O declaraţie pe cât de scurtă, pe atât de adevărată. România se confruntă (ca aproape în fiecare iarnă) cu un val de frig care ne ridică preţul la întreţinere. Asta, dacă suntem norocoşi… pentru că, să nu uităm, nu sunt puţini cei care nu îşi permit luxul unui calorifer, sau nici măcar al unui acoperiş.

Deşi articolul de astăzi nu doreşte să abordeze problema oamenilor fără adăpost, nu pot trece mai departe fără să trag un semnal de alarmă asupra lor. Ne este, cu siguranţă, greu să ne imaginăm cum este să dormi afară sau într-un hol rece în nopţile de -18 grade. Persoanele fără adăpost nu au, de multe ori, de ales. Am întâlnit, acum câteva ierni, un domn în parcul Cişmigiu. Era frig, zăpada înaltă, iar el îşi făcuse un pat din câteva cartoane, pe o bancă. L-am întrebat dacă nu există adăposturi în care să poată dormi, măcar atunci când este prea frig afară. Mi-a răspuns că a încercat, însă că preferă să stea în parc, deşi e frig, pentru că în adăposturi sunt purici şi condiţii precare de igienă, iar oamenii nu sunt foarte amabili. Mi-a fost dificil să îmi imaginez greutatea acestei alegeri…

Persoanele fără adăpost nu sunt singurele care trebuie să înfrunte gerul: nenumărate animale fără stăpân sunt afectate de temperaturile extreme şi au nevoie de ajutorul nostru pentru a trece cu bine de această perioadă.

-          Animalele au nevoie de mai multă hrană atunci când temperaturile sunt foarte scăzute, deoarece metabolsimul lor se adaptează condiţiilor extreme. Nu lăsaţi afară hrana umedă pentru câinii şi pisicile fără stăpân, aceasta va îngheţa. Puteţi să le ajutaţi oferindu-le mâncare uscată sau, dacă ştiţi că va fi consumată imediat, mâncare încălzită.

-          Apa este deosebit de greu de găsit în perioadele de îngheţ. Nu uitaţi să lăsaţi vase adânci (nu plate) cu apă şi să o schimbaţi de câteva ori pe zi, dacă este nevoie. Este preferabil ca vasele cu apă să fie puse în apropierea surselor de căldură (gură de canal, un loc însorit).

-          Desigur că orice câine sau pisică fără adăpost şi-ar dori o locuinţă caldă. Dacă nu puteţi să le primiţi acasă, încercaţi să construiţi un adăpost pentru animalele fără stăpân. Cartonul este un bun izolator, însă, nefiind impermeabil, trebuie acoperit. Dacă este posibil, folosiţi paie în loc de material textil pentru culcuş, pentru a îl menţine uscat mai mult timp. Pentru idei despre cum să construim un adăpost pentru pisici, mergeţi aici sau aici.

Exemplu de adapost pentru pisici

-          Pisicile se adăpostesc adesea sub capota maşinii. Nu uitaţi să faceţi zgomot sau să verificaţi înainte de a porni, pentru a nu le răni.

-          Păsările au nevoie, şi ele, de o mână de ajutor. Este foarte simplu să le construiţi un „restaurant” cu grăunte. În plus, este o activitate ludică, pe care copiii o vor aprecia. Pentru detalii, citiţi acest articol Greenly.

- Pentru a afla mai multe despre cum putem ajuta animalele sălbatice, citiţi acest articol Greenly.

-          Dacă aveți o curte care nu este (încă) îngropată în zăpadă , faceţi o grămadă din frunze și crengi. Animalele mici și insectele o vor folosi ca adăpost împotriva frigului.

-          În nici un caz să nu lăsaţi câinii legaţi afară, în frig. Temperaturile extreme pot fi fatale. Dacă remarcaţi câini legaţi, încercaţi să le explicaţi stăpânilor riscurile pe care şi le asumă sau luaţi legatura cu Protecţia animalelor.

-          Şi animalele de casă au nevoie de un plus de atenţie în această perioadă: nu le lăsaţi în frig prea mult timp, iar dacă le scoateţi la plimbare, nu uitaţi să le ştergeţi lăbuţele cu o cârpă umedă şi caldă la întoarcere: sarea folosită pentru îndepărtarea gheţii le este dăunătoare.

Este important să dăm o mână de ajutor celor care suferă de frig în această perioadă. Un simplu gest poate constitui o şansă la supravieţuire pentru prietenii noştri necuvântători.

Sursă info: 1, 2, 3.

Sursă foto: 1, 2. 

Statisticile arată că aproximativ 60 000 de animale pe an sunt abandonate în Franţa în fiecare an. Sistemul de gestiune a animalelor fără stăpân (sau rănite, pierdute, maltratate) funcţionează pe baza unei cooperări între public şi privat. Cu alte cuvinte, fiecare municipalitate are obligaţia de a avea o soluţie pentru problema animalelor, iar rezultatul acestei obligaţii este reţeaua de aproximativ 400 de adăposturi din întreaga ţară. Rolul acestora este de a colecta animalele care au potenţialul de a pune probleme, în special, securităţii şi sănătăţii populaţiei. Însă pe lângă aceste refugii rezultate dintr-o obligaţie legală, s-au constituit, de-a lungul timpului, o serie de adăposturi care nu ţin de stat, al căror scop este să asigure, după caz, adopţia, îngrijirea sau vindecarea animalelor. LPA (Ligue Protectrice des Animaux) Lille are un astfel de adăpost, care primeşte cca 4000 de animale anual, în special câini şi pisici, dar şi pui de focă, animale sălbatice rănite, păsări etc. În regiunea Nord sunt 3 astfel de refugii.

LPA permite şi încurajează adopţiile de câini şi pisici prin mutarea acestora din refugiul de stat în adăpostul propriu şi tratarea, vaccinarea şi îngrijirea lor, astfel încât persoanele care vin să adopte animale vor obţine cu siguranţă un câine sau o pisică sănătoasă, fără nici un fel de probleme. De altfel, sănătatea animalelor constituie o prioritate deosebit de importantă pentru angajaţi: pentru a evita răspândirea bolilor, câinii din refugiul de stat şi din cel privat nu sunt niciodată puşi laolaltă, se iau măsuri de igienizare la trecerea dintr-un adăpost în celălalt, iar întreaga clădire este dezinfectată o dată pe zi, în întregime.

Adăpostul are personal angajat, însă funcţionează, în parte, şi pe bază de voluntariat. Voluntarii trebuie obligatoriu să participe la o sesiune de pregătire înainte de a-şi începe munca în adăpost. Rolul lor este de a se ocupă de bunăstarea animalelor: mai exact, ei se asigura că toţi câinii sunt scoşi din cuşti o dată pe zi, la plimbare şi joacă. Fiecare animal reacționează diferit la viaţa în adăpost, iar în primele zile, multe dintre ele sunt temătoare sau speriate, chiar defensive. Rolul voluntarilor este de a le face să se simtă confortabil. De asemenea, tot ei sunt cei care iau parte în mod activ la adopţii, prezentând animalele potenţialilor stăpâni şi facilitând întregul proces.

Detalii despre LPA Lille, aici.

Surse imagini: http://juliettedk.files.wordpress.com/2012/03/img_8510.jpg, http://i13.servimg.com/u/f13/16/98/72/51/20121213.jpg, http://www.servimg.com/u/f19/11/40/33/75/vans10.jpg, http://a.imdoc.fr/1/animaux/chats/photo/9858373985/18117026a2c/chats-p1030615-img.jpg, http://mediac1.viva-images.com/vivastreet_fr/classified/e8/5/57518587/large/1.jpg?dt=fcf44cccbb6932fac0d6c46f561be66a

Nu puţine familii îşi iau un animal de casă – adesea un câine – ca formă de pregătire pentru când va apărea un copil. Problema intervine atunci când părinţii „se informează” în mod eronat şi din surse nesigure sau nespecializate şi ajung la concluzia că nu pot păstra animalul o dată cu mărirea familiei. Greşit! În rândurile următoare, voi încerca să vă explic de ce un animal de companie, mai exact un câine, este nu doar de păstrat, ci chiar de dorit, în condiţiile în care urmează să aveţi un copil.

Ce trebuie să ştim despre beneficiile relaţiei dintre cei doi? În primul rând, copilul care creşte cu un animal în casa devine mai responsabil, mai altruist şi mai social decât alţi copii. Mai mult decât atât, nu va manifesta violentă faţă de animale sau de oameni – îşi va dezvolta o personalitate echilibrată şi îşi va ascuţi simţul de observaţie. În al doilea rând, există nenumărate beneficii legate de sănătate: copilul îşi dezvoltă un sistem imunitar mai puternic, este mai rezistent la agenţi patogeni, este mai puţin predispus la alergii, se îmbolnăveşte mai greu şi este în general mai sănătos decât ceilalţi copii.

În cazul animalelor cu blană, problemele de sănătate şi riscurile de rănire sunt probabil cele mai importante argumente în decizia noilor părinţi de a-şi abandona animalul de casă o dată cu apariţia copilului. În ceea ce priveşte sănătatea, problemele cele mai comune sunt alergiile şi parazitozele.

Alergiile au ca sursa părul sau penele de animal, ori dejecţiile păsărilor, iar riscul cel mai mare apare atunci când contactul cu aceşti alergeni se realizează înainte de vârstă de  doi ani, sau dacă există o predispoziţie genetica de a dezvolta o afecţiune alergică.

Parazitozele sunt afecţiuni infecto-contagioase date de prezenţa unor paraziţi şi sunt transmisibile la om.

Cum să evităm aceste probleme? În ceea ce priveşte alergiile, iată câteva recomandări: spală regulat animalul, pentru a îndepărta excesul de păr (şi microbii, cu ocazia aceasta), sau foloseşte o perie. Nu lăsa animalul în dormitorul copilului şi spală-te pe mâini înainte de a intra acolo (lucru pe care ar trebui să-l faci oricum). Foloseşte un aspirator cu apă pentru a curăţa spaţiile de locuit.  Pentru a evita parazitozele, ai grijă de animalul tău aşa cum trebuie: du-l periodic la veterinar şi deparazitează-l aproximativ o dată la trei luni, lucruri pe care se presupune că le-ai face oricum, chiar dacă nu ai avea şi un copil. Deparazitarea trebuie să fie şi internă şi externă, deoarece pentru om sunt un pericol şi paraziţii intestinali, dar şi puricii şi căpuşele, care pot transmite agenţii patogeni ai unor afecţiuni prin muşcătura lor.

Un alt pericol este comportamentul imprevizibil al unui animal, ceea ce duce la riscul de accidente. Pentru a le evita, ai în vedere următoarele recomandări:

• Nu lasa nici copilul, nici animalul nesupravegheat (cum îţi vei supraveghea oricum copilul non stop, acest lucru nu ar trebui să fie greu);
• Obişnuieşte animalul, încă dinainte de venirea copilului, cu trasul de urechi şi de coadă, în joacă. Astfel, va fi deja obişnuit cu astfel de tratamente pe care le va primi în mod cert din partea celui mic;
• Asigură-te că acorzi suficientă atenţie animalului. Dacă îl ignori, va realiza care este cauza, ceea ce va crea o situaţie de competiţie între cei doi;
• Dacă tocmai cumperi un câine, de exemplu, asigură-te că alegi o rasă prietenoasă. Sunt recomandate mai ales Labradorul, Golden retriever, Boxerul, Beagle sau Cavalier King Charles;
• Educă-ţi copilul, invaţă-l că un animal nu este o jucarie.

Dacă ai un copil mai mare, ai putea să-i cumperi un animal pui, iar astfel vor creşte împreună, se vor obişnui unul cu celălalt şi se vor respecta reciproc. În plus, copilul se poate implica în dresajul câinelui, fapt care are următoarele beneficii, conform site-ului Dresaj prin joacă, unde poţi găsi o mulţime de informaţii utile despre convieţuirea dintre cei doi:

• Copilul învaţă să-şi controleze propriul comportament;
• Învaţă să fie disciplinat şi să-şi controleze impulsurile şi frustrarea (câinele nu ascultă mereu);
• Învaţă să aştepte ca să primească ceea ce vrea (câinele nu va înţelege de la început ce i se cere);
• Recunoaşte şi se ocupă de nevoile altuia înainte de ale sale;
• Devine mai tolerant cu problemele animalului şi îşi poate trece cu vederea mai uşor propriile neajunsuri.

Surse info: http://www.animale.ro/articole/topul-raselor-de-caini-pentru-copii, http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/topuri/top-5-caini-buni-pentru-copii-top-5-caini-nepotriviti-188335.html, http://www.animalutze.com/articole/vei-avea-un-copil-p-0.php , http://sanatate.unica.ro/copiii-si-animalele-de-casa/1378/, http://www.dresajprinjoaca.ro/dresaj/copil.php

Sursa foto:

http://www.healthypetu.com/images/cm/201011115135685174211218130/good_dog_for_kids.jpg

Organizaţia Vier Pfoten ne-a informat că

În total, 9.392 de câini şi pisici fără stăpân au fost sterilizaţi, iar alte 508 animale în situaţii medicale grave au beneficiat de intervenţii chirurgicale şi tratamente în cadrul programului Stray Animal Care (traducere Animale fără Stăpân). Anul 2012 a început cu un proiect plin de provocări, în bazele militare ale ONU din Sudan, unde o echipă a VIER PFOTEN a lucrat în condiţii meteo şi de securitate extrem de dificile. În proiect au fost implicaţi medicii veterinari ai VIER PFOTEN România, al căror profesionalism şi implicare au fost extrem de apreciate de către reprezentanţii UNAMID (forţa ONU de menţinere a păcii in Sudan). Ca urmare, UNAMID a solicitat în mod oficial organizaţiei VIER PFOTEN să continue proiectul de sterilizare a câinilor fără stăpân în 2013, în bazele sale din Sudan.

În primăvara anului trecut, VIER PFOTEN International a lansat un ambiţios proiect de sterilizare a câinilor fără stăpân în Ucraina, menit să pună capăt campaniilor de exterminare a câinilor fără stăpân puse la cale de autorităţile locale în avanpremiera campionatului european de fotbal. Din aprilie şi până în noiembrie, echipele VIER PFOTEN au intervenit în Kiev, Lviv, Zaporoje, Donetsk, Jitomir şi Mikolaiev, oraşe în care autorităţile s-au angajat să stopeze uciderea câinilor şi sa promoveze o soluţie eficientă şi umană pentru rezolvarea situaţiei animalelor fără stăpân.

„A fost un an greu, cu foarte multe solicitări la nivel internaţional. Cea mai mare provocare a fost proiectul din Sudan, unde medicii noştri au lucrat în condiţii de risc şi într-un ritm foarte alert. În 2012 ne-am extins cu mult teritoriul de acţiune, după ce o ţară importantă – Ucraina – ne-a solicitat ajutorul. Este un lucru foarte bun că proiectul nostru de sterilizare a animalelor fără stăpân se extinde chiar şi în ţări în care, în mod tradiţional, nu există o preocupare pentru protecţia animalelor”, a declarat Anca Tomescu, coordonatorul programului Animale fără Stăpân al VIER PFOTEN.

În România, VIER PFOTEN a desfăşurat mai multe campanii de sterilizare în baza protocoalelor de colaborare semnate cu primăriile locale. Cele mai importante proiecte au avut loc în Bucureşti (Sectorul 6), Mangalia, Dej, Călăraşi, Giurgiu şi Comăneşti. Echipa VIER PFOTEN Bulgaria a derulat la rândul ei importante proiecte de sterilizări în oraşele Sofia, Belitza, Rila si Kyustendil.

În 2013, VIER PFOTEN va continua majoritatea campaniilor derulate anul trecut. Proiectul din Bucureşti – Sectorul 6 a fost deja reluat, iar o echipa a VIER PFOTEN Romania se va deplasa la sfârşitul acestei luni, în Sudan, pentru o nouă campanie de sterilizare a câinilor fără stăpân din bazele militare UNAMID şi pentru susţinerea unor sesiuni gratuite de training dedicate medicilor veterinari sudanezi.

Vă reamintim cine este VIER PFOTEN:

Fundaţia VIER PFOTEN este o organizaţie non-guvernamentală non-profit cu sediul central la Viena, al cărei scop este de a îmbunătăţi legislaţia şi condiţiile de viaţă ale animalelor de fermă, sălbatice, de companie sau fără stăpân. În România, Fundaţia desfăşoară campanii de sterilizare şi returnare în comunitate a animalelor fără stăpân, proiecte de terapie asistată de animale, proiecte dedicate animalelor sălbatice din grădinile zoologice şi circuri, salvarea urşilor ţinuţi în captivitate sau protejarea cailor sălbatici din Grindul Letea.

…Şi o propunere inedit, venită din partea VIER PFOTEN, pentru iubitorii de animale nonconformişti!

Sub deviza „Nu blana îl face pe om. Simte-te bine în pielea ta!” şi din cauza faptului că moda blănurilor este încă răspândită printre comercianţii de haine, poţi acţiona în următorul mod: Cere marilor case de moda să se angajeze să renunţe la blănuri. Creează-ţi propriul Naketar şi alătură-te paradei noastre on-line împotriva blănurilor – dezbracat!

furfree-parade.org

Sursa informaţii: Comunicat de presa Vier Pfoten, primit prin amabilitatea doamnei Livia Cimpoeru, Press Officer VIER PFOTEN, Romania

Surse foto:

George Nedelcu/VIER PFOTEN

Mihai Vasile/VIER PFOTEN (Sector 6)

In ceea ce priveste modurile de comunicare, in afara de amprenta energetica pe care o percep la oamenii sau animalele din jurul lor, cainii sunt experti in citirea limbajului corporal si, in acelasi timp, in a se face intelesi prin limbajul lor corporal.

Pentru un caine, cuvintele au importanta scazuta. Sunt aproape non sens pentru ei. Atitudinea din spatele lor si vibratia ta interioara sunt percepute mult mai bine. De aceea, indiferent cat ai tipa la un caine, daca iti este frica si o sa mergi cu spatele in timp ce el te confrunta o sa te latre sau si o sa te provoace in continuare.

90% din cazurile in care oamenii sunt muscati de caini sunt generate de un limbaj corporal gresit al celor care intra in contact cu ei. De cele mai mult ori, fie au afisat o energie prea slaba si o postura defensiva si umila a corpului (spatele adus, picioarele apropiate, mainile la spate), fie o incalcarea abuziva a spatiului personal al cainelui (atingerea fetei, a urechilor, a spatelui sau cozii).

Modul ideal de a intra in contact cu un caine nou este de a-l lasa sa se apropie in ritmul si conditiile lui, fara a-l distrage in vreun fel, evitand contactul vizual, vorbitul si mangaiatul. Ideal ar fi ca in acele momente sa proiectam in interiorul nostru o energie calma, sa fim lipsiti de frica si fermi in atitudine.

Este important pentru toata lumea sa nu mai umanizeze cainii. Sa inceteze sa identifice cainii ca membri egali lor si nevoile lor ca fiind unele umane. In primul rand, cainele este un animal. In al doilea rand, este o specie aparte, care are caracteristici dominante si energie in concordanta cu scopul ei, iar in al treilea rand, are o identitate specifica (nume, apartenenta etc.).

In realitate, nu exista caini rai. Exista doar oameni care nu stiu sa interactioneze cu acestia si ajung muscati – si exista  caini dezechilibrati, de cele mai multe ori de stapanii lor, prin neindeplinrea nevoilor cainelui.

In functie de nivelul de energie, cainii se pot clasfica in 4 categorii: caini cu nivel de energie scazut, mediu, ridicat si foarte ridicat. In alegerea unui caine, trebuie avut in vedere un caine cu un nivel de energie egal sau mai scazut decat al tau. Daca nivelul de energie al cainelui e mai ridicat, sansele ca tu sa ii satisfaci nevoile scad si de cele mai multe ori asta duce la probleme de comportament: anxietate, obsesie, comportament teritorial excesiv, latrat excesiv, agresivitate.

Exista o perceptie sociala gresita cum ca ar exista rase periculoase. Vorbim aici de pitbuli, cane corso, rottweileri, ciobanesti germani etc. In realitate, insa, majoritatea acestor rase sunt dependente de munca si au un nivel de energie foarte ridicat. Pana a fi crescute ca animale de companie, fiecare din aceste rase a avut o utilitate sau un scop. Rotweillerul, cane corso si ciobanescul german au fost folositi ca protectori ai turmelor, calatorind de dimineata pana seara in permanenta stare de alerta. Pitbullii au fost imperecheati selectiv pentru lupte in arena, paza si protectie. Pentru niste animale cu o mostenire genetica ce le predispune la efort fizic ridicat, atentie deosebita, simt al spatiului personal bine dezvoltat, energia acumulata prin neimplinirea nevoii de exercitiu si disciplina se transforma in frustrare, manifestata de cele mai multe ori prin agresivitate fata de straini sau alte animale, acesta reprezentand cel mai rapid mod de eliberare a frustrarii.

Odata intelese nevoile primare ale unui caine si identitatea lui ca membru al unei haite (comunitati, familii), te poti bucura de loialitatea, prietenia si iubirea neconditionata pe care acesta le va oferi constant. Va deveni o parte din tine si, ca orice caine, va juca de multe ori rolul unui ambasador al personalitatii tale. Conexiunea care se creeaza cu un caine este unul din lucrurile esentiale de experimentat pentru orice om si una din cele mai usoare cai de a afla raspunsuri despre tine si de a intra in contact cu legile naturii, universal aplicabile pentru orice fiinta.

Articol scris de Iulian Turtaru. Prima parte a articolului poate fi vazuta aici.

Surse imagini:

http://www.groovypetblog.com/how-not-to-greet-a-dog-large.jpg, http://www.maplewooddog.com/MDT/Articles/Communication-Handling-Articles/DogBodyLanguagePoster.jpg

Nu uitati sa va abonati la newsletterul Greenly!

La mii de ani distanta de la domesticirea primului lup, parerile oamenilor vis-a-vis de ce inseamna un caine si care este rolul acestuia in societatea noastra sunt impartite.

Exista oameni care iubesc cainii, le inteleg si le satisfac nevoile.

Exista oameni care iubesc cainii, dar nu ii inteleg si nu le satisfac nevoile, iar asta duce de cele mai multe ori la un conflict intre stapan si animal, sau intre animal si oamenii din jur.

Exista oameni carora le este frica de caini.

Exista oameni care nu si-au facut niciodata timp sa inteleaga un caine.

Cainele: membru al haitei

Ca sa intelegem cainii, e nevoie sa ne uitam in trecutul lor, la mostenirea genetica si tiparele de comportament ale stramosilor lor.

La baza instinctelor tuturor animalelor sta instinctul de autoconservare. Dorinta de a se simti in siguranta si de a trai cat mai mult, departe de pericole.  Toate animalele, in special cele care traiesc in grupuri, urmeaza lideri cu o energie calma, echilibrata si ferma,  pentru o longevitate cat mai mare a speciei. Oamenii sunt singura specie care urmeaza lideri dezechilibrati. Cainii au incredere in liderul haitei ca sa ii ghideze, sa aleaga directia de mers, sa ii tina protejati si sa rezolve conflictele dintre ei. Cainii nu vor urma lideri dezechilibrati, cuprinsi de frica, anxietate, furie.

Un alt factor foarte important in viata unui caine este instinctul sau nativ de a calatori si a explora. Cel mai usor mod de a crea o  legatura cu un caine si de a te impune in fata lui este prin a fi tu acela care ii arata lumea inconjuratoare, asa cum in salbaticie lupul dominant stabileste directia intregii haite.

Nevoile cainilor

Principalele nevoi ale unui caine sunt: nevoia de exercitiu, disciplina si afectiune, in aceasta ordine. Cu alte cuvinte, este rolul liderului haitei sa indeplineasca aceste nevoi primare ale cainilor: sa mentina nivelul energiei echilibrat prin suficiente provocari fizice, sa stabileasca granite si reguli de comportament si sa ofere afectiune la momentul potrivit. Acesta este rolul pe care noi, oamenii, trebuie sa il indeplinim pentru armonia relatiei dintre noi si cainii nostri.

Un caine are nevoia psihologica de a-si castiga fiecare masa prin munca. De aceea, ordinea in care cainele nostru isi desfasoara activitatile ne revine noua. Este important pentru un caine ca intai sa fie provocat fizic, apoi psihologic prin impunerea de directii, limite, reguli si apoi sa fie hranit si sa primeasca afectiune. Cel mai mare grad de afectiune pe care il poate percepe cainele tau de la tine este prin indeplinirea nevoilor lui in aceasta ordine. Asa i se castiga respectul, increderea si loialitatea.

Saptamana viitoare, vom afla impreuna cum comunica un caine si care sunt elementele cheie ale limbajului sau.

Articol scris de Iulian Turtaru, posesor si pasionat de caini.

Sursa imagini:

http://dogercisela.com/wp-content/uploads/2011/02/getty_rm_photo_of_dogs_running_in_park.jpg, http://www.dogslovers.com/wp-content/uploads/2011/09/dog-training-12.jpg

Ne permitem sa acuzam animalele de violenta nemotivata cand noi suntem, de cele mai multe ori, cei care incepem cu violenta; le acuzam, desi nu avem nici cea mai vaga idee despre “legile interne” ale animalelor, despre comportamentul si reactiile lor. Daca tu, membru al unei familii, ai vedea la un moment dat un potential pericol apropiandu-se prea mult de copilul tau, de parintii tai – nu ai face orice sa-i protejezi? Daca ai vedea ca-ti intra in casa sau in curte un strain despre care poate stii, din experienta, ca te va ataca – sau chiar nestiind acest lucru – nu ai incerca sa-l indepartezi? Un urs nu stie sa-ti vorbeasca. Nu stie nici sa te sperie spunand ca suna la politie daca nu pleci. Stie doar ca daca se ridica in doua labe te va speria, iar daca ai exagerat si te-ai apropiat prea mult sau ai aruncat cu pietre in el, stie sa te loveasca, pentru ca data viitoare sa nu mai faci asta.

Nu intelegem, nu vedem decat aparenta violenta a ursului, nu vedem si faprul ca busteanul pe care ti-ai pus cosul de picnic sau tufisul ala de mure erau ale lui! Nu vedem ca poteca pe care am trasat-o noi, oamenii, prin “padurea noastra” era drumul sau spre casa! Si cel mai trist este faptul ca si oamenii care au un cuvant de spus cred la fel si solutiile lor “inteligente” se refera la relocat si impuscat. Suntem prima tara ca efectiv de ursi din Europa si noi ii impuscam pentru ca nu suntem in stare sa le explicam oamenilor ca nu se pot plimba de capul lor prin toate padurile.

Ne-am insusit de-odata toata natura, fiecare coltisor de pamant, fiecare parau si fiecare copac, fara sa ne dam seama ca ele nu erau ale noastre, fara sa vedem ca au acte de proprietate pe numele celor care au stat acolo de mii de ani.

Data viitoare cand auzi de un atac al unui urs, sa-ti pui problema ce l-a determinat sa atace? Daca te ataca un caine, intreaba-te mai intai de ce face asta, nu te apleca sa-l lovesti crezand ca “asa fac toti cainii”. Si nu te gandi la asta din punctul tau de vedere, ci din al lor. Daca tie ti se pare ca parcarea din spatele blocului e impartita doar intre cei care au masini, gandeste-te ca sunt si alte comunitati care isi impart spatiul respectiv in altfel de teritorii: pasari, insecte, pisici. Asa ca un caine care pare amenintator incearca sa-ti spuna doar ca esti si pe teritoriul lui – asa cum ai reactiona si tu in situatia respectiva.

Sursa imagine: greenblog.descopera.ro