Ziua Mondială a Migraţiei Peştilor (World Fish Migration Day), marcată la data de 21 Mai, ne aminteşte că hidrosfera ne dăruieşte necontenit una dintre cele mai preţioase comori ale sale, pe care suntem datori să o ocrotim, ihtiofauna. Poate mai puţin cunoscută decât Ziua Apei sau a Pământului, sărbătoarea globală a peştilor migratori este, totuşi, un bun prilej de a ne îndrepta atenţia, măcar pentru o zi, asupra acestei resurse vii oferite de mări, oceane, râuri şi lacuri. Căci multe specii de peşti nu ar exista sau nu ar supravieţui în lipsa acestei conexiuni între domeniul continental şi oceanic, sau între componentele reţelei hidrografice, pe care suntem datori să le cunoaştem şi să le gestionăm responsabil.

Deseori, în demersurile noastre ştiinţifice, legislative sau antreprenoriale de a înţelege şi valorifica tot mai mult potenţialul economic, social şi estetic al corpurilor de apă, neglijăm tocmai esenţa lor, aceste vieţuitoare migratoare care străbat mii de kilometri în deplasările lor pentru reproducere si hrană în şi între medii acvatice atât de variate. Peştii sunt percepuţi de cei mai mulţi dintre noi ca o sursă de venit, nu ca un patrimoniu, oamenii amenajându-le necorespunzător râurile şi bazinele lor hidrografice, epuizându-le resursele necesare supravieţuirii. Construim baraje, lacuri de acumulare sau praguri deversoare, îndiguim râurile, reducem diversitatea şi atractivitatea habitatelor piscicole, extragem agregate din albii, prelevăm volume importante de apă, deversăm ape uzate industriale sau menajare, tăiem pădurile ripariene sau suprapescuim. Cum abordăm, însă, condiţiile de viaţă ale peştilor? Ce plasăm în centrul acţiunilor noastre, bunăstarea societăţii sau sustenabilitatea mediilor fluviale intens exploatate?

În încercarea de a înţelege problemele cu care se confruntă ecosistemele fluviale, în vederea îmbunătăţirii stării râurilor din România, un grup de tineri cercetători ai grupului Romanian Young Academy afiliat Universităţii din Bucureşti a organizat în perioada 20-22 mai 2022, la Cluj Napoca, primul colocviu dedicat Zilei Internaţionale a Migraţiei Peştilor, intitulat “Trăind cu râurile”.

Colocviul a pus în evidenţă cunoştinţele actuale din domeniul geomorfologic, ecologic, biologic, istoric, social, economic şi administrative despre râurile din România şi a adus la aceeaşi masă de discuţii cercetători, profesori, activişti de mediu, arhitecţi peisagişti care să prezinte din diferite unghiuri preocupările legate de studierea, conservarea şi amenajarea râurilor.

Participanţii au reprezentat patru centre Universitare (Universitatea din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea A. I. Cuza şi Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava), diferite institute de cercetare (Institutul de Geografie al Academiei Române, Institutul Terre et Environnement din Strasbourg, Sfântu Gheorghe Marine and Fluvial Research Station, Institutul de Speologie “Emil Racoviță” al Academiei Române (Cluj), Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” (Iași),  Muzeul Universității “Al. I. Cuza” (Iași), precum şi organizaţii de mediu şi companii de stat sau private din domeniul arhitecturii peisagistice (Asociatia Ivan Patzaichin – Mila 23, ECOU Studio şi METAPOLIS).

Deoarece de-a lungul timpului omul a intervenit asupra râurilor, aducând unele modificări ireversibile în estetica şi funcţionalitatea lor, au rămas tot mai puţine sectoare nemarcate de prezenţa societăţii sau foarte slab antropizate. Omenirea a conştientizat greu sau deloc faptul că apa nu e o resursă inepuizabilă, sedimentele au un rol bine definit în funcţionalitatea râurilor, că tot ce aruncă în amonte va ajunge la un moment dat în aval, purtat lent de ape sau rapid la viituri, şi că fluxurilor de materie şi substanţă vehiculate în cadrul albiilor trebuie să li se asigure continuitate şi conectivitate longitudinală, laterală şi verticală. După zeci sau sute de ani de exploatare, uneori brutală, a mediilor fluviale, revenirea la o stare iniţială, cvasi-naturală, este actualmente o utopie în cele mai multe situaţii şi îşi pierde din sens. Efectul sinergic al  intervenţiilor umane asupra râurilor se resimte prin schimbări, uneori sistemice, ale dinamicii hidro-sedimentare, la nivelul ecartului de variaţie a parametrilor fizico-chimici şi ecologici care însoţesc habitatele piscicole, uneori chiar şi prin rupturi de ritm şi dispariţia unor elemente biotice şi abiotice din sistemele fluviale.

Pornind de la aceste considerente, participanţii au abordat prin lucrările lor relațiile complexe om – râu. În acest context, colocviul “Trăind cu râurile” a încercat, la diferite scări de analiză:

- Să ofere o radiografie a stării râurilor din România (pe baza documentelor oficiale);

- Să dezbată modalităţile de îmbunătățire a modului de evaluare a râurilor şi de definire a condiţiilor de referinţă pentru proiectele de restaurare;

- Să aducă exemple de bune practici asupra implicării comunităților locale în gestionarea cât mai coerentă a cursurilor de apă;

- Să discute modul în care comunitatea științifică poate orienta interesul publicului larg vis-à-vis de rolul râurilor şi resurselor acestora de apă, sedimentare şi piscicole;

- Să analizeze modul în care tematica râurilor se reflectă în opera artiștilor/scriitorilor contemporani şi în evenimentele istorice şi sociale şi ce putem învăţa din aceste lecţii.

În atmosfera colegială a colocviului s-au născut idei care sperăm să fructifice în viitorul apropiat interesul divers asupra râurilor!

Si anul acesta, studenții de la mediu s-au reunit pentru a forma un grup de multiplicatori de opinie europeană, finanțat de către Parlamentul European prin Unitatea Vizite și Seminarii, sub îndrumarea domnului profesor Cristian Iojă care a coordonat activitățile de pe întreg parcursul practicii.

Devenită deja tradiție, această practică a constituit  pentru studenți dobândirea unor noi cunoștințe în domeniul protecției mediului și legislației în vigoare. Informațiile au fost receptate în mod direct de la reprezentanții Parlamentului European, Consiliului Uniunii Europene și Comisiei Europene. Vizita de anul acesta s-a suprapus cu momentul în care România deține președinția Consiliului Uniunii Europene și a constituit un avantaj, deoarece studenții au avut parte de informații suplimentare pe tot parcursul vizitei.

În vizită la Consiliul European; Foto: Tătaru Teodora

În cadrul vizitelor, s-au discutat problemele actuale de mediu din Uniunea Europeană și s-au propus alternative pentru ameliorarea lor. Ne-am bucurat să vedem că România ocupă o poziție demnă în cadrul structurilor politice europene și că reprezentanții României la Bruxelles sunt persoane bine pregătite din punct de vedere profesional.

Parlamentul European; Foto: Tătaru Teodora

Pe lângă vizitele la instituțiile europene, programul practicii a însemnat și incursiuni în orașele Bruges, Oostende, Anvers și Luxemburg.

Bruges; Foto: Stoia Larissa

Oostende; Foto: Stoia Larissa

Am rămas plăcut surprinși de diversitatea culturală pe care o oferă aceste centre urbane și de locurile pe care le poți admira. Am observat că Belgia, în general, promovează o politică de mediu sustenabilă, întrucât am zărit numeroase turbine eoliene, centre de colectare selectivă a deșeurilor, autovehicule electrice și spații verzi foarte bine întreținute. De altfel, belgienii susțin un mod de viață sănătos prin promovarea mersului cu bicicleta.

Această practică a însemnat o oportunitate uriașă pentru dezvoltarea profesională și culturală a studenților și sperăm că proiectul să continue și în alte ediții viitoare.

Puteți viziona filmul practicii aici https://www.youtube.com/watch?v=hxrleJ0dACY#EISM #PracticaBruxelles

Articol realizat de Larissa Stoia, anul II Master EISM, Facultatea de Geografie

Două rapoarte și sute de vești proaste.

Vom încerca o prezentare clară a rezultatelor acestora, însă nu ezitați să le consultați direct, pentru mai multe detalii: IPCC și WWF.

Încep prin a pune bazele întregii povești subliniind faptul că astăzi, 97% dintre oamenii de știință din domeniu consideră că Pământul se încălzește, și că este din vina oamenilor. Aceasta nu (mai?) este o ipoteză, nici măcar pentru cei mai…sceptici, este o realitate.

Povestea schimbărilor climatice aduse de societatea umană începe o dată cu revoluția tehnologică, însă noi nu vom coborî atât de departe în istorie, ci ne vom opri în 1992: anul în care a fost semnată Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, cu ocazia Summitului din Rio. Acesta a fost momentul când un număr considerabil de țări (197 în 2015) au decis că trebuie să „stabilizeze concentrațiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care ar împiedica interferența antropică periculoasă în sistemul climatic”.  Cu alte cuvinte, trebuie făcute eforturi pentru a limita impactul oamenilor asupra climei planetei, un impact produs, așa cum știm, de modul nostru de viață (va reamintesc că în 2018, am „consumat” resursele aferente anului în curs pe 1 august si că de atunci traim “pe datorie”).

Ei bine, din 1995 până astăzi, părțile semnatare s-au întâlnit anual pentru a discuta progresul (?) făcut în acest sens, iar una dintre cele mai mediatizate întâlniri a fost cea de la Paris (COP 21). Cu această ocazie, a luat naștere Acordul de la Paris, al cărui obiectiv principal a fost de a „întări răspunsul global la schimbările climatice, mențînând o creștere a temperaturii globale în acest secol cu mult sub 2 grade Celsius față de nivelurile preindustriale și continuând eforturile de limitare a creșterii temperaturii până la 1,5 grade Celsius”.

Cu toate acestea, trendul nu pare să se schimbe: producem în continuare din ce în ce mai multe gaze cu efect de seră, care sunt corelate cu schimbările climatice. Și, pentru a completă evantaiul de vești proaste, IPCC ne spune în raportul sau din octombrie 2018 că o creștere limitată la 1,5 °C nu este deloc ușor de obținut… și că în plus, acest „best case scenario” prevăzut de COP 21 este, de fapt, dramatic în ceea ce privește efectele asupra naturii și a societății umane.

Sute de milioane de vieți sunt în joc, declară raportul, în cazul în care vom avea o încălzire de 1,5 °C – ceea ce va avea loc în 2040 dacă tendințele actuale vor continua.

2040 este în 20 de ani.

Aproape toate recifurile de corali vor dispărea, incendiile și valurile de căldură ar afecta planetă anual, iar combinația secetă – inundații – temperatură crescută ar duce la o gravă problema de aprovizionare cu alimente. 

Însă folosirea conditionalului este inutilă: acest scenariu se va produce și va fi o situație fericită: același raport declara că pentru a atinge doar o creștere de 1,5°C, este necesară o transformare atât de profundă a economiei, agriculturii și a vieții la nivel mondial,  încât “nu există un precedent istoric documentat”.

Va invit să citiți raportul pentru mai multe detalii.

Al doilea apel la trezire a fost dat de WWF, care a abordat problema impactului stilului de viață uman asupra faunei sălbatice. După cum probabil știți, viață pe Pământ a trecut prin 5 mari extinctii cunoscute, fiecare fiind responsabilă pentru dispariția unui procent considerabil din viață pe Terra la momentul respectiv.  Ne confruntăm astăzi cu a șasea extincție de masă, a cărei responsabilitate revine oamenilor. Va invit să citiți primele capitole din Sapiens – o scurtă istorie a umanității pentru a va clarifica relația între venirea (istorică și repetată a) Homo Sapiens într-un punct geografic și schimbările majore ce au afectat biodiversitatea locală. 

Raportul arată că societatea umană este responsabilă pentru declinul populațiilor de specii sălbatice cu 60%… față de 1970! În doar 40 de ani. Aveți acces la datele care au stat la baza raportului aici. 

“Dacă ar fi existat o scădere cu 60% a populației umane, această ar echivala cu golirea Americii de Nord, a Americii de Sud, a Africii, a Europei, a Chinei și a Oceaniei. Această este amploarea efectelor noastre. “ (Mike Barrett, director executiv al științei și conservării la WWF)

Unul dintre exemplele cunoscute este cel al albinelor și al scăderii populației lor că urmare a utilizării pesticidelor și a altor chimicale. Un raport al Uniunii Europene arată pierderi de colonii de până la 20% într-o singură iarnă. Albinele sunt responsabile cu polenizarea a circa 80% dintre culturile necesare oamenilor, iar o deteriorare accentuată a populațiilor de albine va duce inevitabil la probleme legate de producția de hrană și de alte bunuri bazate pe plante.

Însă acesta este un exemplu cunoscut și care ne afectează foarte direct. Circuitele naturale și relațiile complexe dintre componentele mediului, sau cele dintre diferitele specii de animale și plante sunt afectate de activitățile umane într-o măsură mai mare decât cea așteptată până acum câțiva ani (când, de exemplu, încălzirea cu 2 grade era prevăzută pentru anul 2100, nu pentru 2040). Și toate acestea se reflectă în viață noastră, a speciei umane. Societatea umană, cu luxurile și avantajele sale, este bazată în întregime pe natură. Avem în continuare nevoie de aceste resurse pentru a supraviețui și a prospera. Alternativă este probabil de găsit și de învățat în celelalte 5 mari extincții de pe Terra: până la urmă, planeta supraviețuiește. Speciile care trăiesc pe ea, nu neapărat.

Sursa foto.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Cea de-a VIII-a ediție a proiectului de practică profesională în instituții europene dedicat studenților masteranzi, masterele Evaluarea Integrată a Stării Mediului și Politici de Mediu pentru Dezvoltare Durabilă ale Universității din București, s-a desfășurat în perioada 22 – 28 noiembrie 2017 în Regiunea Capitalei Bruxelles.

Celor 26 de masteranzi ai Universității din București li s-au alăturat 15 studenți ai Universității Babeș-Bolyai și 5 studenți din Centrul Universitar Baia Mare în incursiunea belgiană.

Programul de practică a beneficiat de suportul tehnic și financiar al Parlamentului European prin Unitatea Vizite şi Seminarii, Direcţia Generală de Comunicare din Parlamentul European, coordonat de doamnele Mariana Cosac și Ioana Bobes.

Experiența belgiană a început dimineața, la ora 6:45, în avionul către Bruxelles. Prima zi de practică a marcat familiarizarea cu locul care avea să devină ‘’acasă’’ pentru o săptămână.

Prin vizitarea zonei de nord a orașului Bruxelles, am putut observa infrastructura de transport și infrastructura verde a zonei. Principalele puncte de atracție au fost Parcul Laeken și Atomium.

Atomium

Parcul Laeken

Cea de-a doua zi a început cu o vizită la stația de epurare Aquiris aflată în zona de nord a orașului, care este cea mai mare stație de epurare din Bruxelles, și totodată una dintre cele mai ecologice stații de epurare din Europa.

Aquiris este cea mai modernă stație de epurare realizată de Veolia în zona Bruxelles-nord. Prin intermediul acestei vizite am putut afla principiile de funcționare ale acestei stații și am văzut mecanismele și tehnologiile folosite pentru epurarea apei.

Stația de epurare Aquiris din zona Bruxelles-nord

Stația de epurare Aquiris din zona Bruxelles-nord

Stația de epurare Aquiris din zona Bruxelles-nord

Programul de practică a continuat cu vizita la Parlamentul European și mai apoi la muzeul Parlamentarium.

Sala plenară

La Parlamentul European, grupul de studenți a avut ocazia să afle care este structura și cum funcționează această instituție, să viziteze sala plenară și să poarte o discuție cu doamna europarlamentar Adina Vălean, președinta Comisiei de Mediu, Sănătate Publică și Securitate Alimentară pe subiecte actuale în domeniul protecției mediului.

De asemenea, vizita la Parlamentarium a prezentat un mod inovator de diseminare a evenimentelor istorice și actuale prin intermediul tabletelor cu căști, hărților interactive, pupitrelor mobile sau a sălii cinematograf.

Masterele EISM și PMDD, promoția 2017

Experiența în instituțiile europene a continuat în a treia zi cu vizita la Comitetul European al Regiunilor și la Comitetul Economic și Social European, unde am aflat rolul acestor instituții în procesul de dialog și diseminare a informației de la administrațiile locale și regionale, sindicate, ONG-uri, către instituțiile europene cu rol de decizional.

Discuție la Comitetul European al Regiunilor

Parlamentarium

Incursiunea belgiană a îmbinat componenta educativă de instituții, cu două excursii desfășurate în cea de-a patra și cea de-a cincea zi a practicii. Excursiile au avut ca destinație ecosistemele urbane Bruge, Oostende și Anvers.

Bruge

Parlamentarium

Studenții au avut posibilitatea să observe componenta arhitecturală a orașelor, funcțiile pe care acestea le îndeplinesc, componenta de infrastructură, centrele istorice și să se delecteze cu preparatele belgiene.

În ziua a șasea, practica a continuat pe componenta instituțională cu trei vizite, la Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene și Reprezentanța României de pe lângă Uniunea Europeană. Fiecare dintre cele trei vizite a favorizat acumularea de noi cunoștințe sau fixarea unor cunoștințe deja știute. De asemenea prin intermediul acestor vizite am aflat ce înseamnă un mediu de lucru multicultural.

Bruge

La Comisia Europeană, grupul de studenți a avut posibilitatea să viziteze camera presei și să asiste la trei discuții. Subiectele care au fost aduse în discuție fac referire la ‘’Cum să dezvolți o carieră la Comisia Europeană’’ (Christian Ried, Directoratul General pentru Comunicare), ’’Politicile Agricole Comunitare și Mediu’’ (Claudia Mureșan, Directoratul General Agricultură și Dezvoltare Rurală) și ’’Politicile și strategiile Uniunii Europene in domeniul schimbărilor climatice’’ (Narcis Paulin Jeler, Directoratul General pentru Acțiune Climatică).

Plaja din Oostende

Primăria orașului Anvers

Grupul de masteranzi asistă la o dicuție pe subiectul ’’Politicile și strategiile Uniunii Europene in domeniul schimbărilor climatice’’

Vizita la Consiliul Uniunii Europene s-a axat pe prezentarea rolului acestei instituții la nivelul Uniunii, cu referințe în domeniul mediului și schimbărilor climatice, vizita fiind coordonată de Martin Salvet, Directoratul General Mediu, Educație, Transport și Energie.

La Reprezentanța României pe lângă Uniunea Europeană, studenții au avut posibilitatea să discute cu membrii delegați permanenți pe subiecte precum rolul și funcționalitatea instituției, carieră în cadrul Reprezentanței și Președinția română a Consiliului Uniunii Europene. De asemenea au fost abordate și problemele și politicile de mediu, domeniul gestiunii deșeurilor, schimbărilor climatice, Situri Natura 2000 și energiilor regenerabile.

Membrii delegației permanente care au prilejuit discuția cu masteranzii Universității din București au fost Luminiţa Teodora Odobescu (Ambasador, Reprezentant permanent pe lângă UE, COREPER II), Cosmin Boiangiu (Reprezentant permanent adjunct), Violeta Dragu (şef secţie Schimbări climatice, gestionare deşeuri, economie circulară, eficiența resurselor,  substanţe chimice, program de acţiune pentru mediu, Agenţia Europeană de Mediu, Agenţia Europeană pentru Substanţe Chimice) și Fulvia Cojocaru (Managementul apelor, calitatea aerului, biodiversitate, OMG-uri, sol, legislaţie orizontală, SCP, poluare industrială, dezvoltare durabilă).

Discuție la Consiliul Uniunii Europene

Pe parcursul vizitelor în instituțiile europene, de remarcat a fost  claritatea informațiilor prezentate, posibilitatea de a cere lămuriri suplimentare și de a formula întrebări, precum și promptitudinea răspunsurilor și profesionalismul reprezentanților delegați să coordoneze vizita grupului de studenți în cauză.

Practica profesională a avut parte și de momente amuzante, astfel, pentru că geografului îi stă bine cu drumul, masteranzii Facultății de Geografie au realizat și incursiuni suplimentare, față de ruta stabilita, pentru a ajunge la destinațiile propuse, punctualitatea acestora fiind pusă la încercare.

Discuție la Consiliul Uniunii Europene

Experiența belgiană s-a încheiat, marți, 28 noiembrie, la ora 9:10, pe aeroportul Charleroi când ne-am îmbarcat în avionul către București.

Proiectul de practică profesională este coordonat de către profesor Cristian Iojă, director al Departamentului Geografie Regională și Mediu.

Practica în instituțiile europene reprezintă o experiență interesantă, care te dezvoltă personal și îți deschide totodată noi orizonturi de învățare.

Discuție la Reprezentanța României

Cu speranța că v-am captat atenția, vă invit să urmăriți parcursul masteranzilor Facultății de Geografie, secția EISM și PMDD, în orașul Bruxelles, în perioada 22 – 28 noiembrie, prin intermediul unui material video realizat de Raluca Laslău.

Link-ul materialului: https://www.youtube.com/watch?v=nTpXplNM6eU&feature=youtu.be

Recomand cu încredere această experiență!

Articol realizat de Bianca Casandroiu, anul I, Master EISM

Harta turistica a Sitului Natura 2000 Valea Mostistea

Most este cuvântul slav al cărui înțeles în limba română este pod și el ne dezvăluie sensul hidronimului Mostiștea = vale cu poduri. Cel mai recent proiect al Asociației Centrul de Educație pentru Dezvoltare Durabilă (CEDDu) finanțat de Fundația pentru Parteneriat și MOL România tocmai asta și-a propus, să construiască “Poduri între natură și oameni”.

Atelier de creație – gospodărie reconstruita de elevi.

Pentru geografi, Mostiștea este un curs de apă, aflat în mijlocul câmpiei cu aceleași nume situată în partea central-sudică a județului Călărași. Pe acest râu s-a construit în perioada comunistă unul dintre cele mai mari sisteme de irigații din țară, sistem care era alcătuit dintr-un ansamblu de baraje ce țineau apele râului cantonate în lacuri pentru a asigura un supliment hidric culturilor agricole din acest spațiu care înregistrează un mare deficit de umiditate în sezonul cald. Alături de baraje au apărut stații de pompare pe malurile râului Mostiștea și o rețea impresionantă de canale de irigație. În perioada post-comunistă sistemul a fost treptat abandonat, la fel și canalele de irigație, stațiile de pompare au fost închise, iar acum barajele sunt locuri prin care poți traversa râul Mostiștea sau spațiile preferate de pescari în zilele însorite. Abandonarea acestui sistem de irigații este un model de evoluție extrem de interesant care ne demonstrează faptul că atunci când omul nu mai intervine într-un spațiu, natura este cea care începe “reconstrucția ecologică”. Pentru că volumele de apă depind acum doar de alimentarea de suprafață și subterană, pentru că scurgerea nu mai e controlată, pentru că adâncimea acestor lacuri e redusă mai ales aproape de maluri și aval de baraje, au apărut foarte multe suprafețe ocupate de stuf și papură pe care păsările sălbatice le-au ocupat treptat. Astfel, această salbă de lacuri cu golfuri, ostroave, popine și maluri joase a devenit un spațiu în care specii de interes comunitar precum stârcul pitic (Ixobrychus minutus), egreta mică (Egretta garzetta), stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul galben (Ardeola ralloides), cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), țigănușul (Plegadis falcinellus), lopătarul (Platalea leucorodia) și egreta mare (Egretta alba) găsesc loc de hrană, de odihnă și chiar de cuibărit.

Biserica Valea Presnei

Bucuria de a ieși din clasa. Elevii de la Sc. Gimn. nr. 1 Lehliu-Gara

Clasa in aer liber – Valea Agovei

Colectarea datelor despre gospodarii – Gurbanesti

Pentru a proteja cele 39 de specii de păsări ce cuibăresc sau se află în pasaj aici și cele 4 habitate de interes comunitar, regiunea a fost declarată Sit Natura 2000 (ROSPA0105 Valea Mostiștea) în urmă cu aproape un deceniu. Ea face parte din Situl de Importanță Comunitară Oltenița-Mostiștea-Chiciu (ROSCI0130) alături de siturile Ciocănești-Dunăre (ROSPA0021) cu Rezervația naturală Ostrovul Ciocănești și Lacul Gălățui (ROSPA0055) la care se adaugă Rezervația Naturală Ostrovul Haralambie. Acest ansamblu de spații protejate se înscrie în categoria de Arii Speciale pentru Conservare (SAC – Special Areas for Conservation).

Cormoranul pitic

Întâlnire cu un bunic al Mostistei, Domnul Învățător Verdes – Valea Argovei

Interiorul unei case reconstruit de elevii din Valea Argovei

Pentru a atinge obiectivele de protecție într-o arie protejată, două tipuri de activități sunt esențiale: comunicarea și educația. În cursul anului 2016 echipa Asociației Centrul de Educație pentru Dezvoltare Durabilă (CEDDu) a implementat un prim proiect de educație ecologică finanțat de Fundația pentru Parteneriat și MOL România – Situl Natura 2000 Valea Mostiștei – Ținutul apelor din inima Câmpiei Române – alături de Asociația Echilibru (custodele acestui sit) și de patru școli gimnaziale: Lehliu-Gară, Valea Argovei, Frăsinet și Gurbănești. Rezultatele acestuia au fost remarcabile, dar echipa de implementare a constatat faptul că este necesară multiplicarea căilor de comunicare a informațiilor despre sit atât pentru localnici cât și pentru vizitatorii din zonă, dar și continuarea activităților de educație pentru elevii din zonă. Așa a apărut proiectul Poduri între natură și oameni pe Valea Mostiștea care are aceeași sursă de finanțare și aceeași parteneri. Începând cu data de 8 mai 2017 elevii de la școlile din Lehliu-Gară, Gurbănești, Valea Argovei și Frăsinet au participat la activități de învățare diferite de cele pe care le fac în mod obișnuit: lecții în natură, cartări și observații în localitățile lor, workshop-uri și ateliere creative.

Ne testam abilitățile de comunicare. Scriem pe fiecare inima un cuvânt ce definește Mostistea

Observarea mediului natural si prelucrarea informațiilor.

În sens metaforic, scopul proiectului a fost construirea unor poduri între generații, poduri pe care să circule  în primul rând informațiile și care să ajute la creșterea vizibilității acestei arii protejate. Dacă anul trecut echipa de implementare a lucrat mai mult cu copiii și atunci peste 40 dintre ai au devenit rangeri juniori pentru acest sit, în acest an, pe lângă multiplicarea și diversificarea activităților de învățare s-a încercat construirea unor poduri de legătură între adulți și elevi cu același scop.

Observațiile asupra păsărilor trebuie realizate cu instrumente potrivite

Popasul turistic Milotina in plan îndepărtat si unul dintre podurile Mostistei in plan apropiat

Astfel, probabil cea mai frumoasă și emoționantă activitate a fost cea numită în aplicația proiectului “Bunicii Mostiștei“. Cu sprijinul profesorilor de la cele 4 școli, au fost organizate întâlniri ale elevilor cu oameni ce au foarte multe povești după o viață petrecută pe valea Mostiștei. Bunicii  – foști lucrători în domeniul amenajărilor hidrotehnice sau cadre didactice pensionare, care sunt modele în micile comunități rurale din acest spațiu – au povestit micuților despre viața de acum câteva decenii în acest spațiu, au adus în fața lor oameni, obiceiuri, toponime uitate, fapte si povești cu tâlc.

Popina La Gradiste în dreptul localității Sultana

În ultimele săptămâni din anul școlar și chiar în primele două  din vacanța de vară, elevii însoțiți de profesorii lor au avut programate activități outdoor. Vârsta satului, La pas prin…, Biodiversitatea Sitului Natura 2000 – Valea Mostiștea, Vânătorii naturii sunt nume ale unor activități outdoor care au însemnat multe ore de muncă placută pentru întocmirea de  schițe, pentru cartări sau aplicarea unor chestionare și completarea unor fișe de observație realizate de elevii de la cele patru școli partenere sub îndrumarea cadrelor didactice. Parcurgerea acestor activități a avut două obiective: primul a fost acela de a arăta copiilor că au foarte multe lucruri de învățat și în afara sălii de clasă și mai ales faptul că observațiile directe pot fi realizate prin intermediul unor mijloace extrem simple. Cel de-al doilea obiectiv a fost testarea viabilității acestor activități pentru a fi introduse într-un manual ce este în curs de realizare în acest proiect, manual – “Natură și oameni în Valea Mostiștea” – ce va putea fi folosit de toate școlile din și din apropierea sitului la disciplina nou introdusă în planul cadru Opțional integrat la nivelul mai multor arii curriculare. Fiecare lecție din acest manual – ce va fi tipărit pe hârtie, dar care se va afla în curând și în mediul on-line pe site-ul www.ceddu.ro – va avea o componentă informativă și una aplicativă. Activitățile de învățare vor integra cunoștințe ale elevilor de la două sau mai multe discipline tocmai pentru a schimba paradigma învățării. Spre exemplu – o lecție de geografie desfășurată în sat – La pas prin… – în care elevii realizează schițe ale străzilor, fac observații despre modul în care arată locuințele din comunitate, materialele din care sunt construite, modul de organizare al gospodăriilor, poate fi utilizată și la orele de Educație tehnologică  dar și la TIC (pentru prelucrarea informațiilor obținute pe teren). O lecție de biologie despre ecosistemele naturale poate fi utilizată și la matematică pentru a evalua numărul de ecosisteme, de câte specii și de câte exemplare e nevoie pentru avea un ecosistem complex, ce înseamnă abundența și dominanța speciilor într-un ecosistem. O lecție de istorie se poate transforma în una de geografie folosind hărți vechi și analizând dinamica spațială a localitățior și a toponimelor, modificările morfologiei văii și rețelei de drumuri sau a amenajărilor antropice.

Prelucrarea datelor despre vârsta satului.

Majoritatea activităților desfășurate pe teren au fost valorificate apoi în școală și prezentate de elevii participanți colegilor lor în cadrul unor workshop-uri și a unor ateliere creative organizate la fiecare școală parteneră. Aici copii și-au demonstrat competențele de prezentare, de organizare a informațiilor, de realizare a unor materiale didactice sau de promovare turistică a Sitului Natura 2000 Valea Mostiștea. Astfel, o mulțime de informații colectate pe teren și chiar la întânirile cu Bunicii Mostiștei au ajuns la colegii lor, dar după ce au fost filtrate și prelucrate de cei ce le-au colectat.

Sala de clasa pe malul lacului

Un alt obiectiv important al echipei CEDDu a fost realizarea unei hărți turistice a sitului. Aceasta are o varianta printată și una interactivă prezentă în mediul on-line, ce poate fi accesată chiar și de pe telefonul mobil la adresa http://ceddu.ro/situl_natura_2000_valea_mostistei/index.html. În numeroasele vizite desfășurate în ultimii doi ani de activități în Valea Mostiștea, echipa CEDDu a constatat două lucruri: peisajele de câmpie pot fi spectaculoase, iar oamenii ce au trăit în aceste locuri au lăsat povești și construcții absolut remarcabile. Aceasta a identificat și a propus vizitatorilor douăsprezece puncte de interes ale Mostiștei care cuprind puncte de belvedere sau de observare a păsărilor, situri arheologice, biserici vechi cu povești fascinante, o casă memorială, popasuri turistice, dar și o parte din barajele de pe râul Mostiștea. Fiecare punct de interes are atașate informații și fotografii care vin să întregească experiența vizuală a unui turist aflat în vale. Pentru că vorbim de o arie protejată, echipa s-a gândit ca ar fi oportun să încurajeze velo-turismul și a propus – alături de Asociația Adevărații VeloPrieteni – și un traseu de bicicletă care urmărește malurile lacurilor de pe Mostiștea și ajunge în sau în apropierea punctelor  de interes.

Proiectul finanțat de Fundația pentru Parteneriat și MOL România și coordonat de Asociația CEDDu a construit în ultimele luni o mulțime de Poduri între natură și oameni. La numai o oră distanță de București, într-un sit Natura 2000, copiii descoperă și învață în afara spațiului școlii, bătrânii se destăinuie și spun povești pe care elevii le duc mai departe, specialiștii împărtășesc rezultatele muncii lor, vizitatorii descoperă minuni naturale și antropice ascunse pe malurile apei, în mici pâlcuri de pădure sau risipite prin satele de câmpie și le împărtășesc prietenilor.

Primul eveniment inter-regional din cadrul proiectului BIOREGIO a fost organizat la sfârşitul lunii aprilie în Finlanda, cu ocazia căruia a fost vizitată Lahti, capitala regiunii  Päijät-Häme, deschizător de drumuri în valorificarea deşeurilor în cadrul unui sistem integrat de gestionare.

Gestionarea deșeurilor din regiunea Päijät-Häme se realizează pe baza unui parteneriat public privat, autoritățile regionale asigurând colectarea selectivă a deșeurilor, diferitele categorii fiind apoi preluate de întreprinderi private care asigură sortarea, prelucrarea și valorificarea acestora, astfel încât la nivelul regiunii doar 5% din cantitatea totală de deșeuri ajunge la groapa de gunoi, restul fiind valorificate prin recuperarea materiilor prime sau energetic. Această performanță a fost obținută printr-o serie de reglementări legislative referitoare la sortarea deșeurilor la sursă, precum și prin asigurarea infrastructurii necesare aplicării acestora.

Este impresionantă platforma Kujala Waste Center, având o suprafață de 70 ha, care funcţionează pe principiul simbiozei industriale, prin realizarea de parteneriate, care să conducă la valorificarea optimă a diferitelor fracțiuni de deșeuri. În plus, deşeurile mixte ce nu pot fi reciclate sunt utilizate pentru obţinerea de energie termică şi electrică, biocombustibili, ferilizanţi pentru agricultură, materiale de construcţie ş.a., deşeurile devenind astfel generatoare de profit.

În Finlanda există reguli stricte de sortare a deşeurilor: sticlă, metal, carton, hârtie, deşeuri biodegradabile, deşeuri producătoare de energie şi deşeuri mixte.

Pe platformă sunt colectate aproximativ 200.000 de tone de deşeuri care provin de la gospodăriile casnice şi de la micii producători, deservind cca. 200.000 de locuitori şi 13.000 de întreprinderi.

Deşeurile sunt colectate, cântărite şi depozitate în containere speciale pentru fiecare tip de deşeu.

De aici, sticla, metalul, cartonul şi hârtia sunt trimise la reciclare, obţinându-se produse şi materiale noi.

Deşeurile biodegradabile sunt dirijate către instalaţii de biogaz, de la care nămolul de fermentare (digestat) poate fi folosit ca atare sau prelucrat la fertilizarea suprafeţelor agricole.  Biogazul poate fi utilizat direct cu scopul de a produce căldură concomitent cu generarea de electricitate (combined heat and power generation CHP). Purificat (imbunătăţit) biogazul poate fi folosit drept combustibil pentru vehicule adaptate în acest scop sau injectat în reţeaua de gaz metan.   

Deşeurile de lemn şi deşeurile din plastic nereciclabile sunt trimise la instalaţia de mărunţire şi îndepărtare a metalelor în vederea obţinerii de combustibil pentru centrale termo-electrice.

Pe platformă funcţionează o staţie ultramodernă de sortare mecanică a deşeurilor mixte, care separă deşeurile reciclabile (plastic, carton, lemn şi metal) de deşeurile din construcţii în amestec cu cele generatoare de energie. Aici sunt procesate cca 66.000 tone de deşeuri /an.

Tot pe platformă există o instalaţie care procesează mecanic nămolurile şi deşeurile fluide, separând materialul solid, şi o zonă destinată solurilor contaminate care sunt cernute, după care se stabilizează şi se compactizează într-o formă netoxică pentru a fi utilizate ca terasament sau prim strat la depozitele de deşeuri.

Deşeurile de carton asfaltat de la acoperişuri sunt şi ele reciclate, mărunţite şi utilizate la obţinerea asfaltului în locul bitumului.

Comisia Europeana a demarat de curând  proceduri de infringement împotriva României pentru nerespectarea normelor UE privind gestionarea şi prevenirea generării de deşeuri. Dacă ne referim numai la deşeurile menajere, în România, la ora actuală, 97% ajung la groapa de gunoi, iar ţara noastră ar putea primi din 2020 penalizări de circa 500.000 euro pe zi dacă nu reduce acest procentaj sub 50%.

Prin adoptarea tehnologiilor menționate mai sus, deșeurile nu numai că nu vor mai genera probleme de mediu și amenzi pentru nerespectarea legislației comunitare, dar vor putea contribui la dezvoltarea durabilă a economiei locale și la reducerea consumului de combustibili fosili, prin generarea de energie termică și electrică.

Proiectul BIOREGIO este Finanțat de Uniunea Europeana prin Fondul European de Dezvoltare Regionala, programul INTERREG EUROPE.

Surse foto:

Autor: Ana Maria Popilian

Figură 1 Sursă foodpoverty.com

Trăim într-o societate de consum, o societate ce vrea să vândă și va face tot posibilul pentru aceasta, de la orice, atâta timp cât există etichetă, cerere, inovație și, bineînțeles, cumpărător. Nimic nu îi scapă, de la haine, electrocasnice, autoturisme, imobiliare, până la cotidienele și indispensabilele alimente. Dar cum afectează toate acestea mediul? Nimic mai simplu! Fie că este rezultatul unei cereale sau al unui arbore, alimentul își are originea în mediu. Omul este dependent de acesta pentru a-și asigura hrana, prin culturi sau creșterea animalelor.

Dar ce înseamnă o societate de consum sau cum funcționează aceasta aplicată alimentelor? Produsele sunt perisabile, menite să fie utilizate într-un timp foarte scurt în vederea creșterii consumului. Cumpărătorul o să cumpere într-un ritm continuu, asta dacă nu reușește să își gestioneze corect planurile de masă și alimentație. În caz contrar, alimentele se strică și urmează a fi aruncate. Se va face risipă, nu doar în lanțurile marilor magazine, dar, în principal, de către populație.

Situația României este următoarea: fiecare dintre noi aruncă aproximativ 350 de grame de hrană pe zi, aproape o masă întreagă, conform Food Waste Romania. Acesta este rezultatul a 25 de ani de trai într-o societate de consum. Astfel, mediul este forțat să producă mai mult doar pentru vanitatea și lăcomia unor principii politice: un efort în plus, pe lângă poluarea componentelor sale, acesta fiind nevoit să producă din ce în ce mai mult. Cunoaștem cu toții marile peisaje agricole, cu câmpii și terenuri pline de posibilă hrană, cu fermieri fericiți ce culeg fiecare spic de grâu, totul natural. Sună cunoscut? Este prezentarea și ideea transmisă de reclame prin care este convins cumpărătorul să facă ceea ce știe mai bine, să cumpere. Ideal, prea ideal. Utopic.

Figură 2 Sursă greenvillages.com.au

Situația nu arată deloc așa. O agricultură intensivă, pentru o asemenea cerere, nu se poate realiza prin metode tradiționale, se realizează mecanizat, nici vorbă de fermier fericit în comuniune cu natura, ci de utilaje greoaie, ce funcționează pe bază de combustibili și îngrășăminte chimice pentru sporirea producției. Alt efort pentru mediu, substanțe chimice și noxe ce poluează aerul, solul și apa. Producție în lanț, poluare în lanț.

Mi-ar plăcea, cititorule, să închei cu soluții și sfaturi pentru a diminua această risipă, dar este clar faptul că abordarea noastră va schimba o mică parte a situației, a realității… Să nu ne pierdem speranța! Schimbarea vine, într-adevăr, de la fiecare. Cumpărarea de produse de sezon, cumpărăturile să fie făcute pe stomacul plin, plata în cash, nu card, lista de cumpărături, toate aceste sunt soluții minore. Problema fiind natura și principiile societății, nu putem lupta cu așa ceva. Dacă societatea de consum are grijă de nevoile ei și, într-o măsură, de ale noastre, rămâne de datoria noastră să avem grijă de mediu și de ce ne oferă. Trebuie să învățăm să trăim cu societatea, trebuie să ne schimbăm stilul de viață, stilul de a vedea fiecare obiect în parte, nu ca un bun de consum, ci ca un instrument dăruit cu grijă și menit de a ne ajuta în satisfacerea nevoilor. O abordare pseudo-animistă, să spunem. Să folosim orice aliment la capacitate maximă, să fim deschiși la inovație, dar să reușim, cu succes, să o integrăm. Închei cu o întrebare, drag consumator: de câte ori ai cumpărat un aliment pe care nu ai reușit, din diferite motive, să-l consumi și, apoi, l-ai aruncat?

Ibănescu Marina Georgiana

Meteorologie-Hidrologie, Grupa 317

Facultatea de Geografie

2017

Proiectul SnowBall („Remote sensing, model and in-situ data fusion for snowpack parameters and related hazards in a climate change perspective”)** a avut ca temă tocmai studierea mai aprofundată a caracteristicilor și evoluției stratului de zăpadă din România. Finanțarea acestui proiect s-a făcut prin Mecanismul Spațiului Economic European (European Economic Area – EEA) Financial Mecanism 2009 – 2014, iar promotorul lui este Administrația Națională de Meteorologie. Pe lângă meteorologi români, echipa proiectului a cuprins hidrologi ai Institutului Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor, cercetători de la Facultatea de Chimie, Biologie și Geografie din Universitatea de Vest (Timișoara) și de la Centrul de Inginerie a Apelor Subterane din Universitatea Tehnică de Construcții București. Partenerii norvegieni ai cercetătorilor români au fost experți de la Norsk Regnesentral Stiftelse (Cerntrul de Calcul Norvegian).

La finalizare, proiectul SnowBall a strâns rezultate importante legate de  îmbunătățirea monitorizării zăpezii și gheții, folosind atât observații de suprafață, cât și date derivate din măsurători efectuate de la bordul sateliților, unii dintre ei recent lansați de Agenția Spațială Europeană (Sentinel-1 și Sentinel-3). Pe de altă parte, integrarea datelor in situ a noilor observații satelitare și a rezultatelor modelării climatice și hidrologice a adus elemente importante pentru cuantificarea mai bună a riscurilor legate de producerea de avalanșe și inundații rapide în zonele montane. Pe termen lung, schimbarea climatică modifică aceste riscuri. Experimentele numerice în condițiile scenariilor de creștere a concentrațiilor globale ale gazelor cu efect de seră, analizate în cadrul proiectului, relevă cum debitele maxime ale râurilor cresc în anotimpul rece și la tranziția dintre iarnă și primăvară, amplificând riscul inundațiilor rapide. Refacerea rezervei de ape subterane este și ea o temă importantă legată de caracteristicile actuale și evoluțiile viitoare ale stratului de zăpadă.

Cum să ne ferim de avalanșe și inundații rapide, unde și cât timp mai putem schia în România, dar și cum vom putea potrivi mix-ul energetic al țării, din care resursa hidroenergetică e o parte importantă – sunt chestiuni ce ne privesc pe toți și la care vom putea răspunde din ce în ce mai bine, avansând pe drumul cunoașterii științifice, spre politici și decizii informate.

Echipa SNOWBALL

*Francois Villon, Ballade des dames du temps jadis (Balada doamnelor de altadată)

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/22688/Balada_doamnelor_din_alte_vremuri

**http://snowball.meteoromania.ro/

La ediţia a VIII-a (martie 2016) au fost prezentate trei articole cu următoarea tematică: Monitorizarea corpurilor de apă din Bazinul Tisei, județul Maramureș, în 2014, autori: Gabriela Andreea Despescu, S. Nacu, R. Bătinaș; Riscurile hidrice induse de scurgerea maximă – potențiale efecte asupra  biodiversității în culoarul Tisei Superioare, autori: Gh. Șerban, A. Sabău, A. Nițoaia, S. Rafan, I. Ponciș, respectiv Probleme privind calitatea apei în spațiul aferent ariilor protejate Pricop-Huta Certeze și Tisa Superioară, autori: R. Bătinaș, Gh. Șerban, A. Sabău.

La ediţia a IX-a (martie 2017) a fost prezentată o lucrare mai amplă, cu titlul: Resursa de apă dulce în siturile Natura 2000: Pricop Huta Certeze şi Tisa Superioară, autori: A. Sabău, R. Bătinaș, I. Roşu, Gh. Șerban.

Toate cele patru articole ştiinţifice, redactate în limba engleză, se găsesc publicate online pe pagina web a conferinţei (http://eeagrants-tisa.ro/?news=publicatii), respectiv în volumele full-text, editate, la fiecare ediţie menţionată.

Proiectul menţionat anterior este finanţat printr-un grant acordat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia şi se derulează în cadrul Programului RO02 – „Biodiversitate și servicii ale ecosistemelor”, Apelul pentru propuneri de proiecte nr. 1, al cărui Operator de Program este Ministerul Mediului.

Echipa Proiect RO02-0013 

Un grup de analiști teritoriali ai Facultății de Geografie și Știința Mediului din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, au aplicat pe un eșantion de 75 persoane din grupul țintă al proiectului RO02-0013 – Studiu integrat privind contribuția ecosistemelor din ariile protejate Natura 2000: Pricop-Huta Certeze și Tisa Superioară la dezvoltarea durabilă a comunităților locale (SIENPHCTS)o anchetă sociologică vizând gradul de informare al localnicilor asupra siturilor Natura 2000 Pricop-Huta Certeze și Tisa Superioară.

66,7% dintre persoanele chestionate consideră că existenţa unui sit Natura 2000 în arealul în care locuiesc este foarte importantă (20%) sau importantă (46,7%), în timp ce 22,7% apreciază că un astfel de sit nu prezintă relevanţă, este puţin important (5,3%) sau nu este deloc important (4%).

Rezultatele anchetei soicologice reflectă o valorificare scăzută de către localnici a resurselor naturale din situri, acţiunile punctuale de antreprenoriat turistic existente deja în zonă neconstituind exemple foarte grăitoare pentru demonstrarea unei valorificări economice a resurselor locale. Acest fapt derivă și dintr-o lipsă de implicare din partea membrilor comunității dar și a factorilor de decizie (custode, autorități publice etc.).

Răzvan BĂTINAȘ

Manager de proiect