În Egiptul faraonic, plumbul a fost folosit pentru glazura ceramică si aliaje de lipit, precum și pentru turnarea obiectelor ornamentale. British Museum adăpostește o cifră de plumb găsită în orașul antic Abydos, în templul lui Osiris, care datează de la 3500 î.Hr. Și nu numai atât. Fardurile negre pe care egiptenii le foloseau pentru machiajul ochilor erau pline de plumb. Astăzi știm că metalul are puternice efecte negative asupra sănătății umane, putând cauza leziuni ale creierului și avorturi spontane, însă egiptenii foloseau aceste cosmetice pe bază de plumb pentru a se proteja împotriva bolilor de ochi.

Plumbul este un metal greu, de culoare gri-argintie cu densitatea foarte mare. Punctul de topire scăzut (327° C), capacitatea de a fi turnat ușor și maleabilitatea de care dă dovadă fac ca el și aliajele sale să fie potrivite pentru o gamă largă de produse.

Romanii cunoșteau în detaliu aceste proprietăți și l-au folosit în exces, inclusiv pentru sistemul de aprovizionare cu apă. Țevile romane de plumb aveau lungimea de 3 metri și erau fabricate în 15 modele cu diametre diferite. Conducte romane au fost descoperite în Roma de astăzi și în Anglia, cele mai multe dintre ele găsindu-se într-o condiție excelentă. Cuvântul roman “plumbum”, ce descria burlane de apă și conectori, stă la originea denumirii metalului și inclusiv la baza simbolizării sale ca element – Pb.

Romanii au fost conștienți de faptul că plumbul cauza probleme grave de sănătate, chiar nebunia și moartea. Cu toate acestea, ei au fost atât de atașați de utilizările sale diverse (vase de plumb, îndulcirea vinului acru cu acetat de plumb, cosmetice, monede, vopsele, echipamentul de război – scut, mănuși  etc), încât au considerat că expunerea minimă vine cu riscuri limitate. Ceea ce nu au realizat a fost că expunerea zilnică la un nivel scăzut de metal i-a făcut vulnerabili la intoxicația cronică cu plumb (saturnism – după zeul Saturn), scutindu-i totuși de ororile intoxicației acute. Saturnismul se manifestă prin apatie sau iritabilitate, oboseală extremă, anorexie, anemie, dureri ale articulațiilor, greață, constipație, dureri abdominale intermitente, afecţiuni ale rinichilor, impotenţă, schizofrenie.

Simptomele intoxicației acute cu plumb apăreau cu pregnanță la mineri, sclavilor fiindu-le rezervată cel mai adesea această muncă debilitantă si istovitoare. Unii dintre acești nefericiți au fost forțați să-și petreacă toată viața lor scurtă în subteran, departe de ochii lumii și cu mințile luate.

În Evul Mediu, plumbul a fost folosit pentru acoperișuri, sicrie, cisterne, rezervoare, jgheaburi, precum și pentru statui și ornamente. Metalul a fost utilizat pe scară largă şi de către alchimiști, ca o componentă cheie în obţinerea aurului din metale mai “josnice”. Plumbul a servit o funcție şi mai înaltă, atunci când literele din plumb au ajutat la construirea tiparului, instaurând – începând cu secolul al XV-lea – Galaxia lui Gutenberg.

În timpurile recente, durabilitatea plumbului l-a făcut un aditiv excelent pentru vopsea, însă dulceața lui l-a făcut tentant pentru copii mici. Otrăvirea cu plumb a copiilor a fost corelată cu plumbul din vopsele în 1904, iar mai multe țări europene au interzis utilizarea de vopsele de interior pe bază de plumb în 1909. La un moment dat, pătuțurile pentru copii erau acoperite cu acest tip de vopsea, fapt care a dus la îmbolnăvirea copiilor și în final la moarte. În 1922, Liga Națiunilor a interzis vopseaua pe baza de plumb. Nu şi Statele Unite ale Americii. În 1943, un studiu efectuat în această din urmă ţară a arătat că pentru copiii care au ingerat fâşii de vopsea cu plumb au fost înregistrate tulburări neurologice şi de comportament,  probleme de învăţare şi o inteligenţă mai scăzută faţă de medie. În cele din urmă, în 1971, în Statele Unite a fost adoptat Actul de Prevenire a Otrăvirii cu Vopsea pe Bază de Plumb.

Adăugarea plumbului în benzină este unul dintre cele mai mari eșecuri din secolul XX în domeniul sănătăţii publice. Tetraetilul de plumb a fost descoperit în 1854 de către un chimist german și în 1921, Thomas Midgley, angajat al General Motors, a constatat că acesta reduce detonaţia motorului. Detonaţia apărea atunci când amestecul de combustibil şi aer ardea cu o viteză foarte mare, afectând pistoanele din motor.

Prin Corporaţia Ethyl, atunci o filială a General Motors, firma a început rapid promovarea acestui compus ca salvatorul virtual al industriei auto americane. Descoperirea a fost într-adevăr extrem de importantă. Aceasta a deschis calea pentru dezvoltarea de motoare cu combustie internă de mare putere şi compresie. Din păcate, utilizarea tetraetilului de plumb a creat aproape la fel de multe probleme pe câte a rezolvat. Primul semn de pericol a fost boala misterioasă care l-a forțat pe Thomas Midgeley să petreacă săptămâni de convalescență în iarna anului 1923. Midgeley a experimentat destul de neglijent diverse metode de fabricare a tetraetilului de plumb, nerealizând cât de periculosă este substanța în stare concentrată lichidă.

Pericolul de moarte la care te expui în apropierea tetraetilului de plumb a fost confirmat, din păcate, în vara anului 1924. Lucrători implicați în producerea de aditivi s-au îmbolnăvit și au murit la mai multe rafinării din New Jersey și Ohio. Alături de viaţă şi-au pierdut iniţial minţile.

În 1972, Agenţia de Protecţia a Mediului a Statelor Unite (EPA) şi-a făcut publică intenția de a reduce/elimina plumbul din benzină și a fost imediat dată în judecată de către Corporaţia Ethyl. Patru ani mai târziu, standardele EPA au fost admise în instanță și în 1980, Academia Naţională de Ştiinţe  a SUA a raportat că benzina cu plumb este cea mai mare sursă de contaminare a mediului cu plumb. Banca Mondială a solicitat interzicerea benzinei cu plumb în 1996, fapt realizat de Uniunea Europeană în anul 2000. Se estimează că 7 milioane de tone de plumb au fost eliberate în atmosferă doar de benzina folosită în Statele Unite, iar plumbul depus pe sol reprezintă şi astăzi o sursă istorică de poluare, mai ales pentru locuitorii oraşelor.

Ajugând la momentul actual, putem afirma că expunerea profesională la plumb a scăzut faţă de cazurile evidente de deces și invaliditate din anii 1930 și 1940. Muncitorii pot fi expuși atunci când lucrează la instalații care produc o varietate de produse pe bază de plumb. Acestea includ scuturi de radiații, muniție, anumite echipamente chirurgicale, monitoare fetale, instalaţii sanitare, circuite electronice.

În plus, cei ce lucreză în mine şi topitorii de plumb, instalatorii, mecanicii auto, sticlarii, muncitorii în construcţii, producătorii și reciclatorii de baterii, instructorii de tir (datorită muniţiei) sunt supuşi riscului de expunere la plumb. Instalațiile de reciclare a bateriilor din țările mai puțin dezvoltate sunt o sursă serioasă de expunere la plumb a lucrătorilor și de contaminare a mediului. Expunerea profesională este un potențial pericol nu numai pentru adulţi, ci şi pentru copiii lor, deoarece plumbul poate fi adus acasă pe haine.

Webografie:

http://www.epa.gov/history/topics/perspect/lead.html

http://toxipedia.org/display/toxipedia/History+of+Lead+Use

http://news.sciencemag.org/sciencenow/2010/01/08-01.html

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/333628/lead-processing

http://corrosion-doctors.org/Elements-Toxic/Lead-history.htm

Surse foto:

http://news.sciencemag.org/sciencenow/2010/01/08-01.html

http://theourworld.com/10-us-towns-named-after-elements/

 http://news.sciencemag.org/sciencenow/2010/01/08-01.html

http://www.wired.com/images_blogs/thisdayintech/2009/12/ethyl.jpgh

http://www.microtechcontracting.com/Lead-Paint.html