Am crescut iar relatarile bunicului, cu lux de amanunte, de pe frontul de razboi, deja nu imi mai spuneau nimic din momentul in care am constientizat ca trebuie sa imi creez propriile mele relatari… propria mea poveste pe care sa le-o spun ulterior nepotilor. Si am inceput-o prin a merge la o scoala unde, prin intermediul cartilor, mi se deschideau infinit mai multe porti, spre orizonturi despre care nu stiam ca exista sau vagile cunostinte mi le ingustau dramatic… asa a inceput propriul meu razboi cu necunoasterea si singura modalitate de a castiga lupta era arma studiului, a explorarii. Astfel, mi se conturau la orizont varii aspecte care, ingemanate, imi faceau cunostinta si mai mult cu lumea, cu mediul in care traiesc.
Candva, prin secolul al XIX-lea, un anume rus, V.V.Docuceaev (1848 – 1903), a dorit si el cu atat mai mult sa-si largeasca orizonturile de cunoastere, nu atat dincolo de obstacolele din fata lui, ci cat asupra a ceea ce se afla sub picioarele lui… astfel, ceea ce el a numit „corp natural” („Cernoziomul rusesc”) – solul – s-a configurat a fi ulterior demn de a fi declarat obiectul de studiu al unei noi stiinte – pedologia. Cu alte cuvinte, prin studiile acestui naturalist rus, continuate apoi de multi altii, solul incepea, la randul sau, sa-si faca cunoscute propriile sale orizonturi.
Dar, concret, ce este solul? Ce este pedologia?… Si de ce aceasta nevoie de studiu asupra unui lucru, care pentru altii nu reprezinta inca un orizont de cunoastere, ci tocmai limita unuia?
Docuceaev a spus ca solul este un corp natural deci, altfel spus, stratul afanat de la suprafata scoartei terestre, care se formeaza prin transformarea rocilor si a resturilor organice, sub o actiune continua si interdependenta a unor serii de factori de mediu, ce favorizeaza, in ultima instanta, cresterea vegetatiei.
Se contureaza, asadar, o importanta majora pe care solul o detine pentru societatea umana, pentru mediu in general, pentru un echilibru care ar trebui sa fie cat mai putin spre deloc perturbat. (Din pacate, idealismele nu sunt facute decat pentru a fi tinute in continuare in globurile de cristal proprii, pentru ca realitatea este, in cele din urma, cea care detine ultimul cuvant)
Acum ganditi-va ca ceea ce solul prezinta sub forma sa proprie este asemenea unei retete culinare secrete…si ca pedologia este bucatarul care incearca, prin diverse metode, sa desluseasca ingredientele din compozitia sa, studiindu-l pana la cea mai mica granula (geneza, evolutie, proprietati fizico-chimice, clasificare si raspandire geografica), punand in final un accent deosebit pe utilizarea solului ca mijloc de productie in agricultura.
Interdisciplinaritatea pedologiei cu alte stiinte vine, in ultima instanta, in conturarea precisa a unor serii de motive principale pentru care solul poate fi catalogat drept una dintre conditiile materiale esentiale si necesare activitatii productive a omenirii (baza pentru dezvoltarea diferitelor tipuri de culturi agricole, sursa diferitelor materii si materiale, baza spatiala de lucru etc.), dar si in observarea diferitelor probleme survenite, de rezolvarea carora depinde, in final, prosperitatea si chiar existenta societatii umane.
Despre largirea orizonturilor privind cunoasterea secretelor ascunse de un graunte de pamant, despre temerile lui, despre o altfel de culoare, despre viata din adanc, despre altruism dar si despre inconstienta si aviditate vom afla impreuna in articolele ce vor urma, saptamana de saptamana, luna de luna.
Sursa foto: Miercureaciucinfo.com
Articol realizat de Elena Neacşu
