Două dintre aceste exemple pot fi grupate în categoria „efectul nu este atât de puternic astăzi încât să îmi dea viaţa peste cap, aşa că mai poate aştepta”, iar al treilea, ei bine, face parte din clasa „nu mi se întâmplă mie, deci oricum nu are nici o importanţă dacă fac ceva sau nu”. Ştiţi voi, scuzele pe care le folosim uneori pentru a ne simplifica viaţa.

1. Schimbările climatice

Desigur că ştim povestea (iar dacă nu o ştim, ar trebui să ne uităm la An Inconvenient Truth): din cauza creşterii cantităţii de substanţe poluante din atmosferă, radiaţia solară este prinsă ca într-o seră între straturile atmosferice şi suprafaţa pământului, determinând o creştere a temperaturii. Atât să fie?… Aceasta este definiţia efectului de seră, aşa cum aţi intuit. Vorbim, desigur, despre efectul de seră „augmentat” de către poluanţi, deoarece el există pe planeta noastră şi în „stare naturală” – ceea ce este un lucru bun, deoarece nimeni nu ar aprecia o temperatură medie de -18 grade pe Terra, nu? Însă nu doar efectul de seră sporit şi prietenul său, „încălzirea globală” (consecinţa evidentă şi imediată a acestuia) intră în categoria schimbărilor climatice induse de către om. În mod sigur aţi auzit de fenomenul El Nino – nu, nu vorbim despre muzica latino, ci despre modificările climatice a căror sursa se regăseşte în apele coastei pacifice a Americii Latine. În mod normal, apa este mai caldă (şi are un nivel mai ridicat) în partea vestică a Pacificului, pe coastele Indoneziei, fiind împinsă şi ţinută în zona respectivă de vânturile ce bat peste ocean, dinspre est spre vest. Din când în când, însă, vânturile scad în intensitate, iar stratul de apă caldă se revarsă peste apa rece de pe coastele statului Peru. Efectele? Ploi torenţiale şi inundaţii într-o parte a Pământului, secete devastatoare în altele. Însă în ce mod este acest eveniment influenţat de om? Pe scurt, cu cât mai caldă apa, cu atât mai devastatoare efectele. Temperatura apei este corelată cu cea a aerului, pentru că totul face parte dintr-un uriaş sistem. Iar despre temperatura aerului tocmai am discutat…

Impactul incazlirii globale

Ceea ce este interesant, este faptul că nu toată lumea „crede” în schimbările climatice, ca şi cum ar fi o zeitate sau o superstiţie în care să poţi alege să crezi sau nu. Mai ţineţi minte când nimeni nu a crezut în teoria heliocentrică a lui Copernic? Oamenii respectivi ar fi fost de râsul satului câteva decenii mai târziu. Însă efectul nu a fost dramatic la nivel de planetă, până la urmă, fie că era un fapt crezut, fie că nu, Pământul tot se învârtea în jurul Soarelui şi nimic nu putea schimba această realitate. Din păcate, neîncrederea cu care întâmpinăm realitatea schimbărilor climatice poate fi dezastruasă, deoarece efectele lor pe termen mediu şi lung asupra noastră, ca specie sunt dezastruase. Şi nimeni în afară de noi nu le poate preveni.

Însă este mai uşor să ne gândim fie că este vorba despre o poveste, fie că efectele sale sunt atât de reduse încât vor trece zeci şi sute de ani până când să trebuiască să ne preocupăm (moment în care – fericire! – problema nu va mai fi a noastră), fie că oricum, nu avem ce face pentru a schimba lucrurile. Mai uşor, însă excesiv de naiv pentru reprezentanţii unei specii care se consideră superioară. E ca şi cum ai şti că urmează să fii atacat de un tigru, iar soluţia ta este să închizi ochii şi să te prefaci că nu este aşa.

2. Iată albinele – unde sunt?

Albinele urbane

Oricine a urmărit măcar tangenţial politicile europene pe mediu şi-a dat seama că în ultimii ani, albinele au ocupat un loc important sub reflector. De ce? Pentru că nu mai sunt şi este esenţial să mai fie.

Albinele reprezintă principalii polenizatori ai plantelor de care avem nevoie, direct sau indirect, pentru a supravieţui în modul în care o facem astăzi. Lipsa lor înseamnă că aceste plante nu se mai pot reproduce, fapt care, pe lângă efectele directe asupra alimentaţiei, industriei sau celorlalte activităţi umane, au un efect deosebit de important asupra lanţurilor trofice. Capetele luminate au realizat că problema este într-atât de importantă, încât au cuantificat valoarea polenizatorilor în agricultura europeană şi au ajuns la impresionanta cifră de 22 miliarde de euro anual. Dintre soluţiile propuse (şi semnificativ finanţate) la nivel european, sunt de menţionat diagnoza şi prevenirea morţii albinelor, limitarea şi adaptarea pesticidelor utilizate, limitarea poluării, controlarea plantelor modificate genetic etc. În zonele urbane europene se practică amplasarea de stupi pe acoperişurile clădirilor publice pentru a rezolva problema lipsei albinelor la nivel local.

Din nou, opinia publică se izbeşte de un zid de „ei şi, ce?”, zid care ar trebui demolat cât mai repede, înainte ca efectele să se regăsească la noi în farfurie. Ce putem face? Paşi mici, dar incredibil de utili, de la a avea plante cu flori afară, pentru a asigura hrana albinelor, până la a exclude alimentele sau produsele pentru crearea cărora au fost utilizate pesticide sau organisme modificate genetic sau până la a limita cât se poate de mult poluarea aerului.

3. Risipa de hrană şi cum participăm cu toţii la aceasta

Risipa de hrana trece prin farfurie

Risipa de hrană, sau, pe numele ei oficial, „Food waste”, este subiectul fierbinte al anului 2014. A fost topicul Green Week de anul acesta şi elementul central al zecilor de conferinţe şi evenimente legate de mediu şi dezvoltare durabilă din lume. Ce înseamnă, însă, risipa de hrană, dincolo de ceea ce reiese în mod evident din numele său?

Poate vă amintiţi, in copilărie, când nu mâncaţi tot din farfurie, iar mama va făcea să vă simţiţi teribil de vinovaţi pentru că „bieţii copii africani nu au ce mânca, iar tu arunci jumătate din porţie!”. Da, este şi aceasta o definiţie. Altfel spus, înseamnă că producem (noi, ţările dezvoltate) o cantitate mai mare de hrană decât este necesar. Vă veţi gândi: da, înseamnă că restul de alimente este trimis către cei mai puţin avantajaţi, nu? Nu. Ceea ce nu se consumă – iar prin „consum”, înţeleg orice pas din ciclul de producţie – transport – utilizare în care proprietarul produselor se schimbă – este aruncat. Producătorii îşi vând bunurile supermarketurilor. Acestea acceptă doar fructele/legumele care au un anumit standard, ceea ce include şi o formă, o greutate sau un aspect anume. Ceea ce nu este primit, se aruncă. În supermarket, produsele se vând cu o anumită viteză, în funcţie de diverşi factori. Având în vedere că hrana înseamnă într-o bună parte alimente proaspete, acestea se deteriorează relativ rapid, fie calitativ, fie estetic. Ceea ce nu se vinde, se aruncă.

Cum se poate recupera hrana in plus

Pentru acasă, tindem să cumpărăm alimente a căror dată de expirare este cât mai depărtată şi, de preferinţă, în cantităţi mari, pentru că e mai ieftin. Însă asta înseamnă, pe de-o parte, că acele produse care expiră mai curând vor fi evitate de către clienţi (şi da, se aruncă), iar pe de alta, că vom utiliza doar o parte din cantitatea cumpărată, pentru că un pachet uriaş de legume congelate, de exemplu, nu se conservă la fel de bine după ce a fost deschis. Şi deja ştiţi urmărea: restul se aruncă.

Când tragem linie, remarcăm că o bună cantitate de hrană ajunge la groapa de gunoi, hrană utilizabilă atât pentru alimentaţie, cât şi pentru alte scopuri, mai nobile decât ghena: alimentaţia animalelor, compostul şi fabricarea de îngrăşăminte etc. Ce putem face? Să nu cumpărăm mai mult decât ceea ce ne trebuie, să rezistăm tentaţiei de a ne umple frigiderul, să nu ne fie teamă să luăm produse ce expiră în 2-3 zile sau mere care sunt puţin zgâriate ori banane uşor lovite. Dacă nu, ajung la gunoi.

Şi dacă tot suntem  la acest subiect, vă recomand să priviţi campania „Legume şi fructe urâte”, care va invită să le cumpăraţi. Sperăm să vă convingă!

Aşa că haideţi să ne informăm, să ne luăm destinul în mâini şi să nu mai închidem ochii la tot ceea ce ne afectează. Ne afectează! Fiţi egoişti şi luptaţi pentru un mediu mai bun pentru voi sau fiţi altruişti şi faceţi-o pentru copiii voştri – orice va motivează, însă paşii trebuie făcuţi. Nimeni nu poate purta această luptă în locul nostru, iar sacrificiul cerut nu este unul atât de mare încât să ne facă rău. Efectele, însă, se vor face simţite după fiecare bătălie.

Surse foto: 1, 2, 3, 4, 5. 

Este considerată obeză, acea persoană al cărui Indice de Masă Corporală (IMC) depășește 30.

IMC este un instrument de evaluare a greutății raportată la înălțime. Un IMC crescut reprezintă un factor de risc pentru obezitate. De asemenea, pentru aprecierea excesului ponderal este utilizată circumferința abdominală.

Click  aici pentru a-ți măsura IMC.

Obezitatea poate îmbrăca un caracter generalizat sau un aspect segmentar. Distribuția excesului ponderal la nivelul jumătății inferioare a corpului caracterizează obezitatea de tip ginoid ( “pear-shaped“) . Obezitatea de tip android (abdominală, truncală “apple-shaped” – țesutul adipos predomină la nivelul trunchiului) este corelată cu o rată mai mare de apariție a complicațiilor.

Tipuri de obezitate

Circumferința abdominală mai mare de 88 cm la femei și 102 cm la bărbați crește riscul dezvoltării altor probleme medicale.

Te-ai săturat de diete bazate pe cântărirea alimentelor, numărarea caloriilor și restricții stresante? Ai rezistat doar 3 zile cu aceste diete și ai cedat nervos? Poți să devii propriul tău dietetician dacă ai voință, ești înțelept și alegi acele alimente și acele rețete savuroase care ți se potrivesc, care te ajută să slăbești și să fii în formă.

Trebuie să asiguri corpului tău echilibrul între aportul energetic și consumul necesar funcționării organismului.

Când începi o cură de slăbire este bine să știi că există “alimente anti-grăsime” care necesită pentru digestie o cantitate de calorii mai mare decât cea pe care o furnizează, contribuind astfel la diminuarea țesutului adipos. Ele au fost denumite de nutriționiști “alimente cu calorii negative”, deoarece nu adaugă calorii alimentației noastre, ci “mănâncă” grăsimi, favorizând epurarea celulelor grase.

În copilărie și tinerețe aveai o greutate stabilă indiferent ce și cât mâncai. La un moment dat echilibrul s-a dereglat din diverse motive și organismul nu a mai fost capabil să se apere împotriva invaziei grăsimilor nedorite.

Trebuie să înveți din nou să te aperi de acest fenomen pentru a-ți regăsi bucuria și armonia.

Obezitatea la copii

Este inutil sa faci sport sau masaj dacă vei continua să încarci organismul cu grăsimi și alimente care se transformă în reziduuri și se depozitează în corpul tău.

Soluția este selectarea alimentelor care îți oferă o nutriție echilibrată, drenajul toxinelor, imunitate și energie. Este vorba despre alimente cu un aport minim de lipide care contribuie la reducerea greutății prin folosirea pentru nevoile energetice a grăsimii excedentare.

Consumând alimente cu “calorii negative” organismul trebuie să muncească mai mult pentru a extrage caloriile din ele.

Metabolismul individual influențează arderea grăsimilor și deci slăbirea sau îngrășarea. Tu poți să ajuți organismul să funcționeze mai bine.

Consecințele obezității

Îți vei putea menține cu ușurință greutatea, dacă vei avea în vedere 4 reguli:

         1. Reducerea poftei de mâncare. În acest scop ține seama de câteva trucuri:

• Bea un pahar cu apă caldă cu o jumătate de oră înainte de masă sau un pahar infuzie cu valeriană (10 gr. valeriană la 1 litru de apă).
• Consumă cu un sfert de oră înainte de masă “micul antifoame”, o cantitate mică dintr-un aliment bine ales, de exemplu: un morcov mic, câteva frunze de salată verde, câteva lingurițe de iaurt, o bucățică de brânză nesărată, o bucățică de carne albă rece.

        2.  Calmarea stresului și a anxietății:

• Evită medicamentele tranchilizante, antidepresive deoarece influențează retenția de apă și produc dependență. Există metode naturale care te pot ajuta: produse naturiste, ceaiuri cu efecte antistres și antidepresive, aromoterapia.

        3.  Umplerea suficientă a stomacului pentru a avea “de lucru”:

• Asigură stomacului său “patul de fibre”, consumând înainte de masă o salată mică de crudități, care va contribui la umplerea stomacului, digestie, calmarea foamei și reducerea cantității de mâncare.

• Nu lăsa stomacul gol prea mult timp, deoarece excesul de sucuri gastrice poate determina apariția unor boli cum ar fi gastrita și ulcerul. Mănâncă 3 mese pe zi la interval de 5-6 ore. Între mese poți să bei apă, suc natural sau poți mânca un fruct.

          4.  Arderea caloriilor furnizate de hrană.

• Consumă ZILNIC alimente care ajută la arderea caloriilor în exces și acționează ca adevărați “topitori de grăsimi”.

• Fii activ până la adânci bătrâneți. Cu cât te vei mișca mai mult, cu atât vei arde mai multe calorii.

Surse foto: http://www.sfatulmedicului.ro http://obesity-children.blogspot.ro/ www.scritube.com

Articol realizat de Nicoleta Tane

In anul 1944, Avery si colaboratorii au descris pentru prima data un mecanism de transfer genetic, prin care ADN-ul dintr-o tulpina bacteriana poate fi preluat si integrat de alta, modificand mecanismele ereditare ale celei din urma.

In 1990, a aparut pe piata prima enzima coagulata (renina), obtinuta prin tehnica ingineriei genetice, de catre Pfizer Corporation.

Metodele de modificare genetica sunt folosite pentru:

• a creste cantitatea unui metabolit (o proteina) produs de un anumit organism;
• pentru a determina un organism care in mod natural nu produce un metabolit, sa il produca;
• pentru a bloca sinteza unui metabolit, de catre un anumit organism.

Cea mai utilizata metoda se bazeaza pe o specie de bacterii din sol (Agrobacterium tumefaciens), care poate sa transfere o parte din genele proprii, prin intermediul unei plasmide, catre celulele radacinilor plantelor, unde cromozomii celulelor gazda le preiau si ca urmare, celulele incep diviziunea necontrolata, conducand la tumori. Avantajul bacteriilor in acest proces este acela ca ADN-ul comanda sinteza opinelor (un grup mai rar intalnit de derivati ai aminoacizilor), pe care doar bacteriile le pot utiliza ca sursa de carbon si azot.

O alta metoda este cea a ADN-ului liber, ce consta in acoperirea unei particule de aur sau vanadiu cu fragmente de ADN continand gena de transferat. Aceste particule sunt apoi accelerate, folosind heliu la inalta presiune si o cultura de celule-tinta este efectiv “bombardata” cu acest jet de particule.

Desi majoritatea expertilor industriali si a oamenilor de stiinta recunoaste beneficiile tehnologiilor genetice pentru medicina, productia de alimente si protectia mediului, consumatorii si ecologistii indreapta o atitudine negativa fara precedent impotriva produselor alimentare care contin ingrediente modificate genetic. Greenpeace si alte organizatii ecologiste se numara printre principalii oponenti ai utilizarii tehnologiilor genetice in agricultura, folosind ca argument major ideea de “poluare genetica”, care se refera la transferarea unor gene de la culturile modificate genetic la alte plante si microorganisme din mediu.

Riscuri ale folosirii Organismelor Modificate Genetic:

1. Modificarea calitatii nutritionale a alimentelor, ceea ce va conduce la diferente intre alimentele traditionale si cele obtinute din OMG. In alimentatia copiilor este necesara o precautie in ceea ce priveste folosirea OMG.
2. Toxicitatea potentiala: produsele alimentare care contin in mod natural substante cu caracter toxic, prin modificare genetica si-ar mari potentialul toxic.
3. Transfer neintentionat de gene la plantele salbatice: plantele transgenice cu rezistenta mare la insecticide si erbicide pot sa se polenizeze cu speciile salbatice si creeaza ierburi greu de eradicat in campul relativ redus al fermelor mici, care sunt inconjurate de plante salbatice.
4. Alergenitate potentiala: produsele alimentare modificate genetic care contin alergeni, cum ar fi proteinele din arahide, grau, oua, lapte, alune, legume, crustacee, peste, moluste, pot provoca reactii negative la consumatorii susceptibili la alergii.
5. Rezistenta la antibiotice: la producerea OMG sunt folositi adesea markeri (gene) prin intermediul carora se stabileste reproductivitatea rezistentei la antibiotice a recoltelor ce servesc la hranirea oamenilor si animalelor. Genele marker pot fi transferate la microorganismele care populeaza tractul intestinal la oamenii si animalele care consuma alimentele si respectiv furajele modificate genetic. Aceasta ar conduce la cresterea rezistentei la antibiotice a microorganismelor si implicit la o slabire a starii de sanatate a populatiei.

Sfaturi practice pentru sanatatea dumneavostra:

• Evitati consumul alimentelor care contin ingrediente modificate genetic, desi acestea sunt mai mari, se altereaza mai greu si arata mai “sanatos”. In spatele aspectului aproape perfect, se ascund adevarati inamici ai sanatatii noastre.
• Cititi cu atentie etichetele produselor. Daca gasiti mentiuni de tipul: „Acest produs contine organisme modificate genetic” sau „Amidon modificat din porumb”, renuntati la produs in favoarea altuia, care nu contine astfel de ingrediente.
• Nu uitati ca soia, porumbul, cartoful sunt soiurile principale care sunt supuse modificarilor genetice. Atat cat se poate, incercati sa aflati sursa lor de provenienta.
• Consumati produse traditionale sau bio.

Orice eticheta are intre 4-5 cifre:

- Daca produsul are 4 cifre (de ex. 4021), inseamna ca a fost crescut intr-un mediu normal, dar nu BIO. Produsul insa NU a fost modificat genetic.

- Daca produsul are 5 cifre iar prima cifra incepe cu 9 (de ex. 96584), inseamna ca este BIO.

- Daca produsul este format din 5 cifre iar prima cifra este 8 (de ex. 86584), inseamna ca acesta a fost modificat genetic.

Dragii nostri cititori, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.

Articol realizat de Nicoleta Tane