Sintești, Ilfov – la 3 km de București, un sat învăluit zilnic în fum toxic.

La câteva minute de mers cu mașina din București, în satul Sintești din comuna Vidra (Ilfov) (Fig. 1), noaptea se aprind focuri nu pentru căldură, ci se ard cauciucuri, cabluri electrice, mase plastice, mobilier etc – orice material din care se poate extrage metal sau profit. Fumul se ridică în întuneric tocmai pentru ca autoritățile să nu îl vadă, iar dimineața îl respiră bucureștenii.

Fig. 1. Groapa de gunoi Sintești (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

De ce nu se oprește?

Fenomenul are rădăcini economice adânci. Firme înregistrate în Sintești preiau deșeuri de la companii cu obligații legale de reciclare, le aduc în sat, iar localnicii le ard în gropi improvizate (Fig. 2). Cele mai căutate sunt cablurile electrice, care, după topirea plasticului, sunt valorificate pentru cupru. În Sintești există 120 de firme de tratare a deșeurilor la o populație de sub 3.000 de locuitori. În perioada 2019-2021, autoritățile au descoperit trei transporturi ilegale de deșeuri importante, în valoare de 150.000 euro, care ar fi trebuit să ajungă tot aici. Când un foc ilegal este descoperit, singurii acuzați sunt localnicii, oameni săraci, adesea nealfabetizați, care refuză să spună de unde provine gunoiul.

Fig. 2. Traseul deșeurilor care ajung să fie arse în Sintești (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

De-a lungul anilor, Garda de Mediu, Poliția și Jandarmeria au intervenit de sute de ori în Sintești (Fig. 3). În octombrie 2025, prima operațiune cu drone achiziționate prin PNRR a mobilizat 120 de oameni. Din 2022 până în 2024 au fost desfășurate 40 de controale, cu amenzi totale de 4 milioane de lei și 51 de tone de materiale confiscate (Fig. 4).

Fig. 3. Sintești la 9 aprilie 2021 (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

Sintești nu este o excepție, este un simptom. Atât timp cât reciclarea ilegală rămâne mult mai profitabilă decât cea legală, iar adevărații organizatori nu ajung în fața judecătorilor, focurile se vor reaprinde în fiecare noapte și noi vom continua să închidem geamurile.

Fig. 4. Cablurile arse (Sursă: https://romania.europalibera.org/a/poluare-bucuresti-ardere-gunoi/31576956.html)

Bibliografie

https://romania.europalibera.org/a/plangere-penala-sintesti-garda-de-mediu/33166918.html

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/video-descinderi-la-sintesti-unde-sunt-arse-ilegal-tone-de-deseuri-localnica-noi-facem-gratare-multe-aici-1400904

https://www.g4media.ro/poluare-masiva-in-bucuresti-si-imprejurimi-vineri-dimineata-comisarii-garzii-de-mediu-au-descoperit-arderi-de-deseuri-la-sintesti-dar-au-plecat-fara-sa-ia-masuri-usr-la-o-luna-de-la-demiterea-lu.html

https://tvrinfo.ro/controale-cu-drone-la-sintesti-si-bolintin-vale-75-de-tone-de-deseuri-confiscate-si-amenzi-de-peste-400-000-de-lei/

Toate cele trei depozite de deșeuri ce deservesc Bucureștiul au rămas fără autorizație de mediu (Iridex-zona de nord a capitalei; Vidra din sud-Popești Leordeni și Glina din sud-est). Depozitul de deșeuri din Glina a fost închis din 2019. A rămas funcțional depozitul Vidra (Fig. 1), dar e considerat epicentrul poluării cu metan din București. S-a creat și o asociație civică a locuitorilor din zona numita „Iar Miroase”. Platforma online a fost lansată în 2023 de un inginer IT care locuiește în zonă.

Figura 1. Depozitul Vidra

Am stat de vorbă cu el și cu locatarii din Popești și Berceni cei mai afectați de miros:

• D-na X— tânără mămică care ne spune: — Nu pot scoate copilul la plimbare în fiecare zi și uneori nu pot aerisi nici camera copilului. Miroase puternic a hazna. Vine vara, ce fac? Închid geamurile?

• D-nul Y — pensionar relatează: — Am ales după pensie sa mă remut în Popești în casa părintească, unde am copilărit, pentru spațiu și aer curat. Așa era pe vremea copilăriei mele. Copiii de azi nu se mai pot bucura de joacă, afară miroase uneori de zici ca ești lângă un WC public. Alteori dau unii foc la gunoaie și e și mai rău. Fumul și mirosul toxic ne bagă în casă pe toți și chiar și așa… Vine vara, ce facem?

• Familia M — tineri care s-au mutat de curând la un bloc nou din Popești — Ne-am bucurat că ne-am luat casă ceva mai ieftină decât în centru și am crezut că aerul aici e mai bun. Ne dorim copii, dar unde să se joace în mirosul ăsta. Vin căldurile noaptea, nu putem deschide geamul de miros…

• D-na Y— gospodina ne spune: — Nici animalele mele (găini) nu miros așa de urât cum e uneori aerul aici. Îmi plăcea în grădină să am flori, erau parfumate. Acum și ele săracele sunt acoperite de un miros înfiorător. Uneori noaptea e și fum (Fig. 2), de nu poți deschide un geam, nu mai pot scoate lenjeria de pat sau covoarele afară, că le bag în casă îmbâcsite!

  

  Figura 2. Depozitul din Vidra – incendiu

• Inginerul IT-ist care a făcut programul ne zice: — Când m-am mutat în zonă nu era așa, dar de 4-5 ani încoace groapa asta de gunoi ne-a stricat liniștea și confortul. De aceea s-a înființat asociația “Iar Miroase” de către un grup de locatari și eu am ajutat cu o platformă online pentru transmiterea automată a sesizărilor către Garda Națională de Mediu și Direcția de Sănătate Publică Ilfov. În primele șase luni ale anului 2023, au fost trimise 11.580 sesizări (Berceni – 8000, Popești Leordeni – 1683, Vidra – 473). În 2024-2025 reclamațiile s-au înmulțit, ajungând la un maxim în luna iunie 2025 de 6734 reclamații/lună, în special noaptea și dimineața devreme, când la adăpostul nopții au avut loc și incendieri ilegale.

Depozitul Vidra e operat de Eco SUD SA. Zona de depozitare acoperă peste 60 ha cu 8 celule principale, dintre care doar 3 au sisteme de captare a biogazului. Zilnic aici ajung între 2500-3000 de tone de deșeuri din București și localitățile limitrofe. În perioada 2023-2025, operatorul a primit amenzi de peste 200.000 de lei pentru poluare și nereguli, dar sancțiunile au fost plătite la jumătate, iar activitatea nu a fost suspendată niciodată (Fig. 3). Ba mai mult, locatarii susțin că factura la salubritate s-a dublat în ultimii ani.

Figura 3. Depozitul de la Vidra – închis provizoriu

“Plătim pentru un miros de WC și fum o groază de bani” ne-a spus supărat un administrator de bloc.

Și dacă ar fi numai asta, dar specialiștii spun că metanul, care în sine nu e toxic, în groapa de gunoi vine cu un cocktail letal:

• Hidrogen sulfurat (H₂S): iritant și care produce leziuni neurologice în cantități mari și repetate.

• Amoniac (NH₃): atacă ochii, pielea și plămânii.

• Mercaptani (metil mercaptan CH₃SH, etilmercaptan C₂H₅SH): extrem de agresivi pentru sistemul respirator.

• COV (compuși organici volatili), cancerigeni confirmați: benzen C₆H₆, formaldehidă CH₂O.

  

  Figura 4. Deșeurile de la depozitul Vidra

Expunerea cronică duce la astm bronșic, crize de sufocare, cancer pulmonar, tulburări cognitive la copii, depresie, AVC, disconfort accentuat.

Figura 5. Rătăcit și nefericit la depozitul Vidra

În concluzie: VINE VARA! ÎNCHIDEȚI GEAMURILE!

Bibliografie și webografie:

1)    https://www.facebook.com/iar.miroase.ONG/posts/%EF%B8%8F-poluatorii-dac%C4%83-se-%C3%AEnchide-depozitul-vidra-bucure%C8%99tiul-r%C4%83m%C3%A2ne-f%C4%83r%C4%83-groap%C4%83-de-g/122198404760177633/

2)     https://zin.ro/28/07/2025/investigatii/poluare-metan-sulfura-hidrogen-amoniac-mercaptani-groapa-gunoi-vidra-sintesti/

3)     https://greennews.ro/article/singura-groapa-de-gunoi-a-bucurestiului-cea-de-la-vidra-este-inchisa-oficial-de-ce-se-mai-depoziteaza-totusi-deseuri/

4)     https://buletin.de/bucuresti/autorizatia-de-mediu-de-la-groapa-de-gunoi-vidra-in-dezbatere-publica-cetatenii-din-patru-localitati-acuza-mirosuri-insuportabile/

5)     https://www.capital.ro/dezvaluiri-incredibile-despre-groapa-de-gunoi-de-la-vidra-totul-despre-interesele-care-stau-in-spatele-afacerii.html

6)     https://tvrinfo.ro/incendiu-la-gropa-de-gunoi-de-la-vidra-oamenii-care-locuiesc-in-zona-se-plang-de-mirosul-pestilential/

Surse foto:

Figura 1 - Sursa: https://b365.ro/video-duhneste-de-trasneste-si-prin-poze-inspectie-de-mediu-la-groapa-de-gunoi-vidra-care-sufoca-bucurestiul-si-unde-totul-se-arunca-de-a-valma-573446/

Figura 2 - Sursa: https://tvrinfo.ro/incendiu-la-gropa-de-gunoi-de-la-vidra-oamenii-care-locuiesc-in-zona-se-plang-de-mirosul-pestilential/

Figura 3 - Sursa: https://www.focus-energetic.ro/groapa-de-gunoi-de-la-vidra-inchisa-provizoriu-45678.html

Figura 4 - Sursa: https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/gunoiul-bucurestiului-unele-sectoare-recicleaza-altele-sufoca-groapa-de-la-vidra-evolutia-in-doi-ani.html

Figura 5 - Sursa: https://www.bursa.ro/protest-la-groapa-de-gunoi-de-la-vidra-44082532

Facultatea de Geografie, Universitatea din București

La prima vedere, Pământul nu se remarcă cu nimic special. S-a descoperit viață și pe alte planete, însă este vorba de cea microbiană, așadar, la o scară foarte redusă. De asemenea, având în vedere numărul enorm de planete, cercetătorii cred, în urma folosirii ecuației Drake, că este aproape imposibil să nu existe alte ființe inteligente, ca noi, undeva în Univers. Pe Terra, viața a devenit deja un lucru atât de tipic încât nu mai suntem deloc uimiți de prezența ei. Cu toate acestea, ar trebui să înțelegem prin câte a trecut planeta pentru a ajunge în stadiul din prezent – suport al vieții inteligente și nu numai.

Cu aproximativ 4,5 miliarde de ani în urmă, s-a format sistemul solar din care face parte și Pământul. Printr-un proces de nucleație (lipirea și cristalizarea unor particule de praf cosmic) i-au naștere atât planetele cât și Soarele. Aici, deja se remarcă primele elemente ce-i conferă tânărului Pământ o oarecare stabilitate: distanța perfectă față de reactorul nuclear al sistemului solar (Soarele), timpul perfect la care a început să se formeze (prin cumularea mai multor factori există viața inteligentă în prezent), tipul perfect de stea din centru, cât și un factor ce se leagă de ceilalți doi coloși, Jupiter și Saturn. Aceste planete urmau să aibă soarta Soarelui și să constituie un sistem solar binar sau chiar cu trei stele, însă le-a lipsit acea scânteie de care doar Soarele a avut parte. Un sistem binar sau cu 3 sori nu ar fi putut susține viața.

Mai târziu, Pământul s-a ciocnit cu Theia, un corp gigantic de mărimea lui Marte. De aici, cred cercetătorii că a luat naștere Luna. De asemenea, fără acest satelit natural, Pământul ar fi fost lipsit de viață. Fără gravitația Lunii, axa Pământului ar fi variat foarte mult, având loc atât glaciațiuni, cât și sezoane extreme. În plus, Luna se află la o distanță perfectă de Pământ, însă aceasta se îndepărtează de planetă cu aproximativ 4 cm pe an.

Un picuț mai târziu, când planeta albastră nici nu reușise să-și tragă sufletul după ciocnirea cu Theia, încep alte microciocniri cu alți meteoriți, însă nu de mărimea celui precedent. Astfel, aceste corpuri aduc pe Pământ elemente chimice și substanțe importante, precum carbonul (elementul ce se regăsește în orice), fierul, dar și apa. Astfel, se creează un context cu oceane, în care toată acea supă primordială va avea să elibereze combustibilul pe care funcționează majoritatea viețuitoarelor – oxigenul.

maxresdefault

Cu Jupiter în stadiul final de formare, Pământul a făcut rost de primul său protector. În prezent, gigantul gazos încă deviază o bună parte a corpurilor ce se îndreaptă spre orbita Terrei. Pe lângă acest scut vizibil, planeta noastră își constituie alte modalități de protecție, precum câmpul magnetic, dovada că acest corp planetar este viu și, mai târziu, stratul de ozon. Acestea filtrează radiațiile solare, reducând intensitatea lor.

De asemenea, Pământul are dimensiunile perfecte, cu o gravitație ce permite dezvoltarea vieții normale. Desigur, sintagma de „viață normală”, din acest punct de vedere este relativă, deoarece am  avut o singură încercare. Gravitația nu e un impediment atât de mare în calea vieții, aceasta putând evolua și în funcție de altă valoare (oameni mai înalți și cu oase mai ușoare pe o planetă cu o gravitație mai mică sau mai scunzi și cu oase mai rezistente pe o planetă cu gravitație ceva mai mare).

Toate acestea le-a oferit bacteriilor contextul de evoluție până la, ce se cheamă în prezent, omul. Desigur, de la bacterie până la viață inteligentă este nevoie de enorm de multă muncă și timp. Astfel, pentru o viziune mai bună, să presupunem că cei aproximativ 14 miliarde de ani cât se presupune că are universul îi introducem într-un singur an. Astfel, Pământul apare în luna septembrie a anului cosmic iar oamenii apar abia cu câteva secunde înainte de anul nou, adică acum aproximativ 100,000 ani. Deci un drum destul de lung. De asemenea, Pământul a reușit să-și creeze anumite sisteme, ce funcționează sub forma unor cicluri perpetue (circuitul apei, circuitul carbonului, circuitul azotului). Compoziția atmosferei este perfectă. Un procent mai mare de oxigen ar fi însemnat mai multe incendii, iar unul mai mic ar fi facilitat apariția unor glaciațiuni. Un astronaut a afirmat, în serialul „One strange rock” de pe National Geographic, că șansele de a apărea Pământul, în forma sa actuală, sunt echivalente de a da 1-1 cu zarul de 100,000 de ori la rând.

La apariția Terrei au luat parte extrem de multe variabile, unele de care această viață inteligentă nici acum nu și-a dat seama, încă. Așadar, având în vedere acest cumul de factori nesfârșiți, suntem tentați să spunem: „nu mai există viață în Univers”, însă, pe de altă parte, mărimea Universului ne face să zicem: „este aproape imposibil să nu existe viață și altundeva”. Poate adevărul se află undeva la mijloc.

Facultatea de Geografie, Universitatea din București

Conform astrobiologului David Grinspoon „Viaţa nu reprezintă ceva ce s-a întâmplat pe Terra, în fapt, e ceva ce s-a întâmplat Terrei” (Popovici, 2019).

Concepută de James Lovelock și propusă în anul 1960 (Popovici, 2019), „Ipoteza Gaia” susține ideea conform căreia Terra este un organism viu, ce respiră. Pentru a-și susține teoria, acesta aduce numeroase argumente, în seria sa de cărți dedicată acestei Zeițe a Pământului. Aceste cărți descriu Gaia, în diferitele sale ipostaze: „The revenge of Gaia”, „The vanishing face of Gaia”, „A rought ride to the future”, „Gaia – medicine for an ailing planet”, „The earth and I”, „Gaia – The practical science of Planetary medicine”, „Healing Gaia” etc.

James Lovelock-autorul „Ipotezei Gaia”

Aceasta a fost privită cu mult scepticism pentru o lungă perioadă de timp, deoarece oamenii aveau și au idei preconcepute asupra definiției unui organism. Ei consideră că Terra nu poate fi un organism viu deorece, nu respiră, nu se hrănește, nu se reproduce și nu evoluează.

În această „bătăliie a ideilor” mă pot considera o adeptă a teoriei și îmi voi susține alegerea prin argumente, în ceea ce urmează.

Ipoteza are ca sursă principală de inspirație literatura Greciei Antice. Conform legendelor, Gaia, numită și Gheea (Zeița Pământului) și soțul ei Uranus (Zeul Cerului), au fost primii zei, părinții tuturor zeităților. Astfel, Planeta-Mamă susține viața prin interacțiunea sa cu mediul antropic, fizic, precum face și zeița olimpiană.

Precum orice organism, Terra își reglează funcțiile vitale prin anumite mecanisme ce fac posibilă menținerea anumitor elemente în parametrii optimi.

De exemplu, atmosfera terestră este alcătuită dintr-o sumă de gaze, particule în suspensie și vapori de apă. Principalele gaze ce alcătuiesc atmosfera sunt oxigenul, dioxidul de carbon, azotul și argonul. Prezența acestora în cantități ce nu își modifică valoarea semnificativ, de-a lungul timpului, este o condiție a existenței vieții (Popovici, 2019). Oxigenul, fără de care viața nu ar fi posibilă, reprezintă 21% din atmosfera terestră, valoare constantă, indiferent de proprietățile acestuia. Fiind un element chimic reactiv, acesta se poate combina cu alte elemente ale atmosferei și cu scoarța terestră, dispărând astfel din atmosferă. Cu toate acestea, el își menține valoarea constantă. Cum este posibil acest lucru? Gaia, Mama, face posibilă aceasta prin plantele sale, care prin fotosinteză, absorb dioxidul de carbon, un gaz otrăvitor, și eliberează oxigenul, atât de vital. Nu degeaba,  pădurea este numită „plămânul verde al Terrei”.

Privind comparativ, și organismul uman își poate regla funcțiile. În aceste sens, putem lua drept exemplu procesul respirației. În timpul inspirației, o cantitate de aer trece prin sistemul respirator (fose nazale, faringe, laringe, bronhii) și ajunge în plamâni. Aerul are compoziția despre care am discutat în paragraful anterior. Totuși, doar oxigenul ajunge, prin sistemul circulator, la celule, ca mai apoi, la plămâni să ajungă dioxidul de carbon, ce urmează să fie eliminat din organism prin expirație. Cum este posibil ca din toate gazele inspirate, în organism să pătrundă doar oxigenul?

Un alt exemplu este cel al sărurilor ce pătrund în organism. Dacă ajunge o cantitate mai mare, rinichii grăbesc procesul prin care aceasta este eliminată, pentru a dispărea riscul creșterii procentului de sodiu.

Revenind la organismul primordial, Terra, un alt exemplu de autoreglare este menținerea valorilor constante ale salinității. În timpul procesului de evaporație, în atmosferă ajung doar vaporii de apă,  sarea fiind lăsată în urmă, în mări și oceane. Cu toate acestea, nivelul salinității apei oceanice nu crește, ci rămâne constantă. Cum este posibil acest lucru? Conform explicațiilor științifice, formarea minelor de sare este cauza. Sarea ce rămâne în urma evaporării este depozitată pe fundul oceanelor și acoperită cu praf și argilă.

Gaia- o zeiță furioasă

Totuși, conform argumentelor aduse de J. Lovelock, acest proces este controlat de însăși Gaia prin reglarea temperaturii, a compoziției chimice a apelor etc.

Reluând o idee anterioară, mulți cercetători și nu numai, consideră că este imposibil ca Terra să fie un organism viu deoarece nu respiră, nu se hrănește, nu se reproduce și nu evoluează.

Am demonstrat totuși că aceasta respiră prin păduri.

Din punct de vedere evolutiv, aceasta s-a schimbat de-a lungul celor 4,5 miliarede de ani de existență. Privind în trecut, „fața” Pământului s-a schimbat: din acel singur continent, Pangeea, divizat în Gondwana și Laurasia, ajungând într-un final la forma continentală cunoscută în prezent. Totuși, evoluția este încă prezentă, un exemplu în aceste sens fiind apropierea Australiei de Africa, cele două continente urmând să se contopească în viitor.

Tot din punct de vedere evolutiv, o planetă lipsită de viață, în stadiul său inițial, Gaia a trecut treptat prin diferite transformări ce au dus la apariția vieții și au facilitat menținerea și evoluția acesteia.

De asemenea, teoria elaborată de Lovelock este susținută de studiile recente ale cercetătorilor. Un exemplu este reprezentat de o descoperire a savanților Universității din Hong Kong, conduși de Jiu Liao. În urma cercetărilor efectuate asupra mareelor, aceștia au ajuns la concluzia că planeta pare să „respire”. Un prim argument este formarea unor bule de aer la suprafața mareelor. Un alt argument este mișcarea ritmică a suprafeței ocenului, în urma producerii mareelor, aceasta fiind asemănată cu respirația (Battersby, 2013).

Totuși, există și contraargumente asupra acestei teorii. De exemplu, biologul Graham Bell afirma în 1987: „Aş prefera ca Ipoteza Gaia să fie restrânsă la habitatul ei natural al chioşcurilor de ziare, în loc să polueze munca savanţilor”. Un alt om de știință indignat de teoria lui Lovelock este John Postgate, care adăuga pe această temă într-un număr din New Scientist: „Sunt oare singurul biolog care suferă de o izbucnire nervoasă, de un sentiment al irealului când mass media mă invită din nou să o iau în serios (ipoteza n.r.)?” (Popovici, 2019).

Remarcabilă este teoria concepută de Peter Douglas Ward, denumită „Medeea”, care susține ideea conform căreia Terra este un organism „sinucigaș”. Douglas contrazice radical ipoteza Gaia, susținând că prezența vieții în forma ei actuală este produsul unor serii de evenimente (scăderea biodiversității, dispariția unor specii și creșterea dramatică a altora). De asemenea, acesta susține că Terra nu protejează viața, ci tinde să ajungă în starea ei inițială, adică lipsită de viață (Stănescu, 2009).

Așadar, ilustrând argumentele aduse de James Lovelock și de cercetătorii contemporani, pot susține faptul că Terra este un organism viu. Pentru sceptici, am două întrebări: Dacă Pâmântul, asemenea celorlalte planete ale Sistemului Solar, ar fi un organism „neviu”, cum a fost posibilă apariția și evoluția vieții? Cum este posibil ca Terra să fie singura planetă din sistemul solar unde există viață?

Bibliografie:

Battersby, S. (2013, august 2). Ipoteza Gaia în lumina datelor recente. Retrieved from SCIENTIA: https://www.scientia.ro/univers/terra/5202-ipoteza-gaia-revizitata.html

Boztas, S. (2009, august 12). James Lovelock – The Vanishing Face of Gaia: A Final Warning. Retrieved from THE LIST: https://edinburghfestival.list.co.uk/article/19868-james-lovelock-the-vanishing-face-of-gaia-a-final-warning/

Popovici, A. (2019, aprilie 23). Ipoteza Gaia. Pământul este la fel de viu precum noi. Retrieved from Descoperă.ro: https://www.descopera.ro/natura/18094923-ipoteza-gaia-pamantul-este-la-fel-de-viu-precum-noi

Stănescu, M. (2009, iulie 21). Pământul este o planetă sinucigașă! Retrieved from Descoperă.ro: https://www.descopera.ro/natura/4666294-pamantul-este-o-planeta-sinucigasa

Surse foto:

Jame Lovelock- autorul „Ipotezei Gaia”, sursa: Boztas, S. (2009, august 12). James Lovelock – The Vanishing Face of Gaia: A Final Warning.

Gaia- o zeiță furioasă, sursa: Stănescu, M. (2009, iulie 21). Pământul este o planetă sinucigașă!

Două rapoarte și sute de vești proaste.

Vom încerca o prezentare clară a rezultatelor acestora, însă nu ezitați să le consultați direct, pentru mai multe detalii: IPCC și WWF.

Încep prin a pune bazele întregii povești subliniind faptul că astăzi, 97% dintre oamenii de știință din domeniu consideră că Pământul se încălzește, și că este din vina oamenilor. Aceasta nu (mai?) este o ipoteză, nici măcar pentru cei mai…sceptici, este o realitate.

Povestea schimbărilor climatice aduse de societatea umană începe o dată cu revoluția tehnologică, însă noi nu vom coborî atât de departe în istorie, ci ne vom opri în 1992: anul în care a fost semnată Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, cu ocazia Summitului din Rio. Acesta a fost momentul când un număr considerabil de țări (197 în 2015) au decis că trebuie să „stabilizeze concentrațiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care ar împiedica interferența antropică periculoasă în sistemul climatic”.  Cu alte cuvinte, trebuie făcute eforturi pentru a limita impactul oamenilor asupra climei planetei, un impact produs, așa cum știm, de modul nostru de viață (va reamintesc că în 2018, am „consumat” resursele aferente anului în curs pe 1 august si că de atunci traim “pe datorie”).

Ei bine, din 1995 până astăzi, părțile semnatare s-au întâlnit anual pentru a discuta progresul (?) făcut în acest sens, iar una dintre cele mai mediatizate întâlniri a fost cea de la Paris (COP 21). Cu această ocazie, a luat naștere Acordul de la Paris, al cărui obiectiv principal a fost de a „întări răspunsul global la schimbările climatice, mențînând o creștere a temperaturii globale în acest secol cu mult sub 2 grade Celsius față de nivelurile preindustriale și continuând eforturile de limitare a creșterii temperaturii până la 1,5 grade Celsius”.

Cu toate acestea, trendul nu pare să se schimbe: producem în continuare din ce în ce mai multe gaze cu efect de seră, care sunt corelate cu schimbările climatice. Și, pentru a completă evantaiul de vești proaste, IPCC ne spune în raportul sau din octombrie 2018 că o creștere limitată la 1,5 °C nu este deloc ușor de obținut… și că în plus, acest „best case scenario” prevăzut de COP 21 este, de fapt, dramatic în ceea ce privește efectele asupra naturii și a societății umane.

Sute de milioane de vieți sunt în joc, declară raportul, în cazul în care vom avea o încălzire de 1,5 °C – ceea ce va avea loc în 2040 dacă tendințele actuale vor continua.

2040 este în 20 de ani.

Aproape toate recifurile de corali vor dispărea, incendiile și valurile de căldură ar afecta planetă anual, iar combinația secetă – inundații – temperatură crescută ar duce la o gravă problema de aprovizionare cu alimente. 

Însă folosirea conditionalului este inutilă: acest scenariu se va produce și va fi o situație fericită: același raport declara că pentru a atinge doar o creștere de 1,5°C, este necesară o transformare atât de profundă a economiei, agriculturii și a vieții la nivel mondial,  încât “nu există un precedent istoric documentat”.

Va invit să citiți raportul pentru mai multe detalii.

Al doilea apel la trezire a fost dat de WWF, care a abordat problema impactului stilului de viață uman asupra faunei sălbatice. După cum probabil știți, viață pe Pământ a trecut prin 5 mari extinctii cunoscute, fiecare fiind responsabilă pentru dispariția unui procent considerabil din viață pe Terra la momentul respectiv.  Ne confruntăm astăzi cu a șasea extincție de masă, a cărei responsabilitate revine oamenilor. Va invit să citiți primele capitole din Sapiens – o scurtă istorie a umanității pentru a va clarifica relația între venirea (istorică și repetată a) Homo Sapiens într-un punct geografic și schimbările majore ce au afectat biodiversitatea locală. 

Raportul arată că societatea umană este responsabilă pentru declinul populațiilor de specii sălbatice cu 60%… față de 1970! În doar 40 de ani. Aveți acces la datele care au stat la baza raportului aici. 

“Dacă ar fi existat o scădere cu 60% a populației umane, această ar echivala cu golirea Americii de Nord, a Americii de Sud, a Africii, a Europei, a Chinei și a Oceaniei. Această este amploarea efectelor noastre. “ (Mike Barrett, director executiv al științei și conservării la WWF)

Unul dintre exemplele cunoscute este cel al albinelor și al scăderii populației lor că urmare a utilizării pesticidelor și a altor chimicale. Un raport al Uniunii Europene arată pierderi de colonii de până la 20% într-o singură iarnă. Albinele sunt responsabile cu polenizarea a circa 80% dintre culturile necesare oamenilor, iar o deteriorare accentuată a populațiilor de albine va duce inevitabil la probleme legate de producția de hrană și de alte bunuri bazate pe plante.

Însă acesta este un exemplu cunoscut și care ne afectează foarte direct. Circuitele naturale și relațiile complexe dintre componentele mediului, sau cele dintre diferitele specii de animale și plante sunt afectate de activitățile umane într-o măsură mai mare decât cea așteptată până acum câțiva ani (când, de exemplu, încălzirea cu 2 grade era prevăzută pentru anul 2100, nu pentru 2040). Și toate acestea se reflectă în viață noastră, a speciei umane. Societatea umană, cu luxurile și avantajele sale, este bazată în întregime pe natură. Avem în continuare nevoie de aceste resurse pentru a supraviețui și a prospera. Alternativă este probabil de găsit și de învățat în celelalte 5 mari extincții de pe Terra: până la urmă, planeta supraviețuiește. Speciile care trăiesc pe ea, nu neapărat.

Sursa foto.

Proiectul SnowBall („Remote sensing, model and in-situ data fusion for snowpack parameters and related hazards in a climate change perspective”)** a avut ca temă tocmai studierea mai aprofundată a caracteristicilor și evoluției stratului de zăpadă din România. Finanțarea acestui proiect s-a făcut prin Mecanismul Spațiului Economic European (European Economic Area – EEA) Financial Mecanism 2009 – 2014, iar promotorul lui este Administrația Națională de Meteorologie. Pe lângă meteorologi români, echipa proiectului a cuprins hidrologi ai Institutului Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor, cercetători de la Facultatea de Chimie, Biologie și Geografie din Universitatea de Vest (Timișoara) și de la Centrul de Inginerie a Apelor Subterane din Universitatea Tehnică de Construcții București. Partenerii norvegieni ai cercetătorilor români au fost experți de la Norsk Regnesentral Stiftelse (Cerntrul de Calcul Norvegian).

La finalizare, proiectul SnowBall a strâns rezultate importante legate de  îmbunătățirea monitorizării zăpezii și gheții, folosind atât observații de suprafață, cât și date derivate din măsurători efectuate de la bordul sateliților, unii dintre ei recent lansați de Agenția Spațială Europeană (Sentinel-1 și Sentinel-3). Pe de altă parte, integrarea datelor in situ a noilor observații satelitare și a rezultatelor modelării climatice și hidrologice a adus elemente importante pentru cuantificarea mai bună a riscurilor legate de producerea de avalanșe și inundații rapide în zonele montane. Pe termen lung, schimbarea climatică modifică aceste riscuri. Experimentele numerice în condițiile scenariilor de creștere a concentrațiilor globale ale gazelor cu efect de seră, analizate în cadrul proiectului, relevă cum debitele maxime ale râurilor cresc în anotimpul rece și la tranziția dintre iarnă și primăvară, amplificând riscul inundațiilor rapide. Refacerea rezervei de ape subterane este și ea o temă importantă legată de caracteristicile actuale și evoluțiile viitoare ale stratului de zăpadă.

Cum să ne ferim de avalanșe și inundații rapide, unde și cât timp mai putem schia în România, dar și cum vom putea potrivi mix-ul energetic al țării, din care resursa hidroenergetică e o parte importantă – sunt chestiuni ce ne privesc pe toți și la care vom putea răspunde din ce în ce mai bine, avansând pe drumul cunoașterii științifice, spre politici și decizii informate.

Echipa SNOWBALL

*Francois Villon, Ballade des dames du temps jadis (Balada doamnelor de altadată)

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/22688/Balada_doamnelor_din_alte_vremuri

**http://snowball.meteoromania.ro/

Această afirmaţie este deosebit de importantă în ceea ce priveşte subiectul schimbărilor climatice şi a mediului. În condiţiile în care 97% dintre cercetători sunt de acord că schimbările climatice reprezintă un fapt, exista încă mulţi sceptici. De exemplu, un sfert dintre americani considera că acestea nu reprezintă un fenomen real, motivându-şi punctul de vedere cu argumente ce variază de la « vremea încă este rece » (33%) până la « Dumnezeu controlează vremea » (2%). Aceste date provin dintr-un studiu care poate fi consultat aici.

În aceste condiţii, educaţia de mediu şi legată de schimbările climatice este un element esenţial, pentru a asigura nu numai transferul de cunoştinţe corecte, ci şi pentru că oamenii informaţi pot lua deciziile informate cu privire la acest subiect care nu suporta întârzieri inutile.

Pentru a pleca de la zero, haideţi să ne reamintim despre ce este vorba. Aşa cum ştim, oamenii exercită o influență tot mai mare asupra climei și asupra temperaturii Pământului, prin arderea combustibililor fosili, tăierea pădurilor tropicale și creșterea animalelor. Aceste activități generează cantități enorme de gaze cu efect de seră, care se adaugă celor deja prezente în mod natural în atmosferă, contribuind astfel la efectul de seră și la încălzirea globală – aşadar, la schimbările climatice. Efectele fenomenului sunt vizibile: temperaturile cresc, tiparele precipitațiilor se schimbă, ghețarii și zăpada se topesc, iar nivelul mediu al mării pe întregul glob este în creștere.

Oamenii de ştiinţă au analizat patternurile climatice din ultima sută de ani şi au ajuns la concluzia că schimbările remarcate sunt rezultate ale influentei societăţii umane. Instituţiile şi organizaţiile publice au reacţionat: pentru a preveni efectele cele mai grave ale schimbărilor climatice, țările semnatare ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) au convenit să limiteze creșterea temperaturii medii globale la suprafață la mai puțin de 2 °C față de perioada preindustrială, cercetătorii fiind de părere că acesta este pragul maxim la care schimbările climatice ar fi gestionabile. Pentru a atinge acest obiectiv, emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial trebuie să atingă punctul culminant cât mai curând posibil și apoi să scadă rapid. Până în 2050, emisiile globale ar trebui să fie reduse cu 50 % comparativ cu nivelurile din 1990, iar înainte de sfârșitul secolului să se atingă neutralitatea din punct de vedere al emisiilor de carbon.

Un pas suplimentar în această direcţie a fost făcut cu ocazia semnării acordului de la Paris la sfârşitul anului 2016, care îşi doreşte să întărească răspunsul global cu privire la schimbările climatice. Semnatarii se angajează să ia măsuri la nivel naţional pentru a asigura emisii mai reduse de CO2 şi pentru a se implica în mod real în limitarea impactului uman asupra climatului.

Dar care sunt măsurile pe care le putem lua, fiecare dintre noi?

-      Să fim atenţi la cât şi cum consumăm! De la utilizarea panourilor solare până la shimbarea becurilor incandescente cu becuri LED, putem diminua nevoia de energie electrică, a cărei sursa principală este cărbunele (42%).

-      Atenţie la ce punem în farfurie! Consumul alimentar poate avea o mulţime de efecte la scări diferite: de exemplu, consumul local evita nevoia de transport; industria cărnii şi a produselor lactate este responsabilă pentru 18% din gazele cu efect de seră – aşadar de ce să nu ne propunem cel puţin o „masă eco” pe zi ?; să nu uităm că mâncărurile procesate au, la rândul lor, efecte negative asupra calităţii mediului.

-      RRR – reciclare, reutilizare, recuperare. De ce? Pentru că depozitele de deşeuri produc metan, iar acesta este un gaz cu efect de seră. Să încercăm să cumpărăm produse ambalate cât mai puţin, să reciclam ce putem recicla şi, dacă este posibil, să compostăm resturile menajere: nu numai că vom diminua cantitatea de deşeuri din depozit, ne vom putea hrăni plantele cu un îngrăşământ natural.

-      Atenţie la cum vă deplasaţi! Transportul reprezintă una dintre sursele principale de încărcare cu CO2 din zonele urbane. Folosiţi transportul în comun, bicicletele sau mergeţi pe jos cât de des se poate: este important nu doar pentru mediu, ci şi pentru sănătatea voastră.

Aveţi alte sfaturi şi sugestii pentru cititorii Greenly? Le aşteptăm în comentarii.

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

Surse foto: 1, 2.

Dragi cititori Greenly,

Cu siguranță, măcar o dată în viață, ați făcut cunoștință cu savurosul muștar din Tecuci. Ei bine, am să încerc să vă prezint și orașul pe care muștarul l-a consacrat.

Festivalul Național Muștar din Tecuci

Așadar, să vedem ce este Tecuci și ce îl recomandă ca fiind un loc demn de apreciere. Se încadrează în orașele cu funcția suplimentară de reședință de județ (este vorba despre județul Galați). Nu ocupă un teritoriu atât de impresionant ca extindere, doar 86.76 km², dar cu siguranță că populația găzduită de acest loc, evaluată la 31,0004 de locuitori, dă dovadă de naționalism, tradiționalism, cultură și bună creștere. Acest oraș este situat în cuprinsul Câmpiei Tecuciului, la confluența Râului Bârlad cu Râul Tecucel, la numai 10 km distanță de Valea Siretului, Râul Bârlad fiind un afluent al acestuia.

De-a lungul timpului, orașul Tecuci a mai purtat denumirea de “Orașul Trandafirilor”, iar pentru a întregi imaginea de ansamblu asupra acestui mic, dar impresionat loc, o să menționez câteva curiozități despre Tecuci

• Este printre puținele noduri feroviare, la nivel de țară, care dispune de patru direcții de orientare a liniilor ferate.
• Din acest oraș s-a dirijat și ofensiva victoriosă de la Mărășești ce avea să conducă la înfrângerea forțelor germane în cel de-al II-lea Război Mondial.
• Nu de foarte mulți ani, orașul a adoptat un stil original de abordare a zilelor orașului, anume Festivalul Național “Muștar din Tecuci”.

Acum că ne-am făcut o oareșce idee despre zonă, să vedem pe ce anume se bazează economia acestui oraș. Oraș modest, dar cu principii asupra un trai decent, tecucenii își desfășoară activitățile zilnice în întreprinderi de tip industrial ce vizează comercializarea legumelor și a fructelor, a produselor lactate, produselor din panificație, dar nu numai, deoarece economia se bazează și pe transportul local de tip maxi-taxi și furnizarea serviciilor publice de apă.

Ca în aproape oricare oraș din țară, situația, dacă este analizată în profunzime, nu poate fi întotdeauna roz, deoarece poluarea sub diverse forme își pune amprenta și asupra acestui oraș. Însă, înainte de toate, să vedem împreună ce este poluarea și cum contribuim noi, oamenii, la apariția ei. “Poluarea reprezintă apariția unor factori perturbatori ai mediului și producerea de dezechilibre ecologice.” Poluarea a apărut odată cu creșterea nevoilor omului, dar și din cauza utilizării haotice a resurselor naturale și a plasării necorespunzătoare a deșeurilor, și nu numai. Acum că am văzut ce reprezintă aceasta, să vedem în ce măsură se reflectă asupra orașului Tecuci.

Poluarea aerului

Am să încep cu poluarea aerului în acest oraș, nu înainte de a menționa faptul că aerul reprezintă element vital pentru viață. Sursele poluatoare ale aerului constau în cele două fabrici alimentare, una dintre ele fiind Olympia, care are drept menire fabricarea conservelor de legume, bulion, borș și muștar. Aceasta prelucrează prin ardere cutiile metalice pentru conservare și borcanele din sticlă, acțiune ce emite următorii poluanți: monoxid de carbon, dioxid de carbon, oxizi de sulf și de azot și aerosoli fini. Cea de-a doua fabrică poluatoare este Teco, unde se produc adevăratul muștar din Tecuci și pasta de tomate, poluând ca în cazul primului exemplu.

O altă sursă de poluare constă în modalitățile de încălzire a locuințelor. Unii oameni preferă centrala termică (ce folosește ca materie primă cărbunele și lemnul), alții centralele pe gaz. În cazul centralelor termice pe cărbune, sunt poluate atât zonele de extracție a acestuia, în urma căruia rămân halderele de steril care poluează când sunt spălate de ploile meteorice, cât și zona de utilizare, deoarece prin ardere, sunt emiși poluanți cum ar fi: dioxidul de carbon (care generează efectul de zeră), oxizii de sulf și de azot (care ajută la formarea ploilor acide și a smogului fotochimic), zgură, pulberi în suspensie și sedimentare. Pe cealaltă parte, centralele termice pe gaz emit și ele o serie de poluanți cum ar fi: dioxid de carbon, monoxid de carbon, oxizi de sulf și de azot.

Traficul nu este nici el de neglijat când vine vorba de poluare, pentru că da, potențează destul de mult degradarea calității aerlui prin poluanții binecunoscuți: monoxid de carbon, dioxid de carbon, amestecuri de hidrocarburi, oxizi de azot și sulf, pulberi în suspensie și sedimentare. Traficul în Tecuci nu este foarte intens, dar când vine vorba de anumite locuri cheie afectate de poluare, ne putem gândi la: Gara de Nord, Autogara Geg” și, în apropiere de aceasta, Strada Transilvaniei. Această stradă leagă intrarea în Tecuci dinspre București și ieșirea din oraș spre Galați, unde este frecvent circulată de mașini de mare tonaj. Acest lucru nu numai că poluează atmosfera, însă afectează și infrastructura locului, prin fisuri adânci în asfalt și în pereții caselor alăturate.

Gara de Nord – Tecuci

Desigur, nici activitățile “de relaxare” ale oamenilor nu sunt fără efecte negative asupra mediului, precum și asupra lor în mod direct, deoarece o bună parte din locuitori este fumătoare sau iubitoare de celebrele grătare la iarbă verde, care de asemenea poluează prin degajări de monoxid și dioxid de carbon, dar și prin nicotină, dacă vorbim de țigări.

Poluarea apelor

Poluarea apelor este întâlnită în Tecuci la nivelul Râului Tecucel, deoarece malurile acestuia sunt transformate în “platformă de gunoi”. Oamenii își aruncă gunoaiele pe apă ca și cum apa ar spăla tot. Dar cum să mai spele o apă care este deja murdară? Pe lângă acest fapt, în apele Râului Bârlad sunt spălate animale precum cai, câini etc. Unde mai punem că și copiii se scaldă vara în aceste ape.

Deși există o stație de epurare a apelor uzate din gospodării, aceasta este rar sau deloc folosită, prin urmare ape neepurate ajung atât în Râul Tecucel, cât și în Râul Bârlad. În anul 2007, orașul  a fost “scăldat ” în apele Tecucelului, într-o mare inundație cauzată de intensitatea și frecvența ploilor, însă dacă în ziua de astăzi ar fi o inundație asemănătoare, orașul ar fi cufundat în gunoaiele aruncate de oameni în și lângă rău.

Râul Tecucel

Consider că neepurarea apelor uzate este o problemă de maximă importanță în ceea ce privește impactul asupra mediului.

Poluarea solului

O sursă de poluare a solului constă în resturile menajere aruncate în mod haotic și necontrolat, pe străzi sau lângă tomberoanele aproape nefolosite. Însă, cel mai grav lucru este că sunt aruncate fără simț de răspundere și deșeurile periculoase, cum ar fi bateriile uzate. Acestea, prin ardere, pot degaja oxizi metalici, totodată expunând mediul la plumb, acid și alte diverse degajări toxice, care în contact cu aerul sau apa, pot provoca explozii.

Deșeuri periculoase

Poluarea fonică

Poluarea fonică nu este la un nivel atât de ridicat în acest oraș, însă cu siguranță nu lipsește. Sursele principale sunt traficul, șantierele în lucru, dar și prezența unei fabrici de mobilă care este amplasată central, lângă o stație de autobuz. Ne putem da seama că este un loc destul de zgomotos din pricina faptului că oamenii evită pe cât posibil acea stație.

Poluarea lumimoasă și cea estetică

Cât despre poluarea luminoasă, orașul nu este atât de predispus la acest tip de poluare, nici din pricina panourilor publicitare, nici din pricina iluminării stradale ineficiente. Nu sunt multe la număr străzile iluminate seara în Tecuci, ar fi neplăcut ca acestea să fie iluminate ineficient. Același lucru îl putem spune și despre poluarea estetică a orașului, care se rezumă doar la deșeuri plasate haotic și clădiri devenite ruine.

Proiecte posibile pentru reducerea poluării

Propun pentru rezolvarea acestor probleme câteva proiecte, cum ar fi:

1. Construirea unor piste pentru bicicliști din zona centrală până în zona industrială, unde sunt majoritatea spațiilor ce conferă locuri de muncă.
2. Un program de educare a populației pentru conștientizarea importanței mediului. Deși sunt mulți oameni educați din acest punct de vedere, nu sunt suficienți. Consider că doi oameni care încalcă regulile pot fi o sursă de mare neplăcere pentru restul celor care le respectă.
3. De asemenea, consider că sancționarea nerespectării normelor de protejare a mediului ar putea fi benefică.

În concluzie, Tecuci nu este unul dintre cele mai poluate orașe românești, poate datorită lipsei industriilor siderurgice și metalurgice. Totuși, cu siguranță s-ar putea înscrie pe viitor în lista orașelor model, dacă populația ar conștientiza mai mult nevoia de un mediu curat.

Autor articol: Georgiana-Adriana Gudană

Dragi prieteni Greenly, sper că vă amintiți ultimul nostru articol, în care precizam că rezultatul vizual al proiectului SIENPHCTS a fost transpus sub forma unui film documentar dedicat comunităților umane și serviciilor oferite de ecosistemele din cele două situri Natura 2000 Pricop-Huta-Certeze și Tisa Superioară.

Ei bine, iată filmul! Poate fi vizionat aici:

Sper din toată inima să vă placă! Mulțumim prietenilor de la Cluj!

Să ne “recitim” cât mai repede!

Autrement, la lumière est toujours présente dans nos vies, sur nos lèvres, si nous parlons du temps, de l’électricité et du Soleil, et elle joue un rôle de premier rang dans l’apparition de la vie, dans le développement de la société, dans le maintient de la santé humaine et dans le réglage du cycle jour-nuit pour les hommes, les plantes et les animaux. Elle représente ainsi un sujet transdisciplinaire qu’on rencontre depuis les premières années d’école dans des nombreuses matières: biologie (photosynthèse, les organes photosensibles, les photophores), la chimie (les réactions qui se produisent dans la présence de la lumière, employées comme un stimulateur chimique), la géographie (la répartition des êtres vivantes sur la Terre en fonction de la quantité de lumière reçue du Soleil, qui dépend de l’angle fait par les rayons de l’astre avec la latitude du lieu, l’explication des phénomènes météorologiques), la physique (les lois de la propagation de la lumière dans l’espace, l’optique), etc.

2015 n’a pas été choisi par hasard pour cette fête, parce qu’il il représente une période anniversaire très importante pour l’histoire de la science.

• · 1000 ans sont passés du moment ou les travaux d’optique d’Ibn Al Haythem (XIème siècle) ont été publiés.
• · Nous célébrons le bicentenaire de la proposition de Fresnel (1815) qui définissait la lumière comme ”onde”.
• · 150 ans sont passés de la naissance de la théorie électromagnétique de la propagation de la lumière, crée par Maxwell (1865)
• · Nous célébrons 110 et 100 du moment de la publication des théories de l’effet photoélectrique de la lumière (1905) et de la relativité générale (1910) par Albert Einstein.
• · Nous marquons la découverte de la radiation cosmique de fond et de la transmission de la lumière par la fibre optique, découvertes qui appartiennent aux Penzias et Wilson (1965)
• · Enfin, mais pas dernier comme importance, en 2015, on fête 50 ans des la création de la Société Internationale pour l’Optique et la Photonique (SPIE)

Devenue une des plus importantes ressources énergétiques et d’information pour le monde moderne, la lumière est utilisée pour faciliter les communications par l’internet et aide, à travers les télescopes ou les microscopes, le progrès de la science. Par conséquent, il vient de soi que l’Année Internationale de la Lumière met l’accent sur la lumière comme sujet scientifique et sur les applications de la lumière dans les nouvelles technologies, qui offrent des solutions pour les défis globaux dans les domaines de l’énergie, de la croissance de la productivité agricole et de la promotion de l’éducation, à l’aide de l’étude de la lumière et ses formes de stockage.

Voici en bas quelques directions de recherche sur les emplois de la lumière dans les sciences nécessaires pour la vie et aussi pour l’industrie et l’agriculture.

1. La lumière dans la médicine

La médicine est un des secteurs essentiels pour la vie, et l’emploi des propriétés de la lumière a apporté une vraie révolution scientifique (la lumière polarisée dans les techniques de récupération médicale, les traitements esthétiques avec la lumière bleue, la chirurgie, l’analyse médicale, etc.)

2. Dans la photonique

La photonique est la science qui étudie la lumière, avec des technologies de génération, contrôle et détection des photons. Les caractéristiques des longueurs d’onde et des photons peuvent être utilisées pour explorer l’univers, pour guérir des maladies et même pour résoudre des crimes. Les scientifiques ont étudié la lumière depuis longtemps. Les couleuse des l’arcs-en-ciel ne sont qu’une petite partie de l’entière gamme de longueurs d’onde de la lumière, qui porte le nom de spectre électromagnétique. La photonique explore une vaste variété de longueurs d’onde, comme les rayons gamma, les ondes radio, les rayons X, UV et l’infrarouge.

Même si nous ne pouvons pas voir l’entier spectre électromagnétique, les ondes de lumière, visibles ou non, font partie de nos vies quotidiennes. La photonique est partout – dans les appareils électroniques, (des lecteurs de codes de barres, les lecteurs DVD, la télécommande du TV), dans les télécommunications (l’internet), dans la santé (la chirurgie ophtalmologique, les instruments médicaux), l’industrie (la coupure avec des lasers), la défense et la sécurité (des appareils en infrarouge, la télédétection), le divertissent (les hologrammes), etc.

3.Source d’électricité

Quand nous pensons à la lumière et à l’énergie, il y a deux approches: l’une qui appartient au présent et qui a un potentiel de valorisation immédiat, et l’autre, qui attend encore son développement. Quant à la dernière approche, il s’agit de l’emploi des lasers d’haute puissance pour obtenir la fusion nucléaire contrôlée. La première option, celle du présent, vise bien sûr l’énergie solaire, capable d’offrir une ressource d’énergie théoriquement illimitée, qui est aussi soutenable, réduit la pollution et les couts du réchauffement climatique. L’énergie solaire est produite en utilisant la chaleur des rayons du Soleil, employant des technologies comme les panneaux photovoltaïques. L’utilisation de l’énergie solaire a augmenté beaucoup pendant les derniers dix ans, ouvrant la voie d’un avenir énergétique plus propre et durable. Cette technologie peut être rencontrée dans les zones résidentielles, commerciales, agricoles et même rurales. A cause des changements climatiques qui affecteront la Terre, l’emploi de l’énergie solaire deviendra certainement un investissement écologique et viable pour notre planète et pour l’humanité.     

4.La lumière dans l’environnement construit

L’éclairage des immeubles représente presque 20 pourcents de la consommation globale d’électricité (d’après l’Agence Internationale pour l’Energie). Le développement futur de notre société dépendra, dans les pays de l’Occident et aussi dans les pays émergents, de la capacité de créer un éclairage public efficient pour nos villes, maisons, écoles et espaces de loisir.

L’éclairage public nous donne la sureté et la sécurité, offrant aussi l’accès à l’éducation et améliorant l’architecture des immeubles et la qualité générale de la vie. Néanmoins, nous l’utilisons sans limites, comme s’il était une ressource naturelle inépuisable, comprenant notre consommation seulement quand nous devons payer le prix de l’électricité ou pendant les périodes de limitations sur la consommation. Dans l’environnement urbain, la lumière est un vecteur de développement incontestable, mais malgré ca,  il est vital d’utiliser des technologies innovatrices dans le design de l’éclairage public et de l’éclairage intérieur, avec des solutions qui améliorent l’efficience énergétique et sont facilement adaptables aux besoins locaux

Nous avons vu déjà pourquoi il est important de marquer dans le calendrier des événements scientifiques l’existence et les moyens de valoriser la lumière. Les sciences de l’environnement sont préoccupées par tous les emplois de la lumière pour la génération de l’énergie, qui exercent une influence plus ou moins grande sur les autres composantes des cycles bio-géo-chimiques. La photonique ouvre un monde entier de possibilités vastes et encore inconnues, qui sont limitées seulement par notre manque d’imagination…

Sites utiles a lire sur l’Année Internationale de la Lumière

http://www.light2015.org/Home.html

http://www.light2015.org/Home/About.html

http://www.eps.org/?page=event_iyol

http://en.unesco.org/events/launch-international-year-light-and-light-based-technologies-2015

http://www.instalnews.ro/2015-anul-international-al-luminii.html

http://www.academiaaltfel.acadiasi.org/content/astronomia-%C5%9Fi-anul-interna%C5%A3ional-al-luminii-iyl-2015

http://www.ziare.com/cultura/istoria-culturii-si-civilizatiei/anul-international-al-luminii-2015-fapte-si-curiozitati-1346512

 Article ecrit par Gabriela Morosanu et traduit par Mihail Andreas Mitoseriu!