Christmas Island (photo 1) is an Australian territory situated in the southern part of the Indian Ocean. With a population of around 2000 inhabitants, mostly belonging to the Australasian ethnic group, this island enjoys a unique reputation due to its discovery on Christmas Day. The story of its discovery can be told very quickly: the captain of the Royal Mary, a ship belonging to the British East India Fleet, accidentally found the island on December 25^th 1643.

Photo 1

Located at 10°30′ lat S and 105°40′ long E, at a distance of 2600 kilometres from Perth, Australia, the island measures 135 square kilometres and is in fact the tip of an underwater sea-mount which is 4200 meters tall when measured from the ocean floor. This mountain has a volcanic origin and on its sides there are some limestone deposits created by the accumulation of coral reefs over the ages, which overlap older limestone deposits from the Oligocene. Because of the low latitude, Christmas Island enjoys a tropical vegetation and its abrupt shores host an abundance of coral reefs (Photo 2).

Photo 2

Their development has been favoured by the mild inter-tropical climate and with low variations in temperature from one month to another and thermal amplitudes of just 6 degrees (an average maximum temperature of 28ºC in April, the warmest month, and an average minimum temperature of 22ºC in August, the coldest month). The monsoons bring an average of 200 mm of rain each month during the rainy season but the rain does not occur at certain hours. Occasionally, the island can experience tropical cyclones that bring strong winds, heavy rain and high waves.

Christmas Island started to appear on British and Dutch maritime maps made during the 17^th century under the direction of Dutch cartographer Pieter Goos. The first attempt to explore the island took place in 1857, and was carried out by the crew of the “Amethyst”. Even though the sailors tried to reach the highest point on the island, the expedition failed due to the inaccessible terrain. Only in 1872 and 1876, with the help of John Murray, a British naturalist, the “Challenger” expedition managed to scientifically explore the island. Ten years later, Flying Fish Cove, the capital of the island, was established and named by John Maclear, captain of a ship named “Flying Fish”, who discovered a cove on the shore of the island that harbored an impressive array of plants and animals. The following year, a team of naturalists on board the “Egeria” started to collect biological samples, plants and minerals. Among these minerals there were some pure phosphates that convinced the British to annex Christmas Island.

In terms of environmental protection, the most important aspect is the significant degree of isolation that allowed for the existence of such a large number of interesting, rare and scientifically important plant and animal species. The scientists that have recently investigated the island also undertook the necessary efforts to ensure its preservation, and nowadays, 63% of its territory is classified as protected and is included in a national park. The most important preserved species are those belonging to the virgin monsoon tropical forest environment, due to the fact that Christmas Island is situated in the path the monsoon for 6 months every year, between November and May. The Birds, which have suffered the effects of differentiation and speciation through the process of vicariation, have adapted to this environment by means of their biorhythm and the food that they eat, which is then processed by their digestive system and transformed into phosphates, such as guano, which is highly prized on the international market as a fertilizer.

Christmas Island was uninhabited until the last decades of the 19^th century, which allowed for a number of species to evolve without any human intervention.

The flora

Tropical, evergreen forests grow in the deep ad oxide-rich soils of the island. There are 25 types of hardwood trees and many other species of orchids, ferns and shrubs. Among the 135 species encountered here, at least 18 are unique to this part of the world (Photo 3), such as Arenga listeri and Pandalus elatus, both of them trees, and Brachypeza archytas, an orchid. Despite the isolation, the island’s plants are in grave danger because of the expansion of the terrain used for mining phosphates, which has so far caused the destruction of many hectares of forest.

Photo 3

The fauna

The fauna of Christmas Island is even more diverse that its plant life and it is also better protected. The rats are represented by two species, Maclear’s rat and the Bulldog Rat (Photo 4), whose biogenetic centre is found on the island, but their survival is threatened by humans.

Photo 4

Seabirds are an attraction one should not miss, for tourists and scientists alike. Because of the numerous bird species, including endemic birds, represented by 5 species and 5 sub-species, and countless birds from 5 other species that do not live exclusively on this island, Christmas Island has attracted numerous conservation projects through the programs of Birdlife International. The most important birds found are the brown booby, the Christmas thrush and the imperial pigeon (Photo 5), which are joined by 86 other migratory species that visit the island.

Photo 5

Last but not least, the most protected inhabitants are the tens of millions of red crabs (Photo 6). They are a key element in the biological circuit of this environment because they recycle nutrients and maintain the biochemical structure of the tropical forest. So far, scientist have identified and described 20 species of crabs, adapted to the terrestrial environment and to the beaches affected by tides. The gum crabs, also known as coconut crabs, are the most abundant.

Photo 6

The larvae of red crabs are laid in the wet mud of the beaches that are washed twice a day by the tides. The constant shift between the ocean and the land is vital for their biology. Furthermore, each year, over 100 million crabs migrate, generally in November, at the beginning of the monsoon season and depending on the moon phases. Once they reach the ocean, the females release the embryos, which can survive for several weeks until they have developed enough to return to land. As it was mentioned before, the monsoon rains offer the preliminary conditions for this “march of the crabs” (Photo 7) to take place, but the migration is also tied to the phases of the moon. Thus, the eggs are laid exactly during the rising tide when the moon is in its last quarter.

Photo 7

The migration itself is also rigorously planned, and the first to reach the sea are the males, closely followed by the females. When they reach safety, at the edge of the forest, the males dig underground shelters and return one last time into the sea. This migration is visible everywhere on the island, as the crabs invade roads, beaches, gardens and even the bark of the trees. In order to avoid traffic accidents or just to ensure a safe passage for the crabs without hindering human activities, the rangers of Christmas Island National Park and some locals have worked to build protective screens along the roads to limit the space where the crabs can encounter traffic (Photo 8). This action was not sufficient, because crabs learned how to climb the screens and each day there were accidents in which crabs fell victim to cars (Photo 9).

Photo 8

Photo 9

Not willing to give up, the islanders decided to build passages under the roads for the crabs to pass from one patch of their habitat to another (Photo 10). This time, the plan worked and proved that crabs are intelligent creatures capable of adapting to their environment. Unfortunately, there was a problem that still needed to be solved, one that affects not only the crabs, but also other animals and even plants, and that problem is the intensive mining of phosphates which has altered vast areas of the island.

Photo 10

But, in order to end on a happier note, and in order to celebrate Christmas, which in Romania brought thermal inversions, dense fog and freezing rain in most of the country and bright sunshine and sunburns at altitudes of over 2000 meters, the inhabitants of this island and its tourists celebrate the holydays by scuba diving and taking photos of the multi-colour fish species, coral reefs, dolphins and sea-stars that inhabit the crystal-clear waters found around Christmas Island (Photos 11 and 12).

Photo 11

Photo 10

Having said that, we wish you, no matter where you are, what weather you are experiencing and what flora or fauna surrounds you, a Merry and Bright Christmas, from aboard the imaginary cruise ship that carried our minds to this Galapagos of the Indian Ocean, Christmas Island!

Sources:

***, Climate statistics for Christmas Island, Bureau of Meteorology. Retrieved on the 21^st September 2011.

http://en.wikipedia.org/wiki/Christmas_Island

http://www.parksaustralia.gov.au/christmas/index.html

http://www.parksaustralia.gov.au/christmas/people-place/red-crabs.html#sthash.oV6tnsML.dpuf

http://www.bom.gov.au/climate/maps/

http://www.theage.com.au/news/national/mining-threat-to-islands-rainforest/2005/12/09/1134086808052.html

http://www.edgeofexistence.org/edgeblog/?p=793

Article written by Gabriela Adina Moroșanu and translated by Mihail Andreas Mitoșeriu

Insula Crăciunului sau Christmas Island este un teritoriu al Australiei, situat în sudul Oceanului Indian. Cu o populație de aproximativ 2000 locuitori, ce aparțin în majoritate rasei austroneziene, insula se bucură de un nume unic datorită faptului că a fost descoperită  în ziua de Crăciun. Pe scurt, căpitanul englez al vasului Royal Mary al flotei engleze din Estul Indiei, pe nume William Mynors, a găsit insula din întâmplare în ziua de 25 Decembrie 1643.

Foto 1

Localizată la  10°30′ lat. S și 105°40′ long. E și la o distanță de 2600 km de NV față de orașul Perth din Australia, insula (foto 1) are o suprafață de 135 kmp și reprezintă vârful emers al unui munte submarin care are peste 4200 m altitudine măsurat de la fundul oceanului. Muntele este de origine vulcanică, dar prezintă pe unele laturi formațiuni calcaroase datorită recifilor corali acumulați în ultimele ere geologice și intersectând calcarele mai vechi oligocene. Datorită plasării latitudinale, insula are o vegetație de pădure tropicală, iar recifii de corali abundă pe țărmurile abrupte ale sale (foto 2).

Foto 2

Dezvoltarea acestora a fost favorizată și de climatul intertropical blând al insulei, caracterizat prin foarte mici variații termice de la o lună la alta și cu amplitudini interlunare de doar 6 grade (28 ^oC media maximelor din Aprilie, cea mai călduroasă lună, respectiv 22 ^oC media minimelor lunare corespunzătoare lunii August).  Musonii aduc în semestrul ploios precipitații lunare de peste 200 mm, fără să aibă o anumită frecvență la anumite ore. Pot să apară ocazional chiar și cicloni tropicali, aducând cu ei vânturi puternice, ploaie și valuri foarte înalte.

La început, insula a fost reprezentată pe hărțile de navigație britanice și olandeze întocmite în secolul al XVII-lea, sub coordonarea cartografului olandez Pieter Goos. Prima încercare de a explora insula a fost realizată în anul 1857, de echipajul navei ”Ametistul”. Deși au încercat să ajungă la cea mai înaltă cotă a insulei, dar vârfurile păreau inaccesibile. Abia între 1872 și 1876, prin aportul naturalistului Dr. John Murray, expediția ”Challenger” și-a atins scopul de a explora științific insula. Peste 10 ani,  capitala a fost stabilită la Flying Fish Cove, denumire acordată de către Căpitanul John Maclear al vasului Flying Fish, care descoperise în 1887 un golf al insulei, unde viețuiau o floră și faună impresionante. Anul următor, o echipă de naturaliști la bordul vasului Egeria au început căutările după probe biologice și au strâns exemplare de plante și minerale demne de o colecție. Printre rocile colectate se numără și o serie de fosfați puri care au fost analizați la microscop timp de câteva luni și datorită cărora englezii au hotărât că insula merită să fie anexată Coroanei Britanice.

Ceea ce ne poate interesa din punctul de vedere al protecției mediului este gradul său înalt de izolare, care a dus la concentrarea unor specii de floră și faună pe cât de interesante, pe atât de endemice și de interes științific. Naturaliștii care au cercetat insula în ultima perioadă au făcut și demersurile necesare pentru conservarea juridică a insulei, astfel că, actualmente, nu mai puțin de 63% din suprafața insulei se află sub protecție integrală a unui parc național. Cele mai importante specii incluse pe lista de conservare sunt cele aparținând pădurii virgine musonice, întrucât insula se află în calea musonului timp de 6 luni pe an, mai precis între lunile Noiembrie și Mai. Păsările, care au suferit de pe urma diferențierii și speciației prin vicariere, s-au adaptat mediului prin bioritmul propriu, dar și prin hrana procesată și transformată de sistemul lor digestiv în fosfați de tipul guano-ului, foarte apreciat pe piața extractivă internațională.

Insula Crăciunului nu a fost locuită până în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, în acest fel permițându-se multor specii să evolueze fără intervenție antropică.

Flora

Pădurea tropicală semperviriscentă crește în solurile adânci și încărcate de oxizi ale insulei. Există 25 de specii de arbori de esență tare, acompaniate de alte zeci de specii de orhidee, ferigi și arbuști. Dintre cele 135 de specii de plante, cel puțin 18 specii sunt unice în lume (foto 3), cum ar fi arborii  Arenga listeri, Pandanus elatus sau orhideea Brachypeza archytas. În ciuda izolării, flora insulei este în mare pericol din cauza extinderii spațiilor pentru exploatarea fosfaților, soldată cu tăierea a zeci de hectare de pădure până acum.

Fauna

Pe insulă există o faună și mai diversă decât flora, dar totodată și mai supusă protecției. Șobolanii sunt reprezentați de două specii care își au centrul biogenetic chiar pe insulă, și anume șoarecele lui Maclear și șobolanul Bulldog (foto 4), dar din păcate sunt în pericol de dispariție de când insula a început să fie populată.

Păsările de mare sunt o destinație de neratat a privirii pentru turiști și cercetători. Datorită avifaunei endemice, concretizată prin cinci specii și cinci subspecii de păsări, dar și a unor numeroase exemplare de păsări din alte cinci specii de păsări, insula a atras de multe ori proiecte de conservare prin programele BirdLife International. Aceasta include Pasărea Booby Maro (foto 5), Sturzul de Crăciun și Porumbelul Imperial, la care se adaugă alte 86 de specii de păsări migratoare înregistrate ca vizitatori ai insulei.

Foto 5

Nu în ultimul rând, zecile de milioane de crabi roșii (Gecarcoidea natalis) sunt ”locuitorii” cei mai ocrotiți ai insulei (foto 6). Aceștia formează o populație cheie în circuitul biologic, întrucât reciclează nutrienți și mențin structura biochimică a pădurii tropicale. Nu mai puțin de 20 de specii terestre și adaptate ciclului mareic au fost identificate și descrise de naturaliști. Crabii de gumă, cunoscuți și sub numele de ”Crabii de Cocos” sunt cei mai abundenți.

Foto 6

Larvele de crabi roșii sunt depuse în mâlul de pe țărmurile udate de două ori pe zi de flux. Pendularea lor între ocean și uscat este vitală pentru ciclul lor biologic. Mai mult, anual se înregistrează migrația a peste 100 milioane de crabi, în general în luna noiembrie, aceștia sincronizându-se începutului sezonului musonic și a fazelor lunii pe cer. Odată ajunși în ocean, femelele eliberează embrionii, unde pot supraviețui timp de mai multe zeci de zile, până ajung la dezvoltarea proximă pentru a porni călătoria spre uscat. Cum începusem să explic mai sus, în timp ce ploile musonice oferă condițiile preliminare pentru ca ”marșul crabilor” (foto 7) să debuteze, migrația acestora este și strâns legată de fazele lunii. Astfel, ouăle sunt depuse de femele exact în timpul ascensiunii apelor mării la flux la ultimul pătrar.

Foto 7

Migrația are și ea o planificare riguroasă, astfel că primii care trec granița dintre mare și uscat sunt masculii, urmați îndeaproape de femele. Când ajung la loc sigur, la liziera pădurii, masculii sapă adăposturi subterane și se întorc pentru ultima oară în mare pentru a lua ”o gură de apă sărată”. Migrația crabilor este vizibilă la tot pasul pe insulă, aceștia invadând șoselele, plajele, grădinile oamenilor și chiar scoarțele celor mai viguroși copaci. Pentru a evita accidentele rutiere, sau pur și simplu pentru a asigura o cale de pasaj sigură a crabilor, fără a importuna activitățile omenești, rangerii Parcului Național Christmas Island și unii locuitori au lucrat cot la cot la construirea unor paravane de-a lungul străzilor menite să delimiteze spațiul de circulație al crabilor de carosabil (foto 8).

Foto 8

Această măsură nu a fost, însă, îndeajuns de bună, deoarece crabii au învățat să escaladeze paravanele și aproape în fiecare zi se înregistrau accidente în care victimele automobilelor erau de această dată…crabii (foto 9).

Foto 9

Nedorind să se dea bătuți, locuitorii insulei au decis construirea unor pasarele pe sub străzi, pe unde crabii să treacă în siguranță de la un habitat fragmentat la altul (foto 8). De această dată roadele muncii au apărut, demonstrând că și crabii sunt ființe inteligente și capabile să se adapteze noilor cerințe ale mediului. Din păcate, a mai rămas o problemă nerezolvată, o problemă care apasă nu numai asupra crabilor, dar și asupra altor specii faunistice și chiar floristice, și anume exploatarea intensivă din ultimii ani a fosfaților, care a presupus antropizarea unei mari părți a insulei.

Foto 8

Și, încheind într-un ton mai vesel, cu ocazia acestui Crăciun care pe la noi ”s-a soldat” fie cu inversiuni termice neașteptate, fie cu chiciură și ceață, fie cu raze arzătoare de soare la cota 2000, a rămas să mai amintim de modul cum pe insula Christmas celebrează locuitorii și turiștii Crăciunul…făcând scooba diving, fotografiind în apa cristalină peștii multicolori sau madreporarii, precursorii recifelor de corali, delfinii și steluțele de mare (Foto 10 și 11).

Foto 10 și 11

Acestea fiind spuse, vă urăm tuturor, indiferent unde vă aflați, indiferent de vreme, de peisaj, de fauna și flora din apropiere, un Crăciun luminos și fericit de la bordul vasului de croazieră imaginar ce tocmai ne-a dus cu gândul la Galapagosul Oceanului Indian, Christmas Island!

Referințe:

***, Climate statistics for Christmas Island. Bureau of Meteorology. Retrieved 21 September 2011.

http://en.wikipedia.org/wiki/Christmas_Island

http://www.parksaustralia.gov.au/christmas/index.html

http://www.parksaustralia.gov.au/christmas/people-place/red-crabs.html#sthash.oV6tnsML.dpuf

http://www.bom.gov.au/climate/maps/

http://www.theage.com.au/news/national/mining-threat-to-islands-rainforest/2005/12/09/1134086808052.html

http://www.edgeofexistence.org/edgeblog/?p=793

Specialiştii au în vedere mai multe caracteristici specifice: în primul rând, izolarea continentului, stabilitatea să tectonica, precum şi caracteristicile unice ale climatului. Astfel, continentul se afla în Oceanul Pacific, iar cea mai apropiată insula mai importantă se găseşte la 150 km distanţă (Noua Guinee). Din punct de vedere geologic, Australia este localizată în mijlocul plăcii tectoice australiene, ceea ce face că regiunea să fie mai stabilă. Climatul continentului este puternic influenţat de fenomenul El Niño, care determină prezenţa unor lungi perioade secetoase. Deşerturile (sunt 10, dintre care cele mai importante sunt Victoria, Tanami, Gibson şi Marele Deşert Nisipos) se suprapun peste o parte importantă a teritoriului: 1371000 km pătraţi sau 18% din suprafaţă. Însă peste 70% din teritoriu este clasificat ca arid sau semi-arid, ceea ce pune Australia pe locul 2 în topul celor mai uscate continente, după Antarctica.

În general, când vorbim despre fauna Australiei ne gândim automat la canguri – ceea ce este nepotrivit, având în vedere uriaşă biodiversitate existenta aici. Dovada este şi faptul că, anual, oamenii de ştiinţă descoperă numeroase specii. Ultima experienţa de acest gen a avut loc în iulie 2013, când oamenii de ştiinţă au aflat că diversitatea şerpilor australieni a fost extrem de subestimata şi că ar exista între 29 şi 35 de specii în plus faţă de cele 27 oficial recunoscute. Tot în iunie 2013 a fost descoperit pe Muntele Kaputar un limax roz…fosforescent, având o lungime de 20 cm, unic în lume. Dar aceste descoperiri interesante nu se limitează la uscat: în 2011, a fost descoperită o nouă specie de delfini în largul coastei Melbourne: delfinul Burrunan. 

Însă fauna „obişnuită” a Australiei impresionează la fel de mult. Continentul este cunoscut şi recunoscut pentru numărul important de monotreme şi marsupiale ce trăiesc aici. Două din cele 5 specii existente de monotreme – echidna şi ornitorincul – trăiesc în Australia. Cât despre marsupiale, continentul deţine recordul cu privire la numărul şi varietatea lor. Marsupialele carnivore includeau Tigrul Tasmanian, al cărui ultim reprezentant a murit în captivitate în 1936, precum şi Diavolul Tasmanian – care a devenit extinct pe continent acum cca 600 ani şi se găseşte în prezent doar în Tasmania. Oposumul, cangurul şi koala reprezintă poate cele mai cunoscute marsupiale australiene.

Continentul adăposteşte, însă, şi alte animale tipice : mamiferele placentale sunt mai puţin reprezentative şi mult mai recente decât marsupialele şi monotremele. Rozătoarele terestre şi liliecii (dintre care două genuri endemice) au apărut acum cca 15 milioane de ani, migrând, cel mai probabil, din Asia. Primul animal introdus de către om a fost câinele Dingo, acum cca 5000 de ani. Coloniştii şi-au adus animale pentru vânătoare, pentru companie ori hrana (vulpi, iepuri, diverse specii de ungulate, porci, pisici, cămile), care şi-au creat cu timpul populaţii sălbatice (sălbăticite). 

Ecosistemul australian a fost complet bulversat în momentul în care a început colonizarea continentului. Speciile străine au avut un efect devastator asupra echilibrului ecologic. Introducerea de animale precum iepuri, vite sau cai a determinat apariţia unui dezechilibru, întrucât acestea au intrat în competiţie cu ierbivorele native, făcând ca populaţiile acestora să atingă valori critice. Iepurii, în particular, aduşi de către primii colonişti, au produs un dezastru de neimaginat pentru acest continent. Utilizarea mixomatozei şi campaniile de vânătoare au ţinut sub control proliferarea acestor rozătoare,  al căror număr a depăşit în anumite ocazii 200 de milioane. Astăzi, o problemă similară este pusă de dromaderii de Afghanistan, care pun probleme în zonele deşertice şi semideşertice din centrul Australiei.

Australia deţine un veritabil record în ceea ce priveşte gradul de extincţie a mamiferelor: 50% dintre mamiferele care au dispărut la nivel global în ultimii 200 de ani trăiau aici.

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. 

Surse foto: 1, 2, 3, 4, 5. 

Marea Bariera de Corali este considerata a fi cea mai mare structura coraligena la nivel global. Ca si orientare geografica, aceasta este localizata in Marea Coralilor, la nord-est de Australia, in dreptul statului Queensland, desfasurandu-se paralel cu linia de tarm. Are o lungime de peste 2300 de kilometri, iar aceasta pare a urma conturul placii continentale.

Marea Bariera de Corali este una din cele 7 Minuni naturale ale lumii si face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO inca din anul 1981. Se inscrie in categoria ariilor protejate, cu o istorie de aproximativ 6000-8000 de ani vechime.

Totodata, Parcul Marin “Marea Bariera de Corali” este si cel mai intins si cel mai mare sanctuar de viata din lume, infiintat in anul 1975. Este un ecosistem acvatic complex, foarte colorat si populat, ce se mandreste cu un nivel crescut al biodiversitatii. Cuprinde peste 3000 de recife si peste 300 de insule, si este caminul a numeroase specii de corali, cu un numar de 400 de specii, peste 1500 de specii de pesti tropicali, 5000 de specii de moluste, 125 de specii de rechini, delfini, 30 de specii de balene, si nu in cele din urma broaste testoase, dintre care 6 specii aflandu-se in pericol si prezentand un statut special de protectie. Superba lume marina, aceasta arie naturala protejata, a fost desemnata cea mai mare structura vie de pe Pamant, formata dintr-o multitudine de organisme, uneori acestea atingand marimi de doar cativa centrimetri.. Aceste structuri coraligene sunt foarte importante pentru starea de echilibru a oceanelor, fiind foarte sensibile la factorii perturbatori cauzati de efectele poluarii. Vorbind la nivel de plan terestru, este asociat din punct de vedere al biodiversitatii si functiilor indeplinite de acestea, cu padurile tropicale umede, ce reprezinta “plamanii Terrei”. Aceste recife coraligene se dezvolta in apele marilor tropicale calde, in ape limpezi, cristaline, de mica adancime, patrunderea luminii fiind vitala pentru dezvoltarea acestora. Apa marii trebuie sa fie curata si sa prezinte o temperatura constanta. Spre surprinderea noastra, coralul nu este o planta marina, ci un animalut cu corpul moale. Reprezinta un nevertebrat ce apartine Celenteratelor. Este o colonie de polipi, cu corpul moale, uniti intre ei prin canale calcaroase. Scheletul calcaros al coralului este format din carbonat de calciu. Recifele de corali sunt constituiti din aflorimente de corali, formate din mai multe schelete ale mai multor generatii de corali (corali morti), care prezinta deasupra un invelis viu din polipi de corali. Coralii se dezvolta intr-o armonioasa relatie de simbioza cu algele unicelulare care traiesc lipite de corpurile lor. Astfel, algele sunt ocrotite de corali, extragandu-si nutrientii din lichidele corporale ale acestuia. Produc hrana prin folosirea luminii soarelui, o parte din aceasta fiind absorbita de catre coral. Mai important este faptul ca algele ajuta si permit coralului sa transforme sarurile de calciu din apa marii in carbonat de calciu pentru a-si forma scheletul. Daca algele nu ar exista in aceasta legatura cu coralul, atunci acestia nu ar mai putea forma recife, si ar fi doar niste simple anemone de mare care ar trai in colonii. “ Marea Bariera de Corali” este un laborator viu in sine, cu o biodiversitate extraordinara, ceea ce face din aceasta o populara destinatie turistica cu peste doua milioane de vizitatori anual. Reprezentand in acest sens habitate sensibile si fragile, pentru realizarea unui management durabil si  de protectie a fost impusa practicarea ecoturismului. Cei care doresc sa practice activitati precum scuba diving si sa admire frumoasa lume a coralilor, au nevoie de eliberarea unor permise speciale pentru a efectua excursiile de rigoare.

Din pacate, acest minunat sanctuar marin este afectat din ce in ce mai mult de o serie de factori, a caror natura este de provenienta antropica, creata de lumea noastra moderna. Recifele coraligene sunt supuse unor conditii de presiune, care imping ecosistemul pana la limita si capacitatea acestuia de a suporta schimbarile produse. Sanatatea sistemului coraligen este amenintata de schimbarile climatice, de incalzirea globala ce se manifesta prin cresterea temperaturii oceanului si nivelului acestuia, este amenintata de poluare si de aparitia unor specii invazive daunatoare. Astfel, mediul oceanic se confrunta in mod direct cu actiunile specifice antropice mediului continental. Mediul oceanic este o importanta sursa de inmagazinare, asa numita “cuveta de inmagazinare” a dioxidului de carbon din atmosfera. Cresterea concentratiei  gazelor cu efect de sera in atmosfera, in principal a dioxidului de carbon( produs de catre folosirea combustibilior fosili in activitatile zilnice ale prezentului), determina consecinte importante la nivelul mediului oceanic, prin cresterea concentratiei dioxidului de carbon absorbit de catre  acvatoriu. In acest mod, are loc o crestere a aciditatii apei oceanului, care produce acel efect de “albire a coralilor”, – coral bleaching -,  efect  ce determina degradarea si moartea recifului de corali. Astfel, sistemul coraligen este impins dincolo de limita de toleranta. Cu cat oceanul devine mai acid, cu atat mai greu isi realizeaza scheletul din carbonat de calciu, deoarece acesta se poate dizolva si nu mai are capacitatea necesara de a se dezvolta. Frecvent, apar locuri triste, pustii, dezolante, “cimitirele de corali”, a caror viata colorata si populata de numeroase specii acvatice a incetat.

Situatia este grea si incerta, ”pericolul de colaps” putandu-se produce in orice moment. Coralii isi revin greu dupa asemenea lovituri. Efectele schimbarilor climatice se resimt si prin manifestarea cresterii frecventei furtunilor si inundatiilor din mediul continental. De asemenea, poluarea este prezenta prin cresteri ale concentratiilor de fosfor si azot ce provin din activitatile agricole, intreprinse in fermele aflate in imediata apropiere a zonei de coasta australiene. Aceste dereglari sunt determinate de aportul de sedimente si substante toxice, care produc schimbari la nivelul componentei lanturilor de hrana, cu o scadere importanta a fitoplanctonului. S-a demonstrat legatura directa dintre concentratia crescuta de fosfor si azot ce provine din ingrasamintele chimice utilizate in activitatile agricole de pe coasta si modificarea genetica a aricilor de mare – aparitia unor arici de mare gigant, care matura si distrug in calea lor recife intregi de corali, lasand in urma locuri fara viata. Prin urmare, aceste laboratoare vii, de o importanta majora, ii ajuta pe oamenii de stiinta sa inteleaga si sa descifreze mai bine necesarele raspunsuri cu privire la incalzirea globala, de care avem mare nevoie.

Marea Bariera de Corali poate fi considerata “o cheie a supravieturii globale”. O lume tacuta, dar care freamata de viata. Un plaman al mediului marin. Un sanctuar de viata ce asteapta sa fie venerat si de catre alte generatii viitoare cu “suflet albastru”.

Articol realizat de Cristiana Călinescu