„În centrul Africii, elefanţii suportă din plin efectele braconajului, însă, având în vedere amploarea sacrificării ilegale în toate subregiunile, chiar şi cele mai numeroase populaţii din sudul şi estul Africii sunt în pericol dacă tendinţa nu se inversează”, afirmă într-un comunicat comun Uniunea internaţională pentru conservarea naturii (IUCN), Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de floră şi faună pe cale de dispariţie (CITES) şi organizaţia de apărare a mediului Traffic.

Braconajul în rândul elefanţilor din Africa atinge în continuare niveluri ‘foarte ridicate şi ar putea antrena dispariţii locale’ dacă va continua în ritmul actual. Situaţia este deosebit de îngrijorătoare în centrul Africii, unde rata estimată a braconajului este dublă faţă de media continentală, a precizat John Scanlon, secretar general al CITES, citat în comunicat.

Populaţia de elefanţi este estimată la circa 500.000 în Africa. Circa 25.000 de animale au fost ucise de braconieri în 2011 — ‘annus horibilis’ pentru elefanţi, potrivit apărătorilor mediului — şi 22.000 în 2012.

Intensificarea braconajului constatată în ultimii ani pare a se datora în principal sărăciei şi lacunelor din ţările în care trăiesc elefanţii, asociate cu o creştere tot mai mare a cererii de fildeş în ţările consumatoare, mai ales în China şi în Thailanda, explică IUCN, CITES şi Traffic.

Comerţul ilegal cu fildeş a atins în 2011 nivelul său cel mai ridicat din ultimii 16 ani cel puţin, iar ‘aceste niveluri inadmisibile persistă în 2012′. Potrivit unor indicatori preliminari, comerţul ilicit ar putea atinge niveluri şi mai ridicate în 2013, adaugă acestea.

Reprezentanţi ai ţărilor în care trăiesc elefanţii, ai principalelor ţări de tranzit pentru fildeş şi ai ţărilor consumatoare participă, până miercuri, la reuniunea de la Gaborone. Ei urmează să se angajeze să ia ‘măsuri concrete pentru a opri comerţul ilegal şi a prezerva populaţii viabile pe ansamblul continentului african’, potrivit organizatorilor conferinţei, IUCN şi Guvernul Botswanei. Printre aceste măsuri se numără o întărire a legislaţiilor naţionale de luptă împotriva criminalităţii legate de speciile sălbatice şi o intensificare a cooperării între diferitele ţări.

Sursa: Gândul.info

Foto: Descoperă, Wakpaper, Nataliepeart

Corb otrăvit

Acum o săptămână, am primit de la Societatea Ornitologică Română un comunicat trist, un semnal de alarmă cu privire la braconajul păsărilor şi la folosirea de otrăvuri pentru a ucide animalele din Dobrogea. In luna iunie, au existat două astfel de cazuri extrem de grave pentru avifauna României.

Vi le aducem şi dumneavoastră la cunoştinţă şi dacă vă veţi confrunta cu situaţii similare cu cele descrise aici, vă rugăm să acţionaţi în conformitate cu precizările de la finalul acestui articol!

Primul caz se referă la folosirea de cadavre otrăvite pentru a ucide animale, practică interzisă de lege şi considerată infracţiune. Un grup de herpetologi a găsit în Aria de Protecţie Specială Avifaunistică Allah Bair-Capidava corpul neînsufleţit al unui corb (Corvus corax) şi o gaie neagră (Milvus migrans), alături de cadavrul otrăvit al unei oi. Gaia neagră încă era în viaţă, dar a murit în decurs de câteva ore după ce a mâncat din cadavrul otrăvit care fusese lăsat intenţionat pe câmp. Societatea Ornitologică Română a alertat autorităţile pentru a combate astfel de practici barbare. Se ştie că metoda cadavrelor otrăvite este folosită în special de zootehniştii care doresc să îşi protejeze animalele de lupi, şacali şi vulpi sau de către cei care speră să decimeze păsările de pradă pentru a crea condiţii de înmulţire a fazanilor.

Gaie otrăvită

Folosirea de cadavre otrăvite este una din principalele cauze care au dus la dispariţia păsărilor mari de pradă din România – vulturii – şi încă este o cauză a mortalităţii crescute în rândul celorlalte păsări de prada de dimensiuni mai mici.

Un alt caz la fel de îngrijorător este cel al braconierilor de… pui de pasăre. Indiferent cât de pufoşi şi de simpatici sunt, bobocii de raţă au devenit o ţintă a braconierilor. Pentru că în această perioadă păsările scot pui, există persoane care intra în colonii cu scopul de a lua bobocii, de a-i creşte şi de a-i mânca. Un astfel de caz a fost întâlnit de Emil Todorov, biolog al SOR, la Vadu. Un cioban din zonă a lăsat turma să pască şi, însoţit de mai mulţi câini, a intrat într-o colonie de păsări de apă pentru a le lua puii. Angajatul SOR a pretins că este turist, iar braconierul i-a permis să fotografieze păsările capturate: erau boboci de raţă cu cap castaniu (Aythya ferina). În timpul discuţiei dintre cei doi, un boboc de raţă a avut noroc şi a scăpat. Fără să se supere, ciobanul a spus că va reveni şi cu altă ocazie, oricum a mai făcut acest lucru. Puii de pasăre erau luaţi din cuib, imediat după eclozare, când nu se pot feri de duşmani, duşi apoi în gospodărie, lăsaţi să se îngraşe şi apoi mâncaţi. “Cu varză, cu orez…bun, bun”, i-a spus braconierul specialistului SOR care poza în turist străin.

Şi în acest caz, SOR a alertat autorităţile.

Păsările sălbatice din România sunt protejate prin legislaţia naţională cadru pentru ariile naturale protejate (OUG nr. 57/2007 aprobată prin Legea nr. 49/2011), act normativ care transpune Directivele Europene Păsări şi Habitate. Directiva Păsări impune statelor membre ale Uniunii Europene să ia măsuri pentru conservarea tuturor speciilor sălbatice de păsări.

Faptele descrise mai sus sunt considerate infracţiuni, iar persoanele care vor fi găsite vinovate riscă închisoarea de la trei luni la un an sau amendă penală de la 30.000 lei la 60.000 lei.

Daca veţi întâlni astfel de practici, braconaj sau otrăviri, vă rugăm să informaţi imediat cea mai apropiată unitate de Poliţie, a Gărzii de Mediu sau autorităţile locale. Faceţi poze cu păsările decedate lângă cadavre otrăvite, dar nu atingeţi animalele. Fotografiile dvs. şi informaţiile le vor fi de folos autorităţilor în anchetele viitoare.

Mulţumim pentru comunicat şi fotografii dlui Ovidiu Neculai Bufnilă, responsabil comunicare SOR. 

Parcul are 14 763 km pătraţi şi este localizat în nordul Tanzaniei, la graniţa cu Kenya, acoperind trei tipuri de medii, care se desfăşoară pe un peisaj de origine vulcanică:

1. Câmpiile, lipsite aproape în totalitate de copaci, dar plină de martori granitici, reprezintă peisajul cel mai emblematic al parcului. Fiind o zonă de savană, este plină de ungulate (30 de specii de ierbivore mari): zebre, gazele, impala, bivoli, însă şi de prădătoare importante, dintre care leii şi leoparzii africani sunt cei mai renumiţi.
2. “Coridorul negru” din vest, care acoperă savana mlăştinoasa din zona râului Grumeti, este locul unde trăiesc crocodilii de Nil şi maimuţele Colobus, însă este probabil mai cunoscut pentru migraţia care trece pe aici, din mai până în iulie.
3. Partea nordică, în care peisajul de savana este dominat de arbori şi arbuşti, dar şi de zone deluroase, este arealul în care predomina elefanţii şi girafele.

Regiunea nu a fost niciodată cu adevărat locuită, cu excepţia triburilor Masai, care au coborât din nord acum câteva sute de ani, pentru a-şi paste turmele. După “descoperirea” zonei, vânătoarea a fost destul de intensă, aducând populaţiile (în special cele de lei) în situaţii dificile. Prima formă de conservare a fost realizată în 1921 – o rezervaţie de vânătoare. Parcul Naţional a fost creat în 1951.

Viaţa sălbatică este deosebit de bogată aici. În lunile ploioase, adică din noiembrie până în mai, sute de mii de animale migrează prin câmpii: aici începe fenomenul cunoscut în literatură de specialitate drept Migraţia anuală din Serengeti. Spre sfârşitul lunii mai, când iarba a fost deja consumată sau s-a uscat, animalele îşi încep marşul către zonele mai bogate în resurse de apă din nord. Aici, iarba este mai înaltă şi mai multă, iar peisajul începe să fie deluros, iar peste un milion de animale sălbatice (şi 200 000 de zebre) se deplasează către această zonă.

Există cinci specii emblematice pentru acest parc, fiind, totodată, cele mai vânate animale înainte de realizarea proiectului de conservare: leul, leopardul, rinocerul, bizonul şi elefantul.

Natura şi omul în conflict

În anii ’60, guvernul a încercat să oprească migraţia animalelor spre nord, utilizând un gard uriaş de sârmă ghimpată. Gardul nu a rezistat nici măcar primului val migrator. În aceeaşi perioadă, însă, întreaga ţară s-a confruntat cu o criză economică de proporţii, fapt care a determinat un declin important al ariei protejate. Braconajul pentru fildeş a decimat populaţia de elefanţi, până când au rămas doar câteva sute de indivizi în întregul parc – iar reprezentanţii parcului nu au putut să ia măsuri din cauza lipsei de resurse. Problema a început să se rezolve în anii ’80, un punct important fiind hotărârea internaţională de a interzice exploatarea fildeşului, în 1989.

Cu toate acestea, braconajul nu a fost niciodată complet eradicat. Conform site-ului parcului naţional, populaţiile care locuiesc în apropierea parcului ucid în fiecare an cca 40000 de animale, majoritatea antilope Gnu, dar şi zebre, girafe, bizoni şi impala. Guvernul, dar şi organisme din întreaga lume, încearcă să crească gradul de eficienţă al acestei zone de importanţă crucială pentru biodiversitatea mondială.

Surse info: http://www.glcom.com/hassan/serengeti.html, http://en.wikipedia.org/wiki/Serengeti_National_Park, http://www.serengeti.org/

Sursa imagini: http://www.serengeti.org/gfx/img_map_migration.gif, http://farm3.static.flickr.com/2348/1807924020_254b881282.jpg, http://safariwise.com.na/wp-content/uploads/2009/11/2lions-serengeti.jpg