Fotografia – oglinda geografiei (Partea I)

Fotografia pentru Geografie este, poate, cea mai fidela dovada a existentei elementului descris si analizat, asa cum este mulajul pentru medicina sau  macheta in arhitectura. O fotografie bine realizata este, uneori, mai graitoare decat un profil geografic sau o blocdiagrama, datorita asemanarii ei izbitoare cu realitatea infatisata. De aceea, daca pentru alte domenii de activitate fotografia are menirea de a exprima cat mai difuz, cat mai plastic imaginea perceputa de ochiul si mintea noastra, fotografiile geografice doar in cateva exceptii (cele turistice, care trebuie sa atraga atentia, sa simbolizeze ceva, sa starneasca o emotie) intra in sfera artisticului, in rest, tot ce este in afara scenariului real, fizic trebuie inlaturat sau evitat, pentru ca elementul geografic sa fie redat si urmarit stiintific, nu figurativ.

Fotografia in timp si spatiu

Ideea de ”imortalizare a scenelor vizuale” a circulat inca de la aparitia primelor notiuni despre natura luminii si despre efectele induse de strabaterea corpurilor de catre lumina. A fotografia, in sensul de ”a descrie” sau ”a desena” lumina, ne plaseaza dincolo de zorii erei noastre, pe vremea cand Aristotel isi punea firestile intrebari cu privire la capacitatea noastra de a vedea. Tot de pe atunci se stia ca este suficient sa facem o gaura intr-o cutie inchisa ca sa apara o imagine reala inversata pe fondul interior al cutiei. Se obtine astfel o asa-numita camera obscura.

Arta redarii cat mai fidele a realitatii in imagini a fascinat nu numai pictorii renascentisti talentati, ci si ilustrii inventatori, care initial desenau manual tot ce vedeau. Rafinarea procesului de  tratare a emulsiilor fotosensibile (clorura de argint) avea sa-i permita fotografului sa fixeze imaginea, care, in pas cu dezvoltarea geografiei ca stiinta, a cunoscut procesele de expunere si  developare. De la dagherotipiile si calotipul anuntate in 1829 de Academia Franceza de Stiinte, la actualele fotografii satelitare, subacvatice, litografiile fotocromatice (SIN. Procedeul Aäc prin care se produc imagini colorate folosind ca sursa primara imagini fotografice de pe negative alb-negru) sau la fotografia Kirlian (inregistrarea unui obiect expus intr-un camp electric de inalta tensiune si frecventa), stiinta ”a ars” rapid etapele si a creat aparate foto din ce in ce mai performante si adaptate nevoilor fiecarui domeniu stiintific in parte.

Odata cu imbunatatirea tehncii fotografice, s-au adaugat din ce in ce mai multe genuri de fotografie care au servit geografiei, in general, in scopul de a reprezenta cat mai bine multiplele ei fatete. In general, fenomenele geografice trebuie surprinse in toiul desfasurii lor si atunci este imperativa flexibilitatea fotografului pentru a declansa la momentul potrivit obiectivul, flexiblitate care, alaturi de cunoasterea principalelor reguli de fotografiere si tipuri de fotografie, poate conduce la rezultate.

Pentru a reusi sa surprinzi un peisaj deosebit, nu este intotdeauna nevoie sa cauti un loc cu valente fotografice inedite, ci sa gasesti momentul in care sa faci fotografia. Un peisaj monoton de campie sau ingemanarea linistita dintre mare si cer, fara prea multe elemente plastice de sprijin care incarca sau individualizeaza peisajul, poate fi transformat intr-un ”colt de rai” descris prin forta creatoare de efecte vizuale a luminii focalizate de aparatul fotografului. Realizarea unei fotografii care sa starneasca emotie si contemplatie implica mult timp si multa rabdare, dar mai ales iscusinta fotografului de a alege momentul zilei perfect pentru locul respectiv. Pentru un peisaj la malul marii, foarte importanta este reflextia luminii la suprafata apei. Asemenea efecte de oglindire se produc cu ajutorul luminarii naturale a soarelui si sunt mult mai expresive si conturate la rasaritul sau apusul soarelui.

O compozitie modesta, fara prea multe detalii, transmite cel mai bine emotia fotografului. Cu cat sunt mai putine elemente intr-o fotografie, cu atat este mai usor de controlat incadrarea si de dirijat atentia privitorului catre subiect.  Pozitionarea cat mai aproape de subiect, fie prin deplasarea fotografului, fie prin folosirea unei distante focale mari, este principala forma de simplificare a compozitiei, diriguind privirea spre subiectul maxim incadrat. Utilizarea unei profunzimi de camp mici  ajuta si mai mult la evidentierea subiectului, deoarece elementele din fundal vor deveni neclare.

Articol realizat de Gabriela Adina Morosanu, studenta in anul II la Geografie Didactica, specializare a Facultatii de Geografie din cadrul Universitatii din Bucuresti.

YTo0OntzOjk6IndpZGdldF9pZCI7czoyMDoid3lzaWphLW5sLTEzMzM5NjA5NDUiO3M6NToibGlzdHMiO2E6MTp7aTowO3M6MToiMSI7fXM6Njoic3VibWl0IjtzOjI2OiJBYm9uZWF6YS10ZSBsYSBuZXdzbGV0dGVyISI7czo3OiJzdWNjZXNzIjtzOjIzOiJUZS1haSBhYm9uYXQgY3Ugc3VjY2VzISI7fQ==
Despre autor
Acest user este dedicat tuturor colaboratorilor Greenly! Studenti, masteranzi, doctoranzi sau pur si simplu oameni din intreaga tara, din intreaga lume care impart aceeasi pasiune, ecologia. Si isi doresc sa-si imparteasca ideile prin intermediul revistei Greenly. Le multumim din toata inima!
1 comment on this postScrie-l pe al tau!
  1. Felicitari pentru articol, Gabriela! Imi place.

1 pingback on this post
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2021 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress