In loc de introducere, permiteti-mi sa incep, de aceasta data, printr-un joc. Ce animal (sau, de ce nu, planta) va vine in minte imediat atunci cand spun Africa? Dar China? Muntii Carpati? Australia? Polul Nord? Polul Sud?
Leul, elefantul, zebra, ursul panda, ursul brun sau cel polar, capra neagra, pinguinii sau cangurul sunt specii care v-au trecut in mod sigur prin cap.
Cu totii asociem anumite locuri sau spatii cu diferite specii, sau tindem sa cunoastem si sa apreciem mai mult unele dintre acestea. Pe de alta parte, un pui de urs ne este mai drag decat un sarpe, deoarece are – sa recunoastem – carisma! Tocmai pe acest fapt se bazeaza una dintre abordarile utilizate de specialisti pentru a atrage atat atentia opiniei publice, cat si fondurile necesare catre protectia sau conservarea ecosistemelor vulnerabile: un animal simpatic, numit in limbaj de specialitate o “specie fanion” sau “specie carismatica” va atrage mult mai multe resurse necesare protectiei decat unul care nu ne spune nimic. La nivel personal, veti fi probabil mai deschisi sa donati o suma pentru o campanie care are ca imagine un panda adorabil decat pentru una care vrea sa salveze o insecta lipsita de farmec. Voi, precum si marii finantatori ai acestui gen de proiecte.
Ceea ce trecem de obicei cu vederea este faptul ca in spatele acesto
r specii pe care tindem sa le consideram “demne de a fi salvate” se ascunde un intreg ecosistem, sute si mii de specii de plante si animale, mai putin interesante din punctul nostru de vedere, insa nu de putine ori extrem de importante pentru sistemul caruia ii apartin. Specii care sunt la randul lor ajutate tocmai datorita atentiei atrase de “carismaticul” mai sus mentionat. Putini ar investi resurse pentru conservarea unui nevertebrat cenusiu si plictisitor, insa de care depinde un intreg ecosistem – dar acesta poate fi salvat daca are norocul de a imparti acel ecosistem cu un tigru care are puterea de a atrage atentie si bani.
Drept dovada ca acest sistem functioneaza, trebuie sa stiti ca la nivelul anilor 1990, 54% din fondurile pentru conservare din Statele Unite au fost oferite pentru protectia a doar 1,8% din animalele aflate in pericol. In plus, suma utilizata nu a depins neaparat de gradul de vulnerabilitate a speciei, ci de opinia publica in legatura cu aceasta. Insa mult mai multe specii au fost ajutate in spatele acelor 1,8%.
Un alt exemplu il reprezinta gorilele de munte din Uganda si Congo (desi aici nu s-a putut profita pe deplin de aceasta specie-fanion din cauza situatiei politice sensibile). Insa raman memorabile cuvintele lui Alexander Harcourt, antropolog la Universitatea din California: “Ajuta sa ai un animal mare si pufos. In special unul care isi tine puiul asa cum isi tin oamenii copiii”.
In Romania, habitatele carnivorelor mari sunt spatii care beneficiaza de atentie si fonduri datorita prezentei acestor animale.
Insa nu admiram intotdeauna doar speciile simpatice: in anumite situatii, atentia ne este atrasa de cele care ne infricoseaza sau ne uimesc prin forta lor. Este cazul rechinului alb, care are un rol crucial in buna functionare a ecosistemelor marine. Distrugerea habitatului sau in apele temperate sau tropicale duce la o scadere a populatiei, asadar a devenit o emblema pentru diminuarea acestei situatii negative.
Uneori, speciile carismatice pot ajunge motive de a lupta pentru alte cauze, asa cum este cazul ursului polar si a incalzirii globale. Impactul pe care acest fenomen il are asupra populatiei de ursi, precum si rolul – din pacate, real – de victima, atrage constant atentia publicului asupra acestei probleme.
Asadar, a fi carismatic iti poate salva viata, insa poate face mai mult de atat: poate ajuta la ocrotirea multor altor specii care apartin habitatului in care traiesti. Cine s-ar fi gandit ca leul este un animal atat de altruist?
Daca vreti sa aflati mai multe despre biodiversitate si rolul animalelor in conservarea sa, nu uitati sa va abonati la newsletterul Greenly!
Surse informatii:
http://www.guardian.co.uk/environment/2010; http://www.cserge.ucl.ac.uk/Kontoleon%20and%20Swanson%202003.pdf; http://bushwarriors.wordpress.com; http://findarticles.com/p/articles/mi_m1170/is_n1_v26/ai_17794471/pg_3/?tag=content;col1
Surse foto:
http://www.peptop.com/; http://nicepetsblog.com/; http://sciencenotes.files.wordpress.com/
Mihai Olenici
11/01/2012
Interesanta ideea acestui articol.
Si totusi, ramane greu de inteles [si si mai greu de acceptat] cum foarte multe [of, prea multe!...] specii de asemenea “animale fanion” sau “animale carismatice” sunt amenintate cu disparitia si au nevoie de fonduri serioase pentru a finanta campanii de lobby, campanii de constientizare, congrese, cercetari etc. in vederea elaborarii si derularii de programe de protectie…
Pentru noi, oamenii, e bine [eu as spune ca e un privilegiu] sa avem [si] animale carismatice in jurul nostru.
Oare cum este pentru aceste animale sa ne aiba in jurul lor?
Magda Baidan
11/01/2012
Multumesc pentru opinie. Inteleg cum vezi lucrurile si, in ceea ce ma priveste, sunt categoric de aceeasi parere. Insa cum nu prea avem de ales (sau…cum nu prea au ele de ales), ma tem ca va trebui sa invatam sa ne acomodam cu aceasta “vecinatate” astfel incat sa fie benefica pentru ambele parti.
Din pacate, o data cu aceasta apreciere din partea oamenilor, speciile carismatice primesc si o atentie sporita, ceea ce nu este intotdeauna un lucru bun. A se vedea cazul elefantilor africani sau a ursului panda, care au atras inclusiv atentia vanatorilor si colectionarilor.
Nu in ultima instanta, iata si cazul speciilor din Romania, care, desi sunt mai multe decat oriunde in intreaga Europa, atrag nu doar eforturi pentru a le conserva. Dar despre asta vom discuta in curand, mai pe larg :)
Merci de vizita!
Mihai Olenici
11/01/2012
Si eu multumesc pentru raspuns :). Astept cu interes continuarea articolului.