Nu puţine familii îşi iau un animal de casă – adesea un câine – ca formă de pregătire pentru când va apărea un copil. Problema intervine atunci când părinţii „se informează” în mod eronat şi din surse nesigure sau nespecializate şi ajung la concluzia că nu pot păstra animalul o dată cu mărirea familiei. Greşit! În rândurile următoare, voi încerca să vă explic de ce un animal de companie, mai exact un câine, este nu doar de păstrat, ci chiar de dorit, în condiţiile în care urmează să aveţi un copil.
Ce trebuie să ştim despre beneficiile relaţiei dintre cei doi? În primul rând, copilul care creşte cu un animal în casa devine mai responsabil, mai altruist şi mai social decât alţi copii. Mai mult decât atât, nu va manifesta violentă faţă de animale sau de oameni – îşi va dezvolta o personalitate echilibrată şi îşi va ascuţi simţul de observaţie. În al doilea rând, există nenumărate beneficii legate de sănătate: copilul îşi dezvoltă un sistem imunitar mai puternic, este mai rezistent la agenţi patogeni, este mai puţin predispus la alergii, se îmbolnăveşte mai greu şi este în general mai sănătos decât ceilalţi copii.
În cazul animalelor cu blană, problemele de sănătate şi riscurile de rănire sunt probabil cele mai importante argumente în decizia noilor părinţi de a-şi abandona animalul de casă o dată cu apariţia copilului. În ceea ce priveşte sănătatea, problemele cele mai comune sunt alergiile şi parazitozele.
Alergiile au ca sursa părul sau penele de animal, ori dejecţiile păsărilor, iar riscul cel mai mare apare atunci când contactul cu aceşti alergeni se realizează înainte de vârstă de doi ani, sau dacă există o predispoziţie genetica de a dezvolta o afecţiune alergică.
Parazitozele sunt afecţiuni infecto-contagioase date de prezenţa unor paraziţi şi sunt transmisibile la om.
Cum să evităm aceste probleme? În ceea ce priveşte alergiile, iată câteva recomandări: spală regulat animalul, pentru a îndepărta excesul de păr (şi microbii, cu ocazia aceasta), sau foloseşte o perie. Nu lăsa animalul în dormitorul copilului şi spală-te pe mâini înainte de a intra acolo (lucru pe care ar trebui să-l faci oricum). Foloseşte un aspirator cu apă pentru a curăţa spaţiile de locuit. Pentru a evita parazitozele, ai grijă de animalul tău aşa cum trebuie: du-l periodic la veterinar şi deparazitează-l aproximativ o dată la trei luni, lucruri pe care se presupune că le-ai face oricum, chiar dacă nu ai avea şi un copil. Deparazitarea trebuie să fie şi internă şi externă, deoarece pentru om sunt un pericol şi paraziţii intestinali, dar şi puricii şi căpuşele, care pot transmite agenţii patogeni ai unor afecţiuni prin muşcătura lor.
Un alt pericol este comportamentul imprevizibil al unui animal, ceea ce duce la riscul de accidente. Pentru a le evita, ai în vedere următoarele recomandări:
- Nu lasa nici copilul, nici animalul nesupravegheat (cum îţi vei supraveghea oricum copilul non stop, acest lucru nu ar trebui să fie greu);
- Obişnuieşte animalul, încă dinainte de venirea copilului, cu trasul de urechi şi de coadă, în joacă. Astfel, va fi deja obişnuit cu astfel de tratamente pe care le va primi în mod cert din partea celui mic;
- Asigură-te că acorzi suficientă atenţie animalului. Dacă îl ignori, va realiza care este cauza, ceea ce va crea o situaţie de competiţie între cei doi;
- Dacă tocmai cumperi un câine, de exemplu, asigură-te că alegi o rasă prietenoasă. Sunt recomandate mai ales Labradorul, Golden retriever, Boxerul, Beagle sau Cavalier King Charles;
- Educă-ţi copilul, invaţă-l că un animal nu este o jucarie.
Dacă ai un copil mai mare, ai putea să-i cumperi un animal pui, iar astfel vor creşte împreună, se vor obişnui unul cu celălalt şi se vor respecta reciproc. În plus, copilul se poate implica în dresajul câinelui, fapt care are următoarele beneficii, conform site-ului Dresaj prin joacă, unde poţi găsi o mulţime de informaţii utile despre convieţuirea dintre cei doi:
- Copilul învaţă să-şi controleze propriul comportament;
- Învaţă să fie disciplinat şi să-şi controleze impulsurile şi frustrarea (câinele nu ascultă mereu);
- Învaţă să aştepte ca să primească ceea ce vrea (câinele nu va înţelege de la început ce i se cere);
- Recunoaşte şi se ocupă de nevoile altuia înainte de ale sale;
- Devine mai tolerant cu problemele animalului şi îşi poate trece cu vederea mai uşor propriile neajunsuri.
Surse info: http://www.animale.ro/articole/topul-raselor-de-caini-pentru-copii, http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/topuri/top-5-caini-buni-pentru-copii-top-5-caini-nepotriviti-188335.html, http://www.animalutze.com/articole/vei-avea-un-copil-p-0.php , http://sanatate.unica.ro/copiii-si-animalele-de-casa/1378/, http://www.dresajprinjoaca.ro/dresaj/copil.php
Sursa foto:
http://www.healthypetu.com/images/cm/201011115135685174211218130/good_dog_for_kids.jpg
