Le Bărăgan et la Moldavie sont les deux régions les plus affectées par les tempêtes de neige et le blizzard, à cause de l’absence d’une protection face aux vents froids qui soufflent du nord-est, Le paysage plat, typique pour les plaines, permet à la neige de former des banques assez grands pour bloquer le trafic, et la vitesse du vent dépasse parfois 90km/h. Evidemment, ce ne sont pas les meilleures conditions pour conduire une voiture, par exemple sur l’autoroute A2, une des voies routières affectées chaque année par de telles problèmes.

L’autoroute A2 à l’ouest de Dragalina, sans aucun rideau forestier de protection.

Mais je vous propose de regarder plus attentivement la route. Et je vous conseille, afin d’éliminer toute doute quant à la qualité des informations présentées dans l’article, d’ouvrir Google Maps et de faire une promenade virtuelle au long de l’autoroute A2, dite aussi l’autoroute du Soleil (dans le cas ou vous n’avez déjà passé sur cette route). Est-ce que vous remarquez quelque chose ? Bien sûr, vous ne verrez aucune forêt. Et cette absence n’est pas du tout un accident isolé : les forêts ou les rideaux forestiers de protection n’existent pas dans les zones affectées chaque hiver par les blizzards. Les routes passent par des champs ouverts, entourés par des cultures agricoles, sans aucun rideau forestier de protection pour retenir la neige et réduire la vitesse du vent.

Le rôle des rideaux forestiers a été débattu depuis longtemps dans la littérature de spécialité (une brève histoire, en roumain, peut être trouvée ici et des informations sur le système national des rideaux forestiers sont disponibles ici). De plus, les rideaux forestiers sont définis comme un bien d’intérêt général et font aussi l’objet d’une loi de 2002 (L 289).

Les dispositions de la loi mentionnée en haut sont très claires, y compris en ce qui concerne les rideaux et cordons qui protègent les voies de communication : les rideaux forestiers pour la protection des voies de communication et de transport sont établis d’un côte et de l’autre de la voie, sur les portions qui sont affectées fréquemment par des neiges abondantes (l’article 6), la nécessite de leur établissement se fonde sur des études effectués dans le cadre les institues de recherche en sylviculture, par des personnes morales attestées (l’article 7) et leur création est obligatoire pour les personnes physiques ou morales qui détiennent des terrains visés par les études mentionnés antérieurement (l’article 8). Autrement dit, les autorités publiques dans le domaine de la sylviculture ont l’obligation de créer des rideaux forestiers, même en absence de l’accord du propriétaire d’un terrain, cas dans lequel ROMSILVA doit commencer la procédure d’expropriation (Chapitre III). Dans le cas où les propriétaires sont d’accord avec l’établissement des forêts de protection sur leurs terrains, ils bénéficient d’une série d’avantages, tels que des compensations en argent, la possibilité de valoriser les produits de la forêt (bois, fruits, champignons etc.), des facilités fiscales etc.

Et, par conséquence, pourquoi est-ce que les rideaux forestiers n’existent pas ?

Nous ne continueront pas avec l’interrogation sur ce sujet, mais je voudrais simplement énumérer quelques avantages de ces forêts, bien qu’évidents, dans l’espoir que cette liste sera une source d’inspiration pour ceux qui ont le pouvoir de faire quelque chose sur le sujet de notre article et que, dans quelques années, nous pourrons conduire sur des routes mieux protèges, même pendant l’hiver, quand il neige :

•  La protection des terrains agricoles et des villes/villages face aux facteurs météorologiques extrêmes;
•  L’amélioration du microclimat local;
•  La protection du sol contre l’érosion;
•  L’équilibre des circuits hydrologiques;
•  L’augmentation de la biodiversité locale;
•  La capture du monoxyde de carbone et des poussières générées par le trafic et l’amélioration de la qualité de l’air;
• La limitation de la pollution phonique;
• La création d’une source d’exploitation du bois et des produits secondaires des forêts;

Et, bien sûr, la diminution de l’impact négatif des phénomènes météo extrêmes sur l’infrastructure et les voies de communication.

Sources des infos: 1, 2.

Sources des photos: 1, 2, Google Maps 2017.

Article écrit par Magda Baidan et traduit par Mihail Mitoșeriu.

Bărăganul şi Moldova sunt două zone afectate în mod deosebit de furtunile de zăpadă şi de viscol, nefiind protejate de vânturile reci care vin dinspre nord-est. Relieful plat, de câmpie, face ca zăpada viscolită să se aşeze în troiene, care pot avea înălţimi suficient de mari pentru a întrerupe traficul, iar viteza vântului poate depăşi 90 km/h. Evident, nu sunt condiţii ideale pentru condus, de exemplu, pe autostrada A2, una din axele afectate anual de aceste probleme.

Autostrada Soarelui la vest de Dragalina, lipsita de cordoane forestiere de protectie.

Însă, haideţi să privim mai îndeaproape acest drum. Şi vă îndemn, ca să nu aveţi nici o îndoială asupra calităţii informaţiilor prezentate în acest articol, să deschideţi Google maps şi să vă plimbaţi, virtual, de-a lungul autostrăzii Soarelui (în cazul în care nu aţi avut ocazia de a vă plimba pe ea de-adevăratelea). Remarcaţi ceva? Nu veţi remarca, în mod sigur, vreo pădure. Iar situaţia este departe de a fi singulară: pădurile sau aliniamentele de protecţie practic nu există în zonele afectate, iarnă de iarnă, de viscol. Drumurile se găsesc în câmp deschis, înconjurate de terenuri agricole, fără perdele forestiere de protecţie care să poată reţine zăpada şi diminua viteza vântului.

Rolul perdelelor forestiere a fost îndelung dezbătut în literatura de specialitate (un scurt istoric, aici şi informaţii despre sistemul naţional de perdele forestiere, aici). Mai mult, perdelele forestiere constituie, în România, un bun de interes general şi sunt chiar subiectul unei legi din 2002 (L 289).

Prevederile acesteia sunt deosebit de clare, inclusiv în ceea ce priveşte perdelele şi cordoanele al căror scop este protecţia căilor de comunicaţie: perdelele forestiere pentru protecţia căilor de comunicaţie şi de transport se înfiinţează de o parte sau de alta a acestora, pe porţiunile afectate frecvent de depuneri masive de zăpadă (Art 6), necesitatea înfiinţării lor se fundamentează pe bază de studii întocmite de institute de cercetare silvică, de către persoane juridice atestate (Art 7) şi este obligatorie pentru persoanele fizice şi juridice ale căror suprafeţe au fost cuprinse în studiile menţionate (Art 8). Cu alte cuvinte, autorităţile publice din domeniul silvic au datoria de a înfiinţa perdele de protecţie, chiar şi fără acordul proprietarului terenului, caz în care Romsilva are datoria de a demara procedura de expropriere (Cap III). În cazul în care proprietarii sunt de acord cu crearea de păduri de protecţie pe terenurile lor, ei beneficiază de o serie de avantaje, printre care compensaţii băneşti, posibilitatea de a valorifica bunurile (material lemnos, fructe, ciuperci, etc.) din pădure, scutiri de taxe, etc.

Şi atunci, de ce lipsesc?

Nu ne vom interoga mai mult decât atât pe tema lipsei lor, ci vom lista, pur şi simplu, câteva dintre beneficiile acestor păduri, oricât ar fi ele de evidente, cu speranţa că această listă va constitui o sursă de inspiraţie pentru cei care au un cuvânt de spus în această problemă şi că, în câţiva ani, vom putea conduce pe drumuri mai ferite, chiar şi când… ninge iarna:

-          Protecţia terenurilor agricole şi a localităţilor de factorii climatici extremi;

-          Ameliorarea microclimatului local;

-          Protecţia solului împotriva fenomenelor de eroziune;

-          Echilibrarea circuitelor hidrologice;

-          Creşterea biodiversităţii locale;

-          Înmagazinarea de dioxid de carbon şi pulberi, în special din transport şi creşterea calităţii aerului;

-          Limitarea poluării fonice;

-          Sursa de exploatare a masei lemnoase şi a produselor secundare;

Şi, desigur, diminuarea impactului negativ al fenomenelor meteo extreme asupra infrastructurilor şi cailor de comunicaţii.

Surse info: 1,2.

Surse foto: 1, 2, Google maps 2017.

In reality, not all of its land is used for agriculture. The Danube’s presence on its eastern border has led to the creation of a swampland, consisting of permanent lakes, ponds of varying depths (depending on floods caused by the river) and spits, which covers around 150.000 hectares. This area represents 30% of Danube’s floodplain on the territory of Romania.

From the 1960s onwards, this sector, which was presented by Grigore Antipa in his work ”The Danube’s Floodplain – Current Status and Means to Better Use It” as ”a true delta before the delta”, has been subjected to various anthropic interventions, such as the construction of dams, drainings and deforestations. The aim of these measures was to bring a significant portion of the terrain into the agricultural circuit.

After the human interventions, out of 150.000 hectares, only 20.000 are still part of Danube’s floodplain. This last bastion of Brăila’s Moorlands has been, since 2003, under a protective regime, becoming a natural park.

The Natural Park Balta Mică a Brăilei (Brăila’s Small Moorland) is made up of 7 main islands and aits which are freely flooded by the Danube. Each of these islands has a distinctive geomorphology, with splits, flat areas and brooks, channels that connect the marshes, ponds and lakes. Its limits are the main navigable arm of the Danube and a number of secondary arms of the river (Cravia, Măcin, Vâlciu).

In terms of biodiversity, Balta Mică a Brăilei includes, at a smaller scale, all the ecosystems that were once found in Braila’s Moorlands. It is worth mentioning that about 50% of Braila’s Small Moorland area represents natural ecosystems, 30% is partly natural and just 20% has been totally affected by human actions.

Additionally, this area is well-known, both nationally and internationally, for its ornithological significance, as a result of its location on the most important migratory path in Danube’s lower basin, halfway between the nesting grounds of Northern Europe and the winter retreats in Africa. 169 bird species that are found in this protected area are internationally protected by the Conventions of Bonn, Bern and Ramsar.

Thus, in the Balta Mică a Brăilei Natural Park, you can enjoy a landscape similar to that of the Delta, but far more accessible.

Beyond the vast agricultural fields, Brăila can surprise you with stunning natural areas.

Sources:  Moisei, R., 2006, Cercetări dendrometrice şi auxologice pentru reconstrucţia ecologică a ecosistemelor forestiere din lunca brăileană a Dunării-teză de doctorat, Suceava; Regulamentul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei; www.bmb.ro

Photo sources:  www.arcaşu.ro

Article written by BONCIU Adela, meteorologist and graduate of the Faculty of Geography, Bucharest, with a  Master’s Degree in Integrated Assessment of the Environment, and translated by Mihail Mitoseriu.

De fapt, teritoriul aferent judetului nu este caracterizat printr-un peisaj agricol, in proportie de 100%. Prezenta fluviului Dunarea, in partea estica a acestuia, a dat nastere unui peisaj de balta, alcatuit dintr-o alternanta de lacuri permanente, balti cu nivelul apei variabil (in functie de nivelul de inundatii) si grinduri, care se intindea pe aproximativ 150 000 ha. Aceasta suprafata insuma 30% din suprafata sectorului romanesc de lunca al fluviului.

Incepand cu anii 1960, acest sector, pe care Grigore Antipa il numea in lucrarea sa “Regiunea inundabila a Dunarii – starea ei actuala si mijloacele de a o pune in valoarea” din 1910, drept o veritabila delta predeltaica, a fost supus unor diferite procese antropice, precum indiguiri, desecari sau despaduriri. Scopul a fost de a introduce in circuitul agricol o suprafata de teren semnificativa.

Dupa interventiile antropice, din cele aproximativ 150 000 ha, au mai ramas in regim liber de inundatie 20 000 hectare. Acest ultim esantion al fostei Balti a Brailei, se afla, incepand cu anul 2003, in regim de protectie, fiind ridicat la rangul de parc natural.

Parcul natural Balta Mica a Brailei este format dintr-o salba de 7 insule si ostroave principale, aflate in regim liber de inundatie. Fiecare dintre acestea este distincta din punct de vedere geomorfologic, fiind alcatuita din grinduri, sectoare plane, garle, privale, japse, balti si lacuri. Are drept limite bratul  principal Dunarea Navigabila si alte cateva brate secundare ale fluviului (Cravia, Macin, Valciu).

Din punct de vedere al biodiversitatii, Balta Mica a Brailei conserva, la o scara redusa, toate tipurile de ecosisteme caracterisice fostei Balti a Brailei. Se evidentiaza faptul ca mai mult de 50% din arealul Baltii Mici a Brailei este reprezentat de  ecosisteme naturale, aproximativ 30% sunt ecosisteme seminaturale si doar 20% au fost afectate in totalitate de interventia omului.

De asemenea, aceasta zona este cunoscuta atat la nivel national, cat si international, pentru importanta ei ornitologica, ca urmare a faptului ca se situeaza pe cel mai important culoar de migratie al pasarilor din bazinul inferior al Dunarii de Jos, la jumatatea rutelor de migratie intre locurile de cuibarit din nordul Europei si refugiile de iernat din Africa. Din totalul de specii de pasari care se intalnesc in aceasta arie protejata, aproximativ 169 specii sunt protejate pe plan international, prin Conventiile de la Berna, Bonn si Ramsar.

Astfel, va puteti delecta cu un peisaj asemanator deltei, insa mai usor accesibil, si in Parcul Natural Balta Mica a Brailei.

Dincolo de vastele culturi agricole, judetul Braila va poate suprinde cu areale naturale deosebite.

Bibliografie:  Moisei, R., 2006, Cercetări dendrometrice şi auxologice pentru reconstrucţia ecologică a ecosistemelor forestiere din lunca brăileană a Dunării-teză de doctorat, Suceava; Regulamentul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei; www.bmb.ro

Sursa foto:  www.arcaşu.ro

Articol scris de BONCIU Adela, meteorolog si absolvent al Facultatii de Geografie din Bucuresti, Masterul de Evaluarea Integrata a Starii Mediului.