Ne bucurăm să vă anunţăm că şi în acest an continuăm frumosul parteneriat cu Consumix!
Dar să nu pierdem timpul şi să trecem la treabă…Avem atâtea de făcut, noroc cu telefoanele mobile, pe care le putem folosi pe stradă, în metrou, în parc, în orice moment liber…Noroc sau…Poate nu?
Suferim oare cu toţii de „nomofobie”? Vă puteţi imagina cum ar fi să vă treziţi într-o dimineaţă într-o lume fără telefoane mobile? Cum aţi reacţiona? Ar fi mai bine? Aţi fi distruşi?
Dragii noştri, haideţi să nu ne mai ataşăm de obiecte…obiecte perisabile…care dispar, care nu lasă nicio amprentă vie, divină, reală în viaţa noastră! Nu este bine să ne ataşăm nici de fiinţele pe care le iubim (doar nu ne aparţin), darămite de nişte obiecte!! Căci, la urma urmei, telefoanele mobile asta sunt: nişte obiecte, cu o durată limitată de viaţă, ce vor fi înlocuite cu altceva şi altceva şi altceva…Nu spune nimeni să nu le folosim atunci când avem nevoie de ele, dar să nu devenim DEPENDENŢI!!! Dependenţa, de orice natură, distruge viaţa!
..Şi acum să vedem ce ne-au pregătit pe această temă prietenii de la Consumix…
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Consumix prezintă: “Nomophobiac”
Trăim într-o societate aflată într-o continuă și însetată dezvoltare. Lumea din jurul nostru evoluează cu o viteză considerabilă și cunoaște o tehnologizare cu care greu se poate ține pasul. Se resimte un dezechilibru între real și virtual. Generațiile tinere încep să considere virtualitatea indispensabilă. Sunt cifre care atrag atenția asupra acestei situații: în 2013 s-au vândut peste 1.9 miliarde telefoane mobile, iar până în 2017 se preconizează că vor fi în uz circa 6.6 miliarde. Conform sondajului TIME’s Mobility, 84% din populația care folosește cel puțin un telefon, recunoaște că nu ar putea rezista nici măcar o zi fără acestea. Drept dovadă, noi termeni își fac loc în viața noastră precum Nomophobia (No Mobile Phobia) sau sindromul Blackberry Finger.
Consumix lansează un semnal de alarmă prin mesajul “It’s just a phone, not a piece of art!”. Dezbatem problema valorilor din viața individului modern. Pasiunea pentru gadgeturi, precum telefoanele mobile, este de cele mai multe ori în detrimentul artei și culturii, afectând direct calitatea vieții.
Nomophobiac. În mijlocul nopții, în timpul somnului se aud vibrații, sunete acute și foială. Între vis și nerăbdare, sunt deci semi-conștient. Sună alarma la 7:15. Până la și jumătate trec printr-un adevărat ritual virtual: verific mail personal plus mail birou, trei rețele sociale, un portal de știri și două bloguri favorite, totul multi-tasking, de preferat cu o singură mână, încă în pat. Drumul până la serviciu în metrou este o gură de aer proaspăt: niște muzică, răsfoire bloggeriana și, dacă nervii sunt prea întinși, un joc mic. Încerc să trec nivelul la “cursa cu melcul”, concentrat și un pic disperat, pentru că urmează stația.
La birou sunt ca pe bandă rulantă. Mă prind în joc și alături de colegi “rulăm” complet conectați. Pe mesele oamenilor, zeci de telefoane ignorate. Nu există răgaz pentru niciun mesaj, nicio postare, nicio alertă cu aniversarea cuiva, nici un baz, nimic.
Parcă aud o vibrație. Cred că mi-a scris cineva. Pariez că mă așteaptă și câteva notificări interesante. Nu mi-am mai verificat contul de azi-dimineață! Am zece minute să-mi relaxez degetele pe telefon. Dar unde o fi? Nu mai este la locul lui! Unde naiba l-am lăsat? A dispărut de pe birou, acolo unde îl las de doi ani, în fiecare zi, fără excepție. Of, drace! Oare l-am pierdut sau a fost furat? Nu există așa ceva! Cum aș putea să dovedesc că a fost furat? Nu-mi permit altul în momentul ăsta, ca să nu mai spun că toată viața mea e în acel mobil. Iau sertarele la rând, geanta, caut în baie, trag cu ochiul la colegi pe birou. A, da! Pfui! Dintr-o dată totul se clarifica și respir ușurat. Este în buzunar! Părea o glumă proastă a colegilor. Ce paranoic! Nu m-am mai simțit așa de când am dat examene în facultate. De când mergeam la interviuri pentru job. Sau de când m-a parasit…
Ce noroc! Gândul că îl pierdusem m-a consumat teribil! Ajuns acasă, nu mai am energie de nimic. A fost o zi plină și solicitantă. În pijamale și la somn cu noi. Ce fain ar fi să îi iau o carcasă cu un model de pijamale. Îmi revine obsedant în minte imaginea cu sute de oameni care lucrează pe bandă rulantă. Toți oamenii vorbesc la telefon. Nu există nici o excepție, toată lumea cu mobilul la ureche. Ba da, stai! Uite un cerșetor. Nu este nici încălțat, normal că nu are telefon. Nu îl caută nimeni nici de buletin. Zice ceva. Se cam strâmbă. Pare să blesteme! Ce înfiorător! Mă trezesc ușurat și văd pe fereastră că soarele este sus pe cer. E târziu de tot! Ce naiba s-a întâmplat cu alarma? Mă îndrept către telefon. Are o culoare cam ciudată. Dau să îl ating și îmi dau seama că este inert. Este din lut! Panică! Ce naiba e de făcut? Ies pe ușă pentru că deja întârziasem la birou. Intru în metrou și toată lumea e față-palidă. Toți colegii mei, mari jucători pe telefon și dependenți de smartphone, sunt acum triști și disperați. Toate mobilele din lume sunt de LUT?!
Mă trezesc înaintea alarmei: este 7:05!
Dacă ți-a plăcut povestirea noastră, ținem legătura pe pagina Facebook a campaniei Consumix și pe site-ul www.creionetica.ro.
Aici puteți viziona un clip despre campania “Nomophobiac”: https://www.youtube.com/watch?list=PLiz-GUMzYwy4shc4qbKFOQNP31D1RBxQO&v=eOq-kgj4w7E
Consumix este o campanie despre societatea de consum. În fiecare lună discutăm despre o nouă temă. Ne-am propus ca prin video, afișe, fotografii și povestiri să sensibilizăm și, totodată, să informăm consumatorii privind deprinderile lor de consum și consecințele acestora.
Fără susțienerea partenerilor media, nu am fi ajuns la tine. Pentru asta le mulțumim!
ArtWe, Deco si Eco, Altreileasector.ro, Alternativ, StiriONG, BusinessLive, Onlinestudent, Sapte Seri, Societatea de consum responsabil, ArtActMagazine, Nonguvernamental, D’Alexander, Veioza Arte, Reforma, Societal, Mixtopia, Sub25, StopCO2, CooperativaUrbana, InfoONG, Greenly Magazine.
Surse foto (in care gasiţi şi informaţii interesante):
Consumix
http://bothsidesoftheatlantic.com/category/living-abroad-2/
http://blog.bullguard.com/2012/07/are-you-suffering-from-no-mobile-phone-phobia.html
http://www.crocuss.com/nomophobia-66-percent-of-mobile-users-suffer-from-it
http://felixonline.co.uk/tech/3471/addicted-smartphone-syndrome/
Gina Martin
11/02/2014
As fi foarte fericita daca m-as trezi intr-o lume fara telefonie mobila, si nu as fi deloc distrusa daca incepand din acest moment n-as mai avea telefon mobil!!! :d)…asa cum nu am suferit prea mult cand am scapat de televizor!!! Este mai multa liniste in casa, fara el….
Totusi, sa nu exageram si sa spunem ca este necesar un telefon pentru situatii de urgenta, si nu numai, insa dependenta de el intr-adevar dauneaza, iar cei care sesiseaza problema trag semnale de alarma, dar este ca si cum ai scrie pe pachetul de tigari ca tutunul dauneaza grav sanatatii….stii si totusi continui. Pacat….!….Mai bine am fi dependenti de bucuria celuilalt sau de barbati (si barbatii de femei) si gata!!!!
Alejandro Valencia
27/03/2014
Estuve 6 meses sin telefono movil y aunque realmente hacen falta también sientes que la vida es menos acelerada y disfrutas más de esa cotidianidad y de cada momento
Valentina Manoiu
27/03/2014
Congratulations >:D< ! It’s great that you “survived” 6 months without a mobile phone :)! …And it’s true :)! With no mobile phone, you enjoy and “taste” every moment of life with a great pleasure :)!