În timp ce anumite cauze sunt responsabile pentru o boală, declanşatorii sunt factorii care aduc sau agravează simptomele. De exemplu, poluarea aerului nu poate fi responsabilă pentru cauzarea astmului în mod direct, dar este în mod clar un declanşator care precipită atacurile de astm la copiii care au deja această boală.

Factorii de mediu, cum ar fi fumul de tutun, contribuie, de asemenea, la declanşarea bolii alergice, a astmului şi a altor boli respiratorii. Astmul afectează aproximativ de două ori mai mulţi băieţi decât fete în copilăria timpurie, dar mai târziu în viaţă,  un număr mai mare de fete sunt afectate. 

Multe boli care apar în copilărie sau în timpul vieţii îşi pot avea originile în perioada de dezvoltare din uter sau foarte devreme, în copilărie. Daca o mamă fumează în timpul sarcinii,  îşi expune copilul la fumul de tutun, care are efecte negative asupra dezvoltării pulmonare.  În plus, infecţiile respiratorii în primii ani din viaţă pot avea consecinţe pentru adulţi, afectându-le  funcţia pulmonară.

Există dovezi clare că poluarea aerului este asociată cu simptome respiratorii supărătoare la copii, dar este mai puţin clar dacă poluanţii specifici sunt direct responsabili. Poluanţi ai aerului care pot afecta sănătatea copiilor sunt pulberile în suspensie, ozonul, dioxidul de azot şi dioxidul de sulf. Aceasta poluare este legată în principal de traficul rutier sau procesele industriale. Poluarea aerului, datorată în special particulelor în suspensie şi ozonului, poate declanşa atacuri de astm şi poate agrava, de asemenea, alte simptome respiratorii, cum ar fi respiraţia şuierătoare.

În Europa, polenul de la diferite specii de plante este responsabil pentru 10-20% din alergii.  Schimbările climatice globale ar putea provoca unele specii de plante să se răspândească în noi regiuni şi să îşi extindă sezonul de polen, dar nu este clar în ce măsură acest lucru ar afecta bolile alergice.

Poluarea aerului de interior poate fi mult mai gravă decât cea în aer liber. Calitatea aerului interior poate fi afectată de poluarea aerului de afară, dar şi de poluanţii din interior, cum ar fi fumul de tutun, produsele de gătit şi cei eliberaţi din materialele de construcţii şi produsele de curăţat. Acestea pot fi agravate de schimbul ineficient cu aerul exterior. Alţi factori care pot contribui la poluare sunt locuinţele umede, prezenţa animalelor de companie, utilizarea combustibililor pentru încălzire şi gătit, precum şi substanţele chimice emise de materialele de construcţii. Atunci când copiii petrec timp în alte locuri decât acasă, cum ar fi grădiniţe sau şcoli, ei sunt expuşi la poluanţi similari cu cei găsiţi în mediul de acasă: fumul de tutun, mucegaiuri, gaze de ardere, produse de curăţare, materiale de construcţii.

Poluarea aerului va atrage cu sine și declanșarea sau agravarea diverselor boli respiratorii la oameni în general, însă micuții vor fi mereu mai afectați decât adulții. Să căutăm să le oferim mai mult naturalul și mai puțin antropicul. Să fim responsabili pentru sănătatea lor!

Sursă informații: greenfacts.org

Surse fotografii: telegraph.co.uk, topnews.in, healthspablog.org, medindia.net, cbc.ca

Conform World Bank, doar 1% din locuitorii orașelor din China respirӑ aer considerat “sigur” în Uniunea Europeanӑ. Un studiu al Organizației Mondiale a Sӑnӑtӑții (OMS) estimează cantitatea de pulberi în suspensie (PM2,5/PM10) din nordul Chinei ca fiind de aproximativ 20 de ori mai mare decât  ceea ce este considerat un nivel sigur.

Industria grea, topitoriile de metal, centralele electrice pe bazӑ de cӑrbune, toate duc la o creștere economicӑ rapidӑ. Dar, în același timp, acestea eliminӑ tone de carbon în aer, funingine, metale și diferite gaze toxice.

Cӑrbunele este sursa numӑrul unu de poluare a aerului ȋn China. 80% din electricitate și 70% din energia totalӑ a ṭӑrii este bazatӑ pe cӑrbune.  Este nevoie de aproximativ 6 milioane de tone de cӑrbune ȋn fiecare zi, pentru a putea menṭine toate fabricile active și pentru ȋncӑlzirea locuinṭelor.

Aeroporturile din Beijing și Shanghai sunt deseori închise din cauza vizibilitӑṭii reduse, cauzatӑ de poluarea aerului în cele douӑ orașe. De altfel, cerul albastru este o raritate pentru locuitorii acestor orașe. Calitatea aerului în Beijing este de aproximativ 16 ori mai micӑ decât cea din New York.

Ȋntr-un interviu acordat celor de la National Geographic, astronautul Jerome Apt a spus cӑ marile orașe ale Chinei sunt foarte greu de fotografiat de cӑtre sateliṭi, deoarece acestea sunt ascunse sub o pӑturӑ de fum, iar orașul Benxi, aflat ȋn estul provinciei Liaoning, este atât de poluat ȋncât a dispӑrut de mai multe ori de pe fotografiile din satelit. Locuitorii orașului Benxi au cea mai mare ratӑ de boli pulmonare din China. Numӑrul ridicat de mașini, traficul greu și benzina de calitate inferioarӑ au fӑcut ca mașinile sӑ aibӑ o contribuṭie majorӑ la problema poluӑrii aerului din China.

Poluanṭii atmosferici includ sulfaṭi, ozon, carbon negru (un component principal al cenușii) și mercur. Carbonul negru, produs de mașini, sobe, fabrici și arderea culturilor de lângӑ orașe, este un component major al ceṭii din China. Datoritӑ diametrului redus al acestuia, particulele de carbon negru pot pӑtrunde adânc ȋn interiorul plӑmânilor, astfel creându-se cӑi de absorbṭie pentru alte toxine. Existӑ un risc ridicat de boli pulmonare din cauza carbonului negru și chiar un risc ridicat pentru moarte prematurӑ.

De asemenea, poluarea aerului include particule de funingine, materiale organice periculoase, metale grele și praf. Cele mai mici particule (pulberile in suspensie) sunt cele mai ușor de inhalat. Acestea provin de la arderea cӑrbunelui, gaze de eșapament și șantierele de construcṭie din oraș. Primӑvara, procentul acestora crește din cauza furtunilor de nisip provenite din deșertul Gobi.

China este lider mondial la emisiile de dioxid de sulf. Nivelul dioxidului de sulf din aer este comparabil cu cel al Japoniei din anii ’70, atunci când poluarea aerului era o problem majorӑ a ṭӑrii. Emisiile de dioxid de sulf din cӑrbune și pӑcurӑ pot provoca boli respiratorii, cardiovasculare și, de asemenea, pot duce la ploi acide. Emisiile de dioxid de sulf provoacӑ anual daune de 12% din PIB-ul Chinei.

Emisiile de oxizi de azot din China au crescut cu aproximativ 3,8% pe an ȋn ultimii 25 de ani (cauza principalӑ fiind centralele electrice, industria grea și mașinile).

China are cel mai mare numӑr de decese din lume atribuite poluӑrii aerului. Conform Organizaṭiei Mondiale a Sӑnӑtӑṭii, se estimeazӑ cӑ ȋn anul 2007, aproximativ 600.000 de persoane au murit prematur din cauza poluӑrii aerului.

Conform statisticilor guvernamentale chineze, aproximativ 300.000-400.000 de persoane mor anual ca urmare a poluӑrii aerului ambiant. Alṭi 100.000 de oameni mor anual  ca o consecință a sobelor de cӑrbune pe care le folosesc și a ventilaṭiei proaste a aerului din interiorul locuinṭelor.

Femeile nefumӑtoare din regiunea Yunnan, sudul Chinei, mor de cancer pulmonar cu o ratӑ de 20 de ori mai ridicatӑ decât în orice altӑ regiune a ṭӑrii. Ȋn ianuarie 2010, în revista Environmental Science & Technology, un grup de cercetӑtori au declarat cӑ o posibilӑ explicație ar fi arderea cӑrbunelui format ȋn timpul erupțiilor vulcanice din urmӑ cu sute de milioane de ani.

Surse informaṭii: http://www.construction21.eu/romania/articles/ro/poluarea-din-orae-12-milioane-de-mori-in-china-in-2010.html; http://www.npr.org/blogs/parallels/2013/05/24/186246634/chinas-air-pollution-is-the-government-willing-to-act; http://www.nature.com/news/china-s-citizens-must-act-to-save-their-environment-1.12939; http://articles.washingtonpost.com/2013-05-10/world/39152275_1_air-pollution-coal-fired-power-plants-small-boilers; http://pubs.acs.org/journal/esthag

Surse foto: http://english.peopledaily.com.cn/mediafile/201301/14/F201301140820151090229910.jpg; http://www.wantchinatimes.com/newsphoto/2013-01-14/450/C113X0079H_N71_copy1.JPG; http://news.nationalgeographic.com/news/2006/04/images/060410_china.jpg

Termenul de canion urban este frecvent folosit si descrie, in mod ideal, strazi relativ stramte cu cladiri aliniate continuu de-a lungul ambelor parti, dar se poate referi si la strazi mai late, denumite bulevarde canion. Din punct de vedere arhitectural canioanele stradale reprezinta una dintre structurile geometrice de baza ale topografiei urbane, iar o definitie mai larga si mai apropiata de realitate le include si pe cele ce nu sunt flancate continuu de cladiri, permitand astfel existenta deschiderilor in peretii lor.

 M-am amagit pentru o perioada cu gandul ca aceasta structura presupune existenta unor blocuri inalte ce marginesc strazi inguste si ca pentru a resimti cu adevarat efectul de canion va trebui sa ajung pe strazile New York-ului sau in Hong Kong. Totusi, raportul geometric al canionului stradal, definit drept raportul dintre inaltimea cladirilor de pe cele doua laturi si latimea strazii poate fi si mai mic de 0.5, fara ca acest efect sa dispara. Asa ca m-am uitat pe fereastra apartamentului din Bucuresti in care stau si primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: Am incurcat-o!

De ce? Pentru ca aici, fie ca esti pieton, ciclist, sofer sau rezident, vei fi expus unor concentratii de poluanti mai mari fata de restul orasului si fata de imprejurimile acestuia, ce depasesc standardele de calitate a aerului. Noxele sunt emise preponderent de catre autovehiculele ce traverseaza artera de circulatie sub forma de monoxid de carbon, oxizi de azot, hidrocarburi (benzen, toluen, etan, etilena, pentan, etc), dar si de metale grele precum plumbul. La acestea se pot adauga HAP-urile (hidrocarburi aromatice policiclice), ozonul si bine cunoscutul praf, ce contine particule aflate sau nu in suspensie si care este omniprezent pe strazile Bucurestiului.

La nivelul canionului urban climatul este influentat in special de efectele la scara micrometeorologica create de geometria urbana, circulatia generala a atmosferei avand un rol secundar. Efectul general este acela de reducere semnificativa a dispersiei poluantilor in interiorul canionului si de acumulare si concentrare a acestora la nivelul solului si la cativa metri deasupra acestuia, datorita reducerii proceselor naturale de ventilatie a aerului.

Multi alti factori precum lungimea canionului (distanta dintre doua mari intersectii), intensitatea traficului, materialul din care sunt construite cladirile, directia vantului, temperatura vor influenta circulatia aerului intr-un canion urban si deja totul devine prea complicat pentru a putea fi descris in cateva randuri. Totusi, voi da un exemplu si anume cazul formarii unui vortex stabil (asa cum se poate vedea in figura alaturata), ce apare in momentul in care directia vantului de deasupra cladirilor este perpendiculara pe axa canionului si cand raportul geometric al acestuia este mai mare decat 1.

Nu uit sa amintesc ca mai ales pe timp de vara, diminuarea pana la lipsa a curenților de aer duce la blocarea schimburilor de căldură zilnice de la nivelul străzii și al fațadelor. Astfel strada și clădirile nu mai au cum să se răcească, iar efectul este reprezentat de o supraîncălzire a canionului stradal, uneori cu peste 10°C față de zonele neafectate de fenomen.

Cum sunt resimtite toate acestea? Cred ca deja v-ati format o idee, insa pentru a va convinge ca un canion urban nu e tocmai cea mai buna alegere pentru o locuinta va voi aminti cateva. Noxele asociate canioanelor stradale pot cauza probleme respiratorii, afectand plamanii si avand efecte pronuntate asupra copiilor (cazurile de bronsita si astm sunt mult mai dese in cazul lor), pot duce la aparitia bolilor cardiovasculare, ce cauzeza chiar moartea (rata infarctului este mult mai mare pentru persoanele ce locuiesc in aceste zone) si afecteaza sitemul nervos prin diminuarea vazului si a memoriei si scaderea abilitatii de control a muschilor.

Si ca sa adaug putina sare si piper, va voi spune ca ati mai vrea sa stiti si alte lucruri. Ce exact veti afla data viitoare, iar pana atunci va urez Sarbatori pline de liniste!

Surse foto:  Witz Gallery, CERC