ÎNFUMURAREA FARAONILOR

AUTOR ARTICOL: Andrei Răzvan CONSTANTIN, Anul III, Geografia Mediului 

Facultatea de Geografie, Universitatea din București

Cu toții am auzit de faraoni și de traiul excentric pe care aceștia îl duceau, cu bijuterii strălucitoare, haine din cele mai fine, case impozante, cât și cu amenajarea locului în care își petreceau eternitatea după moarte, și anume piramidele.

Toate acestea erau necesare deoarece se credeau zei, iar pe un zeu nu-l poți mulțumi cu puțin. De asemenea, această gândire asupra propriei persoane le-a adus sfârșitul.

Crezând că au sânge divin, faraonii au considerat că mariajul cu oameni comuni va „dilua” acest sânge, și pentru păstrarea lui în forma sa pură este necesară căsătoria cu persoane ce au tot sânge divin, însă aceste persoane erau reprezentate de rudele apropiate. Astfel, anumite generații de faraoni au practicat incestul sau, cum este denumit în genetică, cosangvinizarea.

Pentru a înțelege procesul de încrucișare la nivelul ADN-ului și efectele sale, sunt definiți următorii termeni:

gene = segmente ale ADN-ului care se regăsesc sub diferite forme (ex: alele)

cromozom = un agregat format din gene și proteine ce conțin informații ereditare (de la părinți)

alelă = o formă alternativă a genei care se regăsește într-o poziție și într-un cromozom specifice. O ființă normală are două alele diferite pentru o singură trăsătură formând un heterozigot

homozigot = termen folosit pentru a defini situația în care o trăsătură e formată din două alele de același fel; antonimul heterozigotului

Figura 1 - Versiunile posibile de transmitere a alelelor

Figura 1 – Versiunile posibile de transmitere a alelelor

Așadar, încrucișarea a două rude este caracterizată de homozigoți. Urmașul va lua două gene asemănătoare pentru o singură trăsătură. În cazul unei încrucișări între indivizi fără grad de rudenie, trăsătura ar fi formată din două alele diferite. Pe scurt, homozigotul este corelat cu incestul fiind caracterizat de gene de același tip, iar heterozigotul este corelat cu încrucișarea între indivizi neînrudiți fiind caracterizat de diversitate. Dar de ce această unicitate a alelelor din homozigoți le-a adus sfârșitul faraonilor?…

Răspunsul face referire la prezența genelor recesive. Astfel, la încrucișarea dintre doi indivizi înrudiți, apar două posibilități: homozigot AA (AA – gene dominante, superioare) și homozigot aa (aa – gene recesive, inferioare). Cu toate că nu apar probleme la nivelul homozigoților AA, sunt șanse mari să apară și homozigoți aa. Un exemplu ar fi, în imaginea următoare, versiunile posibile de transmitere a alelelor într-o boabă de mazăre: alela A (dominantă – cu cea mai mare șansă de a apărea) reprezintă forma sferică a boabelor de mazăre, alela a este codificată cu o formă neregulată, încrețită.

Figura 2 - Versiunile posibile de transmitere a alelelor în cadrul unei boabe de mazăre

Figura 2 – Versiunile posibile de transmitere a alelelor în cadrul unei boabe de mazăre

Așadar, dintr-un homozigot AA și din heterozigoți Aa, respectiv aA, boaba de mazăre va lua trăsătura genei dominante (A – forma sferică), în timp ce homozigotul aa nu are o genă dominantă, deci are de ales din două alele de același fel ce apar sub forma unei boabe increțite, anormală. La nivelul oamenilor și animalelor pot apărea probleme precum: nanismul, malformații, asimetrie facială, risc crescut de mortalitate infantilă, fertilitate redusă ș.a..

Reîntorcându-ne la faraoni, cel mai cunoscut exemplu este Tutankhamon, progenitura a doi frați, regele Amhotep și sora sa. Având în vedere această cosangvinizare, Tutankhamon s-a născut cu o malformație osoasă: platfus, fiind nevoit să folosească un baston pentru a se deplasa. La rându-i, s-a căsătorit cu o rudă primară, însă urmașii acestuia nici nu au apucat să se nască de data aceasta, murind încă din stadiul embrionar.

De altfel, animalele nu prezintă astfel de comportament decât în situații extreme: când nu mai sunt destui indivizi sau nu pot migra. Acestea au un sistem de a evita foarte bine cosangvinizarea: părinții mor după depunerea ouălor sau, după ce progeniturile se descurcă singure, migrează.

Surse bibliografice:

https://www.thoughtco.com

https://www.nationalgeographic.com/culture/article/100216-king-tut-malaria-bones-inbred-tutankhamun

Despre autor
Conferențiar Dr. la Facultatea de Geografie - Universitatea din Bucuresti
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2024 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress