Statisticile arată că aproximativ 60 000 de animale pe an sunt abandonate în Franţa în fiecare an. Sistemul de gestiune a animalelor fără stăpân (sau rănite, pierdute, maltratate) funcţionează pe baza unei cooperări între public şi privat. Cu alte cuvinte, fiecare municipalitate are obligaţia de a avea o soluţie pentru problema animalelor, iar rezultatul acestei obligaţii este reţeaua de aproximativ 400 de adăposturi din întreaga ţară. Rolul acestora este de a colecta animalele care au potenţialul de a pune probleme, în special, securităţii şi sănătăţii populaţiei. Însă pe lângă aceste refugii rezultate dintr-o obligaţie legală, s-au constituit, de-a lungul timpului, o serie de adăposturi care nu ţin de stat, al căror scop este să asigure, după caz, adopţia, îngrijirea sau vindecarea animalelor. LPA (Ligue Protectrice des Animaux) Lille are un astfel de adăpost, care primeşte cca 4000 de animale anual, în special câini şi pisici, dar şi pui de focă, animale sălbatice rănite, păsări etc. În regiunea Nord sunt 3 astfel de refugii.

LPA permite şi încurajează adopţiile de câini şi pisici prin mutarea acestora din refugiul de stat în adăpostul propriu şi tratarea, vaccinarea şi îngrijirea lor, astfel încât persoanele care vin să adopte animale vor obţine cu siguranţă un câine sau o pisică sănătoasă, fără nici un fel de probleme. De altfel, sănătatea animalelor constituie o prioritate deosebit de importantă pentru angajaţi: pentru a evita răspândirea bolilor, câinii din refugiul de stat şi din cel privat nu sunt niciodată puşi laolaltă, se iau măsuri de igienizare la trecerea dintr-un adăpost în celălalt, iar întreaga clădire este dezinfectată o dată pe zi, în întregime.

Adăpostul are personal angajat, însă funcţionează, în parte, şi pe bază de voluntariat. Voluntarii trebuie obligatoriu să participe la o sesiune de pregătire înainte de a-şi începe munca în adăpost. Rolul lor este de a se ocupă de bunăstarea animalelor: mai exact, ei se asigura că toţi câinii sunt scoşi din cuşti o dată pe zi, la plimbare şi joacă. Fiecare animal reacționează diferit la viaţa în adăpost, iar în primele zile, multe dintre ele sunt temătoare sau speriate, chiar defensive. Rolul voluntarilor este de a le face să se simtă confortabil. De asemenea, tot ei sunt cei care iau parte în mod activ la adopţii, prezentând animalele potenţialilor stăpâni şi facilitând întregul proces.

Detalii despre LPA Lille, aici.

Surse imagini: http://juliettedk.files.wordpress.com/2012/03/img_8510.jpg, http://i13.servimg.com/u/f13/16/98/72/51/20121213.jpg, http://www.servimg.com/u/f19/11/40/33/75/vans10.jpg, http://a.imdoc.fr/1/animaux/chats/photo/9858373985/18117026a2c/chats-p1030615-img.jpg, http://mediac1.viva-images.com/vivastreet_fr/classified/e8/5/57518587/large/1.jpg?dt=fcf44cccbb6932fac0d6c46f561be66a

Astăzi, „sistemul” s-a schimbat. La fel şi politicile, modul de gândire al oamenilor, raportul faţă de animale în general şi faţă de câini, în special. Însă ceva nu funcţionează aşa cum trebuie, din moment ce ne regăsim într-un Bucureşti (ca să luăm un caz dintre multele oraşe care se lupta cu aceeaşi problemă) nu la fel de sufocat de câini fără stăpân, însă care îşi găseşte, în adăposturi aglomerate şi insalubre, o pseudo-rezolvare a unei probleme induse de chiar locuitorii săi.

1. Câinii de pe străzi şi  din adăposturi sunt rezultatul abandonului

Este practic imposibil să nu fi auzit niciodată povesti despre un coleg, un vecin, vreo rudă îndepărtată al cărei câine a născut şi, pentru că nu avea ce face cu puii, i-a abandonat în marginea oraşului sau la vreo ghenă de gunoi. Sau i-a aruncat în curtea cuiva. Sau, mai rău, pe vreun câmp. Să facem un calcul: câinii pot avea 2 naşteri pe an, a câte, să spunem, 4 pui per naştere. Dacă presupunem că de fiecare dată se nasc 2 femele, în 5 ani, ele vor produce cca 200 de pui.

              Soluţii: a. NU ABANDONAŢI CÂINII! Nu îi abandonaţi pe strada sau pe câmp, nu veţi face decât să îi condamnaţi la moarte. Dacă aveţi un câine de care nu va mai puteţi ocupă, daţi-l spre adopţie.

                        b. STERILIZAŢI-VĂ CÂINELE! Nu pot să subliniez îndeajuns importanta sterilizării. Evitaţi naşterile, aşadar puii nedoriţi, cărora trebuie să le găsiţi adăpost sau pe care veţi fi nevoiţi să-i părăsiţi. Se spune că o căţea are nevoie să nască cel puţin o dată, pentru că în caz contrar se îmbolnăveşte sau se deprima (!). Nu este decât un mit, o „umanizare” a câinelui; sterilizaţi-vă câinele şi evitaţi nu doar puii, dar şi comportamentele agresive ale animalului în perioadele de împerechere, prelungindu-i de asemenea speranţa de viaţă. Un câine poate fi sterilizat de la vârsta de 6-7 luni (talie mică), respectiv 10-12 luni (talie mare).

                           c. CIPUL ELECTRONIC: ESENŢIAL pentru animalul Dvs. În cazul în care fuge sau se pierde, acesta poate fi astfel regăsit uşor, uşurând astfel sistemul de gestiune al câinilor fără stăpân.

2. Cumpăratul câinilor şi efectele secundare

Mergeţi într-un hypermarket, inevitabil daţi peste un petshop. În vitrină, un pui adorabil, irezistibil, pe care nu aveţi cum să nu-l luaţi acasă. Greşit! Cumpăratul unui câine astfel, pe lângă „valorizarea economică” rece a unui animal, încurajează o industrie a suferinţei în spatele căreia se ascunde strict interesul financiar. Aceste magazine mizează pe cumpărăturile de impuls…şi ştim cu toţii că este imposibil să rezişti unui pui jucăuş care te priveşte cu ochi mari. Or, în multe cazuri, abia după o vreme vă veţi da seama că sunteţi poate nepregătit să aveţi un câine, sau că aţi ales o rasă dificilă, care nu se potriveşte stilului Dvs de viaţă. În plus, aţi văzut vreodată un câine adult în vitrina unui petshop? Aceşti câini sunt aduşi în magazine la vârste foarte fragede, aşadar adesea sunt luaţi de lângă mama mult prea devreme, înainte să-şi fi dobândit trăsăturile de caracter necesare. Există posibilitatea să vă treziţi cu un câine prost crescut, agresiv, imposibil de ţinut acasă. Mai mult, câinii din petshopuri sunt adesea rezultatul unor naşteri succesive, în condiţii deplorabile, doar pentru a asigura un număr satisfăcător de „produse”.

                      Soluţii: a. NU CUMPĂRAŢI CÂINI! Dacă doriţi un câine, mergeţi într-un adăpost şi veţi găsi nenumărate posibilităţi acolo. Dacă vă doriţi neapărat un câine de rasă, cumpăraţi-l direct de la o canisă: puteţi să vedeţi condiţiile în care s-a născut, în care trăieşte, puteţi să îi cunoaşteţi părinţii, ceea ce este extrem de important.

                                b. GÂNDIŢI-VĂ BINE înainte să vă luaţi un câine, fie că este de cumpărat dintr-o canisă, fie că este adoptat. Un câine nu este un accesoriu de modă, nici un obiect sau un cadou, ci reprezintă o responsabilitate pe care trebuie să fiţi pregătit să v-o asumaţi pe termen lung. Gândiţi-vă la programul Dvs, la cum vă va schimba viaţa un câine, la timpul pe care trebuie să i-l consacraţi. Dacă lipsiţi de acasă 10 ore pe zi, nu vă luaţi un labrador sau un lup, câini energici, care au nevoie de plimbări şi joacă afară. Dacă nu aveţi energie şi timp, optaţi mai degrabă pentru un câine mic şi liniştit.

În final, ţineţi cont de faptul că legislaţia românească privitoare la câinii fără stăpân este, încă, incertă, deciziile fiind lăsate la latitudinea primăriilor. Astfel, în multe adăposturi, câinii sunt eutanasiaţi după un număr de zile de la prinderea lor. Adăposturile sunt adesea pline până la refuz, iar condiţiile de viaţa sunt departe de a fi ideale. Aşadar, oricum ar fi, unui câine îi este mai bine pe canapeaua Dvs decât acolo sau pe stradă, chiar dacă nu aveţi timp sau prea mult spaţiu să îi consacraţi. Un câine va fi de nenumărate ori mai fericit petrecând câteva ore pe zi în preajma unor stăpâni iubitori decât într-un adăpost sau pe stradă. Aşadar gândiţi-vă înainte să vă luaţi un câine, dar luaţi-l, până la urmă, asumându-vă responsabilităţile necesare. Îi veţi salva viaţa şi vă veţi îmbunătăţi considerabil propria existenţă.

Surse foto: http://www.adoptiicaini.ro/imagini-caini/2010/11/adoptii-caini.jpg, http://coolnewz.info/wp-content/uploads/2011/04/caine-comunitar.jpg