Vă doriți o grădină frumoasă și rezistentă? Nu ignorați importanța solului pe care urmează să o amplasați Acesta, alături de alte elemente ale mediului (caracteristici climatice, factori poluanți etc.), poate determina soarta grădinii Dumneavoastră.
Un element ce caracterizează solurile – textura acestora – iese în evidenţă în ceea ce priveşte impactul pe care îl poate avea asupra culturilor.
Aţi observat cu siguranţă diferenţe considerabile între un sol dezvoltat în albia unui rau (puternic nisipos) şi unul pe un platou, într-o zonă deluroasă (argilos, lutos). Diferenţele de textura determina modalităţi diferite ale circulaţiei aerului şi apei din sol, influenţând atât direct, cât şi indirect plantele susţinute de acesta. Un sol bogat în nisip permite o infiltrare foarte rapidă a apei, astfel încât plantele cu rădăcini superficiale vor avea de suferit. Dacă doriţi să vă creaţi o grădină pe un astfel de sol, trebuie să irigaţi mai des, în cantităţi mici. De asemenea, puteţi avea în vedere aplicarea de măsuri care să permită menţinerea umidităţii solului, cum ar fi un strat de frunze sau de rumeguş la baza plantelor. Solurile argiloase, uşor de recunoscut prin crăpăturile pe care le formează în perioadele de secetă, nu permit o infiltrare foarte bună a apei, care va tinde să stagneze pe suprafeţele orizontale sau să formeze corpuri de apă în microdepresiuni. În acest caz, încercaţi să menţineţi suprafaţa săpată sau s-o acoperiţi cât mai mult cu vegetaţie, pentru a asigura o mai bună gestiune a apei în perioadele cu precipitaţii abundente. De asemenea, este recomandabil să creaţi un sistem de drenaj (mici şanţuri sau rigole), mai ales dacă terenul este în pantă.
La fel de importantă este şi fertilitatea, care poate fi corelată cu tipurile de sol, formarea acestuia, precum şi utilizarea anterioară a terenului. Fertilitatea este asociată cu proporţia de humus (materie organică, fertilă) din sol, crescând o dată cu aceasta. În România, această caracteristică a solului descreşte proporţional cu altitudinea şi diferă în funcţie de tipul de sol. Astfel, un cernoziom (specific mai ales zonelor de câmpie: un sol negru, bogat în humus) este mult mai fertil decât un spodosol (tipul specific pădurilor de conifere, un sol acid şi cu o fertilitate slabă) sau un sol aluvial (format în apropiere de albiile râurilor). Localizaţi terenul unde vreţi să vă creaţi gradina (altitudine, relief, panta, apropierea de corpurile de apă, utilizări anterioare etc) pentru a vă putea adapta condiţiilor oferite de acesta.
În aceeaşi măsură, trebuie să vă preocupaţi şi de condiţiile geologice şi chimice ale mediului în care lucraţi. Un exemplu comun şi o situaţie relativ adesea întâlnită în ţara noastră este reprezentată de solurile bogate în calcar, dezvoltate aşadar pe această rocă. Este ușor de recunoscut prin culoarea albicioasa și bulgării pe care-i formează. Se usucă repede vara. Plantele calcicole se vor dezvolta cel mai bine aici. În aceeaşi măsură, dacă vă doriţi acest gen de plante în grădina trebuie să aveţi în vedere îmbogăţiri ale solului în calcar. Câteva exemple: salcia pitică (Salix nana), garofiţa pitică (Dianthus gelidus), acul pământului (Adiantum capillus Veneris), anemone și Forsythia. Vita de vie prefera, de asemenea, solurile calcaroase. Alte plante utile: morcovi, sfeclă, varza, vinete, cartofi, ridichi, roșii. Pe de altă parte, solurile bogate în calcar nu sunt potrivite pentru plante cum ar fi căpşunul (Fragaria grandiflora) şi kiwi (Actinidia deliciosa).
Plantele nitrofile sunt acelea care prefera solurile bogate în nitraţi. Cel mai comun exemplu este urzica (Urtica dioica), de altfel un foarte bun indicator al terenurilor poluate cu nitraţi.
Terenurile nisipoase permit dezvoltarea unei flore aparte şi pot fi utilizate pentru obţinerea unor grădini deosebite. Însă atenţie! Nisipul permite o infiltrare rapidă a apei, aşadar aceste terenuri vor suferi de un deficit de apă în cea mai pare parte a timpului, în special vara, când precipitaţiile sunt puţine şi cad în averse. In plus, nu este un sol foarte fertil. În acest caz, ar trebui să utilizaţi plante psamofile, cum ar fi: scufiţa stacojie (Scutellaria sp.), trestia italiană (Arundo donax), camelii, lacrimile lui Iov (Coix lacryma), raigrasul peren sau iarba pentru gazon (Lolium perenae) sau cactuşi. Dacă vă doriţi un alt fel de grădină (cu plante nerezistente la secetă), trebuie să aveţi în vedere ameliorarea solului prin amestecarea acestuia cu turba sau materie organica (compost), cu câteva săptămâni înainte de plantare. De asemenea, irigaţiile trebuie să fie dese, chiar zilnice pe timpul verii.
Solurile acide, aşadar cu o valoare a pH-ului mai mică de 7, sunt preferate de plante cum ar fi azaleele, hortensiile şi bujorii. De asemenea, puteţi cultiva plante utile (cartofi, pepene, castraveţi, dovlecei). Dacă doriţi ameliorarea acidităţii solului, o puteţi face cu ajutorul varului. Pe de altă parte, solurile puternic alcaline sunt foarte potrivite pentru ceapă, spanac şi salată. Pentru a corecta aceste soluri, adăugaţi turbă sau compost.
Surse info: www.eco-magazin.ro, http://agroromania.manager.ro, http://www.agriculturejournals.cz
Sursa foto: http://1.bp.blogspot.com/–oq7qUk35Uk/TxMMKYCyP-I/AAAAAAAAC0I/McoVuuSw5lg/s1600/HandsSoilPlant.jpg
