Les réserves des combustibles fossiles de la Terre sont limitées et dans une permanente décroissance, tandis que leur consommation dans les moteurs des voitures ne cesse de s’augmenter. Les algues pourraient devenir une ressource biologique d’énergie pour notre avenir, et le biocombustible qu’elles produisent est facilement transportable. Les micro-algues, qu’on ne peut pas voir qu’au microscope, et pas les grandes algues qui remplissent les plages, sont celles que les hommes de science essayent transformer dans les biocarburants de l’avenir. Les micro-algues sont des organismes aquatiques microscopiques qui se nourrissent à travers la photosynthèse. Comme les plantes terrestres, elles utilisent la lumière du Soleil pour achever la photosynthèse, en transformant l’énergie solaire dans l’énergie chimique, qu’elles accumulent. Les micro-algues sont des convertisseurs très efficaces de l’énergie solaire, à cause de leur structure cellulaire simple.    

Les algues ne nécessitent pas des conditions spéciales pour se développer, même de l’eau fraiche. Elles sont capables de produire 300 fois plus de combustible que les plantes qui sont habituellement utilisées dans ce but, comme le soja ou le colza, et le cycle de récolte est de maximum 10 jours. Un des avantages des micro-algues est leur capacité de conserver le combustible pour une longue période et de l’utiliser quand il faut. Par comparaison aux autres cultures énergétiques, les micro-algues produisent seulement du combustible de haute qualité, des carburants et du biogaz, et les techniques utilisees dans leur culture n’affecte pas la fertilité du sol. 

Maintenant, pour cultiver des micro-algues, il y a deux procédés principaux. Le premier est achevé dans des grands bioréacteurs où les algues ne doivent pas entrer en contact avec l’air extérieur, et le deuxième implique des bassins extérieurs et la collection de l’huile généré par les algues. Selon les premiers résultats, la première méthode s’avère couteuse, tandis que la deuxième, plus complexe et délicate, peut être affectée par des changements brusques de température. Néanmoins, selon des études scientifiques, en quelques années, le biocarburant produit par les micro-algues pourrait remplacer 17% du pétrole importé par les Etats Unis. Pour atteindre ce résultat, le gouvernement des Etats Unis a investi beaucoup d’argent, en allouant 85 millions dollars pour 30 projets qui ont comme but la production de ce type de combustible.

La société Sapphire Energy a investi, au début du 2013, près de 144 millions dollars dans la recherche et production du biocombustible à travers des micro-algues, dans un site près de Las Cruces, New Mexico. L’état du New Mexico a été préféré parce que là, on trouve les ingrédients nécessaires pour cultiver des algues: une concentration élevée du CO2, (c’est un des états avec les plus grandes émissions de CO2), la lumière du Soleil et l’eau salée. Des expérimentes aéronautiques, effectués par Sapphire Energy, en collaboration avec les lignes aériennes Quantas ont été un succès, en employant un mélange de carburant qui contenait 40% biocombustible provenu des algues.

Cette future grande innovation technologique est maintenant au niveau de projet, le plus important défi pour les hommes de science étant la réduction du cout de production du biocombustible généré par les algues.

Sources:

http://www.buildersmagazine.ro/noutati/tehnologii/articol-algele-combustibilul-viitorului;

http://www.ted.com/talks/lang/ro/jonathan_trent_energy_from_floating_algae_pods.html;  

http://algaenews.blogspot.ro/

Source des photographies:

http://www.ecomagazin.ro/wp-content/uploads/2009/11/algues.jpg;       

http://algapura.files.wordpress.com/2011/0

Link vers l’article original: http://greenly.ro/biodiversitate/microalgele-petrolul-eco/

Article écrit par Ionut Radu et traduit par Mihail Mitoseriu

În Consiliul de la Bruxelles miniștii europeni de energie au respins pe 12 Decembrie ideea conform căreia biocarburanții din generația I obținuți din culturi alimentare ar trebui folosiți în proporție de 7% în amestec cu benzina sau motorina, țintindu-se astfel necesarul de energie regenerabilă până în anul 2020. UE a stabilit acest prag la 10% și lăsat Statele Membre să hotărască pentru ele cum vor avea de gând să atingă acest prag. Majoritatea statelor au ales biocarburanții de primă generație iar impactul acestor politici este vizibil mai ales în țările în curs de dezvoltare, unde nevoia de biocarburant duce la tăierea masivă de copaci, reducerea biodiversității și la apariția conflictelor.

Pragul de 7% a fost considerat un compromis prea mare, față de pragul inițial de 5% propus de Comisia Europeană, iar diferența de 2% echivalează cu emisia până în 2020 a nu mai puțin de 400 milioane de CO2, respectiv 9 milioane de autoturisme.

Nuša Urbancic, manager pentru biocombustibili la federația europeană de Transport&Environment susține că propunerea de compromis ar fi avut efecte grave, dar menținerea stării actuale este de fapt și mai gravă iar absența oricăror măsuri nu face decât să înrăutățească situația.

Olanda, Belgia, Danemarca și Luxemburg au considerat că pragul de 7% este prea mare pentru reducerea daunelor de mediu și sociale, astfel încât au refuzat acordul, iar Polonia și Ungaria consideră inoportună limitarea biocarburanților.

În schimb România a fost de acord cu acest compromis, Ministrul delegat pentru Energie Constantin Niță susținând un argument contradictoriu și anume că România nu poate susține un prag mai mic de 7% de biocarburanți pentru că nu poate atinge acel prag de 10 % de energie curată. Cu toate acestea, în discuții anterioare afirmase că sunt probleme tehnice și enonomice și că nu se pot introduce pe piață un amestec de biocombustibili de peste 5% din cauza faptului că peste 1 milion de autovehicule nu pot utiliza astfel de carburanți.

Conform legislației europene, emisiile biocarburanților trebuie să fie cu 35% mai mici decât a celor fosili pentru a fi rentabili. Cu toate acestea, în momentul de față nu se contabilizează emisiile provenite din Schimbarea Indirectă a Destinației Terenurilor -ILUC- (emisii de carbon mai ample cauzate de exemplu de schimbarea terenurilor destinate pădurilor, în terenuri agricole folosite pentru producerea de biocombustibili).

Coordonatorul de proiect, Mihai Stoica, din cadrul Fundației TERRA Mileniul III, declară că ”evidența emisiilor provenite din ILUC ar trebui să devină obligatorie, pentru a se putea identifica acei biocarburanți care reduc cu adevărat emisiile. Practic, decidenții ar trebui să ia aminte că scopul primordial al promovării biocarburanților a fost  reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din transporturi, a doua cea mai importantă sursă de emisii din Europa și sectorul cu cea mai mare creștere anuală”.

De asemenea acesta a precizat că introducerea factorilor ILUC ar ajuta în prevenirea și combaterea schimbărilor climatice.

Autor: Raluca Petrescu

Sursa: TERRA Mileniul III

Sursa foto: reduas. fcm

biodieseldesventajas 

Cel mai recent text propus de Lituania recomandă creșterea producției de biocarburanți proveniți din culturi alimentare la 7%, cu mult peste nivelul actual de consum și contrar propunerii Comisiei Europene de limitare la 5%. Lituania propune, de asemenea, ca emisiile provenite din schimbarea indirectă a utilizării terenurilor (ILUC) să nu se ia în calcul la contorizarea emisiilor provenite din producția și consumul biocarburanților. În ceea ce privește biocombustibilii avansați, președinția lituaniană propune o țintă adițională, fără a lua în considerare riscurile de mediu ale unora dintre aceste tehnologii.

Potrivit CMR, aceste abordări ar împiedica Uniunea Europeană să își atingă scopurile propuse în ceea ce privește politicile climatice și ar pune în pericol siguranța hranei și mediul. Pentru a realiza o politică de transport care să reducă emisiile de CO2, consumul de combustibil și poluarea aerului, CMR încurajează Guvernul României să îmbunătățească propunerile făcute de președinția lituaniană, luând în considerare următoarele recomandări:

1. Includerea obligatorie a factorilor ILUC, pentru a ne asigura că toate aspectele de impact asupra climei, provenite de pe urma biocarburanților, sunt luate în considerare.

Un număr însemnat de studii științifice și o serie de instituții reputate (printre care OECD, FAO, JRC, UNEP și Comisia Europeană) indică faptul că consumul de biocarburanți din UE generează emisii importante provenite din schimbarea indirectă a destinației terenurilor (ILUC) și poate conduce, în unele cazuri, la depășirea emisiilor de gaze cu efect de seră ale combustibililor fosili.

Prin introducerea obligatorie a emisiilor provenite din ILUC, ne putem asigura că resursele regenerabile promovate în Europa vor conduce sectorul transportului către o dezvoltare realmente sustenabilă, cu emisii scăzute.

Afirmațiile reprezentanților industriei, care susțin că investiții de miliarde de euro se vor pierde prin introducerea factorilor ILUC, nu au o bază solidă de susținere. O analiză a sectorului transporturilor ne arată că, de fapt, aproape toate investițiile în infrastructura existentă în prezent vor fi recuperate până în 2017.

2. Reducerea plafonului de biocarburanți care intră în concurență directă cu producția de alimente pentru teren și culturi.

Președinția Consiliului UE propune creșterea plafonului pentru biocarburanți de primă generație (obținuți din culturi destinate hranei) la 7%, în comparație cu propunerea de 5% a CE. Scăderea arealelor cultivate și a consumului de biocombustibili pe bază de culturi destinate hranei în Europa nu numai că ar limita emisiile ILUC, dar ar economisi banii guvernelor și contribuabililor și ar despovăra o parte din presiunea asupra pieței alimentelor la nivel global.

Nivelurile actuale de consum de biocarburanți costă conducătorii auto și contribuabilii aproximativ 10 miliarde de euro sub forma obligațiilor de consum și a scutirii de taxe[1]. Dacă statele membre nu își revizuiesc poziția, alte 30 de miliarde de euro vor fi cheltuite pe tehnologii care nu contribuie efectiv la atenuarea efectelor schimbărilor climatice.

Banca Mondială, OECD, WTO, IFPRI, FMI și alte cinci agenții ale ONU au recomandat guvernelor statelor din G20 să renunțe la impunerea cotelor obligatorii de biocarburanți, specificând că ”prețul hranei este cu mult mai mare decât ar fi dacă nu s-ar produce biocombustibili.”

3. Promovarea alternativelor cu adevărat sustenabile.

Președinția lituaniană propune crearea unei ținte suplimentare destinate numai biocombustibililor avansați și o contabilizare multiplă pentru electricitate. Pe de-o parte, această abordare va fi insuficientă pentru ca electricitatea provenită din resurse regenerabile să atingă maximum de potențial. Este nevoie de stimuli mai puternici pentru a înlesni electrificarea din surse de energie regenerabilă în UE a transportului feroviar și a celui pe șosea.

Pe de altă parte, stimulii propuși pentru dezvoltarea biocombustibililor avansați produși din deșeuri și reziduuri ar trebui condiționați pentru a se conforma cu practicile managementului sustenabil al terenurilor, însemnând protejarea ecosistemelor agricole și a celor forestiere și respectarea principiului de folosire eficientă a resurselor și a ierarhiei deșeurilor.

Surse foto : http://terramileniultrei.ro/articole-terra-mileniul-trei/tinta-ue-pentru-biocombustibili-poate-provoca-pierderea-  biodiversitatii/

http://www.timisoaraexpress.ro/stiri-externe/biocombustibilii-produsi-din-deseuri-si-reziduuri-solutie-la-defrisari_8772

http://gogreen.virgilio.it/news/ambiente-energia/biocarburante-campi-italia-alternativa-benzina_4499.html

Algele nu au nevoie de condiții speciale pentru a fi crescute și nici măcar de apă proaspătă. Acestea pot produce de până la 300 de ori mai mult biocombustibil decât plantele precum soia sau rapiță, ciclul lor de recoltare fiind de maxim 10 zile. Unul dintre avantajele microalgelor este posibilitatea păstrării biocombustibilului pe o perioada îndelungată și utilizarea lui în cantitatea necesară, la momentul potrivit. Spre deosebire de celelalte culturi energetice, din microalge se obțin numai combustibili de calitate superioară – carburanți și biogaz – iar în raport cu solul, în privinţa metodelor tehnice, cultivarea lor nu afectează fertilitatea solului.

Pentru creșterea microalgelor, în prezent există două procedee principale. Primul este reprezentat de utilizarea unor bioreactoare uriașe, în care algele nu trebuie să intre în contact cu aerul exterior, iar al doilea constă în amenajarea unor “iazuri” în aer liber și recoltarea uleiului rezultat din microalge. După primele rezultate, prima metodă se dovedește una destul de costisitoare, iar a doua, fiind mai complexă și delicată, poate fi afectată de schimbările bruște de temperatură. Totuși, potrivit studiilor, peste câțiva ani, biocarburantul din microalge ar putea înlocui 17% din importurile de petrol ale SUA. Pentru a ajunge la acest rezultat, guvernul SUA a investit masiv, alocând circa 85 de milioane de dolari unui număr de 30 de proiecte de producere a acestui tip de biocarburant.

Compania Sapphire Energy a investit, în primăvara acestui an, aproximativ 144 de milioane de dolari în cercetarea și producerea de biocombustibil din microalge, într o facilitate din apropierea orașului Las Cruces, New Mexico. Statul New Mexico este un teren preferat cu predilecție pentru cercetarea pe alge. Aici se găsesc din abundență toate “ingredientele” necesare cultivării algelor: dioxid de carbon în concentrații crescute - fiind unul dintre statele cu cele mai mari emisii din SUA, lumina soarelui și apă sărată. Testele aviatice făcute de Sapphire Energy, cu ajutorul companiei aeriene Qantas, au fost finalizate cu succes, folosindu-se amestecuri de combustibil, ce conțineau până la 40% biocombustibil din microalge.

Ceea ce se anunță ca fiind o inovație tehnologică este deocamdată la stadiul de proiect, cea mai mare provocare a cercetătorilor fiind reducerea costurilor de fabricare a biocombustibilului din microalge.

Surse informații: http://www.buildersmagazine.ro/noutati/tehnologii/articol-algele-combustibilul-viitorului; http://www.ted.com/talks/lang/ro/jonathan_trent_energy_from_floating_algae_pods.html;  http://algaenews.blogspot.ro/

Surse foto:  http://www.ecomagazin.ro/wp-content/uploads/2009/11/algues.jpg; http://algapura.files.wordpress.com/2011/07/algae.jpg; http://www.bashanfoundation.org/gmaweb/proyectos2/ilin5.html

Astazi putem clasifica trei tipuri de masini ecologice:

• Bazate pe biocombustibil – care folosesc combustibil mai putin poluant: GPL (gaz petrolier lichefiat), biogaz (obtinut prin fermentatia unui amestec de ape uzate si deseuri din industria agroalimentara), hidrogen (au la baza reactia dintre hidrogen si oxigenul din aer) etc
• Hibrid – care combina motorizarea bazata pe combustibil cu cea electrica (HEV)
• Electrice – care folosesc in totalitate o sursa de energie regenerabila (energia solara de exemplu)

Masinile ecologice au multe avantaje: poluare considerabil redusa, zgomot redus, consum mai mic etc. Ca dezavantaje ar putea fi luate in considerare limitele de stocare a energiei. V-ati fi asteptat poate si la pret. Ei bine nu, masinile eco au devenit foarte accesibile in ultimii ani, coborand la pretul masinilor care folosesc motorizare standard.

Cele mai cunoscute masini ecologice in momentul de fata sunt HEV-urile (hybrid electric vehicle/vehicul electric hibrid), care combina un motor conventional bazat pe combustibil fosil cu unul electric. De aici pornesc o multime de combinatii, in care fie energia cinetica, fie combustibilul sunt folosite pentru reincarcarea bateriei, sisteme de control ale motorului care opresc masina atunci cand stationeaza si repornesc motorul la activare sau in care cele doua sisteme (electric si pe combustibil) sunt folosite impreuna pentru a castiga o putere mai mare.

Lohner-Porche Mixte Hybrid – a fost primul automobil hibrid (motor pe combustibil si motor electric), lansat in 1900

Ideea utilizarii unei surse de energie bazata pe altceva decat pe combustibil fosil nu este deloc noua. Primul autovehicul hibrid se pare ca a apartinut lui Ferdinand Porche care in 1900 a dezvoltat automobilul numit „Mixte”. Autoturismul putea rula cu 50 km/h pe o distanta de 65 km bazandu-se doar pe baterie. Ideea a fost apoi preluata si dezvoltata si de alti producatori precum Audi sau Volvo, fiecare incercand sa aduca imbunatatiri. Insa abia dupa 1997 conceptul a inceput sa capete proportii, cand japonezii au scos Toyota Prius, un model hibrid care se bucura de un mare succes si astazi, pana acum fiind vandute aproximativ 2.5 milioane de unitati. Primii pe piata automobilelor hibride par sa fie americanii (SUA), cu peste 2 milioane de masini hibride achizitionate. Automobile hibride au fost scoase si sub alte marci, precum Honda, Lexus, Ford, Hyundai, Peugeot, BMW, Mercedes-Benz, Volkswagen, Audi etc.

Oricum ar fi, scopul principal al producatorilor este acela de a reduce emisiile si de a proteja mediul. Un alt scop, ascuns, este acela de a se mentine pe piata, caci concurenta e mare, iar jocul a inceput demult. Prin urmare ofertele se inmultesc, iar daca acum cativa ani ne uitam cu ochii mari la televizor la primul showroom unde era prezentata o masina cu motor hibrid scoasa pe linie de productie, acum nu mica ar trebui sa fie surprinderea ca si Dacia isi permite sa dezvolte un motor hibrid (e vorba despre Dacia Hamster Hybrid-Electricway care a fost conceputa de mai mulţi studenţi de la Universitatea Piteşti in cadrul unui proiect).

Acum, asa cum a fost dintotdeauna, fie ca va permiteti un Fisker Surf cu 408 CP, care urca la 100 km/h in doar 6 sec. si costa 100.000 $, fie o Dacia Hamster care probabil ca va fi de 5 ori mai ieftina, aveti posibilitatea clara de a alege o masina ecologica, fiecare, dupa posibilitati…

Fisker Surf – productie finlandeza, lansat la Salonul Auto Frankfurt in 2011 a obtinut un loc in top 10 masini ecologice

Dacia Hamster Hybrid-Electricway prezentata la Monte Carlo in martie 2011

Sursa foto: alternativa eco, www.promotor.ro, Dacia Hamster, Porche