Thus, “Belgica” entered history as the first ship to penetrate the Antarctic ice and spend more than one year there. Further historical information on the discovery of the Antarctic realms can be found here. Also, it is worth reading about the attempts made by explorers in their quest to conquer this land, and the stories that emerged in relation with some of these places.
From the end of the 19th century and the beginning of the 20th right up to our times, this part of the Globe has been studied by scientists from all fields of science, and numerous research stations have been set up, some permanent and others temporary, which host between 1000 people during winter and 5000 in the summer months.

In the “Land of the eternal ice”, as this continent is sometimes named (though the word “eternal” is called into question nowadays), temperatures can plummet to -89 degrees Celsius (as measured at the Russian station “Vostok” on July 21st 1983) and 98% of its surface is blanketed by a layer of ice with a thickness of at least 1.6 kilometres. Therefore, what kind of lakes are we talking about?
With the help of satellites, radars and infra-red imagery, it was possible to discover under the ice cap a number of lakes and subterranean hydrographic networks. Today, in Russian, American and British laboratories, scientists prepare the necessary equipment for exploring the Antarctic through new projects. The mysterious depths of the ice cap will be investigated, together with the ice rivers that flow among 350 isolated freshwater lakes.
Vostok Lake, discovered in 1970 by airborne radars, is by far the largest sub-glacial lake found so far. Its name comes from the Russian station created in 1956. Russian scientists were the first ones capable of drilling down to a depth of 3.769 metres, in a mission that stared more than ten years ago. In 1993, British specialists from university College London managed to map the lake, by means of data provided by radars. Located almost four kilometres below the frozen Antarctic surface, this lake has a length of 250 kilometres and a width of 50 kilometres. In May 2005, an island was identified in its middle region.

It the water samples that were collected, the Russian researchers hope to find new micro-organisms, unknown to science, and clues about the evolution of life in this part of the world.
These organisms have spent a very long time without coming into contact with the atmosphere, devoid of sunlight, declared Valeri Lukin, the project’s leader, who works at the Russian’s Federation Institute for Arctic and Antarctic Studies. But there are voices saying that the microbes collected so far seem to come from the drilling equipment rather than from the lake itself.
Another sub-glacial lake that has enjoyed the attention of scientists is Lake Whillans. Recently, a team of American researchers managed to reach the lake’s surface, according to the BBC. It is to be found 800 metres below the ice cap, in the western part of the Antarctic, and covers an area of 60 square metres. Scientists claimed that the sensors of the drilling installation detected a change in pressure, signalling that the lake’s surface had been reached. Next, a video camera was sent in to verify the discovery. By using a hot water drill, they dug a hole 30 centimetres wide in the ice above the lake. After that, a number of instruments were lowered into the water in order to collect samples and sensors were used to measure the lake’s properties and characteristics.
Some samples were studied on the spot, inside temporary labs located on the ice around the drilling site, whereas others will be sent to participating universities for a more detailed analysis.
It could be the first proof of life from a sub-glacial lake in the Antarctic, declared journalist Douglas Fox for The Crux, as quoted by NBC News.

Until now, more than 300 large water bodies have been identified underneath the Antarctic. The reasons why this water stays liquid are geothermal heat and pressure.

Scientists want to study the sub-glacial hydrological systems of the Antarctic Continent, because liquid water under the ice layer affects the continent’s movement (for example, ice above Whillans Lake moves almost 300 metres per year), and such knowledge could be very useful when creating forecasts and estimations of global warming.
2011 marked the beginning of a new adventure in the American project, this time at Ellsworth, in Western Antarctica, where another “invisible lake” is to be found, a reservoir 10 kilometres long and 3 kilometres wide, beneath 3.5 kilometres of ice. The drilling will not involve aggressive chemical mixtures, but only warm water, filtered and sterilized by ultra-violet radiation. Then, pressure sensors, a camera and a robot for collecting sediments will be inserted in the tunnel. Everything will be perfectly sterilized in advance, so as not to contaminate the potential underwater lifeforms. Experts believe the lake has been “disconnected” from the outside world for a sufficiently long time that its microbial life has evolved independently.
Everything must be done as cleanly as possible, as sterile as possible. We do not want to contaminate this pristine environment, and if we will not keep our experiment sterile, we will end up analysing what we brought down with us from the surface, and that would, of course, be useless, said Martin Siegert, a scientist working on the project.
Massive, but delicate, that is how chief engineer Andy Tait describes the operation.
The water of Ellsworth Lake is kept liquid by heat seeping from the earth’s depths. The lake was mapped using radars and seismic tests, and on this occasion, it was noted that its bottom is soft, which led researchers to assume that the bottom is covered by a thick layer of sediments.
Lake Vida of Antarctica has characteristics that, at first sight, would make it inhospitable to life: its waters are seven times saltier than the Ocean, its temperature is thirteen degrees Celsius below freezing and its depths are pitch-black. And still, after penetrating twenty metres of ice, scientists were surprised to discover that it was teeming with life, reports descopera.ro.
Its life forms are represented by bacteria, and their discovery fuels hopes that someday, life will be found on planets such as Mars or on natural satellites like Europa, Jupiter’s moon.
What happened at Lake Vida, explained scientists from Illinois University and Desert Research Institute of Reno – USA, could happen with lakes on other celestial bodies, when temperatures are low enough to allow the formation of thick ice caps.
Bacteria from Lake Vida, brought to the surface by drilling at depths of 27 metres, belong to species previously unknown to science. These creatures probably survive by metabolising large amounts of hydrogen and nitrogen oxides that are found in the lake’s salty and oxygen-deprived waters.
Scientists have been puzzled by the large quantities of hydrogen, nitrogen oxides and carbon discovered in Lake Vida, and presume that these substances may have been formed by reactions between salts and chemical compound rich in nitrogen that exist in surrounding rocks. More information can be found here and here.
Over time, oxygen-deprived bacteria have adapted to use these substances for energy production. It is believed that the lake’s unusual conditions played an essential role in the evolution its life-forms’ diversity and characteristics.
Scientists now try to find out more, by cultivating some of these bacteria in laboratory conditions. Thus, they hope to better understand the physical and chemical limits these creatures can withstand.

Antarctica remains a land of many unknowns for science, and the results of these resent investigations could alter our theories about the Earth’s history.

Sources:
http://adevarul.ro/news/societate/emil-racovita-roman-polul-sud-1_50ac24847c42d5a663853fe7/index.html

http://www.roxy-world.ro/antarctica_istorie.php

http://www.tribuna.ro/stiri/descopera-lumea/antarctica-un-continent-cu-1000-de-locuitori-si-89-grade-celsius-72298.html

http://salveazamonumentul.blogspot.ch/2012/05/amundsen-si-scott-in-lupta-pentru-polul.html

http://www.revistamagazin.ro

http://www.gandul.info/magazin/descoperire-importanta-la-800-de-metri-sub-patura-de-gheata-a-antarcticii-10526795utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+GandulMagazin+%28Gandul_Magazin%29

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/lacul-misterios-antarctica-1_50aeb6307c42d5a6639f6dea/index.html

http://www.scienceworld.ro/stiri/lacul-vostok-capsula-timpului-din-antarctica-11695.html

http://www.roxy-world.ro/antarctica_stiri.php

http://www.ziare.com/articole/forme+viata+lac+antarctica

http://totb.ro/a-inceput-cautarea-vietii-in-lacul-ascuns-sub-antarctica/

http://www.publika.md/surpriza-ce-au-descoperit-cercetatorii-intr-un-lac-acoperit-de-gheata-antarcticii_1144951.html

http://www.scientia.ro/blogul-catalina-oana-curceanu/4391-bacteriile-din-antarctica-si-viata-extraterestra.html

Photo sources:
http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/lacul-misterios-antarctica-1_50aeb6307c42d5a6639f6dea/index.html

http://www.scienceworld.ro/pictures/2012/02/13/186.jpg

http://www.roxy-world.ro/Images/antarctic_map.jpg

http://i0.wp.com/www.rfmromania.ro/wp-content/uploads/2013/01/virus-news.jpeg

http://totb.ro/a-inceput-cautarea-vietii-in-lacul-ascuns-sub-antarctica/

http://www.stiintasitehnica.com/

http://www.credinta-adevarata.ro/2013/01/30/americanii-au-forat-800-de-metri-sub-gheata-antarcticii-proiectul-ar-putea-dezvalui-noi-indicii-despre-viata-extraterestra/

Article written by Răzvan Spiridon and translated by Mihail Mitoșeriu.

Miercurea aceasta a fost importantă nu numai pentru mediul înconjurător din România, dar chiar și la nivel internațional, câteva țări, precum Australia, Franța, Statele Unite ale Americii, sprijinite de Uniunea Europeană, s-au reunit pentru a cere Rusiei să accepte crearea de sanctuare marine mari din Antarctica. Statele membre convenției privind conservarea vieții sălbatice și a vieții marine din Antarctica (CCAMLR) – Foto 1 - urmează să se întâlnească săptămâna viitoare pentru a ajunge la un acord cu Rusia, după ce aceasta a refuzat în nenumărate rânduri să legifereze în favoarea extinderii ariilor protejate din apele ce înconjoară Antarctica.

Antarctica (etimologie – ”antarktikos” gr.= opusul nordului) este regiunea polară din emisfera sudică ce cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice din oceanele limitrofe. Este situată aproape în întregime la sud de cercul polar antarctic și este înconjurată de Oceanul Antarctic sau Oceanul de Sud. Având 14,0 milioane de km², este al cincilea continent ca suprafață, după Asia, Africa, America de Nord și America de Sud. Aproximativ 98 % din suprafața Antarcticii este acoperită de o pătură de gheață cu grosimea medie de 1,6 km.

Pe continent – Foto 2, nu există nicio rezidență umană permanentă, dar între 1.000 și 5.000 de oameni de știință locuiesc la stațiile de cercetare. Numai plantele și animalele adaptate la rece supraviețuiesc acolo, dintre care pinguinii, pinipedele și nematodele sunt cele mai cunoscuți reprezentanți, iar dintre plantele marine, o serie de specii de alge populează apele din jurul continentului. 

Cel mai important document legislativ ce caracterizează starea mediului din Antarctica este Tratatul Antarctic din 1959 semnat inițial de 12 țări, până în prezent semnând tratatul încă 34  de țări. Tratatul interzice activități militare și mineritul de minerale, susține cercetările științifice și protejează ecozona continentului. O arie protejată din Antarctica, oricum și oricând ar fi aceasta instituită, trebuie să respecte litera acestui tratat. Până în prezent, au fost concepute 3 tipuri de arii protejate  (Foto 3):

• Arii strict protejate (Antarctic Specially Protected Area – ASPA) ce aplică principiile Înțelegerii privind măsurile în favoarea conservării faunei și florei antarctice (1964) și Anexa V la Protocolul de Mediu, semnat în 2002
• Monumente de sit istoric (Historic Site or Monument – HSM)
• Arii strict manageriate (Antarctic Specially Managed Area – ASMA), aflate tot sub Anexa V a Protocolului de Mediu (2002).

Pentru mai multe informații, puteți accesa baza de date a CCAMLR la link-ul http://www.ats.aq/devPH/apa/ep_protected.aspx. Baza de date conține textele planurilor de management pentru ariile de protecție specială din Antarctica și zonele special manageriate, statutul lor juridic, locația în continentul Antarctica și un scurt rezumat al scopului de desemnare. Baza de date conține, de asemenea, informații referitoare la lista și localizarea siturilor istorice și monumentelor din Antarctica.

Printre țările care ar putea fi interesate din punct de vedere al proximității față de continentul antarctic, numai Australia și Noua Zeelandă s-au anunțat voitoare a decide alături de țările nordice mai sus menționate pentru protecția apelor din zona Mării Ross, situată în Antarctica orientală. Această inițiativă a apărut în urma punerii în comun a ideii pentru crearea de arii protejate în conformitate cu viziunea exprimată de către toate națiunile la Forumul Mondial privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg în 2002 și Conferința de la Rio din 2012. CCAMLR este o organizație creată în 1982 pentru a gestiona resursele marine din Antarctica și în prezent este formată din 24 de membri. Scopul primordial al instituirii unui regim de protecție în această parte a globului ar putea părea superfluu, din moment ce dincolo de Cercul Polar de Sud nu se mai întâlnesc așezări permanente care să pună în pericol mediul înconjurător. Cu toate acestea, viața marină din apele Antarcticii a fost pusă deseori la încercare de către navele de pescuit trimise de marile puteri cu drepturi în această zonă până în punctul în care o serie de specii au ajuns pe cale de dispariție. Se impune astfel o protecție sporită și o limitare a activităților de pescuit. Propunerea pentru declararea apelor Mării Ross arii protejate marine de interes global a fost discutată încă din luna iulie, la o întâlnire în Germania, dar nu s-a ajuns la nici un acord deoarece, potrivit ONG-urilor, opoziția rusă susținută de Ucraina, a considerat că restricțiile privind industria pescuitului sunt prea scumpe.
Viitoarea arie protejată propusă de Statele Unite și Noua Zeelandă are o suprafață de aprx. 2 milioane km² și reprezintă un areal dublu față de cel protejat în prezent. Un alt proiect, condus de Franța, Australia și Germania, ce însemna crearea a șapte arii protejate marine de pe partea de nord a Antarcticii a fost, de asemenea, respins.
Apele din Oceanul de Sud sunt ecosisteme unice conservate în mare măsură împotriva activităților umane de pescuit.  
“Propunerile de zone marine protejate prezentate la Convenție se bazează pe cele mai bune rezultate științifice și, de asemenea, ele oferă un laborator unic pentru cercetarea marină și vor avea un efect pozitiv și de durată asupra conservării oceanului, inclusiv utilizarea durabilă a resurselor piscicole“, au subliniat țările în comunicatul lor de presă în urma dezbaterii.
Țările membre CCAMLR se întâlnesc din nou miercurea viitoare la Hobart, Tasmania, pentru continuarea negocierilor.  

Comisia pentru conservarea vieții sălbatice și a vieții marine din Antarctica (CCAMLR) va avea în vedere adoptarea de două zone marine protejate (ZMP) în Oceanul de Sud. Există două propuneri în fața Comisiei – o propunere pentru un sistem reprezentativ de arii protejate marine din Antarctica de Est invocate de Australia, Franța și Uniunea Europeană și o propunere pentru Marea Ross – (Foto deapta jos), aparținând Noii Zeelande și Statelor Unite. Ambele propuneri vor fi luate în considerare de către Comisie în cadrul reuniunii sale anuale din Hobart în octombrie 2013.
Propunerea asupra Antarcticii de Est ar duce la conservarea zonelor reprezentative ale biodiversității în latitudini mari din sectorul indian al Oceanului de Sud. Zonele conțin specii de floră de adâncime diferită, care au roluri importante pentru ecosistemul marin, cum ar fi  alimentarea zonelor populate de mamifere marine, pinguini și alte păsări. Ariile de protecție marină propuse ar oferi, de asemenea, zone de referință pentru înțelegerea efectelor pescuitului, precum și consecințele schimbărilor climatice asupra ecosistemului Antarcticii.
Există multe regiuni biogeografice diferite, în Oceanul de Sud și noile arii de protecție marină; dacă vor fi acceptate, vor juca un rol esențial în conservarea de porțiuni reprezentative din fiecare dintre acestea.
Propunerea privind ariile din estul Antarcticii recomandă șapte domenii de declarare ca arii de protecție marină, fiecare cu valori biogeografice distincte. Aceasta prevede planuri complexe de management, cercetare și monitorizare pentru gestionarea pescuitului.

Referințe:

1. http://www.tv5.org/cms/chaine-francophone/info/p-1911-Creations-de-zones-protegees-en-Antarctique-appel-a-la-Russie.htm?&rub=20&xml=newsmlmmd.urn.newsml.afp.com.20131016.26a35335.07af.46c8.9610.8319cf9b7209.xml
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Antarctica
3. http://en.wikipedia.org/wiki/Antarctic_Protected_Area
4. http://www.antarctica.gov.au/law-and-treaty/ccamlr/marine-protected-areas
5. http://www.antarctica.ac.uk/about_antarctica/environment/special_areas/protected_areas.php

Daca va intrebati ce anume a dus la disparitia pasarilor cu frac din emisfera nordica, se intrezaresc mai multe ipoteze. In urma cu 500 de ani, ”Marele pinguin nordic”, cunoscut in randul oamenilor de stiinta drept ”Alca uriasa” numara milioane de exemplare, insa vanarea lor necontrolata pentru oua, pene, carne si grasime de catre navigatori a avut ca efect diminuarea din ce in ce mai drastica a numarului lor, pana cand, in 1840, singura dovada a existentei unei intregi specii de pinguini in emisfera nordica o mai facea doar un singur cuplu, care nu a putut mentine specia la nord de linia Ecuatorului. Din nou omul, in credinta lui naiva ca detine controlul a tot ce misca si creste, s-a inselat si a reusit prin nenumarate acte de nesabuinta la adresa celor mai frumoase pasari marine, sa le conduca spre inevitabila epuizare. Astazi, pinguinii traiesc doar in emisfera sudica, iar in Antarctica ei sunt cele mai reprezentative vietuitoare.  Cu toate acestea, in ciuda izolarii continentului, declarat ”Patrimoniu comun al umanitatii”, in viitor multe specii de referinta ale pinguinului antarctic ar putea sa dispara, daca tendinta temperaturilor medii globale este in crestere, ca in ultimele doua decenii, in care unele colonii de pinguini imperiali si-au injumatatit efectivele, in timp ce pinguinii Adelie si le-au redus cu 66%.

Conservati doar in stare fosila, pinguinii Alca erau pasari de mare de dimensiuni medii, cu o inaltime de 75 cm si cu o greutate ce nu depasea 10 kg. Castigatori net la maratonul disparitiilor enigmatice, pinguinii, al caror adversar in lupta pentru existenta este lupul-de-mare, o foca feroce, au disparut fara urma din emisfera nordica din cauza oamenilor, care fie ii vanau intentionat, fie ii prindeau in navoade in timpul pescuitului. Desi in zilele noastre vanatul nu mai constituie un pericol, oamenii fiind constienti de importanta pinguinilor pentru ecosistem, multi reprezentanti ai speciilor antarctice isi gasesc inca sfarsitul in ochiurile ”generoase” ale plaselor pescarilor, sau in pungile de plastic ce plutesc in apele oceanului mii de kilometri, aruncate de pe vasele de croaziera de turistii nepasatori.  

Semnalul de alarma a fost tras inca din secolul trecut de catre biologi de renume mondial, dar lumea stiintifica a devenit cu adevarat ingrijorata ca urmare a esuarii a 300 de pinguini pe tarmurile Braziliei, in anul 2008. Se presupune ca acestia au gasit un culoar oceanic pentru a migra spre nord in timpul iernii, dar au obosit inainte de a ajunge la destinatie, cu nici o sursa de hrana la indemana, pentru a-si reface fortele, sau au naufragiat in preajma petrolierelor ce au lasat in urma lor trene negre de drumuri spre moarte.

Ne putem, bineinteles, imagina un al doilea val de extinctii, de aceasta data de si mai mari proportii si in emisfera sudica, in viitoarele decenii, daca nu contribuim cu putin fiecare din noi la combaterea incalzirii globale. Intrucat previziunile cercetatorilor sunt extrem de sumbre, presupunandu-se ca daca omenirea nu se mobilizeaa pentru apararea biodiversitatii si pentru combaterea degradarii ei, prin reducerea emisiei gazelor cu efect de sera, temperaturile globale vor continua sa creasca si vor depasi pragul critic de 2 grade Celsius, considerata temperatura maxima de crestere care ar asigura un oarecare echilibru in natura. Se estimeaza ca din cele 17 de specii de pinguini existente in prezent pe Terra, 25% din indivizi vor disparea. Ceasurile se precipita, iar pinguinii, oricat de inofensivi si de rezistenti sunt ei la gerurile antarctice, sunt foarte vulnerabili la diminuarea sau contaminarea sursei lor de hrana, care se constituie din peste si krill, sau la restrangerea habitatului lor. Spre exemplu, Pinguinul Imperial, cel mai inalt dintre sfeniscide, la cei 110 cm ai sai, resimte cel mai acut schimbarile globale. Excelent scufundator, pinguinul imperial nu numai ca este un maestru al pescuitului de calmari sau pesti mici, dar este si un neinfricat aparator al familiei sale. Masculul isi petrece 6 luni din an cu oul sub penajul lui gros, in inima banchizei, in timp ce femela se avanta spre ocean in cautarea hranei. Cu toata stoinicia lui, el nu se poate impotrivi, insa, naturii dezlantuite. Ducandu-si viata doar pe banchize, ei sunt primii afectati de ridicarea nivelului oceanului planetar si de topirea si fragmentarea ghetarilor. Iubitori precum oamenii, avand de obicei o singura pereche si contribuind in egala masura la eclozarea oualor si la cresterea puilor, pinguinii masculi si femele striga dupa ajutor. Din cauza incalzirii globale, pinguinii intampina dificultati in a-si procura hrana. Procrearea la aceste pasari, si asa un proces complicat, depinde si ea de resursele de hrana si de habitat. Pinguinii, in general buni coechipieri, infrunta impreuna Vortexul antarctic (vartej de aer spiralat, de forma unei palnii, ce coboara de pe tarmurile inalte ale continentului cu viteze de pana la 180 km/h), adunandu-si caldura la un loc pe zeci de kilometri. In fiecare iarna grea, in pata alb-albatruie parca nesfarsita a Insulei Ross sau a tarmurilor dantelate ale inghetatului continent, se tese o panza de un negru intens, in care se pot vedea din avion sute de mii de suflete zgribulite care asteapta primele raze de soare ale primaverii glaciare pentru a-si aduce pe lume odraslele. Dar soarele le-a devenit in ultimele decenii un intrus in universul lor perfect, prin stocarea lui de catre gazele cu efect de sera, care accelereaza incalzirea atmosferei. La aceasta se mai poate adauga si gaura in stratul de ozon observata de sateliti exact deasupra Antarcticii, care lasa sa treaca fluxuri continue de radiatii nocive vietii pe pamant. De la pinguinii Adelie, cele mai mici embleme ale sudului inghetat (40 cm inaltime), la pinguinii motati si la cei imperiali, toti asteapta obladuirea noastra. Le suntem datori pentru gingasia lor, pentru diversitatea planetei la care isi aduc cu mic cu mare aportul, pentru comportamentul lor aproape uman si pentru incredibilul lor melanj intre inotatoare si zburatoare.

Imaginile pe care le-ati putut urmari au fost realizate la Gradina Zoologica de la Schönbrunn – Viena, unul dintre ultimele adaposturi pentru pinguini din emisfera nordica create artificial. Cea mai veche Gradina Zoologica din lume, intemeiata in 1745, fereste sub cupola ei de schimbarile climatice, poluare si alti factori, cateva specii carismatice de pinguini, cum ar fi: Pinguinul Imperial, Pinguinul macaroni, Pinguinul motat sau Pinguinul cu barba. Sensibilizand vizitatorii, acesti pinguini ne amintesc de stramosii lor disparuti si parca ne vorbesc prin glasul lor asemanator cantecului de lebada despre planul lor secret de a recoloniza si jumatatea nordica a planetei. Ramane de vazut daca natura si omul se vor pune de acord in aceasta misiune aproape imposibila. Pana atunci, un cordial salut omenirii din taramul celor mai eleganti dansatori cu pene.

Articol realizat de Gabriela Adina Moroșanu, Anul al II-lea, Facultatea de Geografie, București