Evenimentele meteorologice care afectează în acest moment SUA readuc în atenţie un faimos raport realizat de Pentagon şi dat publicităţii în octombrie 2003 sub semnătura cercetătorilor Peter Schwartz şi Doug Randall de la Global Business Network, o companie de consultanţă în domeniul scenariilor globale şi strategice: An Abrupt Climat Change Scenario and Its Implications for United States National Security.
Implicaţiile planetare
A fost, la acea vreme, considerat mai aproape de teoriile multiple ale conspiraţiei sau, în cel mai bun caz, o viziune extremă care corobora numai cele mai negre previziuni ale unor grupe de climatologi aflaţi în goană după publicitate. Dar nu aşa au judecat şi echipele de analişti ai unor mari servicii de informaţii care au dispus ca echipele de analiză prospectivă să elaboreze scenarii care au dezvoltat scenariile enunţate în raportul iniţial, reuşind proiecţii extrem de solid articulate pe diverse domenii care ţin de securitatea şi supravieţuirea planetei în cazul în care schimbarea climatică anunţată ar fi una de durată. Alături de primul raport, aceste studii se constituie într-un bloc de analiză dintre cele mai interesante.
Rezumatul Raportului emis de Pentagon (realizat de site-ul Cronicile Dr. Rorschach)
„Scopul acestui Raport este de a imagina inimaginabilul – de a împinge mai departe frontierele cercetării actuale asupra schimbărilor climatice pentru a înţelege mai bine implicaţiile posibile asupra securităţii naţionale a SUA. Am chestionat cei mai buni cercetători în domeniul climatologiei, am făcut cercetări complementare şi împreună cu experţii am revăzut de mai multe ori scenariile. Oamenii de ştiinţă susţin acest proiect dar avertizează că scenariul descrie o situaţie extremă în două puncte importante.
În primul rând, sugerează că evenimentele pe care le descriem vor avea loc mai degrabă pe plan local şi nu global. În al doilea rând, afirmă că amploarea evenimentelor ar putea fi mult mai puţin importantă. Am creat un scenariu de schimbare climatică care, chiar dacă nu este cel mai probabil, este plauzibil şi ar putea pune la încercare securitatea naţională a SUA într-o asemenea măsură încât ar trebui să fie luate în considerare încă de acum.
Exemplele din trecut privind schimbările climatice bruşte ne reamintesc că este prudent să considerăm că acest tip de scenariu este plauzibil, asta cu atât mai mult cu cât descoperiri ştiinţifice recente sugerează că suntem poate în apropierea unui asemenea eveniment.
Scenariul pe care l-am construit se bazează pe un eveniment climatic care a avut loc acum 8200 de ani, mult mai cald şi scurt decât perioada Dryas recentă dar mult mai dur decât Mica Perioadă Glaciară. Acest scenariu cuprinde ipoteze plauzibile care privesc acele zone ale globului care, conform datelor de previziune credibile, vor deveni mai reci, mai aride, mai bătute de vânt. Chiar dacă cercetări mult mai intense ar putea să ne ajute să precizăm aceste ipoteze, nu există posibilitatea de a le confirma pe baza modelelor existente în acest moment.
Decât să încercăm să prevedem cum va avea loc schimbarea climatică, intenţia noastră este de a dramatiza repercursiunile pe care le-ar putea avea asupra societăţii în cazul în care nu vom fi pregătiţi. Atunci când descriem condiţiile meteorologice concrete şi implicaţiile acestora, scopul nostru este de a face să avanseze discuţiile strategice, mai degrabă decât să prezicem cu siguranţă şi ceea ce probabil urmează să se întâmple. Chiar şi modelările cele mai sofisticate nu pot prevedea în detaliu cum se vor desfăşura schimbările climatice, care vor fi regiunile afectate şi în ce mod vor putea reacţiona guvernele şi societăţile. Cu toate acestea, în cadrul comunităţii ştiinţifice pare să existe un consens asupra faptului că nu este imposibil să existe o situaţie excepţională ca cea pe care o vom descrie în continuare. Mulţi oameni de ştiinţă vor considera acest scenariu ca fiind unul extrem, atât datorită caracterului său iminent cât şi datorită amplorii, rapidităţii şi simultaneităţii acestor schimbări climatice…
Luaţi în calcul faptul că acest tip de evenimente poate dura decenii, secole sau un mileniu şi că se poate declanşa fie în acest an, fie ani mai mai târziu, cândva în viitor. În scenariul schimbării climatice bruşte pe care-l propunem aici, luăm în calcul o perioadă de încălzire progresivă care merge până în 2010 şi descriem perioada celor 10 ani care urmează, presupunând că va avera loc o schimbare bruscă în schema condiţiilor climatice, determinând o răcire brutală a vremii, aşa cum s-au petrecut lucrurile acum 8200 de ani.“
Încălzirea până în 2010
„Ca urmare a unui proces de încălzire, cel mai rapid pe care l-a cunoscut civilizaţia umană pe parcursul unui secol, observăm în primii 10 ani ai sec. XXI o accelerare a încălzirii atmosferice, temperaturile planetare medii crescând cu 2,75 grade C pe deceniu…asemenea schimbări de temperatură vor varia în funcţie de regiuni şi de anotimpuri la nivel planetar, variaţiile de scară cele mai fine fiind mai mult sau mai puţin accentuate decât media schimbării globale. Ceea ce va fi extrem de clar, este că planeta va continua tendinţa spre încălzire începută la finele sec. XX.“
PERIOADA 2010 – 2020
Despre prăbuşirea circulaţiei termohaline
Înainte de a continua prezentarea raportului, pentru lămurirea termenilor, am apelat la explicaţia conceptului de „circulaţie termohalină” dată de conf.dr. Mihai Dima de la Fac. de fizică a Universităţii Bucureşti publicată pe site-ul Cercetarea Românească:
Circulaţia termohalină este acea parte dinamică din oceanul planetar care este generată de diferenţele de densitate ale apei în diverse locaţii. Denumirea e legată de faptul că densitatea depinde de temperatură (termo) şi de salinitate (salina, halina). Într-o imagine simplificată această circulaţie poate fi imaginată ca o mişcare în plan vertical în bazinul oceanului Atlantic: apa relativ densă are mişcare descendentă în Atlanticul de Nord şi se deplasează în continuare spre Ecuator în straturile de adâncime; această mişcare este compensată la suprafaţă prin deplasarea de la Ecuator spre latitudini mari a apelor relativ calde şi sărate. Aceasta componentă a oceanului planetar se află în centrul investigaţiilor legate de schimbări climatice din mai multe motive:
- există dovezi numeroase că a fost implicată în cele mai multe dintre schimbările climatice din ultimii 100.000 ani; în unele dintre acestea circulaţia a fost oprită;
- circulaţia termohalină este în mare parte responsabilă de transportul de căldura de la Ecuator înspre latitudini mari, în bazinul Atlanticului, acesta generând clima relativ blândă din vestul şi nord-vestul Europei;
- deşi este sensibilă la modificări ale densităţii apei în regiuni relativ restrânse din Atlanticul de Nord, afectează clima la scară globală;
- are un comportament neliniar
„După aproape 60 de ani de răcire lentă, căderea circulaţiei termohaline începe în 2010, perturbând climatul temperat al Europei care există datorită curentelor calde ale Gulf Stream (baţul din Atlanticul de Nord al circulaţiei termohaline). Se schimbă mişcările circulaţiei oceanice, aducând mai puţină apă caldă spre nord şi producând o schimbare imediată a climatului în Europa de nord şi în estul Americii de Nord. Oceanul Atlanticului de Nord continuă să înmagazineze apa dulce provenind din topirea gheţarilor şi a calotei glaciare din Groenlanda şi, poate chiar mai important, precipitaţii şi un aport de apă crescut. Decenii de încălzire la latitudini înalte au dus la mărirea cantităţii de precipitaţii şi au adus un supliment de apă dulce în apa densă şi sărată din Gulf Stream.
Acest curent masiv de apă caldă nu se mai duce foarte departe în Atlanticul de Nord. Efectul climatic imediat este o scădere a temperaturii în Europa şi în cea mai mare parte a emisferei nordice, precum şi o scădere dramatică a nivelului de precipitaţii în mai multe regiuni agricole foarte populate. Cu toate acestea, efectul acestei căderi a circulaţiei termohaline se va simţi în episoade separate, modelele tradiţionale ale climatului neapârând a fi fundamental perturbate şi asta timp de un deceniu.
Încetinirea dramatică a circulaţiei termohaline a fost anticipat de câţiva cercetători oceanografi, dar SUA nu sunt pregătite pentru consecinţele, iminenţa şi intensitatea sa. Modelele informatice ale sistemelor climatice şi oceanografice, cu toate că ameliorate, au fost incapabile să producă o informaţie suficient de consistentă şi precisă ce să fie dată decidenţilor politici.
Deoarece modelele meteorologice se schimbă după căderea circulaţiei termohaline, nu este foarte clar ce tip de climat vom avea în perioada următoare. În timp ce unii prezic că răcirea şi seceta sunt pe cale să se încheie, alţii prezic apropierea unei noi perioade glacire sau de secetă globală, lăsând decidenţii politici şi marele public pradă unei incertitudini extreme în ce priveşte viitorul tip de climă şi acţiunile care trebuie întreprinse, dacă aşa ceva se poate concepe. Este vorba doar despre un moment dramatic ce va fi depăşit sau despre o schimbare fundamentală în climatul Terrei, necesitând un răspuns urgent şi la scară mare?“
Ce urmează?
- Condiţii de climat mai rece, mai uscat şi vânt mai puternic pentru regiunile continentale din emisfera nordică;
- Persistă seceta pe toată durata deceniului în regiuni agricole vitale şi în zonele din jurul principalelor bazine de populaţie din Europa şi în estul Americii de Nord – Temperaturile anuale medii scad cu până la 2,75 gr C în Asia şi America de Nord şi cu până la 3,3 gr C în Europa;
- Temperaturile vor creşte cu 2,2 gr C în zone-cheie în ansamblul Australiei, Americii de Sud şi Africii australe;
- Se intensifică furtunile şi vântul în perioada de iarnă, amplificând impactul schimbărilor. Europa Occidentală şi Pacificul se vor confrunta cu o intensificare a vântului din vest.
În fiecare an. între 2010 – 2020 va exista o scădere a temperaturilor medii pe ansamblul Europei de Nord, mergând până la un minus de 3,3 grade Celsius în zece ani. Pluviometria anuală medie scade cu aproximativ 30% în această regiune, iar vântul va fi în medie cu 15% mai puternic. Condiţiile climatice sunt încă şi mai severe în regiunile continentale interioare din Asia şi America de Nord.
Efectele secetei vor fi şi mai devastatoare decât inconvenienţele produse de scăderea temperaturilor în zonele agricole şi populate. Odată cu reducerea persistentă a precipitaţiilor, lacurile vor seca, debitul fluviilor diminuează şi se recuce aprovizionarea în apă dulce, punând în primejdie mijloacele de conservare şi epuizând rezervele disponibile de apă potabilă. Încep perioade de mega-secetă în principalele regiuni din sudul Chinei şi Europa de Nord (începutul anilor 2010) şi vor dura pe tot deceniul. În acelaşi timp, zonele care erau considerate drept relativ uscate în perioada ultimelor decenii precum şi regiunile consacrate tradiţional agriculturii vor fi afectate timp de mai mulţi ani de ploi torenţiale şi de o ieşire din matcă a fluviilor.
În regiunea Americiii de Nord şi în zona de nord a Asiei, răcirea cea mai accentuată va fi în mijlocul perioadei de iarnă, în lunile decembrie, ianuarie şi februarie, cu toate că efectele sale se vor propaga de-a lungul anotimpurilor, răcirea devenind din ce în ce mai intensă şi mai puţin previzibilă. În timp ce zăpada se acumulează în regiunile muntoase, răcirea durează până în vară. În plus faţă de răcire şi seceta estivală, creşte forţa medie a vântului din cauza unei circulaţii atmosferice care se localizează.
În timp ce schemele meteorologice pe glob sunt perturbate la începutul schimbării climatice, efectele sunt mult mai pronunţate în Europa de Nord în primii cinci ani care vor urma căderii circulaţiei termohaline. Începând cu a doua jumătate a deceniului, frigul şi condiţiile atmosferice mai dure se extind şi pătrund mai profund în Europa meridională, în America de Nord şi dincolo de ea. Nordul Europei se răceşte conform unui model climatic în care frigul prelungeşte perioada în care nordul Oceanului Atlantic e, prin în gheţuri, factor suplimentar al răcirii, ceea ce prelungeşte perioada de temperaturi hibernale….
Vântul se intensifică deoarece atmosfera tinde să compenseze gradientul de temperatură accentuat între poli şi ecuator. Aerul rece care suflă peste continentul european provoacă nişte condiţii deosebit de grele pentru agricultură. Combinaţia între vânt puternic şi secetă stă la originea furtunilor de praf de mare amploare şi a sărăcirii solului.
Semenele unei încălziri progresive se anunţă în cele mai multe regiuni din sud de la marginea Atlanciului, dar seceta nu scade. Către finele deceniului, climatul din Europa va semăna mai degrabă cu cel din Siberia.
REGIUNILE: 2010 – 2020
Europa
Lovită dur de schimbarea climatică, cu o temperatură medie care scade cu 3,3 grade Celsius în mai puţin de un deceniu şi cu diferenţe încă şi mai importante pe coasta de nord-vest. Climatul din Europa de nord-vest este mai friguros, mai secetos şi cu vânt puternic, semănând cu Siberia. Europa de sud va cunoaşte mai puţine schimbări, dar suferă totuşi de pe urma unor episoade bruşte de răcire şi a unor schimbări rapide de temeratură. Reducerea nivelului de precipitaţii face din sărăcirea solurilor o problemă la nivelul întregii Europe, contribuind la penuria alimentară. Europa face eforturi pentru a limita emigraţia naţiunilor scandinave şi din Europa de nord în căutarea unor tărâmuri mai calde, precum şi pentru interzicerea imigraţiei provenite din ţările care suferă de pe urma fenomenelor climatice, din Africa şi din alte zone.
SUA
Un climat mai rece, cu mai mult vânt puternic şi mai sec care face ca perioadele de cultură şi recoltă să fie mai scurte şi mai puţin productive în zona de nord-est a SUA, mai lungi şi mai secetpoase în sud-vest. Zonele deşertice sunt expuse la o creştere a furtunilor în timp ce zonele agricole suferă de pe urma unei sărăciri a solului datorită creşterii vitezei vântului şi reducedrii umidităţii în sol. Evoluţia către un climat mai uscat este mai pronunţată în statele din sud. Deoarce continuă creşterea nivelului oceanului, rămân în pericol zonele litorale, exact aşa cum au fost în perioada de încălzire climatică. SUA se vor concentra spre interior, investind resurse pentru a-şi hrăni propria populaţie, întări paza frontierelor şi pentru a gera tensiunea mondială aflată în creştere.
China
Din cauza nevoilor sale alimentare foarte mari determinate de numărul ridicat de populaţie, China va fi puternic afectată de ploile musonice care au devenit aleatorii. Acestea, ocazionale pe timpul verii, sunt binefăcătoare datorită apei pe care o aduc, dar au efecte devastatoare căci inundă soluri în general neprotejate. Ierni mai lungi, mai reci şi veri mai calde, provocate de o diminuare a răcirii prin evaporare din cauza reducerii precipitaţiilor, diminuează resursele şi aşa mici în energie şi apă. Declanşarea unei foamete la nivel mare produce haosul şi lupte interne, în timp ce China se uită cu invidie înspre resursele aflate dincolo de frontierele sale cu Rusia şi cu ţările situate la vest.
CONCLUZIE
Este extrem de plauzibil ca, peste un deceniu, o schimbare bruscă şi iminentă a climatului să devină o evidenţă clară şi sigură. Este posibil şi ca modelele noastre să permită o mai bună prevedere a consecinţelor. În acest scenariu, deplasări masive de populaţie apar ca inevitabile. A învăţa cum să controlezi aceste populaţii, tensiunile şi refugiaţii care apar de-a lungul frontierelor, va deveni o problemă primordială. Vor fi necesare şi noi formule de acord în domeniul securităţii, vizând mai ales domeniile energetic, aprovizionare alimentară şi rezerve de apă. Pe scurt, în timp ce SUA va ieşi mai bine din toate, având o mai bună capacitate de adaptare, se vor găsi într-o lume în care Europa va lupta pe frontul intern, confruntată cu valuri de refugiaţi şi în care Asia va traversa o criză gravă în raport cu rezervele de hrană şi apă. Bulversări de toate felurile şi conflictele vor deveni caracteristicile endemice ale vieţii.”
După zece ani de la publicare, Raportul se dovedeşte neaşteptat de actual. Desigur, între limitele obişnuite ale unei asemenea previziuni pe termen lung, dar concluziile sale se dovedesc în multe cazuri, din păcate, confirmate de realitate. De accea, poate, ar trebui luate foarte în serios cele câteva studii care s-au desprins din acest raport, care i-au folosit datele şi metoda de modelare ştiinţifică şi au dezvoltat alte previziuni, cu aplicaţii militare, economice şi sociale, oferind unora dintre decidenţii planetei posibilitatea de a formula politici noi, sau de a le reorienta pe cele existente.
Este vorba despre un tip de previziuni strategice care, cu toată marja lor de eroare de la început asumată ca fiind importantă, sunt din ce în ce mai solicitate de decidenţii politici în condiţiile în care discuţia despre natura viitoarelor mari conflicte planetare face să revină obsedant aceleaşi motivaţii: accesul la resurse energetice, de hrană şi apă.
Articol preluat din ediția online a ziarului Adevărul (partea I și partea a II-a)
Autor: Cristian Unteanu
Foto: infocon
