Intrare Port Constanța Sud – 20 m, Eforie Nord Belona, Eforie Sud-Dig Sud, Costinești, Avanport Mangalia și Vama-Veche.

Stațiile înregistrează indicatori fizico – chimici precum:  pH-ul, care a prezentat valori cuprinse între 7,1 – 8,8, de la neutru la slab-alcalin;  temperatura apei marine, care în funcție de perioada de prelevare a prezentat valori cuprinse între 7,8 ⁰C – 25 ⁰C; salinitatea apei marine în zona de țărm a înregistrat în anul 2009 o valoare medie de 14,3 g ‰, comparabilă cu valoarea înregistrată în 2008 (14,08 g ‰ ). În secțiunile celor două Dane, 84 – 86 și 34, unde există evacuări de ape uzate, valoarea medie a salinității a fost de 12,34 g ‰, respectiv 9,75 g ‰.

Din sursele A.N.A.R., oxigenul dizolvat în zona de țărm variază între 7,1 – 9,5 mg/dm³. Încărcarea organică determinată prin CCO-Mn și CBO5 a evidențiat pe întreaga perioadă de supraveghere valori cuprinse intre 3,95 – 7,41 mg O₂/dm³ CCO-Mn și 1,05 – 1,92 mg O₂/dm³ CBO5. Valorile cele mai ridicate s-au înregistrat în secțiunea Constanța Sud Dana 69 la țărm (4,75 – 76,68 mg O₂/dm³ CCO-Mn și 2,98 – 19,8 mg O₂/dm³ CBO5). Fenolii și detergenții au prezentat concentrații mai ridicate în următoarele secțiuni:

- detergenți: Constanța Nord Pescărie – țărm – 0,16 mg/dm³; Dana 34 – 0,245 mg/dm³; Dana 69 – 0,346 mg/dm³; Dana 78 – 0,179 mg/dm³; Dana 84 –86 – 0,219 mg/dm³

- fenoli: Dana 69 – 0,074 mg/dm³

Dintre metalele grele analizate, mercurul a fost prezent în aproape toate secțiunile de monitoring și a înregistrat valori ridicate.

Analiza cantitativă a fitoplanctonului a evidențiat cele mai scăzute valori în secțiunile Eforie Sud Dig Sud (biomasa fitoplanctonică și numărul de taxoni au prezentat valori medii de 44,56 mg/dm³ cu o densitate de 31.375 ex/dm³) și Costinești (biomasa fitoplanctonica și numărul de taxoni au prezentat valori medii de 40,71 mg/dm³ cu o densitate de 13.593 ex/dm³).

Așadar, dragi cititori, putem observa o serie de depășiri alarmante în zonele de litoral, care pot pune în pericol atât biotopul marin cât și sănătatea populației, așa cum reiese și din analiza Ministerului Sănătății, deoarece între anii 2013-2017, calitatea apelor de îmbăiere în sezonul estival a trecut de la “Excelenta” la cazuri tot mai frecvente de “Calitate buna”, datorită creșterii prezenței microorganismelor Escherichia coli și Enterococi.

Toate aceste depășiri ale cantităților de poluanți duc la: declinul stocurilor comerciale de pești, pierderea habitatelor – suport al resurselor biotice, pierderea sau iminenta pierdere a speciilor pe cale de dispariție, înlocuirea speciilor indigene cu specii exotice, protecția necorespunzătoare a resurselor marine și costiere față de poluările accidentale, condiții neigienice pe majoritatea plajelor, a apelor de îmbăiere și a celor pentru piscicultură.

În concluzie, dragii mei, putem spune că Marea Neagră se confruntă cu serioase probleme ale calității apei, care pot provoca dificultăți atât viețuitoarelor ei cât și oamenilor. Astfel, vă îndemn să fiți mai buni cu mediul înconjurător pentru a putea conserva și păstra Marea Neagră în cea mai bună formă, pentru a se putea bucura de ea și viitoarele generații!

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Neagr%C4%83

Articol realizat de Mitache Iulia Cristina, anul III specializarea Meteorologie-Hidrologie, Facultatea de Geografie, Universitatea din București 

Înainte să vorbim despre apa și calitatea ei, să înțelegem mai bine care au fost modificările asupra albiei de-a lungul timpului. În primul rând, albia a fost betonată, acest lucru se observă cu ochiul liber de orice cetățean, dar există lucrări care depășesc cu mult noțiunea de vizual; în București există 2 râuri: Dâmbovița și Colentina. Sau nu? Pe sub cursul actual al Dâmboviței, mai curge un alt “râu”, ale cărui ape sunt amestecate cu cele menajere, industriale, uzate și pluviale. Este vorba despre principala magistrală de canalizare a orașului, unde se adună toate aceste ape, iar la capătul acestui “bulevard” acvatic se află o stație de epurare, ce ar trebui să curețe apele, dar vom reveni la aceasta puțin mai târziu. În al doilea rând, Dâmbovița dispare de pe hartă, în mijlocul capitalei: în zona Unirii, aceasta curge chiar pe sub magistralele de metrou și pasajul pietonal, motiv ce a dat naștere unor glume “-Unde se varsă Dunărea? În mare, dar Dâmbovița? La metrou”. Lista continuă, în oraș ajungând și apele râului Argeș; printr-un sistem de captare, apa din Dâmbovița este suplimentată de cea a Argeșului.

Descriind râul și modificările acestuia, a venit vremea, dragii mei, să vedem exact cât de mare este impactul și ce anume se află în apă și care este calitatea acesteia. Dar încă o mică precizare (știu, amân momentul adevărului, dar credeți-mă, este important): apa nu intră curată în oraș, de-a lungul acesteia se găsesc porțiuni ce au atribuite clase de calitate de ordinul III și IV, clase de calitate moderată și slabă. Deci apa este deja poluată de activitatea din amonte, dar ce i se întâmplă exact în cadrul orașului aflăm acum.

Apa intră în oraș cu o calitate satisfăcătoare; de-a lungul canalului subteran se adună apa uzată provenită din diferite activități si cea pluvială. In dreptul localității Glina, la marginea orașului, cele două ape se unesc, iar în Dâmbovița se deversează 200 de mii de m³ de apă uzată zilnic. Tehnic, aici apa ar trebui epurată, dar stația nu funcționează la capacitate maximă, ceea ce face ca o parte din apa poluată să treacă pur și simplu mai departe. Aceste ape poluate conțin tone de materie organică (fosfați, azot, carbon, resturi de hârtie, detergenți) și metale precum plumbul, fierul și cuprul. Aceste materii dăunează vieții peștilor dar și plantelor din râu. Nivelul oxigenului din apă după ieșirea din București este 0, iar nivelul fosforului și a materiilor poluante organice este de 25 de ori mai mare decât într-un râu de gradul V (adică cel mai mare grad existent, în normele actuale, de poluare a unui râu).

Localitatea Budești este cea mai afectată de situație; aici, se înregistrează depășiri ale limitelor admise pentru clasa V de calitate pentru CBO₅, CCO-Cr, NH₄, PO_4, detergenți, fenoli, DDT (substanță interzisă și care nu se mai fabrică). Astfel, efectele apei poluate nu rămân în București; ele afectează alte localități în aval, se varsă în Argeș, mai departe în Dunăre și până la Marea Neagră. Se produce acest efect în lanț și toate din cauza faptului ca o stație de epurare nu funcționează conform.

Situația este într-adevăr neagră și îngrijorătoare, dar să vedem care sunt soluțiile și planurile de viitor. În primul rând, totul pornește de la stația de epurare sau se termină acolo. Dacă stația ar funcționa la capacitate totală apa ar fi epurată și nu ar mai polua următoarele râuri. O singură soluție ce ar rezolva toate problemele, dar când se va realiza aceasta? Strategiile de Dezvoltare Sectoriale cuprind un mic capitol prin care se dorește acest lucru, Primăria Orașului București o are în plan și, de asemenea, și alte societăți și administrații. Deși o soluție tehnică există, precum și planuri, nu se știe cât timp va mai trece până să se materializeze. Până atunci, noi doar putem să ne imaginăm “apele dulci și curate” ale Dâmboviței de odinioară și să sperăm că prin dezvoltarea orașului nu am transformat și această informație în istorie.

Surse foto: Foto 1: https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_D%C3%A2mbovi%C8%9Ba

Foto 2: http://www.b365.ro/pmb-vrea-sa-preia-dambovita-de-la-apele-romane-pentru-amenajare-firea-arata-mizerabil_255291.html#n

Articol realizat de Ibănescu Marina Georgiana, anul III specializarea Meteorologie-Hidrologie, Facultatea de Geografie, Universitatea din București

Fig. 1 – Dâmbovița – de la izvor până la vărsare. Sursa: www.wikipedia.org

Din punct de vedere al provenienței poluanților, sursele de poluare ale acestui sector al Dâmboviței sunt: canalizarea orașului și canalizările instalațiilor industriale, canalizări ale unor instituții/întreprinderi care funcționează temporar, traficul rutier, dar și avariile ce apar frecvent în sistemul de canalizare. Principalii poluanți emiși de către sursele menționate anterior sunt: azot, detergenți, pesticide, materii fecale și metale grele.

Apele meteorice afectează foarte puțin calitatea apei Dâmboviței, spălarea în suprafață neapărând, deoarece peste 95% din suprafața orașului este acoperită de asfalt.

Pentru a stabili ce influență are capitala țării, București, asupra calității apei râului vă propun să urmăriți o analiză ce are la bază măsurători efectuate înainte de intrarea râului în oraș (la punctul de ieșire de la Lacul Morii), cât și la ieșirea din oraș, după stația de epurare de la Glina. Măsurătorile s-au efectuat în anul 2007.

Fig. 2 – Localizarea celor două zone de colectare a probelor. Sursa:www.e-scoala.ro

            Primii 2 parametri analizați sunt pH-ul și temperatura apei.

Tabel 1. Indicatorii fizici ai apei (Mitranescu et al., 2007)

Conform standardelor stabilite prin legea 1146/2002 (în vigoare în momentul realizării studiului), ambii parametri se încadrează în limitele normale. Nivelul pH-ului ne indică faptul că apa râului este alcalină.

O altă grupă de parametri foarte importanți, ce influențează în mod decisiv calitatea vieții faunei dar și a florei din râu, este reprezentată de grupa regimului de oxigen. Pentru asta s-au calculat 3 parametri: oxigenul dizolvat, consumul chimic de oxigen (CCO-Mn) și consumul biochimic de oxigen (CBO₅).

Tabel 2. Regimul oxigenului (Mitranescu et al., 2007)

Având în vedere standardele de calitate stabilite de legea amintită anterior, s-au dedus următoarele:

• În ceea ce privește oxigenul dizolvat, Dâmbovița este un râu ce se încadrează în prima clasă de calitate la primul punct de prelevare și ulterior face parte din ultima clasă de calitate, clasa a V-a;
• Valoarea consumului chimic de oxigen plasează apele Dâmboviței în categoria a II-a de calitate la ieșirea din Lacul Morii, și în aval de Stația Glina în clasa a III-a de calitate;
• Consumul biochimic de oxigen este conform unui râu din clasa I de calitate la ieșirea din Lacul Morii, și în ultima clasă conform măsurătorilor efectuate la ieșirea de la Stația de Epurare – Glina.

Astfel, putem concluziona, că în aval de Stația de la Glina apa râului Dâmbovița se află într-o stare de degradare accentuată.

În ceea ce privește nutrienții din apa Dâmboviței, s-au efectuat măsurători în ceea ce privește nivelul de amoniac, nitriți și nitrați.

Tabel 3. Concentrația de nutrienți (Mitranescu et al., 2007)

Analizând datele obținute se poate observa că nivelul amoniacului face ca apa Dâmboviței să se încadreze în clasa a II-a de calitate la prima stație, iar după ieșirea de la Glina apa se află într-o stare degradată, concentrația de amoniac fiind de aproape 10 ori mai mare față de limita clasei a IV-a.

În ceea ce privește nivelul de nitriți, apa râului se încadrează în clasa a II-a la ieșirea din Lacul Morii, și în ultima clasă de calitate la ieșirea de la Glina.

Nivelul de nitrați la primul punct unde s-au efectuat măsurătorile plasează apa principalului râu ce traversează capitala în prima clasă de calitate, în timp ce la cel de-al doilea punct, apa râului este încadrată în penultima clasă de calitate, clasa a IV-a.

Măsurători s-au efectuat și asupra nivelului unor substanțe chimice precum: calciu, magneziu, sodiu, reziduu fix, clor și sulfați.

Tabel 4. Concentrația substanțelor chimice (Mitranescu et al., 2007)

În ceea ce privește calitatea apei la ieșirea din Lacul Morii, datele din tabel relevă că toți parametrii, cu excepția calciului, duc la o încadrare a apei Dâmboviței în prima clasă de calitate. Concentrația de calciu duce la o încadrare a apei în clasa a doua de calitate.

Calitatea generală a calității apei în aval de Glina este influențat de nivelul ridicat al concentrației reziduurilor fixe și a sodiului, care duc la o încadrare în clasa a III-a de calitate.

Magneziul este singurul element care înregistrează valori corespunzătoare primei clase de calitate la ambele puncte de măsurare.

Analizând datele generale obținute, apa râului Dâmbovița se încadrează în prima clasă de calitate la ieșirea din Lacul Morii, pentru ca ulterior, la ieșirea din București, râul să se afle intr-o stare de degradare.

În vederea elaborării acestei mici analize, am căutat să găsesc și eventuale măsuri pe care autoritățile le-au luat pentru reducerea gradului de poluare al Dâmboviței, însă, din păcate, nu am reușit să găsesc măsuri de combatere a degradării Dâmboviței.

BIBLIOGRAFIE

1. Mitranescu, E., Tudor, L., Tapaloaga, D., Furnaris, F., Dinu, C., Petcu, C., Bianu, E., Simion, V., Researches concerning the water quality in Dambovita river along Lacul Morii – Glina, Universitatea de Medicină Veterinară Timișoara, 2007, Timișoara.
2. Morcotet, D., Jipa, N., Mehedințeanu, L., M., D, Dambovita – 50 km between good quality and ecological disaster, Facultatea de Geografie, Universitatea București, 2011, București.
3. Zaharia, Liliana et al., Urbanization effects on the river systems in the Bucharest City region (Romania), 2016, București
4. *** – Ordinul MAPM 1146/2002 – Clasificarea calitatii apelor
5. www.wikipedia.org (sursă foto)
6. Ministerul Mediului
7. Garda de Mediu

Articol realizat de Dulămea Alin-Costin, anul III specializarea Meteorologie-Hidrologie, Facultatea de Geografie, Universitatea din București